Gazeta Transilvaniei, decembrie 1912 (Anul 75, nr. 265-286)

1912-12-01 / nr. 265

Pagina 2 glie, ca toate veleităţile să dispară în faţa imensului pericol comun ce­­ prezintă panslavizmul şi pan­­ruslimul Deputatul german Pacher, luând cuvântul, spune că este de acord cu oratorii cari­­au prece­dat şi îşi exprimă temerea faţă de atitudinea slavilor din monarhie. Preşedintele adunărei mulţu­mind oratorilor îşi exprimă admi­raţia ce o are pentru români. Audienţă. M. S. a primit alaltăeri în audienţă pe noul ministru de­­­războit Kro­­batin şi pe şeful statului major Conrad de Hö­­tzendorff. Nouii demnitari militari s au prezentat Înaintea M. Sale pentru prima dată In aceasta calitate. Nouă voinţele a guvernanţilor a­d­umarea convocată de tinerimea română din Budapesta spre a înfiera prin pro­test atrocităţile Grecilor şi Sârbilor să­vârşite contra Aromânilor şi Albanezi­lor, a fost interzisă de prefectul poliţiei. La adunarea tinerimii era să fie proclamat de prezident deputatul Dr. Ştefan C. Pop. Adunarea era să voteze aceeaş moţiune, ce a acceptat-o tineri­mea şi Românii, în Cernăuţi şi Viena. Voinicia ungurească a oprit şi de astă­­d­uă manifestarea liberă şi loială a sen­timentului românesc, pentru fraţii ne­norociţi şi loviţi de greutatea sorţii. Şi pe ce motiv tras de păr! Pe motivul, că în actuala situaţie politică încordată nu se pot desbate chestii delicate de po­litică externă. Da, da, înţelegem ! Pe când Austria n’a suferit nimic prin desbaterile şi ho­tărârea tinerimii române de acolo, Un­gara era să se surupe din pricina aceasta, lată ţara libertăţilor! Numai cât prin astfel de voinicii feudalii no­­ştri îşi taie creanga sub picior şi străi­nătatea tot mai mult îi cunoaşte ca nişte oameni, pe cari nu se pune nici un pond, cum se vede şi in actuala situaţie politică externă. Numai înainte ! Satisfacţie pentru Prohaska. Gu­ver­nul Sârbiei a declarat eri în mod ofi­cial rezidentului austro-ungar la Bel­grad, Stefan Ugran, că Sârbia e gata să de­a cea mai deplină satisfacţie Mo­narhiei în chestia consululu­i Prohasska. După informaţiunile ziarului «Pesti Hirlap» Monarhia va pretinde urmă­toarea satisfacţie : Pedepsirea severă a soldaţilor, cari l-au batjocorit pe con­sulul Prohasska ; regele Petru să ceară pe cale diplomatică iertare; un prinţ al Sârbiei să roage de iertare personal pe Prohaszka și Sârbia să acoarde lui Prohaszka o rentă anuală de 70000 coroane Si non e vero... O rectificare. Referitor la artico­lul »N. Iorga în parlamentul României«, publicat in »Gazeta« nr. dela 25 Nov. (8 Dec.) c. d-1 N. lorga ne trimite cu datul : Vălenii-de-Munte, 28 Nov. v. c. următoarea rectificare: * inovaţii, cer inteţirea luptei prin co­loanele ziarelor noastre, cer .reviste bine redigiate pentru familii — dar nimeni din miile acestor cetitori pre­­tensivi nu se cugetă un moment măcar la mizeriile cumplite, cu cari se sbat editorii de ziare, nu se cugetă la plă­ţile de mii de coroane ce trebuie să se facă săptămânal pentru timbre, hârtie pentru plăţile lucrătorilor, ne mai vor­bind de lefurile pentru redactori, cores­pondenţi etc., cari nu pot fi trecute la rubrica »restanţierilor«. De »creş­terea« numărului abonaţilor nici nu mai vorbim Aceste rânduri poate vor îndemna publicul românesc să mediteze mai mult asupra acestei situaţiuni proxare a ziaristicei române, tocmai acum când serbăm centenarul naşterii unui editor şi redactor de z­ar şi când ne ame­ninţă din nou puvoiul proceselor de pressă ai procurorilor maghiari Zilele aceste am publicat rezulta­tele statisticei »oficiale« maghiare asupra sporului poporaţiunei în ultimii zece ani, cari se referă la oraşul şi ţinutul Braşovului. Cum se fac aceste statistice »oficiale* — ştim cu toţii. Că în Braşov de pildă majoritatea Ţiganilor din Blu­­mâna şi toţi jidanii au fost trecuţi