Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1911 (Anul 74, nr. 1-23)

1911-01-01 / nr. 1

ISSERATE: M primeac U Administre­­fiojve Brașov și la bireu­­rile următoare: Wiu W H. I>o -■» KuhC, Bakrink Ht*Uk, Bsdalf Mo«T-’ aSSSl M»t» I* Kekkt.iu Borait, InUaaV->­­pold, Blockaer L m PREȚUL IHSERATELOH . * Un sir petit 20 bani pe&. tm o publicare. Publicări mol iau da,, a tari» fl tmrolaU, 8*&»­.Ue pe pag. a 8-a 1 *ir au bauL (Număr de Duminecă 1.) Telefon: Mr. 226. „GAZETA- apare ZILNIC. Abonament» »Htm Austro-Ungar. pe un an:­­24 oor. pe 6 luni 12 oor. pe trei luni 6 oor. — R-rlI de Dumineci , patra oor. pe an. Pentra Komluia il itriiniiaie; on an 40 franci, pe fate Inul fo franci, pe trei Inni 10 frână. N-rîl tie Dumineca 8 fr­ an, **• yoata prenumăra la toata oficiile poștale precum și la d-nii colectori. AtanUiCutul pentru Brasov! Le Adminletistla „GAZETEI“, pe 1 an 20 C.Pe 6 luni IOC. pe trei Inni 6 0. On dnnnl acaaâ. Pe un an 34 Cor. Pe 6 lami 13 Cor. Pe trei luni 6 Cor. Cn exem­plar 10 bani. — At&t abonaman**le efit si uutarfclunile ae plit&es aa*\j. ]' Nr.1—Anul «XIV. Braşov Sâmbătă, 1 (14) Ianuarie 1911. a Anul­ nou. Suntem iarăşi la un hotar al vre­mii. Un an s-a sfârşit şi ne-am făcut Intrarea în un An nou. La acest ho­tar, asemenea călătorului, ne oprim pe un moment şi privim îndărăpt, asupra vremii scurse în noianul veci­­niei ei în cele 365 de zile ale anului trecut. Ne gândim : Ce am isprăvit în acest restimp al vremii? Ce năcazuri şi ce bucurii ne-au ajuns? Putem să constatăm din capul locului, că anul trecut ne a adus mai multe lovituri, mai multe năcazuri şi decepţii, decât succese şi bucurii. Să ne aducem aminte numai de­­trecute. Cu venirea guvernului de acuiial lui Khuen, se credea, că »cunoaşte baremi unele din drepturile, ce ni­ se cuvin, că vor Înceta prigonirile şi, nu vom mai fi trataţi ca nişte copii maşteri ai ţării. Dar nici sub noul guvern nu s-a făcut nimic ceva bun. Dimpotrivă am fost loviţi şi trataţi tot aşa, ca mai înainte, ba şi mai rău. Am fost gr.eu loviţi de guvern la alegerile dintet­. Prin voinicii şi terorizări, prin ameninţări şi tot felul de apucături mişe­şti, cei mai mulţi din candidaţii noştri de deputaţi au fost trântiţi prin cercuri şi numai nu mari greutăţi am putut scoate 5 de­putaţi, în loc de 15 câţi am avut. Asta e una la nână. Au urmat încercările de împă­ciuire. Guvernul ct.că şi-a pus de gând să îm­păciuiască pe Români, îm­­plinindu-le dorinţei* şi cererile în­dreptăţite. Spre acet scop a rugat pe vrednicul nostru jfruntaş, d-1 Dr. loan Mihu să-i areţ­e în scris dorin­ţele poporului româiJ D-1 Mihu, în înţelegere cu alţi ifuntaşi a cuprins In un memoriu tot ca­ ocârmuirea ar t, trebui să ne dea, ca sa putem fi fac-­ tori în patria noastră ne­­­asigurată viaţa naţională românea­scă, fiind odată pentru totdeauna scu­tiţi de prigoniri fără rost şi de în­cercări zadarnice de maghiarizare. Ei, şi la ce rezultat am ajuns? La cel ce era de prevăzut. Cinstitul guvern a declarat, că nu poate îm­plini dorinţele şi condiţiile arătate de d-l Dr. Mihu şi aşa s-au rupt trata­tivele de împăciuire. Stăm tot aşa, cum am fost până acum! Dovadă sunt prigonirile mai de­parte. Foilor