Gazeta Transilvaniei, septembrie 1912 (Anul 75, nr. 192-215)

1912-09-01 / nr. 192

Pagina 2 Referitor la criza de bani, Lukács a zis: — Banii ce ne-au stat la dispozi­ţie i-am investit prea uşuratic şi speculaţia îndrăsneaţă, care nu a avut nici o bază materială, a contribuit mult la agravarea situaţiei. Criză nu este, dar nu sunt nici bani. Distingerea lui Averescu. Din Bu­dapesta, din isvor competent, se anun­ţă următoarele: »La sosirea arhiducelui Franz Fer­dinand la Mezőhegyes s-a remarcat că generalul român Averescu, conform dispoziţiunilor oficiale relativ la primi­rea arhiducelui, fusese plasat după ar­hiducii Friedrich şi Leopold. Ministrul de războiu Auftenberg şi şeful statului major austro-ungar, generalul Schemua, urmau după generalul Averescu. Când a descins din tren arhiducele Franz Ferdinand a salutat pe cei doi arhiduci, apoi s-a oprit în faţa generalului Ave­rescu exprimându-şi bucuria de a pu­tea saluta pe şeful statului major al armatei române. Afabilitatea cu care arhiducele moştenitor l-a salutat pe generalul Averescu, a stârnit senzaţie printre azistenţi«. contele Berchtold la regele Italiei. Oficiosul ministerului de externe «Frem­denblatt» publică următorul comunicat: Aflăm că ministrul de externe contele Berchtold, după cum e obiceiul, avea de gând să se ducă chiar astă toamnă in Italia, spre a se prezenta Regelui Italiei şi a se întâlni cu cole­gul său italian San Giuliano. Deoarece însă delegaţiunile vor fi convocate în curând, vizita aceasta va avea loc după închiderea delegaţiunilor, adecă în luna octomvrie, când Regele Victor Emanuel va fi la San Rossore, lângă Piza Sediul episcopiei de Hajdudorog. Patrioţii noştri Încă tot se mai cioro­­văiesc în jurul sediului episcopiei gr. cat. maghiare, reclamând fiecare pen­tru sine gloria de-a sălăşlui la sânul lor pe viitorul episcop gr. cat. maghiar. Mari ştiinţe depune în direcţia aceasta oraşul Dobriţin. In adunarea generală de­ alaltăeri s-a decis să se roage mi­nistrul de culte ca, pentru cazul când sediul nouei episcopii nu s-ar putea transpune la Hajdudorog, să trateze cu oraşul Dobriţin, care e aplicat să aducă chiar şi cele mai mari jertfe materiale. Banchetul opoziţiei. In preziua deschiderii camerei, adecă Luni în 16 i. c. partidele opoziţionale vor avea, cum am amin­tit, întruniri separate, iar seara vor conveni la un banchet comun. Prin banchet vreau să dovedească solidaritatea opoziţiei şi aici se va constata de câţi membrii rezoluţi dispune opo­ziţia în lupta parlamentară ce reîncepe. Chestia limbilor In Bucovina. Din Cernăuţi ni se scrie: Comitetul ţării a decis să prezinte dietei provinciale, care se va întruni în curând, un pro­iect de lege privitor la regularea folo­­sirei limbilor la autorităţile autonome din ţară. In sensul acestui proiect se declară limbile: germană, română şi ruteană de limbi ale ţării, cari au să era amorezat, se duse la bucătărie să poruncească prânzul, dar spaima sa nu fu mică, când află, că sala de mâncare, care era alături de camera sa, era ocu­pată de ofițerii regimentului 3 de hu­sari, cari hotărâse să ofere un prânz de adio în onoarea camarazilor din reg. 3 de vânători. Când Leon se întorcea spre ca­mera albastră, observă, că englezul său, ocupase odaia vecină cu el. Ușa era deschisă. Englezul sta în fața unei mese pe care era un pahar și o sticlă cu vin, privind plafondul cu multă băgare de seamă, ca și cum ar fi voit să numere muştele, care se plim­bau pe acolo. — Ce-mi pasă de vecini! îşi zise Leon. Englezul se va îmbăta îndată, iar husarii vor pleca înainte de miezul nopţei. Intrând ln camera albastră, cea dintâiu grijă a sa fu să se asigure dacă uşile de comunicaţie erau bine închise şi dacă aveau zăvoarele bune. Uşa dinspre camera