Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1911 (Anul 74, nr. 1-23)

1911-01-01 / nr. 1

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 1.—19111 timpurilor vitrege am rămas înapoia altora cu învăţătura, pe când alţii au ajuns mai luminaţi, mai învăţaţi, având mai multă carte, — iar cine are carte, are parte... Priviţi şi ispitiţi iarăşi de altă parte, cari familii, poporale şi oameni sunt mai rău situaţi, mai neluaţi în samă, mai săraci şi mai lipsiţi, şi în slujba altora, ca să aflaţi de regulă pe cei neluminaţi, pe cei neînvăţaţi, pe cei fără carte. Pănă când nu vom îmbrăţişa şi noi tot mai mult învăţătura, şi pănă când nu vom jertfi şi noi ca alţii tot mai mult pentru luminarea noastră, până atunci soartea noastră nu numai nu se va îmbunătăţi, ci din contră tot mai grea şi mai dureroasă va deveni. Nu aflu destule cuvinte, prin cari să vă sfătuesc mai cu căldură şi la această ocaziune, să îmbrăţişaţi şi voi mai cu deadinsul şi din toate puterile învăţătura întemeiată pe credinţa în Duuiutumu, iar aceasta, atât voi cei mai în vârstă, dar şi mai mult fiii şi fiicele voastre, cari după voinţa lui Dumnezeu vor ajunge a trăi şi peste 60—70 de ani, când alte vremi vor fi. Căci dacă şi acum în zilele noastre oamenii cei fără învăţătură numai cu mari greutăţi o duc de pe o zi pe alta, puteţi gândi ce s’ar alege de asemenea oameni fără dein* * văţătură peste 60—70 de ani... Pentru a vă câştiga şi voi, iubiţilor* şi mai ales tinerii voştri, adevărata învăţătură creştinească, este neapărat de lipsă, ca încă din cea mai fragedă vârstă, din casa părintească, să insuflaţi fiilor voştri asemenea învăţătură, iar la vremea sa să-i trimiteţi la şcoală, să le cumpăraţi şi lor şi vouă celor în vârstă cărţi de rugăciuni cări să vă înveţe cum să vă rugaţi lui Dumnezeu. Pe lângă cărţile de rugăciune, să vă mai cumpăraţi şi alte cărţi trebuincioase, din cari să învăţaţi cum să vă câştigaţi mai întru prisosinţă cele de lipsă, şi cum să cruţaţi cele câştigate, şi anume, plugarii să vă cumpăraţi cărţi de economie, meseriaşii cărţi de meserie, mvuţătorii cărţi de negoţ, şi aşa mai departe, fiecare după trebuinţa sa. Căci orice carte bună va fi ca şi un dascăl bun în casele voastre,care vă va deştepta, lumina şi învăţa toate cele de lipsă şi de folos. Episcopul Aradului îşi încheie pastorala cu . . .»Şi după ce şi voi cunoaşteţi adevărul sfintei scripturi că: »Lumea trece şi pofta ei, iar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac« Ioan II, v. 17, veţi înţelege şi aceea, că cel ce vrea să ajungă binele dorit, trebue să pună mai mare preţ pe curăţenia şi liniştea sufletului său, nu numai pentru că sufletul este duh din duhul lui D-zeu, dar şi pentru că nu este avere pământească, cu care să se poată răscumpăra curăţenia şi liniştea sufletului. De aceea, în această sărbătoare a venirei darului, nici că v-aşi putea da un sfat, mai potrivit trebuinţelor vieţii voastre creştineşti, decât să vă zic cu toată puterea cuvântului şi cu toată căldura inimei mele arhiereşti. Primiţi cu umilinţă şi cu mulţumită toate câte ne vin de sus, de la părintele luminilor. Intăriţi-vă în credinţa în Dumnezeu şi în adevărul sfintelor învăţături ale bisericei noastre şi deşteptându-vă şi luminându-vă a cunoaşte poruncile şi voia lui Dumnezeu, îndoptaţi paşii voştri după cuvântul Lui. Faceţi cu umilinţă rugăciuni şi cereri cu osârdie; cereţi cu credinţa şi primiţi cu nădejde creştinească sfintele taine la vremea cuvenită, ca astfel prin primirea şi împărtăşirea cu ele, să se pogoare peste voi şi peste toţi ai voştri, darul şi binecuvântarea cerească, carea să cureţe inimile, să sfinţesc** * vindecând"0“^ *»« veie voastre trupeşti şi sufleteşti, să vă deie pacea şi îndestularea, binele şi fericirea dorită şi să vă facă desăvârşiţi spre tot lucrul bun. Ca următorii voştri să poată ajunge zile mai bune, să-şi ştie îngriji sănătatea şi să folosească moştenirea şi