Gazeta Transilvaniei, aprilie 1913 (Anul 76, nr. 74-93)

1913-04-02 / nr. 74

imagina­a că mai multe interpelări, com­i­sia a hotărât să ia cele mai draconice măsuri de represiune contra Românilor din Sătmar şi a constatat că actuala situaţie nu poate fi schimbată decât nu­­mindu-se noul episcop, iar în acest scop va adresa guvernului şi autorităţilor bisericeşti câte un manifest. După ştiri mai m­oi sosite fişpa­­nului Csaba Adorján vina pentru aceste tulburări ar purta-o preoţimea, care a agitat de luni de zile poporaţia. An­cheta şi arestările continuă Din rapoartele ziarelor ma­ghiare rezultă faptul neîndoios, că poporul şi preoţimea sătmăreană română sunt daţi pradă celei mai nemiloase persecuţiuni din partea organelor administrative. Procura­tura lucră zi şi noapte pentru cău­tarea „vinovaţilor“ şi în câteva zile numărul ţăranilor şi preoţilor noştri arestaţi şi escortaţi va fi de sute de oameni. Fiindu-ne prea bine cunoscută procedura sumară a fibir­ilor şi gendarmilor la astfel de prilejuri, ţăranii noştri vor fi luaţi cu sutele de la munca câmpu­lui şi ţinuţi cu săptămânile în tem­niţele Sătmarului! Se impune de urgenţă, cu frun­taşii noştri din acele părţi, dar cu deo­sebire deputaţii noştri, cari au culc­­er­at acele ţinuturi, să se prezente la faţa locului, pentru a da bieţilor noştri ţă­rani, rămaşi fără scut, tot ajutorul po­sibil. Aceiaşi datorinţă se impune şi forurilor competente ale bisericei gr. cat. române intervenind la guvern şi la capul bisericei catolice pentru uşurarea soartei ţăranilor noştri, pe cari amărăciunea pricinuită de deslipirea lor de biserica străbună i a făcut să-şi piardă răbda­rea îndelungată. Din ştiri particulare ce ne so­sesc rezultă, că din comunele inun­date de gendarmi s’au trimis te­legrame la Roma, Viena şi Oradea­­mare. Pentru ca aceste telegrame să aibă însă efectul dorit, se im­pune o acţiune generală şi ener­gică din partea tuturor forurilor noastre competente, pentru a se pune capăt războiului înfricoşat al credinţei, izbucnit în sufletele Ro­mânilor sătmăreni. A sosit momentul faptelor ne­şovăitoare şi credem, că fruntaşii neamului şi ai bisericei gr. cat. ro­mâne îşi vor şti face datoria la aceste clipe istorice, prin care trece mult încercata noastră biserică gr. cat română. Aplanarea conflictului cu Mon­tenegro se trăgănează din nou cu toată blocada flotei internaţionale. Bombardarea oraşului Scutari s’a re­luat din nou. Alte ştiri spun, că Mun­tenegrenii sunt indignaţi în contra Italiei, care nu se apără îndeajuns in­teresele. Mai nou se anunţă, că guvernul muntenegrean, cu toată supărarea re­gelui Nichita, e dispus să examineze ofertele de compenzaţii formulate de Puterile mari. Blocada continua intraceea în mod energic de-a lungul litoralului Mun­tenegrean. Mai multe vapoare au fost oprite să debarce. O convenţie secretă turco­­engleză. Cu privire la sfera de influ­­enţă asupra Fersiei o mare rivalitate între Rusia şi Anglia. Se crede, că după ce se va termina războiul balcanic, a­­ceasta rivalitate va produce un conflict mai acut între cele două puteri. Ca un preludiu al acestuia se remarcă o con­venţie, ce a încheiat-o Anglia cu Tur­cia cu privire la golful perzic. Despre convenţia aceasta corespondentul zia­rului »Berliner Tageblatt« a trimis zia­rului