Gazeta Transilvaniei, martie 1912 (Anul 75, nr. 48-71)

1912-03-01 / nr. 48

Nr. 48. Braşov, Joi în 1 (14) Martie 1912. Anul LXXV. Apare în fiecare zi de lucru. redacţia: Abonamentul pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe i/, an 12 cor., pe \\ TIPOGRAFIA Şl ADli/llNISTRAŢIA : i/4 an S cor. Pentru România şi streinătate pe an 40 franci, pe 1/î an 20 îi BRAŞOV, PIAŢA MARE Nr. 30, franci, pe */4 an 10 franci. § = Telefon: Nr. 226. Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 coroane. Fără dus acasă pe an 20 coroane, pe an 10 coroane, pe x/4 an 5 coroane. Un număr 10 bani. Inserate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani. In fine s’a pus capăt sbuciumului, neînţelegerilor şi certelor odioase dintre fraţi, caii au mistuit atâta "'energie în vreme de mai multe de-un an şi au produs atâta sânge rău în şirurile publicului românesc de pretutindenea. Pacea s’a încheiat. .. şi actele împăciuirii şi ale înfrăţirii s’au ratificat Duminecă în 10 Martie c. în Arad, cum am anunţat deja alaltăieri, Luni. La ştirea aceasta publicul românesc a fost cuprins de o vie emoţie şi de o bucurie vădită, căreia îi s’a dat expresie în Arad şi în toate părţile. Da, căci neînţelegerile jigneau şi apăsau greu sufletul poporului şi produceau în şirurile noastre zăpăceală, disgust şi în cele din urmă apatie şi neinteresare faţă de vieaţa noastră publică, spre marea pagubă a poporului românesc. Cu ziua de 10 Martie c, toate aceste au dispărut de pe orizontul românimii şi ziua aceasta avem să o numărăm între cele mai însemnate date din vieaţa poporului românesc. In ea s'a pus capăt unor stări insuportabile şi păgubitoare şi s’a inaugurat, credem, o nouă eră mult promiţătoare pe viitor. Salutăm şi noi cu multă bucurie aceasta înfăptuire şi zicem : Pace şi armonie să fie între noi! Şi mărturisind şi propovăduind pacea, nu mai revenim asupra trecutului apropiat, atât de întristător, ca să nu ni se zică, că facem recriminări cuiva şi astfel tulburăm armonia restabilită. * Dar cu toate aceste relevăm un moment de însemnătate, ce rezultă din zbuciumările trecutului nostru apropiat, plin de lupte şi certe interne. Partidul naţional românesc de la existenţa sa şi până azi numai odată a fost atât de zguduit şi pus la grea încercare, ca în zilele noastre. Nu avem în vedere faimosul ordin de disolvare al lui Hieronymi, deoarece astfel de ordine şi volnicii nu pot nimici şi şterge de pe faţa pământului partide, cum este al nostru, cuprnzător al unui popor întreg. Un astfel de partid numai membrii lui îl pot nimici, prin disensiuni şi împărecheri. Aceste se încuibaseră acum a doua oară la noi şi deveneau tot mai acerbe şi mai periculoase, dar cu toate aceste partidul naţional român a rezistat acestei zguduiri şi a eşit teafăr din lupta odioasă. Deşi în un timp să îndreptau grele atacuri contra comitetului central al partidului şi să căuta a se compromite membri lui, comitetul — afară de 2 — 3 membrii — a stat neclintit la postul său şi — afară de polemicele şi atacurile ziaristice — nime n’a tras la îndoială în vre-o adunare sau conventicol, autoritatea comitetului. Şi iarăş nime n’a încercat să întemeieze vre-un eventual alt partid, distinct de partidul naţional românesc. Aceste fapte dovedesc nu numai simţul de disciplină al publicului nostru, dar şi puterea şi tăria partidului