englezului era du­blă, păreţii erau groşi, păretele însă dinspre odaia husarilor era mai slab, iar uşa avea lacăt şi zăvor. Cu siguranţă imaginaţia cea mai bogată nu şi-ar fi putut închipui o fe­ricire mai complectă decât a acestor doi îndrăgostiţi, cari după multe aştep­tări, se găseau singuri departe de oa­meni rău­voitori şi pătimaşi, povestin­­du-şi unul altuia suferinţele din trecut, sorbind astfel deliciul unei curate dra­goste. Dar fericirea tinerilor nu ţinu multă vreme, şi diavolul găsi mijlocul să verse o picătură de venin în cupa fericirei. Johnson, a scris, nu cel dintâiu,­­ după cum odinioară spusese un învăţat grec, că nimeni nu poate spune: »Acum sunt fericit«. A est adevăr recunoscut de cei mai mari filozofi, nu-l cunosc mulţi muritori, dar mai cu seamă amorezaţi­. După ce tinerii luară prânzul în camera albastră, în câteva tacâmuri luate şi astea pe furiş, de la banchetul ofiţeresc, erau neliniştiţi din cauza con­versaţiei la care se dădeau aceşti domni ofiţeri din camera vecină. Discutau pro­bleme mari de strategie şi tactică, al­ţii spuneau povestiri vesele, pe care le întovărăşeau cu râsete. Amanta lui Leon, nu era una din femeile sfiioase, totuşi sunt lucruri pe care nu vrei să le asculţi chiar fiind lângă omul pe care-l iubeşti. Situaţia devenea din ce în ce mai încurcată şi cum tocmai în acel moment se aducea la masă ofiţe­rilor deşert, Leon crezu de datoria sa că-i nimerit să se ducă la stăpânul oţe­lului şi să-l roage, să spună ofiţerilor, că se află o persoană bolnavă în ca­mera de alături de ei, rugându-i să facă mai puţin sgomot. Atelierul cum sosi în mijlocul ofi­ţerilor, se zăpăcise in aşa fel, încât nu mai putu spune un singur cuvânt. Unul din ofiţeri întrebă: E frumoasă tânăra vecină? Apoi se făcu tăcere. Atelierul răs­punse : — Pe legea mea domnilor, nu știu ce să vă spun. E foarte gentilă, dar și ofioasă, e măritată de curând... — O dama de curând măritată! strigară patruzeci de glasuri, trebue să vină sa ciocnească cu noi un pahar de şampanie. Noi vom bea în sănătatea ei, şi vom învăţa pe bărbat datoriile căsniciei. La aceste cuvinte se făcu mare sgomot de chiote şi pinteni, iar aman­ţii noştri tresăriră, temându-se ca nu cumva camera să le-o ia cu asalt. De­odată însă se aude un glas, care opri mişcarea. Se cunoştea, că acesta care vorbea, era comandantul regi­mentului. El făcu observaţii ofiţerilor pentru lipsa de politeţă, sfătuindu-i să se liniştească şi să vorbească încet. Din acel moment a fost linişte în ca­mera ofiţerilor, iar amorezaţii au fost neapăraţi de nimeni, ei credeau pacea încheiată cu aceşti husari, dar totul n-a fost decât o amăgire. .Când se cre­deau mai la adăpost de orice, iată că douăzeci şi patru de trompete, înce­pură să cânte, aria cunoscută a solda­ţilor francezi: «A noastră e isbânda». Sărmanii amanţi erau de plâns. Dar nu într-o stare aşa da plâns, căci în cele din urmă ofiţerii au pără­sit sîrla unde se dăduse banchetul, de­ GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 192—1912. se folosească în contactul cu partidele. Limba germană se va folosi numai ca limbă intermediară. Autonomia bisericii sârbeşti, m­­latin lakskri, prezidentul comitetu­lui executiv al partidelor sârbeşti şi secretarul Duşan Joicici au lansat un apel, în care sârbii sunt convocaţi pe 15 Septemvrie ca la Neoplanta, la un meeting de pro­testare contra suspendării autono­miei bisericeşti. In apel sunt ata­caţi aspru prelaţii. In el se zice, că Sârbii îşi vor prezenta g­ava­­minele M. Sale şi camerelor din Budapesta şi Zágráb. Externe. Dill Tripolis se anunţă, că alaltăeri a avut loc inaugurarea li­niei ferate dintre Gagares şi Zanzur. Linia va servi deocamdată numai pen­tru scopuri militare. In oraşul Tripolis