Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1912 (Anul 75, nr. 241-264)
1912-11-01 / nr. 241
Nr. 241 cu Braşov, Joi în 1 (14) Noemvrie 1912. Anul LXXV. Apare in fiecare Zi de lucru» = , REDACŢIA, şî Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 coroane. Fără dus acasă pe an Abonamentul; pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe »/, an 12 cor., pe \\ TIPOGRAFIA Şl ADMINISTRAŢIA: jj 20 coroane, pe l/t an 10 coroane, pe 1/4 an 5 coroane. Un număr 10 bani, 7* an 6 cor. Pentru România și streinătate pe an 40 franci, pe 7, an 2011 BRAȘOV, PIAŢA MARE Nr. 30. || Inserate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese franci, pe 74 an 10 franci. ]{ Telefon: Nr. 226. || după tarif și învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani. Pentru teatrul românesc. De Dr. Horia Petru-Petrescu. Peste câteva zile se va ţinea în Braşov adunarea generală anuală a „Societăţii“ noastre „pentru fond de teatru român“. Ceva mai târziu ca de obicei, dar — totuşi — la timp pentru aceia, cari vreau să înţeleagă importanţa societăţii şi cari se vor grăbi să arate, cu prezenţa lor şi cu sprijinul lor vădit, interesul faţă de societatea culturală românească. Mai trebuiesc în clipitele acestea argumente ca să fie pătrunsă întreagă suflarea românească despre scopurile măreţe, ale unei societăţi ca cea de teatru? Astăzi, când fiecare neam caută să se manifeste cât mai bine, culturaliceşte, ca să poată ţinea pas cu celelalte neamuri învecinate? Astăzi, când — slavă Domnului ! — am ajuns să fim convinşi până’n adâncul inimii despre adevărul că numai acele neamuri au dreptul de existenţă, ca neamuri, cari au puterea de a se manifesta, de a însemna şi ele ceva în concertul neamurilor celorlalte? Popoarele, cari n’au tăria aceasta şi perseveranţa făcătoare de minuni, tânjesc, decad încet pe încetul — dispar, o dispariţie meritată, fiindcă somnolenţa lor n’a fost tulburată de nici un strigăt de alarmă, de nici un îndemn de manifestare culturală sau — dacă au şi răsunat aceste îndemnuri, — ele au răsunat în pustiu, fără de a fi primit răspunsul aşteptat. Mişcarea pornită de „Societatea pentru fond de teatru român“ este o sală a manifestaţiilor noastre culturale, o zală, care dacă ar lipsi, s-ar destrăma lanţul sau ar fi înlocuită de o zală streină de neamul nostru. Ceea ce se va întâmpla deci în Braşov, în zilele viitoare, Luni şi Marţi, nu va fi o sărbătoare de mâna a treia, ci va fi o faptă culturală de prima ordine, o faptă, despre care neamul întreg are să-şi dea seama. In vechiul oraş cultural, în Braşov, astfel de manifestaţii nu sunt necunoscute. Braşovul a jucat şi până acuma în istoria societăţii de teatru un rol destul de însemnat. Aşa d.e. s’a ţinut în 1895, aici în Braşov o adunare generală a „Soc. de teatru“. Adunarea aceasta a fost de importanţă pentru societate, fiindcă, după 5 ani de tăcere completă, societatea înviia, câştiga puteri nouă în mijlocul braşovenilor. Hotărându-se ca sediul societăţii să fie de aici înainte Braşovul, în locul Budapestei, s’a dat prilej elementelor dornice de muncă să se manifeste altfel decât ar fi putut-o îndeplini, dacă sediul ar fi fost ca mai înainte, în Budapesta mai îndepărtată. Iosif Vulcan, vice-preşedintele Societăţii, în 1895, a ţinut atunci discursul de deschidere, sărbătorind existenţa de 25 de ani a societăţii. Constatând, că societatea câştigă tot mai mulţi şi mai mulţi membri a accentuat că are şi potrivnici această societate, potrivnici care susţin că teatrul nu este „o necesitate atât de grabnică“. , S-a înmulţit sau a scăzut numărul acestor potrivnici? Cred cu toată tăria că a scăzut. Oricine urmăreşte manifestaţiile celorlalte neamuri, pe terenul acesta, va înţelege de ce mare importanţă culturală poate fi o mişcare teatrală