următoarea informaţie telegra­fică: Din sursă autorizată aflu, că de curând s-a iscălit o convenţie secretă între Turcia şi Anglia, referitoare la golful perzic. Despre cuprinsul conven­ţiei până acum n-am putut afla nimic, om, care în timpul somnului se avântă spre »desmărginire“. Şi, lucru ciudat, această vedere, care doctrina spiritistă o consideră, nu cel puţin ca o ipoteză, ci ca o teorie ştienţifică, Haşdeu o a­­tribue şi lui Schopenhauer, socotind »organul visurilor« acestuia (das Traumorgan) ca identic cu »organismul astral«. »Organism al sufletului«, — zice dânsul — »același pe care Schopen­hauer îl numia »organ al visului«,... un organism fluidic, imponderabil, nea­târnat de celule encefalice, de cari dân­sul se slujeşte ca de o simplă unealtă specializată în stare de mărginire tru­pească, pe când în stare de desmărgi­­nire el poate să-şi specializeze tot atât de practic bur­cul, degetele, ba până şi acea mică pată roşie de pe talpa som­nambulei Eugenia, de unde până la creer­e cât departe«.1) Cum rămâne a­­tunci cu legea psichofisiologică, după care centrul tuturor simţirilor, ori în care parte a corpului s’ar ivi ele, este creerul ?! Deprinderea nervilor sensibili, cari pleacă dela creer, fac să simţim d­­e­ durerea chiar şi în partea ampu­tată a mânii sau a piciorului şi care prin urmare nu o mai avem. Va urma. *) B. P. Haşdeu, „Sic cogito“, p. 63. Silistra a României. Ziarul „Seara“ aduce în unul de ori următorul comunicat im­portant : Şedinţa de azi (Vineri) a conferin­ţei ambasadorilor de la Petersburg a fost hotărâtoare în chestia diferendului nostru cu Bulgaria. In protocolul semnat azi dimi­neaţă de toţi reprezentanţii puterilor s’a prevăzut cedarea oraşului Silistra României, cu toate forturile ei şi cu un teritoriu de 10 kilometri spre Bulgaria. Cu toată intervenţia Triplei-Ali­­anţe, cu privire la cedarea unei fâşii din teritoriul bulgar la Marea Neagră, nu s’a putut obţine aprobarea celor­lalte Puteri, astfel că în această pri­vinţă cererile României au fost res­pinse. Puterile şi-au luat însărcinarea ca să facă Bulgaria să se supue fără re­zistenţă deciziunilor luate la Peters­burg, puterile socotind, că Bulgaria a căpătat destule compensaţiuni teritori­ale în altă parte Tot în conferinţa de azi dimineaţă de la Petersburg s’a luat la cunoştinţă, că conferinţa ambasadorilor la Londra a aprobat în totul desideratele Româ­niei cu privire la viitoarea situaţie a­ Românilor Macedoneni şi s’a ratificat lucrările congresului dela Londra. Aceste deciziuni se vor aduce la cunoştinţă oficial numai după încheerea păcei între aliaţii balcanici şi Turcia şi din aceleaşi motive nici din partea Ro­mâniei nu se face acum nici o comu­nicare. Guvernul român a obţinut astfel, pe cale paşnică, deplin succes, în ceea ce priveşte cererile sale pentru rectifi­carea graniţei şi luarea în consideraţie a intereselor conaţionalilor din Balcani. Ceea ce este important pentru România este fraza, pe care reprezen­tanţii Puterilor au trecut­­ în protoco­lul încheiat azi frază, care sună astfel: »Prin obţinerea Silistrei de către România Puterile sunt măgulite de a fi reparat nedreptatea suferită prin tra­tatul de la Berlin, România primind astăzi o fruntarie naturală, care asi­gură stăpânirea Dobrogei.