naţional român. Constatăm acest adevăr pentru unii din ai noştri, cam neîncrezători în forţele noastre proprii, dar cu deosebire pentru acele lăpădături ale neamului nostru, acum constituite în tripoliul Vlaicu-Brote-Mangra, cari să uizuiesc a surpa partidul naţional, ca apoi să treacă poporul românesc în tabăra partidului guvernamental. Atât am aflat de lipsă a releva din trecut, încolo să punem văl preste el şi să-l apreciăm istoriei. In aceste zile solemne ale păcii privirile noastre se îndreaptă în viitor. Mari evenimente se pregătesc în viitorul apropiat şi grele lupte ne aşteaptă. Să amintim numai în treacăt unele chestii: eventuala disolvare a camerei şi alegeri nouă; noua episcopie maghiară ; reforma electorală; combaterea şi strivirea vânzătorilor de neam, cari şi-au ridicat iarăş capul, etc. etc. Dte mai pe sus de toate luminarea poporului şi complectarea organizaţiei de partid. Restabilindu-se pacea, suntem convinşi, că comitetul partidului nostru va dezvolta o activitate dublă în conducerea şi apărarea intereselor poporului românesc. Salutăm deci din nou pacea şi aducem şi din partea noastră mulţumite tuturor acelora, cari au conlucrat la înfăptuirea ei, în deosebi d-lui profesor şi vrednicului naţionalist, Constantin Stere, care are incontestabil cel mai mare merit în chestie. Sus să avem inimele! 4c In cele ce urmează dăm actele oficiale despre încheiarea păcii: Teosofia în actuala ei fază. De prof. V. Gr. Borgoveni. — Urmai’*. — Lucrul acesta d-nul Leon Levy ni-i explică în parte în chipul următor: «Era într o noapte de 24 Decemvrie 1890, — zice d-l Levy. Ninsoarea sălta în vârtejuri deasupra acoperișelor albe; sufla un vânt furios... Cătând să prelungesc o veghiare plăcută, în cabinetul meu bine încălzit și bine luminat, mă dusesem la bibliotecă să iau un volum din dialogurile lui Platon... Când mă întorsei, nu mai eram singur. Pe fotoliul de lângă biroul meu sta cineva. Un om de statură mijlocie, cu o frunte largă încadrată cu păr alb, elegant îmbrăcat... Nimeni nu mi-1 anunțase, nu-1 văzusem când intrase, nu-1 cunoşteam. Şi, ceea ce mă intriga mai mult, era că nu simţiam nici o mirare. Avui convingerea, că deoarece se afla acolo, aşa trebuia să fie şi o putere irezistibilă mă îndemna să convorbesc cu acest straniu personagiu. — Va să zică, nu eşti teosof ? mă întrebă necunoscutul. — Nu, nu sânt teosof şi nu ştiu anume ce se înţelege prin teosofie. D-ta ştii ? — Da, de vreme ce am venit să ţi-o spun. — Atunci, spune-mi-o ! — Ei bine, Teosofia... e ştiinţa, absolută, sigură şi universală, ştiinţa trecutului, prezentului şi viitorului... Teosofia e lumina, prin care se împrăştie îndoelile, se rezolvă problemele cele mai complicate... — Dar, ca să dobândeşti aşa ştiinţă, trebue multe vieţi de om, pare-mi-se. — Ce vârstă ai d-ta? întrebă d-nul Levy. — N-am vârstă; de altfel nici d-ta, care crezi că ai 60 de ani, şi de fapt ai câteva milioane... nu pot să spun câţi ani ai după cronologia offtenească, fiindcâ eşti nemuritor. — Şi ce înseamnă a fi nemuritor ? — înseamnă, că sufletul d-taie e un reflex al divinităţii, care împărţit prntr-o prismă formidabilă, în o mulţime nesfârşită de raze, a format toate sufletele omeneşti, cari nu sunt altceva decât aceste raze, raze nemuritoare. O rază nemuritoare e îmbrăcată în corpurile d-tale prin mijlocirea forţei