Gazeta Transilvaniei, decembrie 1912 (Anul 75, nr. 265-286)
1912-12-01 / nr. 265
Pagina 2 glie, ca toate veleităţile să dispară în faţa imensului pericol comun ce prezintă panslavizmul şi panruslimul Deputatul german Pacher, luând cuvântul, spune că este de acord cu oratorii cariau precedat şi îşi exprimă temerea faţă de atitudinea slavilor din monarhie. Preşedintele adunărei mulţumind oratorilor îşi exprimă admiraţia ce o are pentru români. Audienţă. M. S. a primit alaltăeri în audienţă pe noul ministru derăzboit Krobatin şi pe şeful statului major Conrad de Hötzendorff. Nouii demnitari militari s au prezentat Înaintea M. Sale pentru prima dată In aceasta calitate. Nouă voinţele a guvernanţilor adumarea convocată de tinerimea română din Budapesta spre a înfiera prin protest atrocităţile Grecilor şi Sârbilor săvârşite contra Aromânilor şi Albanezilor, a fost interzisă de prefectul poliţiei. La adunarea tinerimii era să fie proclamat de prezident deputatul Dr. Ştefan C. Pop. Adunarea era să voteze aceeaş moţiune, ce a acceptat-o tinerimea şi Românii, în Cernăuţi şi Viena. Voinicia ungurească a oprit şi de astăduă manifestarea liberă şi loială a sentimentului românesc, pentru fraţii nenorociţi şi loviţi de greutatea sorţii. Şi pe ce motiv tras de păr! Pe motivul, că în actuala situaţie politică încordată nu se pot desbate chestii delicate de politică externă. Da, da, înţelegem ! Pe când Austria n’a suferit nimic prin desbaterile şi hotărârea tinerimii române de acolo, Ungara era să se surupe din pricina aceasta, lată ţara libertăţilor! Numai cât prin astfel de voinicii feudalii noştri îşi taie creanga sub picior şi străinătatea tot mai mult îi cunoaşte ca nişte oameni, pe cari nu se pune nici un pond, cum se vede şi in actuala situaţie politică externă. Numai înainte ! Satisfacţie pentru Prohaska. Guvernul Sârbiei a declarat eri în mod oficial rezidentului austro-ungar la Belgrad, Stefan Ugran, că Sârbia e gata să dea cea mai deplină satisfacţie Monarhiei în chestia consulului Prohasska. După informaţiunile ziarului «Pesti Hirlap» Monarhia va pretinde următoarea satisfacţie : Pedepsirea severă a soldaţilor, cari l-au batjocorit pe consulul Prohasska ; regele Petru să ceară pe cale diplomatică iertare; un prinţ al Sârbiei să roage de iertare personal pe Prohaszka și Sârbia să acoarde lui Prohaszka o rentă anuală de 70000 coroane Si non e vero... O rectificare. Referitor la articolul »N. Iorga în parlamentul României«, publicat in »Gazeta« nr. dela 25 Nov. (8 Dec.) c. d-1 N. lorga ne trimite cu datul : Vălenii-de-Munte, 28 Nov. v. c. următoarea rectificare: * inovaţii, cer inteţirea luptei prin coloanele ziarelor noastre, cer .reviste bine redigiate pentru familii — dar nimeni din miile acestor cetitori pretensivi nu se cugetă un moment măcar la mizeriile cumplite, cu cari se sbat editorii de ziare, nu se cugetă la plăţile de mii de coroane ce trebuie să se facă săptămânal pentru timbre, hârtie pentru plăţile lucrătorilor, ne mai vorbind de lefurile pentru redactori, corespondenţi etc., cari nu pot fi trecute la rubrica »restanţierilor«. De »creşterea« numărului abonaţilor nici nu mai vorbim Aceste rânduri poate vor îndemna publicul românesc să mediteze mai mult asupra acestei situaţiuni proxare a ziaristicei române, tocmai acum când serbăm centenarul naşterii unui editor şi redactor de zar şi când ne ameninţă din nou puvoiul proceselor de pressă ai procurorilor maghiari Zilele aceste am publicat rezultatele statisticei »oficiale« maghiare asupra sporului poporaţiunei în ultimii zece ani, cari se referă la oraşul şi ţinutul Braşovului. Cum se fac aceste statistice »oficiale* — ştim cu toţii. Că în Braşov de pildă majoritatea Ţiganilor din Blumâna şi toţi jidanii au fost trecuţi ia tagma