c câştigaţi cu cumpăt, nu cruţaţi nici o jertfă pentru creşterea şi luminarea fiilor voştri în cunoştinţele trebuincioase; sârguiţi-va a da şi fiicelor voastre adevărata creştere bisericească, pentru că ele vor fi chemate după vreme a sădi în sufletul nepoţilor şi strănepoţilor voştri, frica de Dumnezeu şi iubirea de neam, de limbă şi credinţă strămoşească, şi ele vor fi chemate a da bisericei şi statului fii şi cetăţeni credincioşi, cari să pomenească numele vostru cu adevărată evlavie. In fine, cel mai tânăr între cei trei capi ai bisericei ort. române, Episcopul Dr. Miron, Oristea in pastorala sa de mare interes local, pentru respectiva dieceză, se avântă la următoarele sfaturi de interes general creştinesc : Aşadară, iubiţilor credincioşi, când la asemenea praznic» mari şi Noi ne coborâm cu sufletul şi cu gândul la g^i dţ? prin toate corn neibe ejlai tiiel * NoasuSş , de c»rt ne leaga viito ul nostru, ascultaşi povaţa Noastră, a părintelui şi stăpânului I Vostru, ca la timpul său să vă fie de fol los sfatul şi îndrumarea dată. Acest sfat merge de astă-dată într’acolo, ca să primiţi în sufletul vostru cea mai mare poruncă a legii lui Cristos, a cărui naştere o prăznum din nou, porunca iubirii, porunca dată ucenicilor săi şi prin ei nouă tuturor, zicându-le : »Aşa să vă iubiţi unii pe alţii, cum v’am iubit eu pe voi; şi de pe aceasta va cunoaşte lumea, că sunteţi ucenicii mei«. Adecă să arătăm, că suntem creştini nu numai din gură, ci cu fapte de ale dragostei creştineşti. Şi de această pace şi înţelegere avem mare lipsă, căci fără ele nu există înaintare, nu este progres în cele bune şi de folos. Şi cum noi Românii suntem în multe privinţe mai rămaşi înapoi decât alţii, avem lipsă să fim mai mult pătrunşi de adevărul celor de mai sus, şi de primirea sfatului, ce vi-i dau din toată inima. Mântuitorul Cristos a iubit mult omenirea, aşa de mult, încât pe sine însuşi s’a jertfit pentru ea. Dela noi să cere mult mai puţin, de tot puţin , ca să nu ne gândim numai la noi, ci şi la deaproapele; şi în deosebi la cei în năcazuri, în sărăcie, în boale, în mizerie, căutând a se uşura soartea, a le alina durerea, ce aju* tora, ca să aibă şi aceia cra mulţumită şi mai dulce în viaţa-le amărâtă. Un bărbat al »»sericei a zis odată : »A fi creştin, însemnează a fi mântuitorul’toc»*' ***i să căutăm a fi şi noi creştin buni, mântuind pe câţi putem de greutăţile, ce apasă până la îmbrâncire. Astfel mângâind şi întărind pe deaproapele, ne înrărim cu toţii împreună şi asta va fi spre folosul de obşte al poporului, din care facem parte. Ascultând aceste poveţe, praznicele bisericei vor fi cu adevărat zile de obştească bucurie şi veselie, de cari omul în viaţă are lipsă. Astfel purcezând cu toţii, praznicul Crăciunului şi toate celelalte cu adevărat vor fi praznice de bucurie, aşteptate cu dar din partea tuturor. Atunci nu se vor uita unii cu ochi răi la ceialalţi, ci pacea şi buna înţelegere se vor sălăşlui între noi, cumva tocmai de sărbători ministrul să-l fi graţiat şi pe el şi astfel să-mi fie zadarnică şi călătoria la Seghedin. »Trebue să fie în curtea din dosul închisorii. Numai adineaori l-am văzut jucându-se cu nepoţii mei« — îmi răspunse sergentul Avea dreptate paznicul, căci tocmai se ivea după celălalt colţ al închisorii prietinul in plină fugă, urmărit cu bulgări de zăpadă de doi băieţi în etate de 4—5 ani. • »lată-l d-le«, zise sergentul. »Zilnic se joacă cu nepoţii mei, pe care tare mult li iubeşte.