Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1910 (Anul 73, nr. 240-263)
1910-11-02 / nr. 240
J KEI» ACŢIUNEA, ** 1 Tipografi» şi Administra• BRAŞOV, Piaţa-mare Str. faitori *«Br»neate »m prm*M. _ u* — INSERATE: M primesc la Administraţiune Braşov ţi 1» birourile următoare : Vlou, U M, luu«:«a Nfcoiii'., Heiwrlok 8tk*Wk, KmloU Mos*« l» »««»M it! 1« K.k.tem Bo.nit, lull«« tu»J«l, Blookner l. £ PREȚUL INSERATELOR . Un sir p€)tit 20 bani pentrn o publicare. Publicări fu*' i tc«e Gi»z»a tnriisti iuvnnalL J£*cin»ne pe paj?. a 5-a 1 sir 20 bani. L LXXII! Telefon: Nr. 226. Abonamente ptntr« Aueiro-Un^r. pe ui» au ______ 24 cor. pe 6 luni 12 cor. pe trei Ioni 6 cor—H-ril rfe Duminecâ : patru cor. pe an. Pp.iiim komSiiia si sirâuiăidte: o» un 40 irama, pe ta*« iun. Vi fanei, pe trei luni io franci. N-rii de Dumineca 8 fr. au. ye P'»nte prinnmârK 1» toate oficiile pomule pre.rum (i la e-mi coli-ciori. Atisiiauisimi) psBlit Brașov: L« Amnlnl«ira{!a „OUCTEI*. o» t »n 20 C. re 6 Inni WO. ? pe tioilnni?»C. Cri dnsil { UCHIH : P« Uit Jto *4 Cor Re |a nov, \ 111 Cor. pfi trei iun» S Cur Hit ejtem f plitr U* butii. Al a» *•, .t-l, ,1 oât ( »■ -ertintiile •« ui*. Nr. 240 Braşov, Luni-Marţî, 2 (15) Noemvrie 1910. Budgetul pe 1911. i. Am dat poziţiile principe ale budgetului Ungariei pe 1911, când şi-a ţinut în cameră espozeul ministrul de finanţe, Lukács. Acum a apărut proiectul de budget în tipar şi astfel avem retaiate sumele, din cari se compune budgetul, împărţite şi aceste după rezorturi. Să privim mai de aproape unele din aceste sume. La budgetul ministerului de interne pentru municipii şi comune sunt preliminate 31 mii. 520 mii cor. aproape cu 4 milioane mai mult, ca în anul 1909. Aceasta sumă e destinată în parte mare pentru ajutorarea oraşelor. Pentru administraţia comitatelor este prevăzută o sumă de 480 mii cor. Erogaţiile regulate pentru serviciul sanitar sunt 7,027.200 cor. pentru serviciul de siguranţă să car 572 mii cor. pentru geadărmărie 18,581.789 cor. pentru poliţia de graniţă e preliminat 1,365.876 eor. şi tranzitorii 3000, iar pentru poliţia de stat din Budapesta să cer 6,852.722 mii cor. cu 618,161 cor. mai mult ca în anul 1909 Comparând aceste cifre, mai cu seamă cele din urmă vom descoperi numai decât unele anomalii, cari numai la voi în Ungaria pot exista. Astfel pentru serviciul sanitar din întreagă ţara se dă aproape numai atâta, cât ne costă poliţia Capitalei. Şi aceasta din urmă este an de an în creştere. Ţara trebuie să jertfească conţinu pentru drăguţa de capitală jidoviţă. Se cere herenda sumă de preste 18 milioane pentru gendarmi, pentru drăguţii de împenaţi, cari pândesc după „agitatori“, o sumă cum o au în budget abia statele cu poporaţiune dublă ca a Ungariei. Mai vedem apoi aproape 1 milion şi jumătate pentru poliţia de graniţă, despre care au avut ocazia de curând a arăta, ce ispravă face, conform unui raport special. , In budgetul ministerului de comerciu, pentru ajutorarea industriei se preliminează 6 milioane, abia cu 1 milion mai mult ca în anul 1909, singura sumă cu care se poate sprijini vre-o eventuală întreprindere de fabrică. Pentru mica industrie e prevăzut pe anul viitor 414 mii cor. şi în