Gazeta Transilvaniei, februarie 1911 (Anul 74, nr. 24-46)

1911-02-01 / nr. 24

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 24—19111 liberala constituţie engleză şi numai ce îi vom vedea însufleţindu-se bu­năoară de sistemul electoral reacţio­nar din Prusia. Noi însă să ne-o însemnăm bine, că pentru partidul naţional român votarea secretă întocmită astfel ca să fie eschisă ori­ce violare a ei, e o chestie de însemnătate vitală. Deci când va veni plinirea vre­­mei, când se va începe din nou agi­taţia regnicolară pentru sufragiul uni­versal, totul secret să fie curentul de ordine şi de agitaţie. La adunarea poporală de Joi din Arad, cura suntem avizaţi, va participa aproape întreg comitetul executiv al par­tidului nostru naţional şi un mare număr d­e alegători. Adunarea promite a fi im­pozantă. Camera- Camera continuă cu desba­­terea asupra băncii comune, dar în zilele din urmă s’au încurcat vrednicii «părinţi ai patriei» in nişte certe fără rost. Mi­nistrul Lukács a învinovăţit în vorbirea sa pe Kossuth Ferencz, că ar fi încheiat la 1907 un tratat secret cu guvernul austriac, în care se obliga pentru prelun­­girea privilegiului băncii comune. Din aceasta s’a iscat cearta între foştii depu­taţi coaliţionişti şi Lukács, respective partidul muncii, pierzându şi vremea, greu plătită din banii ţării, cu secături de nimica. Iată ce zice despre lupta aceasta a deputaţilor ziarul «Az Est»: «Paiaţe sunt aceia, cari croiesc soartea acestei ţeri. Comedianţi anonimi, incapabili, cari ame­ninţă, dau din mâni, fac pe marele, pe când toţi ştiu, că ei sunt neşte păpuşi, umplute cu paie.... Căci ce se întâmplă de câteva zile în parlament? Comedie şi goală şi mincinoasă, răscolirea trecutului, de care ţara e fericită, că a scăpat... ! Opinia publică şi­e reduce la adevă­rata lor valoare pe aceşti comedianţi şi aşteaptă, ca pe Mesia, singura rezolvire din care va rezulta pacea şi puterea în viitor. Votul universal, egal şi secret. Şezătoarea Ligei Gab­arale, secţia Făl­ticeni. Din Folticeni se scrie: Cu toate, că în oraşul Folticeni o treime din locuitori sunt străini de naţia şi de legea noastră, şi mai ales, că din restul de o treime, jumătate sunt vânduţi jidovilor şi pati­i­ei jocului de cărţi. — cu toate acestea serbarea dată zilele trecute de această secţie a Ligei a avut un frumos succes, mulţămită părintelui Băncilă şi tânărului Sadoveanu, care au deşteptat interesul pentru această instituţie în toate stratu­rile societăţii. Serbarea a avut loc cu concursul societăţii corale «Nicu Ganea», care a de­lectat prin cântece româneşti întreaga sală. D-nul Mihail Sadoveanu a arătat starea culturală din timpul actual, căuşele care au determinat popoarele, şi în deo­sebi poporul nostru, la o redeşteptare şi la o cultură românească. D-nul Dionisie Zaharescu a recitat câteva monoloage co­mice, făcând lumea să-şi uite de necazu­rile zilei. Dd. V. Sadoveanu şi Manoliu au recitat poesii. După şezătoare a ur­mat bal. Nouă constituţie bulgară. Guvernul bulgar a depus în Sobranie un proect de lege relativ la modificarea constituţiei. După acest proect succesiunea tronului va fi ereditara. Pe lângă fie­care ministru se va numi câte un subsecretar de stat. Tribunalele excepţionale se vor desfiinţa. Deputaţii se vor alege pe 4 ani, iar nu pe 5, cum a fost până acum. Asupra modificărei constituţiunei, să mai dau, din Sofia următoarele amănunte: Guvernul a depus în Sobranie o ordine de zi pentru convocarea marei adunări naţionale în vederea modificărei unor puncte din Constituţiune. Proiectul pre­vede, pe lângă schimbările de pură formă rezultând din noua situaţiune creată prin ridicarea Bulgariei la rangul de regat in­dependent, şi modific­ar­e următoare : constituirea