Gazeta Transilvaniei, iunie 1912 (Anul 75, nr. 119-143)

1912-06-01 / nr. 119

Nr. 119. Braşov, Vineri în 1 (14) Iunie 1912. Anul LXXV Apare în fiecare zi de lucru. Abonamentul : pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe 1/2 an 12 cor., pe 1/4 an 6 cor. Pentru România şi streinătate pe an 40 franci, pe 1/2 an 20 franci, pe 1/i an 10 franci. \ REDACŢIA, ! TIPOGRAFIA ŞI ADMINISTRAŢIA:­I BRAŞOV, PIAŢA MARE Nr. 30. Telefon: Nr. 226. Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 coroane. Fără dus acasă pe an 20 coroane, pe l/1 an 10 coroane, pe */4 an 5 coroane. Un număr 10 bani Inserate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani. Se impune o primenire. Braşov, 13 Iunie n. 1912. Adunarea de eri a comitatului Braşov ne face din nou să reve­nim asupra unor mari inconve­niente, cari se resimt din zi ce merge tot mai mult în viaţa pu­­blică-politică românească din oraşul şi comitatul Braşovului. Privitorul nepreocupat, care a asistat la adunarea de eri, a tre­buit să facă constatarea regreta­bilă, fără a intra în meritul desba­­tenlor ce s-au urmat în jurul res­­criptului privitor la numirea noului guvern, că pe când membrii saşi se disting printr-o organizaţie şi disciplină de model, ai noştri esce­­lează prin lipsă de organizaţie şi înainte de toate prin­­ absenţă din sala desbaterilor. Este regretabil acest lucru nu numai fiindcă aleşii poporului ro­mân din oraşul şi comitatul nostru nu-şi îndeplinesc mandatul primit din partea alegătorilor lor, dar este regretabil, că în urma lipsei lor de interes noi Românii, cărora cu atâ­tea prilejuri ne place să ne ataşăm de reprezentanţii celor 35.000 lo­cuitori ai comitatului, devenim din zi ce merge o cantitate tot mai ne­glijabilă în ochii compatrioţilor no­ştri saşi şi unguri. Urmările le vedem. Succese mai de dat Doamne pe terenul ad­ministraţiei comitatense — ca în palmă, iar când unul sau altul din­tre reprezentanţii români ia cu­vântul în limba românească, expu­­nerile lui sunt însoţite de obiceiu cu zimbete, dacă nu chiar ironice cel puţin de compătimire, iar când de pildă, ca în şedinţa de eri, mem­brul român Dr. Mănoiu a luat cu­vântul, ca să motiveze neîncrede­rea ce-o avem în guvernul actual, peste jumătate dintre membri saşi ai adunării comitatului au părăsit demonstrativ sala. Nu întrăm în meritul cauze­lor, cari au determinat nu numai acum ci şi în alte rânduri pe mem­brii amintiţi să părăsească sala în decursul vorbirei d-lui Mănoiu — vor avea acei membrii motivele lor precum desigur le are şi d-l Mă­­noiu când nu-i slăbeşte cu dragos­tea sa — las’ că de altfel orato­rul român nu s-a lăsat de loc sin­chisit de această demonstraţie — dar întrebăm : s-ar putea oare re­peţi astfel de scene supărăcioase, când toţi membrii români ai con­gregaţiei s-ar prezenta în corpore la şedinţe şi ar susţinea unul ca unul cu demnitate cauzele româ­neşti ? Noi credem că nu, sau dacă totuşi s’ar încerca o astfel de jig­nire, nu atât a persoanei, ci a lim­­bei şi a intereselor româneşti sus­ţinute de respectivul orator, s’ar putea protesta cu atâta aplomb şi demnitate, încât le-ar trece gustul concetăţenilor noştri saşi să repete pe viitor astfel de procederi jig­nitoare. Şi precum în adunările comi­tatului nostru astfel şi în şedinţele consiliului comunal, găsim aceiaşi lipsă de interes din partea mem­brilor români, cu toate că atâtea chestiuni ar reclama o păşire ener­gică din partea lor. Să luăm de pildă Scheiul nostru! Chestia lumi­natului străzilor, a pavării, a cana­­lisării etc. etc. sunt tot atâtea lu­cruri de importanţă, cari sunt dis­­considerate sau cel puţin neglijate din partea oraşului. Avem la mână cazuri, când oameni singuratici sau mai multe familii împreună au ce­rut cu insistenţă magistratului, ca să li se aşeze în stradă un felinar pentru a lumina bezna periculoasă, în care sunt învăluite atâtea străzi ale Scheiului, — şi rezultatul?! Re­­zolvirea s’a trăgănat luni de zile şi în sfârşit rugarea a fost res­pinsă, deşi