total, cu sumele aprobate in anii trecuţi, abia se dă pentru sprijinirea micei industrii 3 milioane 661 mii cor. Aceasta în o ţară, cu un budget de 1672 milioane cor. la venite. Ei, dar banii trebuiesc pentru gendarmi, poliţie de frontieră şi pentru armată. Iată, că în budgetul ministerului de honvezi vedem o urcare de aproape 10 milioane cor. (9,748.643 cor.), faţă de anul 1909, urcare necesară pentru noua uniformă (800,000), pentru dejunul soldaţilor, pentru suboficeri etc. Budgetul ministerului de honvezi este în total de 62,562.988 cor. Budgetul ministerului de agricultură este de 68.160.242 coroane o mică sumă considerând, că suntem o ţara agricolă. In proiect se atribuie scumpetea din ţară în parte împrejurării, că pieţele oraşelor nu sunt bine organizate. Se promit (!) remedii în privinţa aceasta şi în deosebi să spunem că să vor organiza raţional târgurile de vite. E de notat, că dintre toate, proiectul ministerului de agricultură conţine cele mai multe promisiuni. Budgetul ministerului de justiţie are în preliminar un budget de 59.503.911 cor. cu 3.888.316 cor. mai mult, ca în budgetul din 1909. Urcarea se face din cauză, că se sporeşte numărul juzilor, subjuzilor şi notarilor la tribunale şi la judecătoriile »FOILETONUL GAZ. TARNS.« Unitatea noasta culturală. (Urmare şi fine.) Pe urma curentului deşteptat de Lazăr în Muntenia, boerul Dinu Golescu, care a pribegit mai mult timp prin Ardeal la 1827 angajează pe tânărul Aron Florian din Rod ca dascăl la moşia sa din Goleşti unde a înfiinţat cea dintâi şcoală sătească2. O mulţime de tineri ardeleni ajung profesori în principate în această epocă: Moisă Nicoară şi Damaschin Bojinca la Iaşi; Ioan Maiorescu la Craiova; David Almăşan din Braşov la Vălenii de Munte.3 Legaturile culturale între românii din principate şi din Ardeal încep a fi tot mai dese şi felurite. Astfel Eliade Radulescu, părintele literaturei române, scrie precuvântarea la fabulele lui Ţichindeal, încheind cu caracteristici cuvinte: 2 N. Iorga, Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-lea, Bucureşti, 1907 pag. 102 —III om pag. 289. — 4 Fabulele lui Ţichindeal, ediţia II pag. 208—9. — 6 N. Iorga, Istoria literat. române în sect. 18-lea, vol. II, pag. 326. — 6 „Tribuna“ din «Una trebuie să fie naţia românească şi să primească Românii cu dragoste şi cu recunoştinţă, ceiace ie dau ai săi de oriunde cu dragoste şi cu duhul frăţiei».4 Acelaş Eliade, în 1828, îşi tipăreşte gramatica în Sibiiu. Pe timpul, când Petru Maior era revizor în Buda, tipografia Universităţii crăieşti devine focar de civilizaţie pentru Românii din principate8. Zaharie Karkeleki a înfiinţat, la 1829, prima revistă ştiinţifică românească din patrie sub titlu: «Biblioteca română sau adunări de multe lucruri folositoare întocmită în 12 părţi, întâia oară tălmăcită de prea învăţaţi bărbaţi şi tipărită pentru neamul românesc prin Zaharie Karkaleki». Tot aici a tipărit şi «Alamanahul român» — care ani dearândul a apărut şi-a ţinut in curent lumea românească, iar Grigorie Pleşoianu, elevul lui Lazăr, la 1830, tipăreşte, în Buda, o traducere din Fenemon: Vestitul Teimaque. — Boierii din principate din Buda se prevăd cu cărţi româneşti. La 1838, vrednicul de amintire George Bariţiu scoate la Braşov »Foaia pentru minte, inimă şi literatură«. Această foaie e iarul luminător al Românilor de pretutindenea. Aici îşi dau întâlnire condeiele scriitorilor mai de valoare. Coloanele acestei reviste face cunoscută în Ardeal literatura nouă din principate. In «Foaia» s’a publicat «Suvenirul şi Potopul» lui Eliade, «Şalul negru» a lui C. Negruzzi.