ia tagma cetăţenilor de limba maghiară nu ne surprinde, nici nu ne supără. Prin urmare nici nu invidiat pe con­cetăţenii noştri maghiari de sporul a­­cestor maghiar »neaoşi«. Ceea ce ne pune insă pe rânduri este numărul mare de străini, cari au tăbărât în Şcheiul nostru. După statistica oficială avem in Scheiu 6290 Români, 2657 maghiari, 1539 nemţi şi 97 de alte naţionalităţi. Prin urmare stau faţă în faţă în Scheiu: 6290 r1români vu 4299 streini. Cu proprietăţile stăm tot aşa. Avem în Scheiu străzi, în cari deabea mai sunt case româneşti. Prăvăliile străine se Înmulţesc. Noroc cu cârciumile ro­mâneşti, dar şi aceste­ae menţin mai mult de alegerile ce se dau la jurul bisericii. Altfel am Înregistra şi în pri­vinţa ace­stui un regres. Multe ar fi de zis in legătură cu această tristă statistică, la care nu in parte mică contribuie luxul şi alcoolis­mul nenorocit, care bântue în Scheiul nostru. Ca mâne ne vom trezi, că Ro­mânii din Scheiu nu vor mai putea tri­mite reprezentanţi în consiliul comunal şi în congregaţia comutatului, iar ca poimâne se va închide şi ultimma pră­vălie şi bărbierie românească. Era odată vorba să se facă o so­cietate de consum. S-au şi iscălit acţii. A fost odată... Streinii se înmulţesc şi s­e cople­şesc, — femeile din Şcheiu umblă în mătase, işi schimbă portul, în casa de zălogire se înmulţesc salbele de galbeni, iar bărbaţii beau de se smintesc... In astfel de Împrejurări să nu ne mirăm că perdem terenul de sub pi­cioare. * Zilele aceste am primit de la un fruntaş al nostru din provincie urmă­toarele rânduri: In câteva zile am putut ceti în «Gazeta Transilvaniei» un modest a­­nunţ, prin care d-nii doctori, fraţii Dobrescu işi făceau cunoscută stabilirea d-lor în Braşov, Târgul cailor Nr. 4 (lângă rar). Fiind tocmai acum lumea preocupată mai ales de chestiile răz­boiului, mulţi din cei­ ce cetesc Gazeta vor trece poate cu vederea peste ru­brica din chestie, ca peste un lucru neînsemnat. Făptul acesta î­mbucurător, ca atare de fostul singur medic român d-l Dr. Baiulescu la Braşov, ne-a adus Dum­nezeu încă pe doi doctori români, pe d-nii Dobrescu, trebuie să nu umple de bucurie inimile tuturor românilor din Braşov şi împrejurime. Tot pământeanul, fără deosebire, e supus morturilor şi întâmplărilor di­ferite, în urma cărora omul e silit a căuta şi consulta un medic, a cere aju­torul ştiinţei lui medicale. Cât de mul­ţumiţi trebue să fim, că în durerile şi necazurile noastre, avem medic român, căruia cu toată încrederea să-i spunem năcazul nostru, în limba noastră, care ne înţelege atât espresiunea limbei cât şi a inimei, care cu interesul lui de român, din interesul de rasă, îşi con­centrează întreaga-i ştiinţă medicală, spre a ajuta fiecărui român năcăjit şi suferind, pe care Dumnezeu i l-a trimis in mările sale după ajutor. Avem dlară datorie morală, sun­tem autori faţă de sănătatea, punga şi existenţa noastră, a ne încredinţa în­grijirea celui mai scump tesaur, a să­­nătăţei, doctorului român, de la care singur putem aştepta adevărat interes faţă de soartea noastră. Omul bolnav se simte jumătate vindecat numai de presenţa, de vorba de îmbărbătare şi de interesul ce i-l a­­rată medicul. Fraţii Dobrescu, sunt ro­mâni de inimă, deci un păcat comite românul ce caută ajutorul streinului, în ori­ce afacere. D-nii preoţi şi învăţători de la sate, sunt rugaţi a atrage atenţiu­nea masei poporului, care au ceteşte Gazeta, asupra celor aci cuprinse. * Din Seghedin ne-a venit zilele a­­ceste ştirea, că institutul de corecţie de pe malul Tisei a rămas fără locuitori, semn că de o vreme încoace «agita­torii» au dispărut, iar duelgiii au pre­ferit împăcarea la masa verde. Ca unul, care am avut fericirea să petrec la mai multe rânduri în în­chisoarea Seghedinului, fac apel cătră foştii mei soţi de suferinţă să trimită