« * D. Dimitrie Ghica, reprezentantul României la conferinţa ambasadorilor de la Petersburg, a sosit Sâmbătă la a­­miazi, cu trenul de Vârciorova la Bu­cureşti. D-sa a adus guvernului român protocolul încheiat la Petersburg. Gu­vernul nu va face nici o comunicare oficială asupra acestui protocol de­cât după încheierea păcii dintre Turcia cu statele balcanice. ♦ Cu toate aceste unele ştiri din Petersburg spun, cu­ în conferenţa de Vineri încă n­u s’a adus o hotărâre definitivă în chestia dife­rendului bulgaro-român. O nouă şe­dinţă, de astădată ultimă, se va ţi­nea mâne. Marţi. •»Fester Llyod“ află din Viena, că în chestia româno-bulgară — cu toate ştirile de până aci — nu s’a luat încă hotărârea definitivă. Până acum nu s’a stabilit decât singur faptul, că tripla alianţă a convins puterile triplei înţe­legeri despre îndreptăţirea dorinţelor României. Nu se ştie dacă silinţele tri­plei alianţe de a asigura Bulgariei e­­ventuale compensaţii pentru concilianta ei, vor avea acelaş succes, cel puţin aşa reese din atitudinea unei părţi a ambasadorilor. Tratativele în această GAZETA TRANSILVANIEI. X. chestiune vor fi continuate Lunia vii­toare. »Deutsche Tageszeitung« află din Roma, că sub titlul de »răscumpărare a edificiilor publice« România va plăti Bulgariei 30 de milioane drept despă­gubire pentru Silistra. Actuale. — In interesul maghiarilor din Ardeal. — Un nou conflict cu Serbia — Greva în Belgia. — Din Cluj se anunţă, că la propu­nerea contelui Bethlen István comita­tele din Ardeal au hotărât, ca să tri­­mită o deputaţiune la prim-minstru şi la ministrul de agricultură cu solicita­rea, ca guvernul să ia dispoziţii legislative pentru salvarea maghiarimii din Ar­deal. Deputaţiunea va fi condusă de vicespanul din Cluj Dózsa şi va sosi la Budapesta în 19­1­8, unde va fi pri­mită de miniştrii amintiţi m­­ai sus. Deputaţiunea se alcătueşte din vice­­spanul comitatelor ardelene, din depu­taţi şi alţi notabili unguri din Ardeal. Acţiunea aceasta a gentry-ilor ardeleni se bazează pe două falsităţi şi minciuni. Nu e adevărat, cum am arătat de alte ori, că în Ardeal se rui­nează materialiceşte Maghiarii. Adevă­rul e, că să ruinează conţii şi gentry-i, dar din vina lor. A doua minciună e, că nu comi­tatele ardelene, intre cari sunt şi ro­mâneşti, trimit deputăţia la Budapesta, ci resturile de nemeşi scăpătaţi şi acă­­ţăraţi în oficiile comitatense, identifi­­cându-se pe nedreptul şi cu maghiaris­mul şi cu comitatele în o ţară cu ra­porturi normale o astfel de deputaţiune nici n-ar fi luată în seamă. * La ministerul de externe din Vi­ena, au sosit ştiri alarmante din Bel­grad cu privire la organizarea boicotu­lui contra mărfurilor austro ungare, despre care am făcut amintire. Boicotul începe a lua proporţiuni îngrijitoare. S-a convocat un congres al Camerelor de comerţ din Serbia, care a decis cu unanimitate de voturi proclamarea boicotului şi se cere şi aliaţilor să facă acelaşi lucru. In cercurile vieneze mişcarea a­­ceasta este urmărită cu o vie îngrijo­rare. Se dă ca sigur, că în cazul când deciziunea congresului Camerelor de comerţ sârbeşti se va pune în aplicare, situaţiunea politică va fi din nou tul­burată şi un nou conflict austro-turic va isbucni cu toată furia. Referitor la boicot corespondentul din Belgrad al ziarului »Narodny Listy« din