bine condusă. Argumentele pentru o desvoltare cât mai înfloritoare a soc. noastre de teatru nu pot fi tractate pe larg într’un articol de fond. îmi reserv dreptul să vorbesc, într’alt loc, aducând argumentele cele mai plausibile pentru dreptul de existenţă a întregei mişcări teatrale. Ceea ce vreau să accentuez aici este faptul, că guvernul ţării noastre lucrează sistematic, sprijinind cu denarul public, mişcarea teatrului unguresc. Nu este oraş mai de seamă unde trupele teatrale ungureşti să nu pătrundă, sprijinite fiind din partea visteriei statului. Dumineca trecută chiar a ţinut deputatul Esterényi o vorbire, în Braşov, la adunarea societăţilor ungureşti aliate, în care a declarat că statul s-a îngrijit ca să se zidească în oraşul Braşov, în timpul cel mai apropiat teatru naţional unguresc. E frumos dacă concetăţenii noştri se gândesc la înfăptuirea unui teatru de al lor, dar ceea ce este just pentru dânşii are aceiaşi valoare şi pentru noi: să ne gândim şi noi, cum vom putea să facem un pas înainte în mişcarea noastră teatrală? Aceasta o pretinde echitatea. Veniţi cât mai mulţi, voi, cărora vă zace la inimă soarta neamului nostru! Veniţi, ca rândurile noastre să fie închiegate, ca puterile noastre să se înzecească, ca încrederea în noi să crească, ca şi streinii să vadă că dorim ceva din tot sufletul nostru şi că suntem vrednici de această dorinţă! In Praga am văzut teatrul naţional ceh. Poporul ceh l-a ridicat din contribuţii benevole. In 1881 a putut fi inaugurat acest teatru. Spesele s-au urcat la suma de două tmiliane de coroane, Iri acelaş an însă a distrus un incendiu măreaţa clădire. Nouă contribuţii benevole. In cel mai scurt timp a adunat o colectă publică din nou 2,000,000 de coroane Pentru ce? Pentru că poporul ceh este pătruns de adevărul, că un neam, care vrea să trăiască trebue să şi sacrifice pentru instituţiile sale culturale. Desigur, noi nu vom putea face concurenţă neamului ceh. Noi n-avem mulţi nobili bogaţi, noi n-avem instituţiile economice atât de mari, de consolidate — dar avem entusiasmul nostru, care trebue să ţină piept cu orice şi avem donarul nostru, modest cum este, care, adunat unul lângă altul, ne va aduce odată şi odată pe treapta visată de noi. De aceea, încă odată, veniţi voi, toţi cei cu tragere de inimă, veniţi în Braşov, unde sunteţi aşteptaţi cu dragoste de frate, veniţi să chibzuim cu toţii cum să se desvolte societatea teatrală de aici înainte, ca să aibă sorţi de isbândă, spre bucuria noastră, a tuturora, a întregului neam românesc. Timpurile sunt grele, criza bântuie pretutindenea — neamul nostru are însă nevoie şi în vremurile acestea de idealizmul obştesc, de idealizm ca să poată însemna ceva, să nu rămână vecinie o cantitate neglijabilă, cum a fost silit, vai, de atâtea ori să fie în veacurile trecute. Cei buni ai noştri vor fi cu toţii în zilele de Luni şi de Marţi la adunarea generală a Societăţii de teatru român.... Paul Bourget şi Serge Basset. Graiul conştiinţei. (Piesă In două acte). Traducere de Traian Oh. Şoimu şi C. O. Munteanul. Pine. Actul II (Acelaşi decor). SCENA I. Contesa, Bernard. Contesa (cătră Bernard). Bernard, sunt gata camarile domnilor celora? Bernard. Da, doamnă contesă. N’a fost mare lucru de făcut. Am avut eu mereu grijă de ele. M’am gândit mereu, că doamna contesă poate chema dintr’un moment într’altul pe domnii aceştia, şi... Contesa (uitându-se la ceas): A înţeles bine şeful? Dejunul va fi gata la sosirea lor? într’un sfert de ceas? Bernard Nu vor fi aci într’un sfert de ceas. Doamna contesă ştie prea bine, că trenul acesta întârzie totdeauna. Sunt 10 ceasuri şi jumătate. Dacă vor fi aci cu puţin înainte de 11 ceasuri!... Numai să nu emoţioneze prea mult pe d-l conte... Contesa. Asta mă gândesc şi eu. Numai doctorul