Gazeta Transilvaniei, iunie 1913 (Anul 76, nr. 119-141)
1913-06-01 / nr. 119
Pagina 2 cei pe cari îi reprezintă, Roma şi biserica e mai mult decât naţionalitatea »Unirea« se înşală atunci când crede că Îndurarea Romei şi a Budapestei mai cu seamă, s’ar datori faptului că ţăranii ameninţaţi nu s’au lăsat purtaţi şi de amăgirle venite dela contrari« (?), »şi au rămas constanţi în credinţă şi nestrămutaţi în alipirea de s. noastră Biserică unită cu Roma. Adevărul este tocmai contrariul singuri ei au fost în stare să dea impresia că ameninţarea se va traduce în faptă! Noi dorim ca Dezeu să ţină luminată conştiinţa naţională a acestor modeşti ţărani, fiindcă fără ea uşor vor putea fi măturaţi cu sutele de mii spre Hajdudorog ! In cameră, Eri şi-a ţinut Tisza în cameră expozeul, cu care ne ocupăm în special în alt loc al ziarului nostru. Un moment însemnat al şedinţei a fost declaraţiile d-lui Dr. Teodor Mihali, faţă de guvern. Deschiderea şedinţei. Şedinţa de eri a fost cercetată de foarte mulţi, aproape de toţi deputaţii partidului munci. Au fost câţiva şi din deputaţii naţionalişti. Opoziţionalii au absentat. Se aştepta cu nerăbdare prezentarea guvernului. Şedinţa s-a deschis la oarele 10V2- Prezida viceprezidentul Beöthy Pál. In curând după deschidere şi-a făcut intrarea guvernul şi apoi Tisza şi-a schiţat programul. Vorbirea lui Tisza. Atât in clubul partidului muncii, cât şi în şedinţa de ori a camerei, Tisza a declarat că guvernul lui e continuarea guvernului anterior şi prin urmare nu are program nou. Să înţelegem că expunerile lui Tisza au fost sublimate cu aplauze de mameluci. Aceasta le este datorinţa. Vot de neîncredere. Iar.iată ce şi-a terminat discursul Tisza, s’a ridicat d-l Dr. Teodor Mihali şi a dat expresiune ne- încrederii faţă de guvern din cauză că: Guvernul va continua a pune în praxit politica fatală a guvernu- j lui anterior. I Acesta n’a realizat votul uni- versal, egal şi secret şi n’a resta- bilit pacea parlamentară. Dr. Mihali face obiecţiuni lui Tisza, că în chestiunea de naţionalitate n'a făcut declaraţii concrete. N’a promis nici baremi executarea legii de naţionalitate. Zi de zi — a zis d-l Dr. Mihali — devine tot mai grea starea naţionalităţilor. Ele sunt lăsate pradă volniciei judecătoriilor şi organelor administrative. * Tisza a răspuns numaidecât, respingând învinuirile şi declarând, că să li se spuie un caz concret şi el îşi va şti face datorinţa. Dar cazul cel mai recent întemniţările din Sătmar, nu e caz concret ? Lucrările camerei. Pe azi este pusă la ordinea zilei alegerea de prezident. Va fi ales probabil Beöthy Pál, mult de atunci. Acum el a trecut de 40 de ani. S’a făcut corpulent, gras. A voit să-mi dea douăzeci de franci, dar nu i-am primit. A crezut de sigur, că cerșesc. Ah, aceasta m’a durut mult. Tremuram în tot corpul, când l’am agrăit. Când m’am gândit, că băiatul acela care m’a iubit, care odinioară și-a dat mie întreg sufletul, azi... azi mă consideră de cerșitoare........ Vai, e ceva grozav. E mai bine să mor. Nimenea nu mă va plânge. Și acum, chiar dacă mi-ar trimite de lucru, — nu pot să lucrez. — Dacă te a iubit atât de sincer, cum spui, poate să te ajute, ca să te curezi. Să merg la el? Să-l avizez despre starea dtale? — Nu doamnă... nu.... Iţi mulțumesc — zise femeia. — Când l-am văzut, mi-a încolţit pe un moment speranța. Cine ştie ! Dar el s’a însurat de mult şi nu vreau să-i tulbur căsnicia. Dacă ai iubit sincer pe cineva nu-ţi vine să-i faci neplăceri. I am dat adresa mea, dar nu va veni.... De altfel nici nu-mi trebue de la el nimic. Nu mi-a dat niciodată nimic....... — In adevăr nimic? Nimic? — întrebă dna Berney mirată. — Nu, d-nă, căci tinărul era sărac, ca și mine. Primea de acasă puține parale, cu cari abia se putea susținea. Ne-am iubit şi atât. A fost primul amor şi a zis, că nu va mai putea iubi pe nime. Eu îmi câştigam atâta, de cât aveam lipsă şi n’am primit de la el altceva, decât un bucheţel de viorele cu zece bani. Acesta îmi este cel mai scump suvenir din viaţă. Când m’a părăsit, am suferit grozav, dar am tăcut, am răbdat... Ştiam că mă lasă din pricina banilor, ca să-şi ia de soţie o fată bogată, chiar şi fără iubire. Aceasta a fost cea mai frumoasă parte a vieţii mele, de atunci încoace totul e trist ... Şi acum eu să incomodez pe domnul acela cu cei douăzeci de franci ai lui... Nu, doamnă, la nici un caz nu ! — Aci ai deocamdată atât—zise dna Berney, scoţând din portofel o bancnotă de o sută de franci. — Ah, doamnă ! In acest moment o tuse convulsivă zgudui pe biata femeie. — Nu vorbi mult și nu mulțumi nimic. Eu lucrez în numele unei societăţi de caritate. Acum aşteaptă în linişte pe doctor. Eu voiu mai veni. Nu te voiu uita .... Adio ! Eşi repede şi sosi acasă grăbită. Privi mirată in jurul ei, îi Se părea, că e străină în propria sa locuinţă. Când veni acasă bărbatul, îl privi aproape cu dispreţ, pe acest om, care se legătuise cu amor vecinie de o altă femeie şi a părăsit-o, că să-şi creeze o carieră. Da, cariera a fost zestrea ei... Oare iubitu-a vreodată? Dna Berney tăcea şi examina cu răceală pe bărbatul său, având acum simţul, că e total străin de inima ei. Cum îi venea să dea expresie dispreţului faţă de el! Dar pentru ce să tulbure pacea lor burgheză? Nu avea înțeles acum și nu avea nici un scop ! Berney o agrăi blând: — Ce-i Marte, nu mănânci nimic ? Ai ceva ? — Nu am nimic. — Poate.... poate istoria ceea cu femeia? — Mi-ai promis, că nu te vei ocupa cu afacerea aceasta — răspunse secina Berney. — Eu am făcut totul, de ce a fost lipsă. Dar să nu mai vorbim despre lucrul acesta! E penibil ! Şi dna Berney se gândea ce are de pus la cale pe mâne în gospodăria casei şi cuminte cum era, îşi înecă în gât plânsul, care era să o năpădească cu vehemenţă......... trad. Silv. Moldovan, SAS KfA TRAISILVAMISL In şedinţele viitoare se vor desbate proiectele de legi prezentate deja. Se vor măcina rapid, pentru că »părinţii patriei« vor să se odihnească în decursul verii, după munca grea, ce au prestat-o. Se crede, că vacanţele de vară se vor începe în 21 sau 22 iunie. Asasinarea marelui vizir Mahmud Şefket-paşa pare a fi începutul unei serii de atentate pregătite în contra şefilor partidului Turcilor tineri, cari au primit în ultimul timp numeroasa scrisori ameninţătoare. Intre alţii este pus la răboj şi colonelul Enver-bey. Cu toate că numai unul dintre atentatori a fost prins, un cafegiu Kopat Tewfik de origine albaneză, se crede că e la mijloc o conspiraţiune a aderenţilor sultanului detronat Abdul Hamid. Atentatul s-a întâmplat pe piaţa Baiazd în momentul când automobilul marelui vizir a trebuit să se oprească din cauza trecerei unui cortegiu funebru. Atentatorii se aflau în apropiere pe un alt automobil, din care au tras asupra marelui vizir; a mai fost ucis şi însoţitorul său, ofiţerul de marină Ibrahim-bey. Guvernul Turciei a luat întinse măsuri pentru susţinerea ordinei şi siguranţei publice. Cu conducerea interimară a marelui vizirat a fost încredinţat Sa'd-Halil-paşa. Mare vizir va fi numit probabil Hilmipaşa, ambasadorul Turciei la Viena. Campania electorală din cercul Sânmărtinului — Alegere parţială — Candidează şî republicanii!