Fraga a primit următoarele infor­maţii de la conducătorul mişcării de boicot: — Am proclamat boicotul şi în răstimp de două­­săptămâni hotărârea va fi executată pe toată linia. Toate firmele mai însemnate se vor asocia la această mişcare, iar celor dizidente le vom detrage creditul. In fruntea boico­tului stă­tistici,­­preşedintele Camerei de comerţ din Belgrad. In Austro Un­garia nu se va mai face nici o coman­dă, iar cele de până aci vor fi stornate. La întrebarea ziaristului dacă boicotul se va extinde şi asupra măr­furilor din Boemia, interlocuitorul a răspuns : Boicotul e contra tuturor mărfu­rilor din Austro-Ungaria, în consecinţă nici Boemia nu poate face excepţie. Boicotul s-a decis în urma atitu­­dinei ostile a Austro-Ungariei faţă de situaţia economică a Serbiei. Aceasta s a accentuat în conferenţa comercian­ţilor şi industriaşilor sârbi, ţinuta zi­lele aceste în Belgrad şi în care s-a decretat boicotul. * Pe astăzi 14 i. c. a fost terminul proclamării grevei generale în Belgia. Referitor la grevă, se scriu ur­mătoarele din Bruxela : Asupra desfăşurării evenimentelor e o mare nesiguranţă. Probabil in a doua jumătate a lunei Aprilie întreagă vieaţa economică a ţării va fi parali­zată. Lucrătorii de la căile ferate şi cei din uzinele statului nu vor lua parte la grevă, deşi cei mai mulţi dintre ei sunt socialişti. Conform ultimei statistice din Bruxelles, sunt un milion trei sute de mii de muncitori, dintre care cel puţin o jumătate de milion se vor pune în grevă. Marele magazine de modă şi comercianţii au adus la cunoştinţa cli­entelei lor că lucrătorii vor depune lucru­ în ziua de 15 Aprilie. Tipografii — cu escepţia celor de la ziare — vor participa de aseme­nea la grevă dar socialiştii vor face tot, posibilul pentru a nu împiedeca a­­pariţia ziarelor. Iluminatul oraşelor însă e în pe­ricol. Din cauza grevei probabil şi des­chiderea expoziţiei universale din Gând va fi amânată până la sfârşitul lunei Mai. La această expoziţie statul şi ad­ministraţia oraşului Gând a cheltuit peste 30 milioane de lei. Se afirmă că guvernul nu va ca­pitula nici în cazul când greva va dura mai mult decât se credea la început. Dacă muncitorii nu îşi vor putea atinge scopul — votul univer­sal — vieaţa economică a ţării va su­feri totuşi o grea lovitură. Se aşteaptă ca regele Albert să găsească o soluţie Împăciuitoare. Din Bruxela se mai anunţă ur­mătoarele : Partidul muncitorilor a declarat, că începând cu ziua de azi, se pun în grevă 400 mii de lucrători. Guvernul crede, că vor fi pe jumătate. Popula­­ţiunea e foarte neliniştită. Marţi se întruneşte parlamentul, unde socialiştii vor obstrua şi vor produce scene vifo­roase. In caz de tulburări, guvernul intenţionează a proroga şedinţele ca­merei. O desminţita »Tel. Rom«, pu­blică următorul comunicat : Răspândindu-se tot mai mult faima greşită, că Escelenţa sa Inaltpreasfinţi­­tul Arhiepiscop şi mitropolit al nostru Ioan Meţianu ar fi dat o circulară, în care îndr­umă preoţimea din arhidieceză să nu primească în sat­ul bisericii gr. ort. romane pe credincioşii altor confe­siuni, cari din convingere ar voi să treacă la biserica noastră , suntem au­­torizaţi să desminţim svonul acesta, care nu corespunde adevărului. Războiu şi pace. — Comunicatul ministrului rus de