poate şti, Bernard, du-te de-l chiamă. Bernard iese. Contesa rămâne câtva timp singură, adâncită tn gânduri. SCENA II. Contesa. Doctorul Odru. Dr. Odru. M’aţi chiemat, doamnă contesă ? Contesa. Da, d-le. (Scoate de sub sugătoare trei telegrame). Te rog ceteşte aceste trei telegrame pe care le-am primit azi dimineaţă de la copiii mei. Doctorul le ia, le ceteşte şi i le dă Înapoi, fără să zică ceva. Dr. Odru. Deci, trebue să sosească. (După o pauză). îmi daţi voie să vă părăsesc, doamnă. Am scris o scrisoare lungă profesorului Louvet asupra observaţiunilor pe cari le-am făcut şi vreau să plece cu prima poştă. (Dă să plece). Contesa (oprindu-l): Nu, rămâi. Când aţi plecat ori dimineaţă, v-aţi dus în oraş; aţi dat la poştă trei telegrame pe care vi le dăduse bărbatul meu, în care chiema pe copiii mei. Pentru ce-aţi făcut aceasta fără ştirea mea? Dr. Odru (în doi peri): Doamnă v’am spus eri, că nu sunt aci decât ca doctor... Contesa. Ca doctor aţi dus telegramele ceiea ? Căci le-aţi dus , am cercetat acest lucru. De altfel, ceea ce era scris în telegramele trimise, stă scris în răspunsul fiului meu cel de-al doilea. (Ceteşte). Mirat de telegrama primită, iau trenul pe care mi-l arăţi.... Deci, venit aci în casă ca să ’ngrijeşti un bolnav, aţi disputat intre voinţa mea şi-a bărbatului meu. Căci, dacă n’am chemat pe copii, am avut un motiv !.... Unde-i ceea despre care-mi vorbiţi? Unde-i conştiinţa profesională de caremi vorbiaţi ori ? Unde-i ? Dr. Odru. Doamnă, n’am să vă dau socoteală de faptele mele. N’am făcut aci nimic care să nu fi fost dictat de conştiinţa mea. Contesa. De sigur, nu afirmi, că d-ta ai dus telegramele în oraş, ori dimineaţă, când ai refuzat trăsura noastră, spunând, că ai nevoie de mişcare. Domnul de Rocqueville nu ştiu cum a găsit mijlocul de-a vă smulge o promisiune... Tot ce ştiu, e că nu ţi-a spus adevărata cauză... N’ai fi trimes telegramele pentru nimic în lume, iţi juri... Dr. Odru. Dacă, d-r ‘de Rocqueville mi-ar fi vorbit de afacerile familiare, i-aşi fi oprit la prima vorbă, după cum îmi permit a vă opri, d-nă. (Se deschide uşa). Jean (apare). D-nă contesă, d-nul conte vrea să primească pe domnişori aci. Dr. Odru. S’a sculat? Jean. Da, d-le doctor. Mi-aţi spus să nu-l contrazic. A trebuit să-l îmbrac : mi-a spus sâ spun d-nei contese să rămâie. Vrea să-i vorbească. II vom aduce aci. Dacă nu i-aşi fi spus »da«, ar fi venit singur. Când vrea ceva, d-le doctor, ştiţi... Şi apoi, el e stăpân. Contesa. Spune d-lui conte că-1 aştept. (Doctorului). D-le, puteţi îndrepta greşala pe care aţi făcut-o, fără să ştiţi... Ieşiţi in calea copiilor mei, şi spuneţi-ie, că tatăl lor e prea bolnav ca să-i poată primi. Opriţi-i ca să nu-i vadă... Dr. Odru. Nu pot, d-nă, nu pot. Nu voiu Împiedeca această întrevedere, căci va fi dureroasă pentru bolnav. Din contră, sunteţi obligată, de-a recunoaşte că s’a făcut o adevărată reînviere de când ştie, că vor veni copiii aci. Contesa. Nu înţelegi nimic, d-nule, nu vezi, că sunt in agonie, că se petrece aci o dramă groaznică în care eşti actor, că se va întâmpla o crimă al cărei părtaş vei fi!... (Puţin rătăcită). Dacă contele a adus pe copii aci, după cum a tăcut, fără ştirea mea, abuzând de d-v., a făcut-o din pricină, că vrea să se răzbune prin ei contra mea... D-le, nu vă mai cer decât ca să nu vă mişcaţi de-aci; staţi alături, lângă uşă, in timpul convorbirei cu bărbatu-meu, şi veţi auzi totul. (Luându-şi capul între mâini). Ah! Ce ruşine!... Ce ruşine!... Dar e singurul mijloc... Voiu dispărea pentru copiii mei; Dumnezeu va vedea, că-i destui, şi mă va cruţa de altă probă... (Doctorului, care ezită). Da, d-le, intraţi colo şi ascultaţi. Veţi şti pentru ce acest oro v-a trimes cu telegramele. Vă repet, vrea să se răzbune contra mea, să se