noastre şi azi li­ se fac procese pe pretexte de nimica şi re­dactorii noştri au fost şi anul trecut înfundaţi în temniţe. Azi, la Anul nou, avem zăvoriţi în temniţe doi redac­tori, iar unul a eşit din sat numai zilele trecute. Şi au fost împrocesuaţi şi pedepsiţi mulţi ţărani de-ai noştri,­­ alegători, sub diferite pretexte, pen­tru purtarea brânelor tricoloare etc. dar de fapt pentru­ că nu au votat I cu candidaţii stăpânirii. Apoi ce să mai zicem âevid­en- J '.ele jandarmilor, căr’ora au căzut­­ jertfă­ anul trecut atâţia Români, a-^ tăvi o­ameni bravi ,2m 'aduid -­h­itul nostru popor, la Şomcuta, la Ighiu, îa Mărgineni, la Galaţi pe Olt şi în­ alte părţi. Şi în urmă vin alte volnicii, ce s-au săvârşit la alegerile de membrii pentru congregaţii şi cam­ asemenea trebuie să le punem la răvaşul anu­lui trecut. Iată momentele principale ale suferinţelor noastre din anul trecut. Aşa­dar cum vedem, pe terenul politic nu ne-a mers tocmai bine, pe când pe alte terene, pe cel econo­mic şi cultural putem încresta şi unele isbânde şi paşi făcuţi înainte. Aici, cu toate greutăţile şi pedecile ce ni se pun, mergem înainte, ne con­­să întărim. Dacă însă pe terenul politic tie-a mers rău, vina nu o are numai stă­pânirea, ci o avem şi noi. Purtarea slabă­ a unora, tradarea cauzei din partea acestora, împărecherile dintre fraţi, pisma şi alte rele, ce ne stăpâ­nesc şi cari rod, asemenea cariului, la rădăcina pomului nostru naţional, ne-au stricat mult şi ne-au făcut să suferim pierderi însemnate. Din toate aceste înşirate până aci, la intrarea în Anul nou, stând şi meditând, trebuie să ne tragem învăţături folositoare. Intre altele vedem, că cu stăpâ­nirile feudale-groteşti n’om putea-o noi scoate nici când la creangă verde, ci numai atunci, când ţara se va de­mocratiza prin introducerea votului universal, egal şi secret. Trebuie deci ' \x luptăm pentru înfăptuirea cât mai ură­­»^acestuia. Vedem­ m­ai departe, că în bună voinţa nimâruia nu ne putem încrede şi pe sprijinul nimăruia nu ne putem răzima. De aci deci urmează, că sun­­t­em avizaţi numai la puterile noa­­stre Noi prin noi, prin purtarea co- P* jsvL' v . ' & 7' ovin. forţele noa­stre avem să ne croim soarta, ba, numai cât, ca să o facem aceasta, trebue să fim oameni la locul nos­tru, să stârpim dintre noi certele, împărecherile, ura şi zavistia. Să pu­nem umăr la umăr şi să lucrăm şi să luptăm în bună înţelegere şi cu puteri unite. Astfel lucrând, putem privi cu încredere în viitor. Şi putem spera, că anul nou, în care am intrat, ne va fi mai priincios, ca cel de care ne-am despărţit. In aceasta nădejde, dorim tutu­ror, cari cetesc aceste şire: An nou fericit! Szabó Elemér — condolat. Din Făgă­raş ni­ se scrie cu datul de 13 Ian. n.: »Abia astăzi, a răsuflat din cercurile gre­­miale comitatente dela Făgăraş, că Marţi in 10 i. c. când s-a ţinut şedinţa comisiu­­nei administrative, s-au vărsat lacrămi pa­triotice, pentru depărtarea făimosului in­spector regesc Szabó. Comisiunea administrativă a votat „regret protocolar“ pentru permutarea in­spectorului regesc şovinist. Curios, semni­ficativ şi dureros pentru noi Românii este, că la trecerea în protocol a acestei con­­dolări patriotice, a