— Ţinuta Românilor.—Se ivesc primii mangrîşti. — — 12 Iunie 1913. La alegerile generale din anul 1910 lupta cea mai frumoasă şi cea mai nobilă s’a dat fără îndoială în cercul Sânmărtinului. Pe când în celelalte cercuri româneşti, considerând absoluta majoritate de alegători români, am nutrit speranţe mari şi am întrat cu oarecari şanse de reuşită în lupta electorală, pe atunci în cercul electoral al Sânmărtinului lupta s’a dat numai pentru cinstea steagului. Numărul tuturor alegătorilor e de 1300, dintre cari numai 300 sunt români. Campania de atuncia a fost din cale afară înverşunată, iar în câte un loc însufleţirea poporului a ajuns gradul cel mai înalt trecând chiar în extaz. Preoţii, învăţătorii, juzii comunali aproape fără excepţiune s’au înşirat în jurul steagului naţional şi s’a întâmplat minunea, că doi notari comunali au luptat cum nu se poate mai brav pentru cinstea steagului nostru. Unul a fost dl. Iuliu Pop, destituit de atunci, iar celălalt e dl. Eugen Bianu. Sânmărtinenii îşi amintesc şi acum de momentul înălţător, când şi a făcut întrarea triumfală în Sânmărtin în fruntea alegătorilor din vreo 5 sate româneşti notarul Eugen Bianu! Atunci păşirea energică a Românilor a impus mult nemeşilor trufaşi, cari stăpânesc, acest comitat. Candidatul nostru dl. Dr. Romul Boila, precum ştiţi, n’a reuşit fiindcă ii era imposibil să reuşească, dar cinstea steagului a fost apărată prin lupta eroică a Românilor. De - atunci au trecut aproape trei ani şi guvernele s au schimbat în repeţite rânduri, până ce i a succes in fine leului de la Geszt să se târâie la putere. Cel dintâiu lucru i-a fost să-şi asigure reuşita cumnatului său Sándor János, deputatul Sânmărtinului. L a denumit deci acum pe Sándor ministru de interne al Ungariei. Acest om lipsit de principii politice, slugă plecată a tuturor guvernelor, lipsit total de capacitatea de a conduce un oficiu atât de înalt,, are totuşi un merit care-l face nemuritor. A luat în căsătorie pe verişoara craiului din Bihor, asigurându-şi astfel o strălucită carieră. Prin urmare avem în cercul Sânmărtinului o alegere nouă. * Ochii tuturora se îndreaptă acum spre conducători Românilor. Ce vor face Românii, ce atitudine vor lua faţă de această alegere ? ! Precum suntem informaţi, prezidiul partidului nostru naţional, al cărui sediu e în Sânmărtin, a luat toate dispoziţiunile pentru convocarea unei consfătuiri intime a fruntaşilor din comitat, care va avea să decidă asupra ţinutei noastre. Oricare ar fi hotărârea acestei consfătuiri, alegătorii români trebue să se supună acesteia păstrând solidaritatea frumoasă din trecut. Se svoneşte că şi partidul cel mai tânăr, cel al republicanilor va intra de astădată în campania electorală, candidând pe un mare şi bogat, proprietar de aici cu numele László János. * Cocoşul nici n-a cântat bine şi se şi ivesc deja trădătorii, fiindcă aspre porunci au sosit