« Dacă nu-mi spunea sergentul, că e prietinul Victor, zău de-l cunoşteam. Pe cap purta o căciulă ţuguiată din piele de oaie, trasă până peste urechi — un cadou de Crăciun, primit dela »Acordul« din Braşov —, era îmbrăcat într’un foc scurt de iarnă cu guler de »astrahan«, care aducea mult cu paltonaşul de iarnă a lui nenea Iancu de la redacţie, iar faţa-i înroşită de fugă era încadrată de o barbă respectabilă cam nepieptenată, din care se desfăceau nişte musteţe sburlite. Ne-am îmbrăţişat cu multă căldură şi după câteva cuvinte de salutare am trecut, spre cea mai mare părere de rău a băieţilor, întrerupţi în jocul lor, în odaia fie vizită din etajul întâi. Am petrecut o oară de tot plăcută în societatea prietinului, care la multele mele întrebări deabea a avut timp să răspundă. Rețin din această convorbire următoarele frânturi: — Mă întrebi cum îmi petrec vremea. Apoi dragul meu, vremea trece, căci trebue să treacă. M-am obicinuit să nu mai număr zilele, căci m-ar apuca toate nevoile să număr rând pe rând cele 181 zile ale internării mele. Spre scopul acesta am inventat un nou soiu de călindar. Mi-am însemnat cu dungi roşii pe unul din păreţii odăii cele 26 Dumineci, pe cari am să le petrec aici, iar pe un alt părete tot cu linii roşii cele 41 băi, pe cari ara să le fac, câte 2 la săptămână. Când vine Dumineca sau când ies din baie, trag câte-o dungă albastră peste cea roşie. Şi n’ai închipuire ce plăcere îmi face, când, trezindu-mă Dumineca dimineaţa din somn, sar din pat şi trag câte-o dungă. De-aş putea face odată dungă peste toate! Azi dimineaţă am făcut a 19-a baie, iar mâne dimineaţă şterg a zecea Duminecă... Viaţa, ce-o ducem în dosul acestor ziduri este ferită de frământările şi zgo- motul din afară. Cine are poftă de mâncare, poate mânca ce-i doreşte inima, dacă are parale. Cine poate, doarme cu zilele. Cine vrea, poate să se facă dobă de carte. Recomand deci închisoarea noastră în atenţiunea rigurozanţilor noştri, căci aici au timp să înveţe. Nu toţi însă pot învăţa. Zilele trecute au fost pe aici doi rigurozanţi, ca ei în loc să studieze, cum aveau intenţiunea, şi-au ros mustaţele şi unghiile de la degete. Cu beutura suntem mai restrânşi, la amiazi */s litru de vin şi la cină aceeaşi cantitate. Rum, cognac şi celelalte rachiuri le cunoaştem numai din amintire şi după nume. Cel care are nevoie de astfel de beuturi, poate să obţină însă permisiunea, dacă se supune unui examen medical. In caz de lipsă, la propunerea medicului închisorii, conform §-lui 8 din regulamentul intern, poreclit »hazirend«, directorul îţi poate permite pe lângă rachiu şi o porţie dupla de vin, adecă 2 litre. Eu n’am făcut uz de această încercare şi nici n-oi face, căci drept spunând, în închisoare nici nu-ţi ticneşte vinul, deşi apa noastră de beut lasă mult de dorit A fost însă pe aici acum 2 săptămâni un duelgiu cam alcoholist, care obicinuea să bea pe zi în libertate câte 5—6 litri vin, vre o 20 beri şi o duzină de cognacuri. Iţi poţi închipui suferinţele bietului om văzându-şi deodată redusă porţia de alcohol la minimul necesar. S’a lăsat examinat de medicul închisorii, care însă în Ioc să-i dea voie să consume 2 litre de vin şi cognacurile dorite, i-a prescris nişte prafuri de antibetin şi i-a oprit strict beutura. Era înfuriat şi s’a uns grozav. Văzând halul, în care a ajunsi s’a făcut milă şi ca vechi cunoscăte al »tainelor« închisorii, i-am făcut eu ost de aceea, ce n’a obţinut dela medi Eram pe atunci tocmai 3 inşi aici: e badea Petru şi ţăranul şvab August 1 mdloser. Având dreptul să ne aprovizionem pe zi fiecare cu câte un 1 litru de vin,e-am comandat toţi trei zilnic această cantitate — bine înţeles pe banii duelgiului, şi timp de 6 zile, cât am stat aici, i-am cedat lui vinul. Astfel a a a juns să aibă zilnic la dispoziţie 3 litre. I Cheful şi-l făcea noaptea, după ce era încuiat în odaie, iar dimineaţa ne aducea în mare secret sticlele goale în odaie. . N-avea destule cuvinte să ne mulţămească pentru mărinimia noastră şi nu se putea îndestul mira, cum de timp de 6 zile ne- am putut reţinea de beutură... Dealtfel societatea de-aici e destul de plăcută şi variată Ca »nestor« al ceor închişi, mă bucur de-o mare stimă şi trecere la cei, cari se perpudează pe-aici: până acuma am primit şi am dimis in pace vre-o 16 soţi de suferinţă, internaţi dela 5-10 zile pentru delictul duelului. Toţi