directorului Închisorii câte o telegramă de condolenţă. Eu mi-am împlinit da­­torinţa şi am trimis ori următoarea telegramă : Sunt adânc consternat de perde­­rea muşteriilor din temniţa de stat, ce a­ţi îndurat-o. Rog a interveni de ur­genţă la ministrul de justiţie ca să vă vină intr’ajutor literându-vă marfă nouă. Primiţi profunde condolenţe din partea fostului d-voastră magy. kir. államfogoly ? Domnule redactor, daţi mi voie să vă aduc o frectificare. Cum am spus-o şi într’o scrisoare cătră »Minerva«, nu direcţia de politică externă pe care o reprezint m’a adus in Parlament, ci progresul zilnic a! ideii naţionaliste democrate. In 1910 nu m’am ales pantru­ că n’au fost alegeri. Guvernul a numit pe »reprezentanţii naţiei«. Primiţi, vă rog, salutările mele. — N. lorga. Solemnitatea remiterei bastonului de mareşal. — Discursurile rostite. — Bucureşti, 29 Noemvrie. Cu ocazia solemnităţii, dela palat, a remiterii bastonului de mareşal, M. S. Regele Carol a rostit următorul dis­curs, drept răspuns la cuvântarea Ma­relui Duce Mihailovici, însărcinat din partea Ţarului cu remiterea bastonului de mareşal al armatei ruse : „Sunt adânc mişcat­e de gra­ţioasa atenţiune a Maiestăţei Sale împăratului, care a binevoit a în­sărcina pe Alteţa Voastră Impe­rială de a-şi remite bastonul de Feld­mareşal al Vitezei Sale armate, cu prilejul aniversărei a 35-a dela căderea Plevnei. însemnătatea acestei înalte dis­­tincţiuni este şi mai înălţată prin prezenţa Alteţei Voastre Imperiale, însoţită de o număroasă delegaţie de ofiţeri, al căror nume îmi deş­teaptă scumpe amintiri de la răz­boiul din 1877, la care prea Iubi­tul Vostru Tată a luat parte atât de strălucită. Deşi au trecut mulţi ani de atunci, n-am uitat uraşele, cu cari trupele ruse şi române s-au acla­mat în momentul întâlnire! Mele cu Osman Paşa lângă podul de la Vidin. Amintind acest trecut glorios, care a pecetluit confraternitatea noastră de arme, simt o mare mul­ţumire sufletească de a putea măr­turisi sentimentele mele de vie dragoste cătră Augustul Vostru Suveran, căruia Alteţa Voastră Im­perială va binevoi a-I transmite expresiunea adâncei Mele recunoş­­tinţi pentru numirea Mea ca Feld­­mareşal al armatei Sale, asigurân­­du-L cât sunt de mândru de acea­stă înaltă distincţiune, la care ar­mata Mea are şi ea partea sa în­semnată“. S-a format apoi cortegiul regal, care a pornit spre Mitropolie, unde s-a oficiat un Te-Deuva. In trăsura de gală a palatului, trasă de 6 cai negri, se afla regele, alăturea de marele Duce. M. S. Regele Carol ţinea în m­ână bastonul de feldmareşal al armatei ruse, lucrat în aur şi încrustat în pietre s­cumpe, iar Marele Duce şi ofiţerii misiunilor purtau toţi ordinele şi decoraţiunile ro­mâne, cu cari au fost decoraţi. Serviciul religios a fost oficiat de I. P. S. S. Mitropolitul primat asistat de episcopii Nifon şi Dionisie şi de cle­rul Sf. Mitropolit. După prezentarea sfintelor daruri I. P. S. Sa Mitropolitul Primat a pome­nit pe M. S. Regele, M. S. Regina şi fa­milia Princiară, pe M. S. împăratul Ru­siei, M. S. împărăteasa Rusiei, pe Împă­răteasa mumă, pe Marele Duce Mihailo­­vici şi întreaga familie imperială. In acest moment Corul Mitropoliei a dat răspunsurile în limba rusească. A urmat apoi defilarea trupelor, după care s-a făcut o recepţie în sala de recepţie a Mitropoliei, unde M. S. Regele a vorbit româneşte cu misiunea bulgară, generalii Draganoff şi Agura, cari şi-au esprimat cea mai mare ad­miraţie şi mulţumire pentru România şi primirea ce li s-a făcut. La 1 oră s-a servit prânzul la pa­latul Cotroceni, iar la 4 oare s a servit un ceai la legaţiunea ruşi. Seara s-a dat la palatul regal un dineu în onoarea înaltului oaspe şi a suitei sale. Cu această ocaziune M. S. Regele a rostit următorul discurs: »După numeroasele delegaţii ale amatei şi