din Pesta corifeilor guvernamentali din Sânmărtin. Trebue alarmat tot cercul, din alaiu şi petrecanie să nu mai iese până ce nu-i asigurat mandatul năbădăiosului Sándor János. In urma acestui ucaz, primarul Sânmărtinului, disconsiderănd dispoziţiunile legii, care ii opreşte sa facă politică activă, lansează apele peste apele, să fâlfâie steagurile pe tot zidul, pe toate lemnele uscate, iar in ziua când ministrul va depune jurământul să ilumineze toţi cetăţenii, fără deosebire de partid şi naţionalitate ferestrile lor. Allah e puternic şi mare ! Se înţelege că s’au aflat şi câţiva români uitaţi de sine, cari au primit porunca cu Osana şi Aleluia. Să-i luăm dar pe rând ! Protopopul Sânmărtinului dl Lamrenţiu Pascu, a ţinut de bine să ilumineze şi Măria Sa casa parochială, pe semne de bucurie, că sistemul păcătos se încuiba şi mai tare în ţara aceasta nefericită şi că cei mai crudelicrani ai drepturilor noastre ajung la domnie. Oare, prea onorate d-le protopop, să n-ai d-ta nici o cunoştinţă despre cele scrise prin ziare? Oare să nu fi auzit măcar, stimabile, dacă n-ai cotit, de o nemaipomenită obrăznicie, care s’a întrupat în înfiinţarea episcopiei dela Hajdudorogh ?... Colegul dtale, Mureşan, îşi zdrobeşte sănătatea în temniţa murdară a Sătmarului şi dta?.... iluminezi! Dar poţi mângâiat, căci amicii d-tale nu te părăsesc. Cel mai tânăr institut românesc din Sânmărtin „ Vulturul“ a sărbătorit şi el instalarea noului guvern! Prezidenţa reuniunii de femei din Sânmărtin, d-na văd. Aneta Zalian, pe lângă luminile uriaşe a mai împodobit şi cu flori pompoase ferestriţe ei, răpită pe semne de primele valuri ale bucuriei, lini vine a crede, că nici această ci-nă nu răsfoieşte ziare româneşti. Trebuia doar să ştie, că aproape nu este instituţie românească, care să nu fie persecutată din partea guvernului, nu este instituţie culturală românească, care să primească măcar un filet din partea guvernului. Doar nu va crede cumva, că reuniunii femeilor române din Sânmărtin îi se va vota o subvenţie anuală de 500 de mii de coroane, pentru că prezidenţa ei iluminează ferestrile la I ivirea noului guvern ?! Sentimentele na- I ţionale ale d-nei Zehan pot fi dealtfel mult escepţionate. Dânsă e doar şi membră în „Tulipánegylet” ul din Sânmărtin şi totodată prezidenta reuniunii femeilor române. Are însă o »tactică« curioasă şi în alte privinţe. In ce priveşte ajutorarea tipografiilor naţionale, invitările la petrecerile reuniunii le tipăreşte consecvent în tipografii streine. Aceste şi altele multe ne determină să-i punem odată întrebarea, că nu simte d-sa, ca prezidenta unei reuniuni româneşti, că trebue să se manifeste cu totul altfel în societatea unde joacă un rol important? In şirul iluminatorilor mai urmează dl Victor G. Maior, dir. de bancă. Pe d-sa am ţinut întotdeauna de un naţionalist bun. S’a fălit doar în repeţite rânduri, că, urmaşul lui Petru Maior fiind, îl vatămă acela care îi contesă sentimentul lui naţional. De dragul adevărului ţinem să amintim îndeosebi d-lui Maior, că nicăiri nu aminteşte istoria despre marele erudit Petru Maior, că ar fi iluminat ferestrile de dragul guvernelor de pe vremuri. Et nu ne venio .... iubiţi cetitori! Este de necrezut! Prezidentul partidului naţional român iluminează ferestrile în onoarea candidatului guvernamental. P-l advocat Simion Căluniu se pleacă înaintea