cetăţenilor de limba maghiară nu ne surprinde, nici nu ne supără. Prin urmare nici nu invidiat pe concetăţenii noştri maghiari de sporul acestor maghiar »neaoşi«. Ceea ce ne pune insă pe rânduri este numărul mare de străini, cari au tăbărât în Şcheiul nostru. După statistica oficială avem in Scheiu 6290 Români, 2657 maghiari, 1539 nemţi şi 97 de alte naţionalităţi. Prin urmare stau faţă în faţă în Scheiu: 6290 r1români vu 4299 streini. Cu proprietăţile stăm tot aşa. Avem în Scheiu străzi, în cari deabea mai sunt case româneşti. Prăvăliile străine se Înmulţesc. Noroc cu cârciumile româneşti, dar şi acesteae menţin mai mult de alegerile ce se dau la jurul bisericii. Altfel am Înregistra şi în privinţa acestui un regres. Multe ar fi de zis in legătură cu această tristă statistică, la care nu in parte mică contribuie luxul şi alcoolismul nenorocit, care bântue în Scheiul nostru. Ca mâne ne vom trezi, că Românii din Scheiu nu vor mai putea trimite reprezentanţi în consiliul comunal şi în congregaţia comutatului, iar ca poimâne se va închide şi ultimma prăvălie şi bărbierie românească. Era odată vorba să se facă o societate de consum. S-au şi iscălit acţii. A fost odată... Streinii se înmulţesc şi se copleşesc, — femeile din Şcheiu umblă în mătase, işi schimbă portul, în casa de zălogire se înmulţesc salbele de galbeni, iar bărbaţii beau de se smintesc... In astfel de Împrejurări să nu ne mirăm că perdem terenul de sub picioare. * Zilele aceste am primit de la un fruntaş al nostru din provincie următoarele rânduri: In câteva zile am putut ceti în «Gazeta Transilvaniei» un modest anunţ, prin care d-nii doctori, fraţii Dobrescu işi făceau cunoscută stabilirea d-lor în Braşov, Târgul cailor Nr. 4 (lângă rar). Fiind tocmai acum lumea preocupată mai ales de chestiile războiului, mulţi din cei ce cetesc Gazeta vor trece poate cu vederea peste rubrica din chestie, ca peste un lucru neînsemnat. Făptul acesta îmbucurător, ca atare de fostul singur medic român d-l Dr. Baiulescu la Braşov, ne-a adus Dumnezeu încă pe doi doctori români, pe d-nii Dobrescu, trebuie să nu umple de bucurie inimile tuturor românilor din Braşov şi împrejurime. Tot pământeanul, fără deosebire, e supus morturilor şi întâmplărilor diferite, în urma cărora omul e silit a căuta şi consulta un medic, a cere ajutorul ştiinţei lui medicale. Cât de mulţumiţi trebue să fim, că în durerile şi necazurile noastre, avem medic român, căruia cu toată încrederea să-i spunem năcazul nostru, în limba noastră, care ne înţelege atât espresiunea limbei cât şi a inimei, care cu interesul lui de român, din interesul de rasă, îşi concentrează întreaga-i ştiinţă medicală, spre a ajuta fiecărui român năcăjit şi suferind, pe care Dumnezeu i l-a trimis in mările sale după ajutor. Avem dlară datorie morală, suntem autori faţă de sănătatea, punga şi existenţa noastră, a ne încredinţa îngrijirea celui mai scump tesaur, a sănătăţei, doctorului român, de la care singur putem aştepta adevărat interes faţă de soartea noastră. Omul bolnav se simte jumătate vindecat numai de presenţa, de vorba de îmbărbătare şi de interesul ce i-l arată medicul. Fraţii Dobrescu, sunt români de inimă, deci un păcat comite românul ce caută ajutorul streinului, în orice afacere. D-nii preoţi şi învăţători de la sate, sunt rugaţi a atrage atenţiunea masei poporului, care au ceteşte Gazeta, asupra celor aci cuprinse. * Din Seghedin ne-a venit zilele aceste ştirea, că institutul de corecţie de pe malul Tisei a rămas fără locuitori, semn că de o vreme încoace «agitatorii» au dispărut, iar duelgiii au preferit împăcarea la masa verde. Ca unul, care am avut fericirea să petrec la mai multe rânduri în închisoarea Seghedinului, fac apel cătră foştii mei soţi de suferinţă să trimită directorului