curţilor marţiale; în vreme de pace ele vor putea judeca numai pe militarii din serviciul activ pentru infrac­ţiuni cu caracter militar. Autorizaţiunea dată regelui de a încheia cu statele stre­ine tratate, cari nu pot fi supuse aprobă­­rii Sobraniei, dacă interesele ţărei o cer, cu excepţie de trat­atele de comer­ţ, sau cari ating drepturi individuale ale cetăţe­nilor; reducerea mandatului camerei la 4 ani în loc de 5; mărirea sesiunei anu­ale la 4 luni în ioc de două; crearea sub­secretarilor de Stat; dreptul de a numi un ministru fără portofoliu. Proiectul prevede, că succesiunea la tron are foc în linie descendentă bărbătească a regelui cât altul?... Din »supraoemeni« ca Nietz­sche?... Sau din Spanacchenzi ?... Evident că nu. Va fi știut dar Dumnezeu ce face când a făcut lumea așa cum este. Eu nu numai că am cetit, eu am studiat toate scrierile lui Nietzsche, prin urmare ale unui scriitor care este socotit în ziua de azi ca cel mai »original«,­­şi dovedesc, într’o scriere germană la care lucrez mai de mult şi în care discut pe larg şi chestiunea originalităţii, că în cele 15 volume ale lui nu este mai nimic ori­ginal în ceea ce priveşte ideile. Nietzsche, care a stricat atâtea capete slabe şi su­flete individualiste, — este un spirit ex­traordinar de viciu şi în curent cu toate chestiunile culturei. Dar mai tot ce este bun în scrierile sale se spusese de mult, şi de mulţi alţii, înaintea lui, iar mai toate ideile lui cu adevărat originale sânt ab­solut false. Toată valoarea lui e de ordin formal: e felul lui de a exprima ideile altora. Şi cine în lume a fost mai dornic decât el de a se arăta mereu »original«? Şi la ce a izbutit? A izbutit să fie o forţă destructivă care nu servă culturei decât în mod negativ ca orice rău pe lume. Şi de aceea toată »mărimea pozitivă« a lui Nietzsche este şi va rămânea o legendă. De fapt, tocmai oamenii productivi, şi până la un punct originali, n’au vânat »originalitatea« şi chiar s’au ferit a se lăuda cu ea, a-i exagera importanţa. Pen­­trucă orice om, fie mare, fie mic, care este un bun cunoscător al vieţei şi al culturei d­acă este şi un gânditor mai adânc, află­m repede cât de problematică e orişice ori­ginalitate în ordinea morală în sensul ei amintit mai sus. Goethe, pe lângă care Nietzsche cu tot geniul său scăpărător, e un simplu sofist, zice că toate ideile cu­minte au fost deja gândite de alţii şi că noi n’avem decât să încercăm a te cerne din nou, prin mintea noastră. (Alles Ge­scheite ist schon gedacht morden, man muss nur versuchen es noch einmal zu denizen). Numai că domnul nostru Ilariu Spa­nacchendi protestează.... Goethe a scris de mult ce a scris. Ce valoare mai poate avea vorba unui asemenea scriitor bătrân, în orice caz învechit?... Dar acum să lăsăm pe d. Spanacchendi să-şi manifeste pro­gramul. iată-l: «Cetitorul, care se răsfaţă astăzi în raiul (!) de reviste, a observat, de­sigur.... cât e de mare lipsa de origina­litate. Există un şir întreg de scriitori, cari nu trăesc decât graţie spiritului lor de imitaţiune.» Vedem dar că avem de a face cu un spirit «original«,... adversar al celor ce i­­mitează în loc de a ne veni cu lucruri o­­riginale. Şi pentru că el nu repetă ideile altora..., nu imitează... ei «pronunţă» ur­mătorul sfat (p. 122): «Dacă este (!) vre­un sfat prietenesc ce se poate da unor to­varăşi de muncă, întâiul, desigur, e­l să rămână ei înşişi... «Să rămână ei înşişi» adică: să nu rămână alţii ?!.... In «originalita­tea» sa proprie, d. Ilariu ia o veche ma­ximă germană, — sich selber treu bleiben, — şi după ce o traduce atât de nebreznic, uite-l cum «se înfăşoară în această pana­cee».... şi cum critică — el! — pe cei ce imitează pe alţii! Apoi dacă vre-o imitaţie