stăpânirii ! In trecut ni se părea acest lucru o absurditate, dar vremurile se schimbă și se întoarce roata. Sângele ni se urcă în cap, când vedem atâta slugărnicie. Guvernul, pe care cu drept cuvânt il putem numi ucigaşul bisericii româneşti, călăul drepturilor poporului, amicii marelui panamist Lukács este primit cu alaiu din partea Românilor »naţionalişti« cu naţionalitatea în buzunar. Quo vaditis, a lor ? Coespondent. * Am dat loc acestei corespondenţe, căreia, dacă n-am cunoaşte pe autorul ei, deabea i-am putut da cezământ. Cele espusa de informatorul nostru dau o dovadă înfricoşată a totalei lipse de conştienţă naţională, tocmai în momentele grele prin caii trecem şi tocmai din partea unor persoane, pe cari am fost obicinuiţi a le vedea în primele rânduri ale luptătorilor pentru drepturile naţionale ale poporului nostru! Tabloul descris de corespondentul nostru este cu atât mai îngrozitor şi in acelaşi timp deprimător, cu cât ne vine dintr’un ţinut, care în trecut ne a dat dovezi de demnitate şi conştienţă naţională. Să sperăm însă, că cele întâmplate au fost afluxul unei inconştienţe momentane şi că cei vizaţi vor reveni la sentimente mai bune. Deocamdată ne abţinem de la orice alt comentar ! intervenţia Ţarului în conflictul sârbo-bulgar. Chestia conflictului sârbo-bulgar a întrat întru’n nou stadiu. Eşuând toate intervenţiile diplomatice laSofia şi la Belgrad, şi-a ridicat glasul însuşi Ţarul tuturor Ruşilor, şeful marei seminţii slave, şi într’o telegramă, la prima vedere prietinească, dar în fond de toată energia, a adus la cunoştinţa regilor Ferdinand şi Petru, că războiul criminal între fraţi trebue delăturat şi că pentru delăturarea conflictului isbucnit din cauza împărţirii teritoriilor cucerite este gata să ia asupră-şi rolul de arbitriu. Intervenţia directă a Ţarului la curţile din Sofia şi Belgrad a făcut, de sine înţeles, o profundă impresie asupra bărbaţilor politici bulgari şi sârbi, cari îşi dau prea bine samă de o eventuală disconsiderare a voinţei puternicului Domntor al Rusiei. In consecinţa se şi accentuiază din diferite părţi, că ambele state se vor supune, de voie, de nevoie, voinţei Ţarului, căutând să liniştească spiritele agitate şi să încredinţeze Rusiei soartea ţărilor lor. In cercurile politice vieneze se crede, că intervenţia Ţarului înseamnă o schimbare înspre bine a situaţiei, căci — se asigură — Ţarul n-a făcut acest pas, fără de a nu să fi convins înainte, că telegrama sa va avea efectul dorit. Fapt cert este, că nota ultimat a 1 Kr. 119.—1913. Serbiei încă n a fost trimisă la Sofia și că reprezentantul Bulgariei la Belgrad, Spalaikovici, n a părăsit postul său. Iată amănuntele mai nouă: Telegrama Ţarului. Biroul de pressă bulgar a comunicat eri, că Ţarul Nicolae a adresat o telegramă directă regilor Ferdinand şi Petru, in telegramă se spune, că în conflictul isbucnit în jurul teritoriilor cucerite, Ţarul e dispus să ia asupră-şi rolul de arbitriu, totul trebuie făcut în momentele aceste — zice Ţarul — ca să se evite războiul civil, care ar fi o crimă. De încheiere se spune că o telegramă de acelaşi conţinut s-a trimis şi regelui Sârbiei. In cercurile guvernamentale bulgare telegrama ţarului a produs mare bucurie. De contră cercurile naţionaliste şi democrate bulgare sunt du părere, ră păşirea Ţarului şi demersurile Puterilor mari nu vor