vitale... — Cum? corpurile mele? eu am mai multe corpuri ? Da, dar mai întâiu să ştii ce-i forţa vitală! — Şi ce-i forţa vitală ! — Forţa, energia sau şi fluidul vital e principiul, mulţumită căruia moleculele materiale (formate şi ele din grupuri de atomi şi ioni indestructibile) se grupează după anumite forme şi constituesc organismul, omenesc animal şi vegetal. Energia vitală e o transformare a energiei generale din univers, care d. e. din ghindă produce stejar, din un sâmbure de păr, — produce părul — plantă şi care — forţă vitală se transmite corpului animat prin generaţiune*)Acest fluid vital se naşte, trăeşte şi se dizolvă iarăş atunci, când voi ziceţi, că omul moare, pe când moarte, în înţelesul adevărat, nici nu există! — Dar atunci ce este fenomenul morţii, această, problemă care neingrijeşte ţipe, toţi ? — Nimic mai simplu. Ai văzut desigur vreodată un actor, cum se desbracă, după ce cortina cade şi-şi lasă în Udă costumul cu care îşi jucase rolul? — Da, amvăzut de nenumărate ori. *) C. Flamarion „Tainela cerului" pag. 12, . IBS. — Ei bine, moartea nu-i altceva. Ţi-ai jucat rolul şi, odată piesa isprăvită, te desbraci, adecă iţi laşi corpul ce nu-ţi slujeşte la nimic şi care tot ca costumul uzat al actorului, se duce la grămada de soirenţe, de unde bucată cu bucată, aţă cu aţă, se întoarce la elementele care-1 absorb, după ce au ajutat a-1 distruge ! — Şi nu mai rămâne nimic? Dar, adineaoră, vorbeai despre corpurile mele. Care sunt acele? — Mai întâiu e dublul eterian sau perispiritul. Perispiritul e învălit în cort,ul fizic şi croit pe acelaş calapod ; el e compus, cum numele arată, dintr-o materie etereană, care scapă simţurilor noastre. Perispiritul supravieţueşte corpului material şi după moarte, însoţeşte spiritul, fiindu-i modelul şi motorul ; perispiritul posede un întreg organizat subtil şi prin acţiunea sa, combinată cu fluidul vital al mediumilor, sub formă de fantome — se manifestă oamenilor, produce zgomote, deplasează obiecte şi corăspunde cu noi prin semne convenţionale,*) după cum am văzut în cazurile amintite mai înainte. Astfel, lumea invizibilă nu este in realitate decât prelungirea lumei vizibile. Dincolo de limitele simţurilor noastre sunt forme ale materiei şi ale vieţii, de care ştiinţa *) Leon I*nis „O C.‘^pag. 12, 52. a început a-şi da seamă de când cu aplicaţiunea razelor X, descoperirea radiumului a radio-activităţii şi a fenomenelor împreunate cu aceste. După ce a supravieţuit câtva timp dublul eterian sau perispiritul se descompune la rândul său, se risipeşte şi dispare, înnapoind mediului eterian, elementele din care era alcătuit... Dar încă nu s’a isprăvit... Precum eterul şi dubiul eterian nu pot fi văzute, vei admite uşor, că sunt planuri în Univers, care nu le poţi pricepe şi totuşi esistă, şi unde vieaţa urmează în condiţii particulare cu deosebite organe şi cu totul alte fenomene decât celea de pe planul vizibil... Aşa este în realitate. Şi ,pentru a evolua în aceasta parte a Universului, după ce ţi-ai părăsit corpul fizic şi perispiritul, apari cu corp astral. Acest corp astral e compus din elemente încă şi mai subtile, mai delicate şi mai imponderabile decât materia, ce servise la alcătuirea corpului eterian. Pe planul astral, cu acest corp astral, începe o evoluţie cu totul diferită de cea pe care ai indeplinit-o pe planul fizic cu corpul