Închisorii câte o telegramă de condolenţă. Eu mi-am împlinit datorinţa şi am trimis ori următoarea telegramă : Sunt adânc consternat de perderea muşteriilor din temniţa de stat, ce aţi îndurat-o. Rog a interveni de urgenţă la ministrul de justiţie ca să vă vină intr’ajutor literându-vă marfă nouă. Primiţi profunde condolenţe din partea fostului d-voastră magy. kir. államfogoly ? Domnule redactor, daţi mi voie să vă aduc o frectificare. Cum am spus-o şi într’o scrisoare cătră »Minerva«, nu direcţia de politică externă pe care o reprezint m’a adus in Parlament, ci progresul zilnic a! ideii naţionaliste democrate. In 1910 nu m’am ales pantru că n’au fost alegeri. Guvernul a numit pe »reprezentanţii naţiei«. Primiţi, vă rog, salutările mele. — N. lorga. Solemnitatea remiterei bastonului de mareşal. — Discursurile rostite. — Bucureşti, 29 Noemvrie. Cu ocazia solemnităţii, dela palat, a remiterii bastonului de mareşal, M. S. Regele Carol a rostit următorul discurs, drept răspuns la cuvântarea Marelui Duce Mihailovici, însărcinat din partea Ţarului cu remiterea bastonului de mareşal al armatei ruse : „Sunt adânc mişcate de graţioasa atenţiune a Maiestăţei Sale împăratului, care a binevoit a însărcina pe Alteţa Voastră Imperială de a-şi remite bastonul de Feldmareşal al Vitezei Sale armate, cu prilejul aniversărei a 35-a dela căderea Plevnei. însemnătatea acestei înalte distincţiuni este şi mai înălţată prin prezenţa Alteţei Voastre Imperiale, însoţită de o număroasă delegaţie de ofiţeri, al căror nume îmi deşteaptă scumpe amintiri de la războiul din 1877, la care prea Iubitul Vostru Tată a luat parte atât de strălucită. Deşi au trecut mulţi ani de atunci, n-am uitat uraşele, cu cari trupele ruse şi române s-au aclamat în momentul întâlnire! Mele cu Osman Paşa lângă podul de la Vidin. Amintind acest trecut glorios, care a pecetluit confraternitatea noastră de arme, simt o mare mulţumire sufletească de a putea mărturisi sentimentele mele de vie dragoste cătră Augustul Vostru Suveran, căruia Alteţa Voastră Imperială va binevoi a-I transmite expresiunea adâncei Mele recunoştinţi pentru numirea Mea ca Feldmareşal al armatei Sale, asigurându-L cât sunt de mândru de această înaltă distincţiune, la care armata Mea are şi ea partea sa însemnată“. S-a format apoi cortegiul regal, care a pornit spre Mitropolie, unde s-a oficiat un Te-Deuva. In trăsura de gală a palatului, trasă de 6 cai negri, se afla regele, alăturea de marele Duce. M. S. Regele Carol ţinea în mână bastonul de feldmareşal al armatei ruse, lucrat în aur şi încrustat în pietre scumpe, iar Marele Duce şi ofiţerii misiunilor purtau toţi ordinele şi decoraţiunile române, cu cari au fost decoraţi. Serviciul religios a fost oficiat de I. P. S. S. Mitropolitul primat asistat de episcopii Nifon şi Dionisie şi de clerul Sf. Mitropolit. După prezentarea sfintelor daruri I. P. S. Sa Mitropolitul Primat a pomenit pe M. S. Regele, M. S. Regina şi familia Princiară, pe M. S. împăratul Rusiei, M. S. împărăteasa Rusiei, pe Împărăteasa mumă, pe Marele Duce Mihailovici şi întreaga familie imperială. In acest moment Corul Mitropoliei a dat răspunsurile în limba rusească. A urmat apoi defilarea trupelor, după care s-a făcut o recepţie în sala de recepţie a Mitropoliei, unde M. S. Regele a vorbit româneşte cu misiunea bulgară, generalii Draganoff şi Agura, cari şi-au esprimat cea mai mare admiraţie şi mulţumire pentru România şi primirea ce li s-a făcut. La 1 oră s-a servit prânzul la palatul Cotroceni, iar la 4 oare s a servit un ceai la legaţiunea ruşi. Seara s-a dat la palatul regal un dineu în onoarea înaltului oaspe şi a suitei sale. Cu această ocaziune M. S. Regele a rostit următorul discurs: »După numeroasele delegaţii ale amatei şi marinei imperiale