ex­terne. — Impresia produsă de comuni­cat. — Presa austriacă. — Ministrul de externe al Rusiei. Sasonov a publicat joi săptămâna tre­cută un comunicat mai lung, privitor la război şi pace. Scopul comunicatului este a legitima politica şi atitudinea guvernului rusesc în chestiunile Balca­nice, înaintea poporului rusesc, a alia­ţilor Balcanici şi la Europei. In comu­nicat se accentuiază, că războiul s’a pu­tut localiza numai aşa, că puterile mari au renunţat la favoruri teritoriale, dar situaţia creiată prin războiu trebue să se aducă în consonanţă cu interesele lor. Se spune apoi în comunicat, că Rusia s’a silit a asigura aliaţilor Bal­canici fructele triumfului lor, dar în interesul păcii a aflat necesar a se în­voi cu anexarea oraşului Scutari la Al­bania. Comunicatul arată apoi că Scu­tari, cu imprejurim­le lui locuite numai de albanezi, în număr de vre­o 200 mii, ar fi fost nu favorabilă, dar dezastroasa pentru Muntenegru. Se fac reproşuri regelui Nichita, că nu sistează împre­­surarea oraşului Scutari. Speră însă că aceasta va urma, cum a urmat şi re­tragerea trupelor sârbeşti de la Scutari. In chipul acesta se va aplana calea pă­cii, pe care o doresc toate popoarele. * Pe când ziarele ruseşti guverna­mentale, cum e d. e. »Zemscina«, »Ri­­etch« etc. sunt mulţumite cu comuni­catul, panslaviştii războinici îl des­­aproabă şi pretind demiterea lui Sa­­sanov. In Berlin comunicatul a făcut o impresie bună, căci din el se vede in­tenţia de pace a Rusiei oficiale. * Faţă de cele enunţate în comuni­cat semioficiosul ministerului nostru de externe ,Fremdenblatt* declară, că spe­ranţa exprimată în energia acordului puterilor pentru realizarea deciziunilor comune s’a aprobat până la sfârşit şi a fost confirmată prin două evenimente, anume prin blocarea efectivă a coastei între Antium şi îmbucătura Urinei şi prin declaraţiunea guvernului rusesc cu privire la atitudinea sa in cestiunea Sc­utarilor, care nu lasă nici o îndoială asupra unanimităţii puterilor. Rezultă din aceasta, că Rusia în ce priveşte Scutari insistă nu numai teoreticeşte chiar în punctul de vedere acelaşi ca al celorlalte puteri, dar chiar consideră, că sunt necesare măsurile luate pen­ Nr. 74.—1918, tru a se rupe împotrivirea muntene­­greană. Este important, că declaraţiunea rusă îşi apropie in mod expres argu­mentele cari se bazează pe principiul naţionalităţii şi pe caracterul curat al­banez al Scutarilor, argumente ce au fost dela început prezentate în favoa­rea incorporării Scutarilor la Albania autonomă. In modul acesta declaraţiu­­nea rusă refuză ori­ce legitimitate ipo­tezei tendenţioase cu privire la carac­terul antislav al acţiunii europene con­tra Muntenegrului. Cestiunea Scutarilor neputând să fie privită complect regu­lată, energia unanimităţii politicei eu­ropene dă foc a se spera, că cestiunea albaneză după mari sacrificii din partea Austro-Ungariei şi Rusiei pentru regu­­larea de acord a acestei cestiuni, îşi va afla soluţiunea fără surprinderi. Un semestru de muncă. Activitatea societăţii »Petru Maior« din Budapesta pe semestrul prim al anului şcolar 1912/13. (Fine). Conferenţele schiţate până aci n’au un interes pur literar, ci sunt mai mult discursuri de propagandă. Tot în cadrul acestora încap şi conferinţele domnului Victor Vlad despre sport. In