— «Foloasele pe cari Bariţiu le-a adus astfel unităţii culturale a Românilor şi simţului de solidaritate a neamului, care trebuia să rezulte dintr’ânsa, sunt în adevăr nepreţuite, zice Iorga.„ Solidaritatea neamului în ale culturei o găsim exprimată într’o formă şi mai categorică la marele bărbat Mihail Kogălniceanu. In cuvântul introductiv la istoria naţională, rostit în 24 Noemvrie 1843, la Academia Mihaileană din Iaşi, spune: «Departe de a fi părtinitorul unui sentiment de ură cătră celelalte părţi ale neamului meu, eu privesc ca patria mea toată aceea întindere de loc, unde se vorbeşte româneşte şi ca istorie naţională istoria Moldovei întregi, înainte de sfăşiarea ei, a Valahiei şi a fraţilor din Transilvania». In puterea acelei conştiinţe se munceşte de aci încolo. Pe urma acestei munci răsar poeţi şi scriitori, cari ca Alexandri, Alexandrescu, Cârlova şi Mureşan sunt echoul anului de deşteptare al popoarelor. In aceste vremi de mişcare a popoarelor in Foaia lui Bariţiu — publică Alexandri »Hora Ardealului“, alăturea de marşul lui Cârlova ; »Cătră Români«, a lui Bolintineanu şi »Un răsunet« a lui Andreiu Mureşan — voind fiecare, ca poezia sa să ajungă la gloria unei marseileze. — Dar numai una mai trăieşte astăzi „Răsunetul« lui Mureşan, care a priceput să întruchipeze păsurile întregului neam. Astfel a ajuns imn raţional al tuturor Românilor şi se cântă cu orice prilej de sărbătoare naţională. 5 Unitatea noastră culturală în aceste vremi de redeşteptare se afirmă nu numai în Ardeal şi principate, ci şi la fraţii din Bucovina. Casa Hurmuzaceştilor din Cernauca, la 1848, este adăpostul emigranţilor români. In familia Hurruzachi se alcătui pentru întâia oară, fie şi numai spre a trăi puţină vreme, o viaţă comună naţională şi frăţească, pe de o parte literară şi artistică, pe de alta, a scriitorilor români din toate părţile*). Intre aceşti scrii 1893, Noemvrie foiletonul: File din trecut, de Dr. V. Branisce. 7N. Iorga, Istoria liter. rom. veacul 19-lea, vol. I, Bucureşti, 1907, pagina 308. *) N. Iorga, Istoria literaturei româneşti in veacul al XIX-lea, voi. I, Bucureşti, 1907, pag. 53 — **) Idem pag. 20. — *•**) Analele Societăţi academice române, tom. I. Bucureşti, 1869. de ocol şi se fac câteva palate justiţiare. ^ Cu statistica amploiaţilor de stat şi cu budgetul ministerului de culte şi instrucţie, care este interesant în deosebi pentru noi, ne vom ocupa în numărul de mâne. Întâia şezătoare a «Ligei Culturale» Secţia Ploieşti. Intre alte dovezi de reînceperea activităţii secţiei Ploieşti, a fost şi frumoasa şezătoare de la 24 octombre a. c. A avut loc în saloanele Ligei, la oarele 4 p. m. A asistat foarte multă lume, iar şezătoarea a decurs în modul următor : După câteva cuvinte (de deschidere) ale preşedintelui