Gazeta Transilvaniei, iulie 1913 (Anul 76, nr. 144-166)
1913-07-04 / nr. 144
I Nr. 144 Braşov, Joi in 4 (17) Iulie 1913. ABONAMENTUL: Pe un an . . . 24 Cor. Pe o jnm. de an 12 „ Pe trei luni. . . 6 „ Pentru Romania şi străinătate . Pe un an ... 40 'ei. Pe o jnm. de an 20. TELEFON Nr. 228. ZIAR POLITIC NATIONAL. Bift/idecfl lui/crci«n ASTRA *P1186* kn ui LXXVL REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Târgul Inului Nr. 30 INSERATELE se primesc la administraţie. Preţul după tarif şi Învoială. Manuscrisele nu se Inmpoiasă. La momentul potrivit. In jurul acţiunii militare a României s’a ivit credinţa, că România se va desface de alianţa triplă şi se va alătura la statele din acordul triplu. Ştirea aceasta a fost răspândită de ziaristică şi a devenit verosimila prin mai multe împrejurări. Se spune, că România a făcut mobilizarea la îndemnul şi stăruinţa rezidentului rus şi francez de la Bucureşti şi România a pus în mişcare oastea sa contra Bulgariei, care acum trece de aliată a Austro-Ungariei. Pe lângă aceasta opinia publică în ţară e duşmănoasă faţă de Austro-Ungaria, ceea ce s’a văzut şi din demonstraţiile antiaustriace, înscenate la Bucureşti şi în alte locuri. Motivele de felul acesta, în parte exagerata, nu pot servi la încheiarea sau desfacerea legăturilor politice. In politică hotăreşte calculul rece, lipsit de sentimentalism şi comunitatea intereselor în prezent şi în cât se poate prevedea, şi în viitor. Pe aceasta bază stau şi bărbaţii politici ai României şi cum se vede, ei nu voiesc o desfacere a României de la tripa-alianţă. Se adevereşte aceasta din declaraţiile, ce s-au făcut zilele trecute şi din desaprobarea demonstraţiilor antiaustriace. Dacă România a mobilizat contra Bulgariei, a făcut acest pas pentru că aşa i-au pretins interesele. România a mobilizat nu ca să facă pe placul Rusiei, nici ca să demonstreze contra Austriei, ci a mobilizat pentru că aşa a fost situaţia, creată de împrejurări. Şi dacă acest pas nu a displăcut Rusiei, e o întâmplare produsă tot de jocul împrejurărilor, în special de procedeul nesocotit al Bulgariei. In cercurile diplomatice se ştie bine acest lucru. De aceea vedem, că Austria oficială, cu tot strigătul obraznic al unor ziare evreeşti şi maghiare, că România a intrat ln cele ruseşti, apreciază atitudinea României ca favorabilă şi neschimbată faţă de tripla alianţă şi e gata a o sprijini asemenea unei aliate. „Frankfurter Zig.“ d. e. e informat din Viena, că guvernul austro-ungar n-a lăsat nici o îndoială la Sofia asupra faptului, că în conflictul româno-bulgar Austria este cu totul pe partea României. Mai departe, zilele acestea. Sa s-a exprimat în un cerc mai intim militar, că ţine foarte mult la România şi la alianţa ei. N-avem motive a ne îndoi în aceasta declaraţie, căci bătrânul nostru monarh ştie preţui România, pentru vitalitatea poporului ei, pentru progresele ce le face şi mai pe sus de toate, ca forţă militară, pentru cele 600 mii de baionete. Dar tot din cauzele aceste România e apreciată favorabil şi din partea statelor triplului acord. Ele cu plăcere ar ademeni o să între în alianţa lor. In deosebi Francia şi Rusia. Una este însă sigur că pe oricare parte ar fi România, în un conflict mare slav francez şi german, ea va apăsa greu în cumpăna războiului. Ce atitudine va lua România în viitor, nu este locul a o discuta aci. Şi nici nu suntem competenţi a deschide o astfel de discuţie. Bărbaţii de stat ai României vor şti să se orienteze conform intereselor ţării. Dar ceea ce putem constata este, că până acum România nu a arătat înclinarea de a se disface de la tripla alianţă. In privinţa aceasta se fac silinţe din