ruse, pe care am avut plăcerea a le primi în cursul anilor din urmă, nici o misiune nu-Mi putea face o bucurie mai mare ca aceea încredinţată Alteţei Voastre Imperiale de cătră Maiestatea Sa împăratul, Augustul Vostru Suveran, spre a-Mi remite bastonul de Feldmareşal al vizitei şi credincioasei Sale armate. »Alegând aniversarea a 35-a de la luarea Plevnei, spre a-Mi da acest semn atât de scump al prieteniei Sale, Maiestatea Sa işi îndreaptă gândul către o dată glorioasă pentru armata Mea şi consfinţeşte o aniversare neperitoare: aceea a luptelor noastre consune în Bulgaria, unde au avut cinstea de a comanda armatele aliate înaintea acestei cetăţi, apărate vitejeşte de Usman Paşa. »Pe cât de mândru am fost de Încrederea ce împăratul Alexandru al 11-lea Mi-o arăta în acele timpuri, în grele împrejurări, tot atât de mândru sunt astăzi de nepreţuita distincţiune ce Mi-o conferă Augustul Său Nepot, înălţând-o încă prin măgulitoare cuvinte prin care a binevoit a Mi-o vesti. »Aceste cuvinte au avut atunci un adânc răsunet în Ţara Mea, iar armata a văzut în ele, cu îndreptăţită mândrie, o preţioasă recunoaştere a conlucrării sale în acest război de la 1877, care a întemeiat Statul bulgar şi a înlesnit rodirea silinţelor acestei Ţării spre întreaga îndeplinire a aspiraţiunilor sate. Amintirea acestor timpuri glorioase, a luptelor vitejeşti şi a marilor jertfe ce ce ne-am impus împreună, cari au fost Încununate de izbândă, va rămânea De veci una din paginile frumoase şi generoase ale istoriei noastre. »Astăzi insă toate gândurile Mele se îndreaptă cu cea mai duioasă afecţiune către Augustul Vostru Suveran, spre a-I exprima adânca Mea recunoştinţă că a ales pe alteţa Voastră Imperială spre a Mi remite însemnele înaltei demnităţi ce Mi-a conferit. Nu pot mărturisi altfel această simţire, decât aducând cele mai fierbinţi urări pentru fericirea Majestăţei Sale Imperiale şi pentru gloria vitezei Sale armate. »Fie ca pronia cerească să-I dăruiască o lungă şi paşnică Domnie, care să asigure desvoltarea şi Înflorirea marelui Său Imperiu. »Pătruns de aceste sentimente, ridic paharul Meu in sănătatea Augustului Vostru Suveran şi a întregii Familii Imperiale. »Trăiască Majestatea Sa împăratul Niculai.« Iar marele Duce i-a răspuns: «Sire, ridic paharul meu în sănătatea Majestăţii Voastre şi în sănâtătatea M. S. Reginei şi a Augustei Familii Regale Româna precum şi pentru menţinerea strânselor legături ale glorioaselor noastre armate, armata română şi armata rusă, călăuzite atât de strălucit sub ordinele M. V. acum 35 de ani la Plevna, în ziua de 28 Noemvrie 1877. Ura !...»* Dineul a luat sfârşit la ora 11, după care toţi invitaţii au părăsit Palatul regal GAZETA TRANSILVANIEI. Pe calea păcii. Ochii lumii sunt îndreptaţi zilele acestea spre Londra. Unii sunt de părere, că cele două întruniri — a reprezentanţilor statelor beligerante şi a ambasadorilor — nu vor putea tranşa multele divergenţe dintre puteri şi pacea se va zădărnici, rămânând a se lămuri situaţia iarăş prin arme. Alţii mai optimişti cred în stabilirea păcii definitive şi în aplanarea chiar şi a diferendului sârbo-austriac. Propoziţiile Sârbiei. Un membru al guvernului sârb a declarat corespondentului din Belgrad al ziarului ceh «Narodnij Listi», că dacă Austro-Ungaria ar manifesta bunăvoinţă faţă de Sârbia, s’ar putea încheia un compromis în chestiunea portului din Adriatica. Sârbia e aplicată să stabilească funcţiune între căile ferate sârbe şi cele bosniace şi să institue pentru Austro-Ungaria un tarif moderat pe trenul din Saadjac, ca pe linia Belgrad-Ristovaţ. Afară de aceasta Sârbia vrea să incheie pe timp mai lung o convenţie comercială cu monarhia şi să dea garanţii, că portul adriatic îl va folosi numai spre scopuri comerciale. Din