putea salva pacea, dacă nu cumva aceste intervenţii vor putea să facă pe Sârbi, ca să renunţe la revizuirea convenţiei. In orice caz totul depinde de la atitudinea Sârbiei. Dacă guvernul sârbesc na declara că se va supune arbitriului Țarului, atunci Bulgaria va cere ca Sârbia să-și retragă trupele din teritoriile macedonene, pe cari Sârbii sunt gata a le ceda Bulgariei, iar în teritoriile de litigiu Sârbii să permită intrarea trupelor bulgare. O propunere bulgară. Ca un rezultat al demersurilor Țarului se poate considera următoarea propunere mijlocitoare făcută din partea Bulgariei în chestia teritoriilor în litigiu: Se spune, că Bulgaria a propus la Belgrad, ca în teritoriile litigioase să se aranjeze un plebiscit. Acel oraş sau ţinut, al cărui popor doreşte să fie anexat la Bulgaria, să aparţină Bulgariei şi viceversa. Se spune, că guvernul Sârbiei ar fi primit această propunere cu mare rezervă pe motiv că majoritatea populaţiunei din teritoriile în litigiu este bulgară sau macedo-română, mai departe că oraşul Monastir nu doreşte să ajungă sub dominaţiune sârbească. Atitudinea Puterilor. Ambasadorii triplului acord lucră din toate puterile pentru delăturarea conflictului In privinţa aceasta au loc la Petersburg consfătuiri între Sasanov şi reprezentanţii Puterilor. Reprezentantul Rusiei la Belgrad Hartwig a declarat, că sunt sume sigure pentru menţinerea păcii. Ţarul prin telegmna sa a dat aspre iune voinţei vntregei Europe. I fflărturisirile unui intelectual. — Cuvinte pentru universitari. — de Dr. I. Broşu. (Pine). Tot astfel, trebue să mărturisim, că stă lucrul şi cu civilizaţia şi cultura modernă! Toate mijloacele şi toate apucăturile, de cari se folosesc , artiştii meseriaşi ai timpurilor noastre sunt asemănătoare opiului, şi, astfel întocmite, încât mai întâiu fac apel la pungă şi apoi la nervi, la simţuri, la escitarea sensuală în gradul cel mai suprem. Muzica modernă are caracter sau exclusiv numai senzul, sau e absurdă, — ori şi cine se poate convinge despre artă ascultând pe isterica »Boheme« a lui Puccini, ori trilogia Niebelungilor lui R. Wagner. Mai cu seamă acestea din urmă, cărora se închină nebuneşte atâtea persoane, ajunse, pentru că e moda astfel, la paroxismul delirului, sunt de-o absurditate şi un ridicul nemaipomenit, aşa de ridicule, încât dacă l-aş duce pe un om cu mintea normală şi cu gustul estetic nestricat să asiste de pildă la reprezentarea lui »Sigfried«, ar izbucni necondiţionat în hohote de râs homerice. Nu-mi permite spaţiul să analisez atât conţinutul cât şi muzica aceasta păpuşerească, pentru ca să demonstrez mai pe larg aserţiunile mele. Dar cu toate acestea, că pot exista oameni, şi încă destul de inteligenţi şi luminaţi, cari şed răbdurii pe scaun sau în picioare 5—6 ore neîncetat, şi ascultă indulgenţi cele mai mari absurdităţi ce Ie-a creat vreodată fantazia omenească, fără a ridica un energic glas de protestare, rămâne o enigmă, ce nu se esplică altfel, decât admiţând simplu aceea ce am spus despre opiu... Pictura modernă e senzuală, — vizitaţi o espoziţie de pictură modernă, şi, o să vă convingeţi, că cel puţin jumătate din pânze, reprezentează femei goale în poziţiile cele mai indecente şi zugrăvite cu colori scârboase; teatrul modern are caracter aproape exclusiv senzual, — asistaţi la reprezentarea unei piese sau a unei operete, în cari se