marinei imperiale ruse, pe care am avut plăcerea a le primi în cursul anilor din urmă, nici o misiune nu-Mi putea face o bucurie mai mare ca a­­ceea încredinţată Alteţei Voastre Impe­riale de cătră Maiestatea Sa împăratul, Augustul Vostru Suveran, spre a-Mi re­mite bastonul de Feldmareşal al vizitei şi credincioasei Sale armate. »Alegând aniversarea a 35-a de la luarea Plevnei, spre a-Mi da acest semn atât de scump al prieteniei Sale, Maies­tatea Sa işi îndreaptă gândul către o dată glorioasă pentru armata Mea şi consfinţeşte o aniversare neperitoare: aceea a luptelor noastre consune în Bul­garia, unde au avut cinstea de a co­manda armatele aliate înaintea acestei cetăţi, apărate vitejeşte de Usman Paşa. »Pe cât de mândru am fost de În­crederea ce împăratul Alexandru al 11-lea Mi-o arăta în acele timpuri, în grele împrejurări, tot atât de mândru sunt astăzi de nepreţuita distincţiune ce Mi-o conferă Augustul Său Nepot, înălţând-o încă prin măgulitoare cuvinte prin care a bine­voit a Mi-o vesti. »Aceste cuvinte au avut atunci un adânc răsunet în Ţara Mea, iar armata a văzut în ele, cu îndreptăţită mândrie, o preţioasă recunoaştere a conlucrării sale în acest război de la 1877, care a întemeiat Statul bulgar şi a înlesnit ro­direa silinţelor acestei Ţării spre în­treaga îndeplinire a aspiraţiunilor sate. Amintirea acestor timpuri glorioase, a luptelor vitejeşti şi a marilor jertfe ce ce ne-am impus împreună, cari au fost Încununate de izbândă, va rămânea De veci una din paginile frumoase şi generoase ale istoriei noastre. »Astăzi insă toate gândurile Mele se îndreaptă cu cea mai duioasă afec­ţiune către Augustul Vostru Suveran, spre a-I exprima adânca Mea recunoş­tinţă că a ales pe alteţa Voastră Impe­rială spre a Mi remite însemnele înaltei demnităţi ce Mi-a conferit. Nu pot măr­turisi altfel această simţire, decât adu­când cele mai fierbinţi urări pentru fe­ricirea Majestăţei Sale Imperiale şi pen­tru gloria vitezei Sale armate. »Fie ca pronia cerească să-I dă­ruiască o lungă şi paşnică Domnie, care să asigure desvoltarea şi Înflorirea ma­relui Său Imperiu. »Pătruns de aceste sentimente, ri­dic paharul Meu in sănătatea Augustu­lui Vostru Suveran şi a întregii Familii Imperiale. »Trăiască Majestatea Sa împăratul Niculai.« Iar marele Duce i-a răspuns: «Sire, ridic paharul meu în sănăta­tea Majestăţii Voastre şi în sănâtăta­tea M. S. Reginei şi a Augustei Familii Regale Româna precum şi pentru men­ţinerea strânselor legături ale glorioa­selor noastre armate, armata română şi armata rusă, călăuzite atât de strălucit sub ordinele M. V. acum 35 de ani la Plevna, în ziua de 28 Noemvrie 1877. Ura !...»* Dineul a luat sfârşit la ora 11, după care toţi invitaţii au părăsit Pa­latul regal GAZETA TRANSILVANIEI. Pe calea păcii. Ochii lumii sunt îndreptaţi zilele acestea spre Londra. Unii sunt de pă­rere, că cele două întruniri — a repre­zentanţilor statelor beligerante şi a am­basadorilor — nu vor putea tranşa multele divergenţe dintre puteri şi pa­cea se va zădărnici, rămânând a se lă­muri situaţia iarăş prin arme. Alţii mai optimişti cred în stabilirea păcii defini­tive şi în aplanarea chiar şi a diferen­dului sârbo-austriac. Propoziţiile Sârbiei. Un membru al guvernului sârb a declarat corespondentului din Belgrad al ziarului ceh «Narodnij Listi», că dacă Austro-Ungaria ar manifesta bu­năvoinţă faţă de Sârbia, s’ar putea în­cheia un compromis în chestiunea por­tului din Adriatica. Sârbia e aplicată să stabilească funcţiune între căile ferate sârbe şi cele bosniace şi să institue pentru Aus­tro-Ungaria un tarif moderat pe trenul din Saadjac, ca pe linia Belgrad-Risto­­vaţ. Afară de aceasta Sârbia vrea să incheie pe timp mai lung o convenţie comercială cu monarhia şi să dea ga­ranţii, că portul adriatic îl va folosi numai spre scopuri comerciale. Din