mi s’au prezentat afar’ de unul. Tuturora le-am dat binecuvântarea mea nestorială, i-am introdus în secretele închisorii şi i-am îmbărbătat la răbdare. Numai depu- ŞTIRI. — 31 Decemvrie v. Redacţionale Din causa sf. sărbători de mâne, statul nu va apare până Luni seara. Trei FUtrări- Rugăm pe stimaţii noştri abonaţi a şi renoi cât mai curând abonamentul, ca să nu fim siliţi a le întrerupe espedarea ziarului. Rugăm pe restanţieri, să binevoiască a trimite cât mai curând preţul de abonament restant, căci altcum li se va sista espedarea ziarului. Rugăm pe toţi cetitorii şi prietenii ziarului nostru, a răspândi şi recomanda sfatul nostru în cercul amicilor şi cunoscuţilor lor. Fundaţie nouă. Văduva Maria Botoş născută Braia (fiica fondatorului) reposând la 24 Decembre c. în Ticvaniul-mare, credincioasă tradiţiilor fericitului ei tată, după ce a împăcat neamurile, a testat averea sa de 70.000 cor. episcopiei gr. cat. din Lugoj ca constituind o fundaţiune să se ajutoreze tineri români gr. cat. având preferinţă neamurile, apoi tinerii originari din Caraş-Severin, din dieceza Lugojului şi în fine, din întreaga Metropolis. Dumnezeu să-l răsplătească. (Drap.) Schimbare de guvern în România. Săptămâna aceasta s-a făcut schimbare de guvern în România. Ministerul liberal, în frunte cu Ionel Brătianu a abzis şi regele a numit un minister conservator-junimist, sub prezidenţia d-lui Petre P. Carp. Noii miniştri au şi depus jurământul şi au luat în masă frânele guvernării. La fondul iubitor al »Gaz. Transilvaniei«, a intrat de la d-na Emma Pituk din ctalanta 1 cor. (una coroană), precum şi dela d-l loan Cherestes, preot în Sântivana 5 cor. 50 fileri, (cinci coroane 50 fileri.) Petrecerea poporală din Făgăraş, aranjată de tinerimea plugarilor români, a II-a zi de Crăciun, în scopul premierei elevilor de la şcoalele elem. rom. din Făgăraş, sub conducerea d-lui A. Tutoiu, a reuşit pe deplin. Plugarii români din Făgăraş cu familiile precum şi multe familii de plugari din sitele vecine au ticsit sala de la «Paris» şi au avut o frumoasă zi de distracţie şi veselie. Rezultatul material încă a fost pe deplin mulţumitor, încassându-se peste 320 cor. din vinderea biletelor. Dintre membrii inteligenţei rom. tâgărâşene au asistat: Rev. d. Iacob Macavem vicar, d-nul Alexandru Belle, vice-comite. Apoi d-nii şi d-nele Dr. N. Şerban, deputat şi Dr. T. Popescu, advocat şi alţii. Predarea pieselor: «Herşcu Boccegiu», «Mama Angheluşă», «Săpătorii de comoară» şi «Vivandiera» ar fi înregistrat un şi mai mare succes, dacă erau împărţite pe două producţuni. Prea mult pentru o singură seară, oricât ar fi de probată răbdarea şi setea de teatru a românului. De aceasta să ţie cont tinerii noştri făgârăşeni — pe viitor. Un participant, r „t Bucur Popovici. Despre moartea regretatului comerciant Bucur PopoviciU din Haţeg, care am anunţat-o ieri,familia a dat următorul necrolog: întristaţii: Iulius şi Elena Popovici, Septicia Danescu, Corneliu şi Virgiliu Popovici, Valeria şi Marioara Popovici- Hatzeg, Vlaria şi Octavian Pop cu copii, Elena şi Otto Popovicsi cu copii, Ersilia şi Dr. Alexandru Codicea au adâncă durere a Vă anunţa pierderea prea iumului lor tată, socru şi buni» bucur Popovici, comerciant şi pro priitar, încetat din viaţă după o grea sul rnţă în etate de 84 ani. Miercuri în 11 ianuarie 1911 şi. n. Rămăşiţele pământeşti ale scumpului defunct se vor ruica Sui bâtă în 14 Ianuarie 1911, la 2 oare p. m. dela noiciliul defunctului, se vor depune spre eternă odihnă în cimitirul local. Distincţie. El Simay ttero, dela cassa corneriaU : »fraţii Smay« din Braşov, a fost distins din partea minsterului de comerciu cu titlu de conzilier comercial. Esplicarea unui fapt la un număr anterior am dat știrea, că d-na văd. Buldea și d na Dr. Pelican au dat câte 20 cor. pentru un vid săsesc al îngrijitoarelor dela un gankr din Sibiiu. La aceasta noi am observet că oare când se vor afla !"