Belgrad se depeşează, că noul rezident al Sârbiei la Viena, Iovanovici duce la Viena, în numele guvernului sârb noui propoziţii, cari pot servi spre aplanarea conflictului. Conferenţa de la Londra. În cercurile bine informate din Viena se svoneşte că nu e exclus ca tratativele de pace şi conferinţa ambasadorilor să se sfârşească în timp de o săptămână. Din Berlin ni se scrie. De Sâmbătă se constată o schimbare a situaţiei, care în cursul săptămânei trecute era privită cu oarecare pesimism. Sunt speranţe întemeiate că nu se va produce nici un conflct grav. Austro-Ungaria va lua parte la conferenţa ambasadorilor şi se speră, că acolo se va face o inţelegere cu Serbia. Condiţiile triplei alianţe şi situaţia actuală. Alianţa dintre Germania, Austro Ungaria şi Italia, a fost fericită. Presa streină bine informată, ne spune că vechile condiţiuni ale alianţei, n’au fost schimbate. Dar vechile condiţiuni de-abia acum au fost aflate şi ele sunt de o extraordinară actualitate. Astfel, in Alianţa dintre Germania şi Austro-Ungaria sunt două dispoziţii capitale. Prima: când una dintre cele două ţări va fi atacată de Rusia, cealaltă îi va veni în ajutor. Secunda: dacă una din cele două puteri va fi atacată de altă ţară decât Rusia, puterea neatacată va observa o neutralitate binevoitoare. Dar in cazul când ţara care va ataca ar primi ajutorul Rusii, atunci aliata ţărei atacate îi va veni acesteia în ajutor, sau va lua măsuri de aia natură ca să împiedica acţiunea Rusiei. Convenţiunea dintre Italia şi Austro-Ungaria constă in angajamentul ca atunci când una din ele ar avea un câştig teritorial în Peninsula Balcanică, să aibă şi cealaltă. Să aplicăm aceste condiţiuni la situaţia externă actuală. Austria ameninţă pe Serbia cu război. Serbia se bizua pe sprijinul Rusiei. Dacă aceasta va dă în adevăr sprijin Serbiei, atunci Germania e obligată să silească pe Rusia să se astâmpere. E de prevăzut deci că Rusia va rămâne liniştită şi Serbia amăgită în speranţele ei. Dacă se întâmplă un război între Austria şi Rusia, atunci Germania intră dea dreptul în luptă în contra Rusiei. Deci, ne-am afla în pericolul unui război general, întrucât e de presupus că şi Franţa va declara război Germaniei, spre a veni în ajutorul Rusiei. Dar toate aceste deduceri, făcute în baza alianţelor încheiate, ne fac să credem că un război general va fi evitat şi că marile puteri: Franţa, Germania, Italia, Austria, şi Rusia nu se vor bate între ele şi nici nu vor da sprijin statelor ce ar provoca pe una dintre aceste puteri. Fabrică de mobile BRAŞOV, Strada Porţii 33. Asortiment enorm de mobile de prânzător, dormitor, salon şi odăi de domni. Comande după desin. Preţuri eftine. ie) Serviciu punctual Nr. N65.—1912 Neîncrederea Turciei. Instrucţiile delegaţilor turei — Semne de revoluţie — Pregătiri militare Delegaţii turci, cari sunt în drum spre Londra, au primit — după cum se anunţă din cercuri bune informate — instrucţiuni severe, ca să reprezinte punctul de vedere al prestigiului naţional inalterabil al imperiului otoman. In consecinţă ei au primit instrucţiuni categorice In ce priveşte Adrianopolul, Arhipelagul şi chestia Albaniei. In acelaşi timp Insă cercurile conducătoare turceşti sunt în clar, că delegaţii statelor aliate şi cu deosebire bulgarii nu vor ceda cu una cu două din pretenziunile lor. Opinia publică turcească este în plină agitaţie şi se semnalează o mişcare revoluţionara pentru cazul, când s’ar semna o pace ruşinoasă. Partidul războiului, a devenit iarăşi stăpân pe situaţie. Marele vizir a primit o scrisoare semnată de 140 ofiţeri prin care ameninţă cu moartea pe acel bărbat de stat turc, care va semna o pace ruşinoasă şi va ceda Bulgarilor oraşele Adrianopolul, Kirkilide și Dedeagaci. Nazim paşa a voit să dea o pe