secţiei, Pr. Gh. Chirică, d. Gr. Orăşanu, profesor, a desvoltat o interesantă chestiune de astronomie populară, captivând auditoriul timp de o jumătate de oară. După d-sa, corul de elevi al d-lui Gh. Comişel, institutor, a executat două cântece populare; d. Munteanu-Râmnic, profesor, a cetit frumoasa schiţă istorică a Pr. M. Gaspar din Banat, «La Custozza», după care d. D. Vlădescu a executat pe vioară cunoscuta «Baladă» de C. Porumbescu, iar d. I. Tomescu (Văleni) a cântat un cântec cules din popor cinat de d-sa («Murgule»). La ambele bucăţi acompaniamentul a fost ţinut la orgă de d. I. Croitora, profesor. D. I. Băjescu-Oardă a delectat auditoriul cu deosebitul talent de a zice versuri, — şi şezătoarea s’a sfârşit cu un potpuriu naţional, executat pe viori de către d-nii Gh. Comişel, P. Dima şi V. Dima. In definitiv, şezătoarea a avut un succes deosebit — a reulţămit şi a fost de folos tuturor. Sfârşind însă, menţionez că aceste şezători sânt organisate numai pentru membrii Ligei şi în chip cu totul gratuit. Naţionalist sârb, condamnat pentru «agitaţia.» In comuna sârbo-rommânească, Antalfalva, o mână de slovaci de confesiunea luterană susţin o biserică a lor, şi era pacea Domnului între ei, până când celor 10 credincioşi maghiari evanghelici ru le-a venit în minte să ceară dela episcopul Scholcz, ca de dragul lor, să se ţină serviciul divin şi în ungureşte. Poporul susţinător al bisericei slovace a protestat şi s’a făcut încercare să ţină serviciu în limba maghiară cu asistenţa jandarmeriei. Când preotul a început a predica ungureşte, slovacii au început a cânta demonstrativ cântări religioase şi au părăsit biserica. Au fost târâţi la judecată 97 de inşi, şi pedepsiţi. Descrierea obiectivă a acestor lucruri nemai auzite a publicat-o în ziarul «Branik», ca martor ocular preotul sârbesc Matei Francisci. Articolul a fost incriminat, şi autorul condamnat, de curtea cu juraţi din Seghedin, la 2 luni temniţă de stat. Curia a aprobat zilele acestea sentinţa osânditoare. Camera. Miercuri in 16 f. c. camera ungară ţine o şedinţă. La ordinea zilei sunt proiectele de lege, referitoare la 26 de căi ferate locale şi proiectul noului cod penal. In Chestiunea «Luptei». Tinerimea română din Viena face următoarea declaraţie: Subscrişii ne solidarizăm cu ţinuta îndreptăţită a tinerimii din Sibiiu şi ne alăturăm la manifestul publicat de ei in chestia ziarului «Lupta». Declaraţia e subscrisă de 51 de tineri. Deşteptarea şvabilor. Pe tema unei şcoale cu limba de propunere germană în Budapesta, ziarul «Bud. Hirl.», numărul de la 12 Nov. o dă pe sughiţuri patriotice. Zice: «cine crede că această chestie ar fi rezolvată, să înşală. Pentru că nemţilor din Budapesta nu le trebue şcoală, ci le trebue o instituţie puternică, care să fie centrul agitatorilor pangermani din Budapesta şi celorlalte plaiuri ale Ungariei. După ce spune, că nemţii prin ziarul lor «Altdeutsche Blätter» fac apel la «politica imperială germană» şi provoacă pe fraţii din Austria, să aducă chestia şcoalei germane în desbaterile din parlamentul austriac, continuă: «Din acestea aşa să vede că, de aici încolo vom avea mai mult năcaz cu şcoala germană, ca şi cum am fi avut, dacă peste tot nu le concedeam.