fost de faţă şi mem­brul român al comis, administrative, d-l Dr. Ioan Şenchea. Sosit la şedinţă mai târziu, dar totuşi tocmai când se desbă­­tea chestiunea, n-a aflat cu cale să facă conica goltya.net­e, ca miava, un om logzec, ci cu plăcere luăm la cunoştinţă permu­tarea acestui inspector buimăcit de şovi­nism, care a fost »Biciul lui Dumnezeu« pentru şcoalele confesionale române din comitatul Făgăraşului. Ba nici un» singur cuvânt n-a avut la propunerea primită în faţa a­stde,— [acuta­rc comitete suprem».* «FOILETONUL GA 0T vizită în tema — Două intervievări fără1 c Arad a » TRANS.«­le de stat, ilorit politic. — Dec. v. 1910. Venind din străină­­te şi fiind în drum spre casă, mi-am u­ru­t de datorinţă să vizitez de sărbătorile N­aşterii Domnu­lui pe fraţii noştri, cari îşi petrec sărbă­torile Crăciunului între zidurile Golgotelor neamului nostru din Vaţ şi Seghedin. In 24 Dec. v. după amiazi am sosit în gara Vaţului şi m’am prezentat îndată directorului penitenciarului, cu rugarea să-mi libereze un bilet de liberă intrare la prietinul Dr. Cassiu Maniu. Directorul priveşte mirat la mine apoi îmi răspunde zimbind, că Dr. C. Maniu a plecat de mult spre casă. »A fost graţiat?« O întreb tot aşa de mirat pe directorul. *Nu, D-le! Şi-a împlinit pedeapsa şi a plecat de vre-o 3 săptămâni... »Nu mi-aţi da voie, d-le director, să vizitez cel puţin pe ceilalţi Români şi Slo­vaci din închisoarea statului? »Nu sunt d-le, s’au dus cu toţii« — fu răspunsul directorului, l-am mulţumit pentru desluşirile date şi am plecat. Eşind la aerul liber, îmi zic: Hai să dau o raită până la închisoarea de stat. Neştiind însă, în rare parte se află, întreb pe un paznic. Acesta îmi răspunde politicos şi-mi arată nişte ziduri scunde şi învechite, cari se iveau cam la 50 paşi de penitenciarul central, în stânga drumu­lui. Ii mulţumesc şi plec în direcţia indicată. Când ajung în faţa închisorii statu­lui, aflu portiţa­­ larg deschisă. Privesc în curte, nu văd suflet de om. Ce-o mai fi şi asta: temniţa cu poarta — deschisă. Mă­ opresc un moment pe pragul portiţii, apoi întru. Când cotesc în dreapta, zăresc în mijlocul curţii pe un pandur mustăcios, care sta cu mânile în şolduri şi privea în­gândurat la un stol de raţe sălbatice, care se perdea în zarea îndepărtată. Mă fac că tuşesc, ca să-l deştept din contemplările sale. Paznicul trăsare şi văzând un necu­noscut în faţa sa şi crezând probabil, că i-a venit un nou oaspe, faţa îi s’a înseni­nat dintr’odată şi salutându-mă prietinos voia să mă inh­aţe şi să mă conducă în una din odăile închisorii. »Nu sunt prizonier de stat, d-le« — răspund zimbind paznicului. »Am venit la Vat, să vizitez pe prietinul meu Dr. Maniu, care, însă, cum mi-a spus mai adineaori d-l director, a plecat. Voiam să văd acum măcar locuința, unde a petrecut 2 ani de zile « »S’a dus, d-le« — răspunse cam in­dispus paznicul. »S’au dus cu toţii .... Nu-mi pare rău, că s’a dus d-l Maniu, căci a suferit destul aici. De când a plecat în­să, par’ că s’a lăsat un blăstăm peste zi­durile aceste afurisite. De trei săptămâni n’a mai dat pui de om pe-aici. Dar, să nu mint, a mai venit un duelgiu pe trei zile, era să moară de urât. Când s’a dus, s’a jurat, că va scrie prin gazete, să nu mai vină nimeni pe aici, ca să nu pară ca și el.. Știu, că nu le place domnilor pe-aici, căci cine dracu merge bucuros la închi­soare ! Dar’ timp de trei săptămâni să nu mai calce picior de om pe-aici, asta tot nu s’a mai pomenit... Ne perdem pânea, d-le, căci n’avem pe cine să păzim. O să închidem temniţa... Rău a mai făcut şi Mă­ria Sa ministrul Székely, că a şters atâ­tea procese !