arabe părţile, dar cum am văzut mai sus, cu deosebire din partea Austriei. Ce va aduce viitorul apropiat nu putem şti, dar dacă România, precum credem, va rămânea fidelă triplei alianţe, în schimbul atitudinei ei loiala ea are dreptul să ridice un cuvânt la Viena. Şi momentul potrivit pentru aceasta se apropie. Probabil, că în timpul cel mai scurt va înceta zângănitul armelor în Bacari. Se va face pace şi pe baza păcii se vor proiecta noui grupări de state şi se va încerca tot posibilul să se asigure durabilitatea păcii. Atunci îi revine României rolul, ce i-am amintit mai nainte. Este ştiut, că guvernele Ungariei sunt cuprinse tot mai mult de tendinţa maghiarizării. Acestei tendinţe li se subordonează toate rezoanele de stat. Şi în iizuinţa aceasta guvernele şi organele publice merg aşa de departe, încât prin măsurile forţate periclitează formal cultura etnică a popoarelor nemaghiare, în special limba şi cultura noastră românească. In acest punct trebue să-şi ridice cuvântul România. Să ceară de la Viena garanţii reale, despre încetarea nenorocitei direcţii de maghiarizare a guvernelor ungare, care provoacă atâtea nemulţumiri, zguduiri şi lupte acerbe şi fără folos. Liniştea şi pacea durabilă numai atunci se va stabili, când vor înceta atentatele nesăbuite asupra culturii noastre, la care noi, ca ori ce popor consolude demnitatea sa, ţinem mai mult ca la vieaţă. In Ungaria lumea începe a se convinge tot mai mult, că maghiarizarea nu merge, că în curând va da faliment total. De câţiva ani s’a ivit un nou curent al celor grupaţi în jurul revistei „XX Század“, care reprobă direcţia şovinistă şi consideră de periculoasă pentru patrie maghiarizarea forţată. Sistarea acesteia trebue pretinsă. Prin aceasta ar avea şi Ungaria un mare folos, căci prin încetarea luptelor de desnaţionalizare ea ar face un mare pas înainte pe calea, pe care merg statele culte ale Europei. Dar să fim bine înţeleşi. Nici prin gând nu ne trece, ca să contemplăm un amestec al României în afacerile interne ale Ungariei. Tot ce cerem prin intervenţia României este, să se garanteze o desvoltare liberă şi neîmpedecată a poporului românesc din patrie pe teren cultural-economic. O intervenţie în felul acesta se impune României la momentul potrivit. O cer cu insistenţă interesele superioare ale neamului românesc. Urcarea contingentului. Din cercurile militare se anunţă, că iarăşi a devenit actuală urcarea contingentului militar. In loc de 50 mii de recruţi, se cer acum 60 mii. Guvernele au făcut obiecţiuni contra acestui proiect din cauze financiare. In chestiunea aceasta se va ţinea în curând un consiliu ministerial comun la Viena. Episcopul renegaţilor. Episcopul renegaţilor de Hajdudorog, Mikloasy, va fi hirotonit cu mari serbări şi introdus în oficiu, în 14 octomvrie. Serbările vor avea loc în Hajdudorog şi la actul hirotonirii iau parte prelaţi catolici şi gr. cat. ruteni. Tâmbălău patriotic ! * La moartea postului St. C. Iosif. La arme! Veniţi, viteji apărători ai ţării! Veniţi, că sfânta zi a răsărit. E ziua mare a reînălţării Drapelului de gloanţe zdrenţuit! Veniţi din toate unghiurile zării Să cucerim ce-avem de cucerit! La arme cei de-un sânge şi de-o lege! La arme pentru Neam şi pentru Rege! Când Patria ne chiamă sub drapel, Datori sunt toţi copiii ei s’alerge, Să-l apere, să moară pentru el! Ce credeţi voi, noroade nesătule, Că nu ne poartă grijă Cel de sus? N’am înfruntat noi năvăliri destule Din Miază-Noapte, Răsărit şi-Apus? Adună-Ţi, Rege, oştile şi du-te La biruinţă aşa cum le-ai mai dus! Ia arme cei de-un sânge şi de-o lege ! La arme pentru Neam şi pentru Rege ! Când Patria ne chiamă sub drapel, Datori sunt