răzbune pe-o mamă prin proprii ei copii ! E o infamie. Nu veţi încuviinţa aceasta, căci puteţi împiedeca incă. Puteţi pleca, d-nule, il aştept... Doctoral, foarte mişcat, întră In cameră. SCENA III. Contesa, Contele. In timpul acestei scene, uşa cu muchia tăiată din dreapta, care dă în camera’n care stă doctoral, a rămas întredeschisă. Se vede, un moment, Drul Odru, care ascultă mirat. Contele (după ce-a plecat Jean, contesei). Ai înţeles, Christine, pentru ce vreau să-ţi vorbesc. Copiii vor fi aci în câteva minute». Credeai că mă vei împiedeca de a-i preveni. Ştiu şi eu să’nşel, când vreau. Contesa. Andre n-aveai nevoe de această viclenie. Dacă mi-ai fi împărtăşit dorinţa de-ai vedea, te-asigur că le-aşi fi telegrafiat chiar eu. Contele. Mijlocul meu era mai sigur, dar Înainte de venirea lor, pentru cea din urmă oară, vrei să vorbeşti? Contesa. Ţi-am spus tot ce puteam să-ţi spun. Contele. Spune-mi numele celui ce nu-i al meu! Contesa. Pentru nimic în lume. Contele. Voiu şti să te silesc să faci acest lucru. Moştenitorul Tronului nu va pleca la Berlin- Eri noaptea şi erigiua întreagă arhiducele Francisc Ferdinand a continuat consfătuirile cu şefii militari şi politici, întruniţi la Budapesta. In acelaşi timp a urmat un schimb viu de depeşi între Budapesta şi ambasadorii Puterilor mari. Rezultatul schimbului de vederi este, că situaţia externă s-a mai lămurit, schimbându se înspre bine. Eri seara a fost primit din nou în audienţă de Moştenitorul Tronului ministrul de externe Berchtold. Rezultatul audienţei, care a durat peste o oră şi jumătate a fost — după cum se susţine în cercurile competente — că arhiducele a renunţat deocamdată la călătoria sa la Berlin Conferenţa opoziţiei. La conferenţa comună a opoziţiei, anunţată pe azi, se va discuta situaţia externă. Se va marca punctul de vedere al opoziţiei faţă de încurcările războiului. Vor urma apoi discuţii asupra budgetului comun. Conferenţa va dura câteva zile. Italia solidară ca Monarhia. Reprezentantul Italiei la Belgrad, prezentându-se ori la prim-ministrul Passici, i-a declarat în numele guvernului italian, că Italia aproabă întru toate punctul de vedere al Austro-Ungariei în chestiunea porturilor adriatice şi a independenţei Albaniei şi invită guvernul Serbiei să observe în chestiile amintite moderaţiune. Ministrul Passici a răspuns, că e convins de atitudinea binevoitoare a Italiei şi că va informa guvernul sârbesc despre dorinţele Italiei. Tot ori reprezentantul Italiei la Belgrad a avut o convorbire mai lungă cu rezidentul austro-ungar Ugran. Punctele de divergenţe. In chestia de compensaţii pe seama statelor Balcanice cele mai acute divergenţe există până acum între Austria şi Serbia de-o parte şi România şi Bulgaria de altă parte. In aplanarea acestor divergenţe un moment de importanţă este venirea prezidentului Sobraniei bulgare, Danev la Budapesta, despre care am luat eri notiţă. Danew a sosit Sâmbătă în Capitala Ungariei şi a stat trei zile, până Marţi seara. El a fost în audienţă la M. Sa şi a conferat cu corifeii politici Austro-Ungari, dar cu ce rezultat nu se ştie. In general însă se afirmă, că în urma venirii lui Danew la Budapesta conflictul dintre Austro-Ungaria şi Sârbia şi-a pierdut mult din ascuţişul să. De altă parte se pare a ieşi tot mai mult la iveală faptul, că pentru delăturarea divergenţelor figurează ca intermediari, între Sârbia şi Austro-Ungaria, Bulgaria, iar între România şi Bulgaria, Austro-Ungaria. Ca un moment interesant al acestor demersuri este şi sosirea fostului prim-ministru român, Carp la Budapesta-Iată unele amănunte în chestia divergenţelor: Molul lui Danew. Asupra audienţei lui Danew la Împăratul Franz Iosef, ziarul »Neus Wiener Tageblatt« află următoarele : Asupra rezultatului acestei audiențe sa