material. — Dar la ce serveşte acest corp astral? întrebă d-l Levy. — Serveşte ca intermediar între inteligenţă, care residă în corpul mental şi între corpul fisic ! Proces-verbal. Subscrişii delegaţi ai comitetului naţional român, pe de o parte şi comanditarii ziarului „Tribuna“, pe de altă parte, pătrunşi de necesitatea imperioasă de a restabili vieaţa normală de partid, afirmând unitatea şi solidaritatea naţională, precum şi de dorinţa de a asigura disciplina de partid şi a încheia pacea cinstită pentru toţi, curmând astfel neînţelegerile iscate între comitetul naţional şi ziarul „Tribuna“, am căzut de acord şi am convenit la următoarea înţelegere : 1. Comanditarii ziarului „Tribuna“ pun acest ziar, precum şi ziarul „Tribuna Poporului“ şi întreaga avere a acestora, la dispoziţia comitetului naţional, obligându-se de a împlini toate formalităţile ce se vor găsi necesare. 2. Comitetul naţional se va reîntregi prin retragerea demisiunilor din partea d-nilor N. Oncu, N. Ivan, O. Goga şi P. Givulescu, şi prin cooptarea de cătră comitet a d-lui R. Ciorogariu în locul vacant. 3. Comitetul naţional va lua asupra şi activul şi pasivul societăţii în comandită „Tribuna“. 4. Ziarul „Tribuna“ se va fuziona cu ziarul „Românul“ într’un singur organ al comitetului naţional. 5. In consiliul de administraţie al ziarelor comitetului vor intra d-nii: N. Oncu şi S. Raicu, iar d-l O. Goga în comitetul de redacţie al acestor ziare. Chiar prin încheiarea înţelegerii de faţă dispărând pentru totdeauna toate motivele de discordie, dispunem, ca acest fapt îmbucurător să fie adus la cunoştinţa generală prin publicarea prezentului proces verbal. Arad, 5 Martiei 1912 e. n. Delegaţii comite Comanditariitului: »Tribunei« , Dr. T. Mihali m. p. R. Ciorogariu’m p. Dr. Iuliu Maniu m. p. Sava Raicu m. p. Dr. R. Veliciu m. p. Dr. N. Oncu m. p. Comunicat Comitetul central executiv al partidului naţional s-a întrunit în 10 Martie n. a. c. în Arad în şedinţă extraordinară, în care a luat la cunoştinţă şi a aprobat decisiunile cuprines în procesul verbal publicat la alt loc al ziarului nostru. Pentru executarea acestor concluze s’a delegat o comisiune de 5 membri, având să apară cu începere de mâne un singur ziar al partidului naţional român, în Arad, păstrându-se numele de „Românul“. Tot în această şedinţă pe lângă rezolvirea mai multor chestii de ordin personal, s'a ales un al treilea v.prezident al partidului naţional român dl dr. Aurel Vlad. Pentru organizarea clubului comitatens din comitatul Făgăraşului şi pentru aplanarea unor neînţelegeri de ordin personal s’au delegat d-nii Nicolae Ivan şi Iuliu Maniu. Comitetul în legătură cu situaţia politică a discutat eventualitatea dizolvării camerei şi în vederea acesteia a luat măsurile necesare pentru cazul dacă situaţia politică din ţară ar rezulta dizolvarea camerei şi prin urmare, intrarea în lupta electorală. Având mai departe în vedere faptul că, chestia votului universal a ajuns a fi, preocuparea principală a cercurilor politice, comitetul a delegat o comisie de trei, compusă din domnii dr. Valer Moldovan, dr. Victor Onişor şi dr. Romul Boila, pentru compunerea în mod sistematic a principiilor şi executivei practice după cam este a se rezolvi această mare problemă de stat in mod corespunzător intereselor poporului român şi a interesului obştesc al ţării.