s-au început mai multe lucrări impor­tante. In afară de palatul guvernatoru­lui, care e aproape complect terminat, s-au pus pietrile fundamentale pentru cazinul militar şi pentru o mare ca­zarmă. — Ziarul rusesc «Utro Rossii] anunţă, că regele Petru a remis regelui Ferdinand al Bulgariei o scrisoare au­tografă. Ar fi vorba despre necesitatea încheierii unei alianţe pentru cazul u­­nui războiu cu Turcia . Ziarul „Ikdam“ dezminte zvonurile de concentrări militare în Bulgaria. După informaţiunile trimise de comisarii turci de la graniţă, nici o activitate deosebită nu se observă. Nu trece zi, în care să nu sosească știri alarmante, când din Bulgaria, când din Serbia, când din Montenegro, când din Grecia despre concentrări de trupe în vederea războiului iminent cu Tur­cia. Ba ziarul «Tirdam» e informat, că chiar şi România a început sa concentreze trupe la graniţa bul­gară. De sine înţeles, că nici Tur­cia nu se lasă mai pe jos şi con­centrează trupe la graniţele pe­riclitate. Adecă pretutindeni concen­trări şi înarmări! Din toate aceste ştiri, în mare parte exagerate, rezultă, că agi­taţia în Balcani şi cu deosebire în statele slave este de fapt mare şi dacă n-ar sta in fruntea aces­tor ţărişoare regi şi bărbaţi de stat, cari îşi dau pe deplin seamă de urmările unei conflagraţiuni balcanice,­­ isbucnirea războiului ar fi numai o chestie de câteva zile. Mai stau apoi în calea unui astfel de războiu şi Puterile mari, cari tocmai în timpul din urmă au accentuat în diferite consfă­tuiri absoluta necesitate a susţi­nerii statului quo în Balcani şi prin urmare menţinerea păcii cu ori­ce preţ. Este fără îndoială o proble­mă grea de-a menţinea această pace, tocmai în nişte momente a­­tât de favorabile pentru satisface­rea poftelor acelor state, cari au interese directe în Macedonia în urma legăturilor de sânge ce e­­xistă între diferitele poporaţiuni ale Macedoniei şi ale statelor bal­canice. Turcia, aflându-se într-o situaţie extrem de critică în urma războiului cu Italia şi în urma greutăţilor interne, provocate de nemulţumirea Albanezilor şi a Tur­cilor tineri,­­ oferă tocmai acum cel mai bun prilej statelor balcanice, ca să profite de această situaţie critică şi să elibereze pe fraţii lor de sub domnia turcească. Această situaţie extrem de gravă pentru menţinerea păcii în Balcani a şi dat ministrului de ex­terne austro-ungar, contelui Berch­told prilejul, ca să-şi formuleze cu­noscuta propunere pentru readu­cerea unor stări normale în Mace­donia, propunere care a fost ac­ceptată unanim de toate Puterile mari. Dacă nu ne insală presem­­nele, primul pas spre pacificarea spiritelor agitate va fi aplanarea războiului turco-italian, căreia va urma apoi pacificarea Macedoniei prin acordarea unei autonomii în­tinse, care va fi în măsură să pună capăt anarhiei actuale. Aceste presemne le confirmă deoparte ştirile mai nouă favora­bile despre stadiul tratativelor de pace între delegaţii turci şi ita­lieni, de altă parte atitudinea hotă­râtă a Rusiei de-a menţinea cu ori­ce preţ pacea în Balcani Iată câteva din aceste ştiri: Paris 12 Sept. Ştiri din loc com­petent anunţă, că tratativele de pace îşi urmează cursul lor favorabil, cu toate că va mai trece câtva timp până ce se va stabili o înţelegere definitivă între Turcia şi Italia. Constantinopol 12 Sept. Poarta va anula în curând ordinul relativ la ex­pulzarea Italienilor. Băncile şi şcolile italiene vor fi redeschise. S­ofia 12 Sept. Guvernul bulgar îşi dă toate silinţele pentru ca puterile Triplului Acord să aprobe punctul de vedere ce-l ocupă Bulgaria în chestia Macedoniei. In urma instrucţiunilor te­legrafice primite de la Sofia, ambasa­dorul bulgar la Petersburg, generalul Papricoff, s’a înapoiat la postul său, insă