atâtea momente, cari privesc siguranţa avutului şi a per­soanelor, ar fi trebuit să îndemne pe conducătorii magistratului să aşeze acel felinar din iniţiativa proprie, fără să mai aştepte atâtea rugăminte. Dar să ne oprim ! Cele mai sus nu le-am scris pentru a jigni pe cineva, ci prin ele am dat curs unor dorinţe generale esprimate în atâtea rânduri în cercuri mai res­trânse. Cu atât mai puţin am voit să tragem la îndoială onorabilitatea sau cinstea actualilor noştri repre­zentanţi la comitat şi la comună. Vor concede însă şi dânşii, că în situaţiunea actuală trebue să se facă o schimbare şi încă cât mai curând. Iar, ca să nu urmeze jic­­niri şi ca să evităm o mişcare de primenire din jos în sus, ar trebui să facă începutul înşişi actualii re­prezentanţi, dintre cari poate unii sunt împiedecaţi în urma ocupaţiu­­nilor lor să-şi îndeplinească cu con­ştienţi­ozitate mandatul primit sau poate au fost aleşi chiar în contra dorinţei lor, fiindcă nu se aflau alţii, cari ar fi reflectat la aceste mandate onorifice dar în acelaşi timp şi pline de responsabilitate. Avem azi o gardă de oameni independenţi, cari, dacă s’ar reflecta la serviciile lor, credem că şi-ar ţinea de o deosebită onoare şi în acelaş timp şi de o sfântă datorinţă de a desfăşura o activitate fru­moasă în interesul poporaţiunei române din oraşul şi comitatul Braşovului. Avem scaune atât de puţine în consiliul comunal şi în congregaţie, încât noi nu ne putem permite luxul a le considera de scaune de onoare, precum pot s-o facă aceasta in patr­te saşii, ci în fiecare post ar trebui să alegem câte un om, care să n’aibă numai datorinţa să voteze, ci să fie în fiecare moment gata să ia cuvân­tul şi să apere multele interese româneşti neglijate. Şi tocmai acuma ni se dă un prilej binevenit, pe care ar fi pă­cat să-l scăpăm. De azi într’o săp­tămână au loc alegeri parţiale pentru reprezentanţa oraşului Bra­şov. In cercul III. (Schein) sunt de ales 7 reprezentanţi şi 5 membri suplenţi. Oare n-ar fi la loc, ca în zilele aceste să se convoace o con­sfătuire a fruntaşilor noştri, în care să se discute în dragoste şi înţe­legere frăţească aceste chestiuni? Noi ne-am spus cuvântul şi aşteptăm, ca cei chemaţi, cari în primul loc poartă răspunderea si­­tuaţiunei, să judece şi să-şi spună cuvântul. re. Pe ţărmul ■verde liniştită zace Cireada ’n ceasul dulce de amează.. Un blând viţel ce vine dela apă Cuminte la hodină se aşează. Pe cer trec nouri negri ca blăstămu! Şi nu ’ntâlneşti în calea ta o streche, Ciurdariul sub o salcie la umbră Stă tolănit, dormind pe ţundra­­ veche, Şi-un bou priveşte ’n­ valuri plia de pace... In ochii lui ca ’n două-adâoci icoane, Citeşti duios Întreaga tragedie A celor mai amare vieţi umane ! .4 Gottuş, Elemente de metafizică. Principalele probleme ale filozofiei con­temporane, de G. Bâdulescu-Motru. Mai întâi, autorul lămureşte în­ţelesul cuvântului metafizică, şi ne a­­rată, că obiectul ei sunt fenomenele supranaturale şi misterioase, pe cari caută a le pune în legătură cu feno­menele şi legile cunoscute ale naturei, şi a înlesni astfel esplicarea şi înţele­gerea lor. Metafizica este astfel, în starea de până acum a desvoltării intelectuale, ştiinţa cea mai deplină cu putinţă des­pre fenomenele naturii şi ale vieţii. Pentru aceea găsim în metafizică o mulţămire, care n’o putem găsi în ştiin­ţele pozitive, cari se mărginesc la da­tele experienţei. Plecând de la aceste date, metafizica deschide spiritului un orizont mai larg, orizontul infinitului. In aceasta metafizica seamănă cu arta şi cu religiunea, cari au ace­laşi scop şi cari ne dau rezultate ana­­loage. Câte­ şi treie pătrund mai adânc în tainele vieţii şi ale naturei decât ştiinţa esperimentală, dar cu mijloace deosebite; arta prin imaginaţiune, me­tafizica prin reflexiune, religiunea prin credinţă. Asupra necunoscutului, meta­fizica ne dă numai noţiuni generale şi abstrase din intuiţiunea lumii văzute, şi prin aceasta ea nutreşte cugetarea şi deschide