e condamnabilă, cea mai vrednică de o­­sândă este tocmai imitarea fără de nici un ro­t a scriitorilor străini, traducţia ri­dicolă din limbi străine a unor principii pe cari le avem şi noi înşine. Căci adevă­rata şi singura originalitate a unei cul­turi deci şi a unei literaturi e tocmai na­ţionalitatea ei, şi orişicare poet sau proza­tor, din ale cărui producţii nu simţi men­talitatea specifică a neamului său, încetează a mai fi original şi de ar fi oricât de ge­nial. Avem scriitori tineri cari sunt influ­enţaţi de cei mai vechi ai noştri, îi imi­tează chiar pe ici-colo, şi totuşi sunt in­contestabil superiori faţă cu alţii cari, vrând să fie cu orice preţ «originali», nu izbutesc a fi decât — caraghioşi. Dacă acest domn Chendi, — Doamne iartă-mă, vroiam să zic ,panacchendi — ar avea vre’o idele despre ce­ scrie, ar trebui să ştie că noi Românii nu avem nici o nevoie de o ase­menea traducţie desvlăguită, pentru că Ro­mânul exprimă, în felul său, mai plastic chiar decât Nemţii, maxima individualităţii când zice: «ţine-ţi firea­». Cei de are oare­care cultură serioasă şi ştie gândi şi cer­ceta, acela va găsi în această vorbă româ­­nescă o întreagă comoară. Căci ea nu în­semnează numai a-ţi stăpâni mânia mo­mentană, a-ţi înfrâna patimele, ci ea însem­nează a-ţi conserva individualitatea ta fi­rească adică: a o feri de a se schimba în mod nefiresc, din punct de vedere moral; cu alte cuvinte, să te fereşti de a imita ce nu trebue să imitezi. Ea exprimă o ideie mai de valoare decât maxima germană care trebuea să ducă, precum şi duce, la un individualism extrem, la un egoism fe­roce şi la cosmopolitism. Căci individul care ia în serios maxima germană — de a nu asculta decât de vocea sa internă, de a asculta numai de a sa minte şi de pati­mele sale, — individul care nu cunoaşte altă credinţă decât faţă de importantisima sa «personalitate» literară, artistică ,etc., acela trebue să ajungă, mai curând sau mai târziu, la egoismul delirant, la cosmo­politismul nebunesc, la anarhismul şi ni­hilismul filosofic al lui Nietzsche. Dacă un Nietzsche «îşi ţinea firea­», el era să fie cel mai mare gânditor al neamului său şi, poate, al lumii întregi; dar pentru că nu şi-a înfrânat-o, nici n’a mai putut să şi-o păstreze, şi de aceea este originalita­tea lui, întru­cât e forţată sau mai bine zis meşteşugită, ridicolă şi, din alt punct de vedere, un blestem pentru întreaga cul­tură modernă. Dar toate acestea nu le spun pentru un Spanacchendi, care n’are să le poată pricepe. Căci el, tot vrând «să rămână în­­suş» un fel de Nietzsche... n’a rămas decât ce este.- un Ndză Spanac în juna noastră literatură. Și par’că cu un asemenea Nitză cu un nebleznic, am să discut eu filosofia lui Nietzsche. — Ferdinand de Saxa Coburg-Gotha. Se pre­vede de asemenea un număr oare­care de mici modificări.­ llăvaş din capitală. Academia maghiară și scriitorii maghiari de drame moderne. — O demonstra­­ţie contra artei maghiare.—»Epu­raţin« sau combaterea epi­lepsiei. — Budapesta, 9 Febr. n. 1911. (Urmare şi fine) La apropiata expoziţie internaţională de opere artistice din Roma va participa, precum se ştie, şi Ungaria. Artiştii ma­ghiari vor «spune operile lor într’un pa­vilion special, care, dacă ar rămâne d es­­clusiv în sarcina artiştilor băştinaşi ma­ghiari, n’ar prea străluci în şirul pavilioa­nelor celorlalte naţiuni. Prin urmare şti­rea venită din Agram, că distinsul sculptor croat Ioan M­est rövid împreună cu alţi artişti croaţi vor expune operile lor în pavilionul regatului sârbesc — a produs mare consternare între patrioţii noştri patentaţi. Ziarele maghiare cvalifică pro­­cederea sculptorilor croaţi drept p »per­fidia şi, neavând în cătrău, apelează la simţul de »nobilitate« a