« I-am dat dreptate omului năcăjit, ca­re îşi vede ameninţată pânea şi care toc­mai acum de sărbători şi de anul nou a­­vea mare lipsă de bacşişurile, grase ce le căpăta în alte vremuri de la cei întemni­ţaţi. L-am mângâiat, cum am putut. I-am spus între altele, că sunt pe drum câţiva »agitatori«. In cele din urmă i-am strâns în mână o coroană şi mi-am văzut de drum. Seara am sosit în Festa. M-am dus de-a dreptul la societatea »Petru Maior«. N’am avut noroc nici aici. Uitasem că-i seara de Crăciun şi că studenţii noştri vor fi sburat pe-acasă. Cine să-şi petreacă sara sfântă a naşterii în capitala jidovimei maghiare! Dela »Petru Maior« o iau raz­na la cafeneaua »Iägerhorn«. Dar’ par’că era făcătură! Nici un suflet de Român! Ştiam, că deputaţii noştri vor fi pe-acasă sau pe la Arad, ca să pregătească naşte­rea «Românului», credeam însă, că voi da cel puţin de mult discutatul d-n Birăuţ, ca să-i iau un interview după apunerea «Luptei» şi în ajunul apariţiei «Românului» Dar ia-l, dacă ai de unde! Năcăjit şi decepţionat ma’m dus la hotel şi ma’m culcat. A doua zi, Sâmbătă dimineaţa, am luat trenul spre Seghedin, ca să cercetez pe prietinul Victor Branisce. La amiazi am sosit în metropola Paprica­şului de peşte şi după un prânz pipărat, luat în restaurantul gării centrale, mi-am îndreptat paşii spre renumitul Csillagbröton, între a cărui ziduri şi-a trăit traiul odini­oară şi celebrul haiduc legendar Rozsa Sándor. Un pandur m-a condus în cabinetul directorului, care, după ce m-am legitimat, mi-a liberat un bilet pentru temniţa de stat. In câteva minute m’am aflat în faţa porţii de fer a temniţei de stat din dosul «csillagbörtön­ului». Sun şi după câteva clipe de aşteptare mi se deschide poarta. Arăt biletul sergentului de serviciu, care mă conduce printr’o altă poartă de fier în curtea închisorii. Intr’un colţ al curţii zăresc cinci fi­guri, între cari doi ţărani şi 3 nădrăgar. Nici unul însă nu aducea cu prietinul Vic­tor. Mă întorc spre sergent şi-l întreb, că unde-i prietinul? Mă temeam, ea nu Pastoralele de Crăciun. D­­oi sărbători ale Naştere! lui Chris­tos, episcopatul ort. român. Arhiepiscopul* Metropolit loan Meţianu, şi episcopii loan Papp din Arad şi Dr Miron Cristea de la Caransebeş, — ca şi in anii trecuţi a adre­sat fiilor săi sufleteşti frumoase pastorale, pline de sfaturi folositoare şi mângâiere sufletească. Extragem câte ceva din aceste pastorale. Archiepiscopul metropolit din Sibiiu între altele zice:... Noi, Românii suntem tot atât de buni creştini ca şi alţii; şi noi sun­tem tot atât de sârguitori la lucrurile noa­stre, precum şi de cumpătaţi şi­­de cruţă­­tori în cheltuelile noastre; şi dacă totuşi suntem mai înapoia altora în vază, în bună­stare şi altele, cauza este, că noi în urma

Next