experienţei unor drumuri; arta şi religiunea ne dau imagini sau icoane singuratice, prin cari ne deş­teaptă simţăminte mai vii şi mai a­­dânci decât metafizica ; şi tocmai prin aceasta ne îndestulesc deplin trebuinţa de a şti. Câte­ şi treie ne aduc liniştea sufletească, care nu ni-o pot da ştiin­ţele experimentale; însă mulţămirea estetică şi religioasă sunt depline­, pe când metafizica ne lasă vie dorinţa de a căuta şi a pune o legătura între ne­cunoscut şi legile naturei cunoscute ; şi tocmai prin aceasta ea e masagerul ştiinţei esperimentate. In aceasta stă deosebirea între metafizică, artă şi religiune. Din pricina acestei deosebiri, de­şi ele se ajută împrumutat şi azi se recunoaşte strânsa legătură dintre ele, ca isvorâre din aceiaşi trebuinţă sufle­tească, a existat şi va exista totdeauna o luptă de întrecere între metafizică, artă şi religiune. Sunt timpuri în is­toria spiritului omefaese, când metafi­zica are un rol predominant, iar arta şi religiunea îi servesc mai mult ca podoabă; alte ori acest rol ii are arta sau religiunea, iar celelalte două ser­vesc pentru întărirea şi înfrumseţarea ei­; (anticitatea evul mediu, timpul mo­dern). Metafizica a avut totdeauna o mare influienţă cu deosebire asupra oame­nilor culţi şi asupra literaturei şi ar­telor. Şi înrâurirea ei este cu atât mai mare, şi înalţă cu atât mai mult va­loarea vieţii, cu cât ea va isvorâ din însăşi firea şi spiritul unei naţiuni, cu cât va fi mai originala. După aceste lămuriri, autorul ne arată, cum a fost privit universul în trecut, şi cum este privit in lumina ştiinţei de astăzi ; şi ajunge la cea mai mare problemă a filosofiei contempo­rane: care e legă­tura omului cu uni­versul, şi care e rostul lui în mijlocul acestui univers ? Putinţa suflatului nostru, de a cu­noaşte legile nature­ şi universului dove­deşte, ca regiie vieţii psihice sunt aceleaşi cu legile fizice aie universului. Sufletul însă nu e nici numai materie, după ve­der­e metafizicei materialiste, şi nu e nici numai spirit­ic înţelesul psihologiei vechi ; ei este funcţiunea energiei in­dividualizate şi resultata din evolţiunea energiei universale. Fenomenul cel mai general al acestei funcţiuni este conş­tiinţa, care e împreunată cu toate ce­lelalte fenomene sufleteşti. Caracterul distinctiv al conştiinţei este unitatea, eul sau personalitatea; prin ea ştie individul omenesc, că el este unul şi acelaşi de la naştere până la moarte, deşi organismul sau, ca parte materiala, se reînoeşte şi se schimbă neîncetat. Numai în cazuri anormale de an­ena­­ţiune mentală, individul se crede uneori a­tul. Conştiinţa despre unitatea eului resultă din continuitatea proceselor de e­mi­ţiune a întregului organism indi­vidual şi, prin el, din continuitatea unităţii energiei universale. »Omul se regăseşte acelaşi în sine, în conştiinţa sa, fiindcă acelaşi, identic cu sine se regăseşte el şi în fenomenele sale bio­logice, şi acestea, la rândul lor, se re­găsesc aceleaşi prin equivalenţa, care există între toate fenomenele naturei«. »Energia fizică şi conştiinţa sunt două aspecte deosebite ale uneia şi a­­celeiaşi realităţi.« Psihicul şi fizicul există de la început împreună. Prin ur­mare universul nu se poate închipui fără conştiinţă. Bine­înţeles, aceasta conştiinţă universală nu trebue s’o a­­semânăm sferei luminoase a conştiinţei noastre; ea are însă o strânsă analo­gie cu stratul subconştient sau incon­ştient al sufletului omenesc. Acesta şi în vieaţa individului hotărăşte­­modul vieţii şi toate faptele şi fenomenele lui psihice; în el îşi are rădăcina carac­terul individului, care determină faptele lui şi le dă valoarea lor morală şi de la el atârnă temperamente­, care dă direc­ţiunea cugetării şi­­ culoarea operelor unui scriitor sau unui artist. In­stratul inconştient îşi au isvorul şi toate fe­nomenele anormale ale suflatului, cum sunt telepatia, halucinaţiunile, vederea spiritelor ş. a., pe cari le nuntim mis­terioase şi supranaturale, pentru că încă nu ni le