guvernului ita­lian, care nu va permite o astfel da »de­monstraţie« în contra Ungariei. In acelaşi timp ziarele se mângâie cu aceea, că Un­garia nu e de loc avizată la »gloria artei croate«, relevă însă ca fapt caracteristic al »dragostei fraţilor croaţi«, că arh­atii croaţi refuză deja de zeci de ani de a in­vita la Agram societatea maghiară de arte, in schimb însă se ataşează Sârbiei. .. Ii me illae lacrimae ! * * * pătrunde în organismul bolnavului, otră­­vindu-l. Efectul acestei otrăviri se mani­festă p prin insomnie, dureri de cap, leşin, şi prin zgârciuri epileptice. Pentru com­baterea acestei otrăvi sau mai bine zis pentru a împedeca formarea uraf-ului, me­dicii s’au folosit până acum de colchicin şi de sare chinezească, iar pentru scoate­rea urat-ului din organizat s’a folosit lit­­hiurin­. Medicamentul inventat de mine, epuratin-ul, e o compoziţie din medica­mentele mai sus amintite. Din praza mea de cinci ani amintesc următoarele cazuri: Din bolnavii de epi­epsie am ales pe 6 epileptici, cari sufereau de boala aceasta in măsură deosebit de mare. Aceşti 6 bol­navi aveau, până când nu i-am luat fă­cură — pe săptămână la­olaltă 70 accese de zgârciuri epileptice, prin urmare în medie cam 10 la zi. In prima săptămână am folosit metodul vechiu de cură. In timpul acesta fie­care bolnav primea la zi de trei­ ori câte-o lingură de câte 10*fc bromcali. Efectul a fost minimal. Accesele nu s’au împuţinat­, numai vehemenţa lor s’a redus întru câtva. Am sistat deci această cură şi după o pauză da­ o săptămână am folosit epu­­ratin­ul. Cei 6 bolnavi au primit timp de o săptămână câte 5 grame pe zi din me­dicamentul meu. Efectul a fost surprinză­tor. Accesele epileptice au scăzut dela 70 la 22. Intr’un alt caz am observat, că la un epileptic se repetă atacurile regulat tot la câte 24 zile. Acestui bolnav i-am dat în cinci zile înaintea terminului regulat zi de zi câte 5 grame din epuratie. Ata­cul obicinuit nu s'a mai ivit și de-atunci au trecut 6 săptămâni. Sper, că cu tim­pul medicamentul meu se va putea per­fecţiona, astfel ca să fim în stare să com­batem cu desăvârşire aceasta boală afa­­risitor vlor. De un timp încoace se face multă vorbă în jurul unui nou medicament pen­tru combaterea epilepsiei, inventat de tâ­nărul med­c maghiar Dr. Alexandru Lá­tványi de la sun­­alul ordului călugăriţelor din oraşul Eger. Noul medicament a pri­mit numele »epuraţi«« şi se află actual­mente spre experimentare in mânile pro­fesorului univ. B­iay Arpad din Buda­pesta Cu toate aceste se fac în mai multe spitale d­e Ungar­a încercări cu „epura­­t­i« -ul, care se află de vânzare în farma­cia ordului călugăriţelor din Eger şi se desface în fiole, cari conţin câte 20 bucăţi tablete de câte 1/2 gramepurati. Aceasta spre ştire celor cuprinşi de boala epi­lepsiei Dintr’o convorbire, pe care a avut o zilele trecute un ziarist cu medicul há­trány reţin următoarele declaraţiuni in­tere­sante : »Epilepsia— a zis medicul Látrány — e pricinuită de un acid, numit urat, care Grozăviile ciumei. Autorităţi­i sanitare din Rusia se tem serios, ca ciuma să nu fie introdusă în Rusia europeană pe calea coresponden­ţei poştala (scrisori şi ziare). Ca măsuri de apărare, Rusia a interzis trecerea Chi­nezilor pe teritoriul Siberiei, acelaş lucru a făcut Japonia pentru Corea. In Mukden au fost arse 449, în Tsi­fa 300, şi în Ciang-Cian 800 cadavre ale ce­lor morţi de ciumă. In Fudjadjan mulţimea a alungat au­torităţile comunale şi a jefuit prăvăliile. Din Peking, agenţia Reuter, află, că ciuma se întinde peste toată Manciuria. la Chilia septentrională epidemia se lă­ţeşte mai puţin, dar la Kwangtchengtsh, situaţ­inea s-a înrăutăţit. Locuitorii fac procesiuni la mormin­tele sfinte.

Next