ele d­nul Vlad ne-a făcut o icoană a mişcării sportive în diferitele state înaintate în cultură, cari jertfesc sume fabuloase pentru sprijinirea ei. Ne expune mo­tivele, cari stau la baza pornirii aces­tei mişcări. In prima linie e orgoliul naţional, de a-şi arăta fiecare neam superioritatea pe toate terenele. E goana după glorie. Al doilea motiv mai puternic e instinctul de conservare, care a întrezărit efectele minunate ale sportului întru educarea voinţii, disci­plinarea şi înviorarea nervilor, întărirea colegialităţii şi întru cultivarea simţu­lui naţional. Faptele sportomanilor fin­landezi, boemi, croaţi, poloni, a aces­tor popoare subjugate ca şi ale celor englezi, germani, scandinavi faţă de ale demoralizaţilor Ruşi sunt o dovadă strălucită a folosului sportului. Nece­sitatea înfiinţării sportului românesc nu o impun mai ales aptitudinile noas­tre, cari pe atâţi tineri români li silesc impulsiv, să se înscrie membri ai clu­burilor ungureşti, unde nu numai, că sunt cel mai bun element, aducând glo­rie pentru streini, dar sunt ameninţaţi chiar a­ se desnaţionaliza. Şi făcând sport vom avea totdeauna în clipele de repaus o ocupaţiune aleasă, priincioasă sufletului. Prin această propagandă d-l Vlad pune la îndemâna societăţii noui mij­loace de activitate conform spiritului timpului, pe lângă vechile tendinţe de a ne cultiva numai spiritul ni­ se im­pune astfel o dezvoltare armonioasă a tuturor facultăţilor omului. Pe lângă aceste lucrări de propa­gandă au mai fost­­ de interes pur ştienţific. Dl Teodor Neş ne-a ţinut o prele­gere liberă asupra­­Legilor, pe cari se basează ascenziunea smeului şi aplica­rea acestora la construirea aeropla­nului«. Dl George Lazar ne a citit o conferinţă despre: »Ipnotism şi Su­­gestiune«. Scopul acestor lucrări a fost de a ne pune în curent cu diferite chestii ştienţifice actuale şi interesante. O prelegere liberă ne a mai ţinut dl Vasile Caba despre cursurile de vară de la Vălenii-de-Munte. Ne-a po­vestit deschiderea sărbătorească, anima­ţia, interesul profesorilor şi al ascul­tătorilor şi însemnătatea acestor cur­suri, cari sunt o adevărată şcoală a neamului. Această prelegere e introdu­cerea la o serie de conferinţe, în cari dl Caba ne va reasuma prelegerile mai însemnate ţinute la Vălenii-de-Munte. In anul acesta am introdus şi obiceiul de a ţinea prelegeri libere pentru popularizarea literaturii mai nouă româneşti. Până acum dl Vasile Stoica a ţinut trei astfel de comentarii : — despre »Strigoii« lui Eminescu, »Puiul« lui Brătescu-Voineşti şi despre »Carmen Saeculare« al poeţilor D. Anghel şi St.­­ Iosif. Aceste explicaţii au fost însoţite şi de recitări din ope­rele respective. Pe terenul literaturii frumoase s’a produs puţin, s’ingur dl Vasile Stoica ne-a citit o traducere din A. Ady. Declamatori de asemeni am avut puţini, numai pe Dl Ge­rge Cumşa, care ne-a declamat o poezie de Vasile Alexandri şi una de Grigore Alexan­­drescu. Ne-am îndreptat însă privirile spre lucruri mai practice şi mai folosi­toare. Astfel pe lângă iizuinţa de a înfiripa o mişcare sportivă am reînfiin­ţat corul şi am înfiinţat orhestra so­cietăţii, a căror necesitate o simţiam pentru educarea noastră. Iar în­fiinţând orhestra am dus la îndepli­nire şi ultima dorinţă a întemeetorilor societăţii.

Next