putem espuica de ajuns. Dacă privim în noi înşine, găsim ca element primordial al conştiinţei Prezidenţii camerei la M. Sa. Eri au fost primiţi de M. Sa în audienţă contele Tisza şi cei doi viceprezidenţi ai camerei. După aceasta audienţă comună, Tisza a fost primit singur în audienţă, care a durat o jumătate de oră. Beöthy, la însărcinarea lui Tisza, a spus ziariştilor, că în audienţă Tisza a făcut un raport minuţios asupra ce­lor întâmplate în cameră. M. Sa a a­­dresat lui Tisza mai multe întrebări, apoi i-a adresat cuvinte de laudă pen­tru ţinuta sa curagioasă. In One M. Sa şi-a exprimat nădejdea, că e restabilită capacitatea de muncă a­ camerei. Cu aceasta audienţa a luat sfârşit, n­eformele militare in camera mag­naţilor. Sâmbătă vor fi discutate — cum am anunţat — în camera magna­ţilor proiectele reformelor militare. Or­dinea da zi a şedinţei este următoarea: 1. Propuneri ale preşedintelui. 2. Re­forma militară. 3. Despre honvezime. 4. Despre procedura criminală in afa­cerile militare din armata comună. 5. Despre procedura cri­minală în aface­rile militare de la honvezi­me şi 6. Veri­ficarea protocolului şedinţei. Cercurile politice aşteaptă cu­ mare încordare aceasta şedinţă. Opoziţia lase mari sforţări, ca proiectele să fie re­spinse. Dar aceasta nu se va întâmpla. Ele vor fi votate de către majoritatea camerei. Se poate prevedea acea­sta din faptul,­­că comisiunile financiare şi ad­ministrative aia casei magnaţilor au acceptat proiectele şi ie vor recomanda spre primire şi in şedinţa plenară de Sâmbătă. Cel mult dacă opoziţia va pro­­voca o discuţie mai lungă. Considerând şi cuvintele căldu­roase ale M. Salo cătră Tisza, soarta proiectelor militare este asigurată pe toată lun­a. Ele vor fi sancţionate, în­dată ce vor fi trecute prin o­pera magnaţilor. Noi am spus­­ aceasta cu câteva zile înainte. Referitor la şedinţa de Sâmbătă a camerei magnaţilor «Az Est» are ur­mătoarele in­or­maţii: Dintre membrii camerei magna­ţilor îşi dau mare osteneală a orga­niza opoziţia, cu deosebire conţii An­­drássy Gyula, Desewffy Aurel, Hadik János, Károlyi Mihály şi prinţul Win­dischgraetz. Opoziţia e sprijinită şi de foştii miniştrii Günther şi Wlassics. Cei ce cunosc dispoziţia camerei magnaţilor, prevestesc cu aproximativă siguranţă, că guvernul dispune de 110—120 de voturi, faţă de 70—80 de voturi ale opoziţiei. Acest număr însă, în urma agitaţiei ce se face, poate se sporească. Discuţia şi votarea va fi agitată şi plină de emoţii. Ea va sănpăna cu faimoasa şedinţă, în care a fost votată, abia cu 7 voturi majoritate, legea că­sătoriei civile. Atunci prelaţii noştri au votat contra proiectului guvernului. Ce vor face acum şi participa-v­ă la şe­dinţă, ori ba, nu ştim. Dar fiind cam în strimtoare guvernul, probabil că prelaţii au fost invitaţi special la şedinţă. Comisiunea de drept public a de­­sbătut alaltăieri proiectele şi le-a pri­mit cu 29 de voturi contra la 12. Intre cei ce au votat cu guvernul surt şi prelaţii Dr. Vasile Hossu şi patriarhul sârb Lucian Bogdanovici. Demonstraţiunile muncitorilor din Ungaria continuă în întreaga ţeară. Socialiştii din Raab au ţi­nut alatueri o mare întrunire, în care au protestat în contra regi­mului de forţă introdus de contele Tisza. După întrunire au urmat demonstraţii zgomotoase pe stră­zile oraşului. Conducerea partidu­lui social-democrat din Raab va proclama zilele aceste greva ge­nerală. Muncitorii din Segedin, Kecs­kemet, Miskolcz, Arad şi Kapos­vár au aranjat alaltaeri deaseme­­nea mari demonstraţiuni. A trebuit să intervină poliţia şi miliţia pen­tru a restabili ordinea. Un meeting slovac. «Ket. Ért.» e informat, că partidul naţional slovac din Pojon şi împrejurime va ţinea poimâne, în 15 i. c. un meeting în Pojon. Se va discuta situaţia politică şi se va cere reforma dreptului electoral universal. Proiectele militare vor trece, după toate presemnele, repede şi prin parla­mentul Austriei. Uniunea germană na­ţională, clubul Cehilor clubul sloveno­

Next