Belgrad se depeşează, că noul rezident al Sârbiei la Viena, Iovanovici duce la Viena, în numele guvernului sârb noui propoziţii, cari pot servi spre aplanarea conflictului. Conferenţa de la Londra. În cercurile bine informate din Viena se svoneşte că nu e exclus ca tratativele de pace şi conferinţa amba­sadorilor să se sfârşească în timp de o săptămână. Din Berlin ni se scrie. De Sâm­bătă se constată o schimbare a situa­ţiei, care în cursul săptămânei trecute era privită cu oarecare pesimism. Sunt speranţe întemeiate că nu se va pro­duce nici un conflct grav. Austro-Unga­ria va lua parte la conferenţa ambasa­dorilor şi se speră, că acolo se va face o inţelegere cu Serbia. Condiţiile triplei­ alianţe şi situaţia actuală. Alianţa dintre Germania, Austro­ Ungaria şi Italia, a fost fericită. Presa streină bine informată, ne spune că ve­chile condiţiuni ale alianţei, n’au fost schimbate. Dar vechile condiţiuni de-abia acum au fost aflate şi ele sunt de o extraor­dinară actualitate. Astfel, in Alianţa dintre Germania şi Austro-Ungaria sunt două dispoziţii capitale. Prima: când una dintre cele două ţări va fi atacată de Rusia, cealaltă îi va veni în ajutor. Secunda: dacă una din cele două puteri va fi atacată de altă ţară de­cât Rusia, puterea neatacată va observa o neutralitate binevoitoare. Dar in cazul când ţara care va ataca ar primi ajutorul Rusii, atunci aliata ţărei atacate îi va veni acesteia în ajutor, sau va lua măsuri de aia natură ca să împiedica acţiunea Rusiei. Convenţiunea dintre Italia şi Aus­tro-Ungaria constă in angajamentul ca atunci când una din ele ar avea un câştig teritorial în Peninsula Balcanică, să aibă şi cealaltă. Să aplicăm aceste condiţiuni la situaţia externă actuală. Austria ameninţă pe Serbia cu război. Serbia se bizua pe sprijinul Ru­siei. Dacă aceasta va dă în adevăr sprijin Serbiei, atunci Germania e obli­gată să silească pe Rusia să se astâm­pere. E de prevăzut deci că Rusia va rămâne liniştită şi Serbia amăgită în speranţele ei. Dacă se întâmplă un război între Austria şi Rusia, atunci Germania in­tră dea dreptul în luptă în contra Rusiei. Deci, ne-am afla în pericolul unui război general, întru­cât e de presupus că şi Franţa va declara război Germa­niei, spre a veni în ajutorul Rusiei. Dar toate aceste deduceri, făcute în baza alianţelor încheiate, ne fac să credem că un război general va fi e­­vitat şi că marile puteri: Franţa, Ger­mania, Italia, Austria, şi Rusia nu se vor bate între ele şi nici nu vor da sprijin statelor ce ar provoca pe una dintre aceste puteri. Fabrică de mobile BRAŞOV, Strada Porţii 33. Asortiment enorm de mobile de prânzător, dormi­tor, salon şi odăi de domni. Comande după desin. Preţuri eftine. ie) Serviciu punctual­ Nr. N65.—1912 Neîncrederea Turciei. Instrucţiile delegaţilor turei­ — Semne de revoluţie­ — Pregătiri­­ militare Delegaţii turci, cari sunt în drum spre Londra, au primit — după cum se anunţă din cercuri bune informate — instrucţiuni severe, ca să reprezinte punctul de vedere al prestigiului naţional inalterabil al imperiului otoman. In consecinţă ei au primit instrucţiuni ca­tegorice In ce priveşte Adrianopolul, Arhipelagul şi chestia Albaniei. In acelaşi timp Insă cercurile con­ducătoare turceşti sunt în clar, că de­legaţii statelor aliate şi cu deosebire bulgarii nu vor ceda cu una cu două din pretenziunile lor. Opinia publică turcească este în plină agitaţie şi se semnalează o mişcare revoluţionara pentru cazul, când s’ar semna o pace ruşinoasă. Partidul războiului, a devenit iarăşi stăpân pe situaţie. Marele vizir a primit o scrisoare semnată de 140 ofiţeri prin care ameninţă cu moartea pe acel bărbat de stat turc, care va semna o pace ruşinoasă şi va ceda Bulgarilor oraşele Adrianopolul, Kirkilide și Dedeagaci. Nazim paşa a voit să dea o pe­

Next