demersurile sale pe lângă minis­trul rus de externe au rămas fără re­zultat. Rusia, neţinând seamă de situa­ţia dificilă a guvernului bulgar, inzistă asupra menţinerei necondiţionate a pa­cei în Balcani şi această atitudine e sprijinită şi de celelalte puteri ale Trip­lului Acord Mai mulţi studenţi au discutat soluţiunile practice pentru înfiinţarea căminurilor studenţeşti şi pentru func­ţionarea cantinelor universitare. Con­gresul aprobă dezideratele esprimate. S-a luat apoi în discuţie chestia revistei studenţeşti esprimându-se mai multe dorinţe. Un moment deosebit de important a fost împăcarea societăţilor studenţeşti române din Bucovina, între cari, precum se ştie, de ani de zile există duşmănii, cari au împedecat orice acţiune comună. Înaintea deschidere! şedinţei de după amiazi a sosit în sală d. Meţulescu, aju­tor de primar, împreună cu studenţii bu­covineni aducând îmbucurătoarea veste că studenţii bucovineni s’au împăcat, sau mai bine zis societăţiie bucovinene, cari se găseau oarecum în desbinare cău­tând să lucreze fiecare independent, au hotărât să facă uniunea, să facă şi Îm­păcarea. Sala isbucneşte în aplauze. Studenţii se scoală în picioare şi intonează cu toţii marşul Unirei. Studenţii bucovineni sunt obiectul celor mai calde manifestaţiuni de sim­­patie şi rând pe rând sunt, îmbrăţişaţi de colegii lor români din altă parte. In urmă d. Traian Popov­ici, pre­şedintele soc. »Junimea« din Bucovina, îşi exprimă nemărginita mulţumire în ultima zi a congresului, că studenţii bu­covineni au fost ajutaţi de colegii lor din România liberă să facă acest act mare. Dl Diaconescu ceteşte apoi actul de împăcare al studenţilor bucovineni, semnat de preşedintele de onoare al congresului, de preşedintele activ, de toţi reprezentanţii universităţilor din afară de regat, de preşedintele centru­lui studenţesc din Iaşi şi de secretarul centrului din Bucureşti, precum şi de studenţii bucovineni. Prin acest act societăţile studenţeşti române din Bu­covina se leagă a forma una şi singură societate, având centrul la Cernăuţi, unde va fi şi tribunalul chestiunilor de divergenţă. Societăţile, cari nu se vor supune necondiţionat acestei hotărâri, vor fi dispreţuite de toţi studenţii români de pretutindeni şi li se va lua dreptul de a participa la congresele viitoare ale studenţilor români. Citirea actului e ascultată de stu­denţi în picioare, iar după terminare, aplauzele şi uralele durează mai mult de 20 de minute. După acest eveniment de o impor­tanţă atât de mare în vieaţa socială şi politica a studenţimei române bucovi­nene, s’a continuat ordinea de zi. In chestia insigniilor studenţeşti se decide, ca studenţii să poarte o in­­signie în toate zilele, iar chipiul numai la festivităţi. Se primeşte apoi cu însufleţire următoarea propunere, prezentată de dl V. Stoica, delegatul studenţimei române din Budapesta: Studenţimea română de pretutin­deni, întrunită în al 11-lea congres la Craiova, roagă guvernul român să in­ter­vie pe lângă statele învecinate, ca universităţile acestora să recunoască drept valabile semestrele făcute de stu­denţii români la universităţile din Bu­cureşti şi Iaşi. Se mai hotăreşte în fine, ca vii­torul congres să se ţină la Galaţi. In mijlocul unei însufleţiri generale se în­chide apoi congresul. Mercuri congresiştii au făcut o es­­cursiune la Târgu-Jiu şi la mănăstirea Tismana. Vă mai trimit aici textul telegramei omagialei ce s’a trimis din congres A. Sale Principelui Carol: „Adunaţi pentru a întări legă­turile culturale, prin care naţiunea românească e una singură şi în veci nedespărţită, tinerimea ro­mână de la Universităţile române şi străine, aclamă în A. V. Regală, pe conducătorul firesc al viitorului lor Rege de luptă şi jertfe, şi-şi arată călduroasa dorinţă, de a pu­tea cât mai des prin viu grai, să arete Aceluia, care va fi cândva rege român, sentimentele lor de adânc devotament şi de nemărgi­nită iubire. Preşedinte, P. Cancel. MOBILE de calitate superioară cu bani sau cu plată pe rate, condiţii favorabile de la fabricile de mobile a domnilor în Marosvásárhely, se pot procura la 1 Octomvrie în Hala de mobile ce se va deschide în Braşov Strada Porţi Nr. 60. fie* Celor ce se interesează îi putem servi de acum — — cu preliminare de spese şi desenuri. — — De la congresul studenţilor. Craiova, 28 August v. Din decursul şedinţelor din ziua a treia (ultimă) a congresului sunt de re­marcat următoarele momente: C. Episcopia de Hajdudorog. Actele episcopatului gr. cat. român. I. Nr. presid. 114—1911. Escelenţiei Sale Reverendissime Mon­­signorul Alesandru Barona Arhie­piscop de Parsai şi nunţiu a­­postolic. V­i­e­n­a. Escelenţa Voastră Reverendisimă! In conferenţa episcopilor catolici a Ungariei ţinută in ziua de 9 Noemvrie a. c. a fost cetită scrisoarea ce aţi a­­dresat-o Escelenţa Voastră Eminentis­­simului domn Principe-Primate al Un­gariei, cardinalul Claudiu Vaszary, spre a ştirb­i părerea episcopilor Ungariei relativ la proiectata Înfiinţare a unei noui dieceze pentru credincioşii ma­ghiari da rit grecesc, cari locuesc în a­­m­ntitul regat al Ungariei. In legătură cu aceasta venerată scrisoare s’a menţionat şi un memo­rand pe care l’a prezentat guvernul regesc maghiar sfântului Scaun, în care se espunea modalităţile, după cam­ se intenţiona înfiinţarea amintitei noui dieceze. Fiind fiecare dieceză catolică o cetăţuie de creştineşti virtuţi şi un iz­vor de adevărat şi solid progres civil, era natural că conferinţa episcopilor din Ungaria nu putea decât să privească cu satisfacere o asemenea încercare a guvernului Maiestăţii Sale Apostolice, cum a şi primit-o în principiu şi sfân­tul Scaun Apostolic. Şi tocmai din a­­cele motive a fost că şi noi subscrişii episcopi ai provinciei bisericeşti greco­­române de Alba-Iulia şi Făgăraş de faţă la numita conferenţa episcopească am salutat cu simpatie idea amintită şi nu v-am ridicat glasul nostru, de­cât atunci când se zicea în Memorand, că la noua dieceză se intenţiona îngre­­uniarea unor parohii, vre­o şeaptezeci, aparţinătoare diecezelor acestei provincii metropolitane. Referitor la obiectul acesta, fiindcă noi nu puteam şti ce se va pertracta relativ la înfiinţarea contemplatei noui dieceze, ne-am limitat se declarăm şi să dăm espresie nădejdii noastre, că înainte de ce s’ar înfiinţa noua dieceză să se ceară şi părerea şi consimţemân­­tul nostru faţă de dismembrarea unor parohii de ale noastre spre a le îngre­­unia nouei dieceze. Eminenţa Sa Principele­ Primate, precum şi domnii episcopi latini pre­zenţi, s’au grăbit să declare, că cererea noastră era dreaptă şi că sigur sfântul Scaun nu va purcede înainte de ce ni­ s’ar cere o atare părere şi consimţă­mânt al nostru. Dacă cu toate aceste îndrăznim se vă incomodăm pe Escelenţa Voastră cu scrisoarea aceasta a noastră, şi pentru­­că simţim îngreunânduni-să pe slabii filând pe dinaintea uşei camerei al­bastre, strigând unul după altul: — Noapte bună, doamnă, noapte bună. Apoi tot acest sgomot încetă. Mă’nșel, căci englezul eși în coridor și strigă: — Băete, mai adă-mi o sticlă de vin de Porto. După câtva timp liniștea stăpânea întreg otelul. Era noapte senină și lună plină. Leon și amanta sa deschise fereastra, care dădea într-o mică gră­diniţă, sorbind cu mult nesaţ aerul ră­coros şi bine­făcător al nopţei. Un om se plimba prin grădină cu capul in jos, braţele încrucişate şi ţigara’i­gură. Leon recunoscu în el pe nepotul en­glezului, căruia îi plăcea mult vinul de Porto. (Va urma).

Next