toţi copiii ei s’alerge, Să-l apere, să moară pentru el! Cu-al nostru sânge-am scris al nostru nume In cartea gloriosului trecut: Şi mulţi duşmani ar vrea să ne sugrume — Dar până când mai stau Carpaţii scut, Acel ce ne va şterge de pe lume, Să ştie toţi, ca încă nu-i născut! La arme cei de-un sânge şi de o lege! La arme pentru Neam şi pentru Rege! Când patria ne chiamă sub drapel, Datori sunt toţi copiii ei s’alerge, Să-l apere, să moară pentru ei! Să ştie toţi că un popor nu moare Când veacuri a luptat necontenit — Şi-i scris în cartea celor viitoare Că va să vină ceasul preamărit Când mândru străluci-va ’ntre popoare Ca soarele, aici, în Răsărit ! La arme cei de-un sânge şi de-o leg's! La arme pentru Neam şi pentru Rege! Când patria ne chiamă sub drapel, Datori sunt toţi copiii ei s’alerge, Să-l apere, să moară pentru el! * * * Discursul rostit la înmormântarea poetului de prof. N. Iorga. Dintre aceia cari, la »Sămănătorul«, au dat acum 10 ani semnalul întoarcerii literaturii noastre la adevăr, la sinceritate, la folosul pentru neam şi pentru omenire, prefăcând jucăria unor oameni fără ocupaţie în mijlocul de înviere al unui neam întreg şi de afirmare a însuşirilor sale sufleteşti înnaintea lumii întregi, — unul pleacă. El se duce înainte de vreme, în acest ceas al sunetului de goarne şi clopote, al mişcării de oaste pe toate drumurile ţării, de fâlfâire a celor d’intâî steaguri de luptă. Se duce când din trenurile militare, aclamate cu un uriaş entusiasm, răsună un cântec mai sus decât t.cale celelalte, un cântec de încredere, da avânt, de îndemn la lupta care răscumpără, curăţă şi înnaiţă, — cântecul lui. In jurul sicriului său sărac e astăzi puţină iunie. Dar îi va fi păstrat acestui Arndt al nostru, acestui d’intâi cântăreţ al unei noui energii către o nouă glorie cea mai mare din darurile dumnezeeşti: aceia de a şi pierde suflatul în uriaşul suflet al sutelor de mii, al milioanelor de oameni cari vor merge mâine la jertfă cu versul lui pe buze. In istoria literaturii noastre se va păstra o frumoasă pagină pentru acela care, şcolar al marelui Caragiale, a învăţat de la acesta două articole de crez, pe care tineretul cellalt nu le ştie sau nu le ştia îndeajuns : a fi cinstit faţă de fondat şi de forma scriselor sale. A nu spune decât ce este în tine şi a o spune în forma care trebue să fie, în singura formă care trebue să fie. De aceea a scris puţin şi de aceea a pus aşa de mult în ce a scris, de aceea s’a pus întreg în aceste câteva cărţi, cu toată durerea sa şi cu toate curatele sale speranţe. Ele vor trăi cât literatura noastră. Nici o modă nu va distruge, nu va întuneca măcar lumina sigură, caldă, bună a scrisului său. O lacrimă pentru om. Aceea pe care ar fi voit-o, sinceră şi discretă, aşa cum desigur ei şi ar fi plâns prietenii plecaţi înainte de dânsul. Ce om drept, blând, bun ! Ce suflet, curat ca al sfinţilor ! Ce prieten fără păreche! Şi orice-ar fi în ceasul acesta, o zi e a lui, a omului despre care se va vorbi an de an în viaţa noastră naţională, o zi în care oricine se va gândi înainte de toate la superioara valoare morală care s’a pierdut în acest om cu totul şi cu totul superior. Sol tânăr al Ardealului trăind pentru ideal, crainic tânăr al războiului celui mare pentru dreptul nostru ! Armata română în Bulgaria. Spre Varna! — Protestele Bulgarilor. — Mobilizare—model. Armatele române sunt în plină înaintare. Ştirile ultime transmise străinătăţii spun, că după ocuparea oraşului Balcic avantgarda română a luat direcţia spre portul Varna, unde o parte a populaţiei împreună cu câteva detaşamente bulgare au tras focuri asupra Românilor. Pănă în momentele de faţă n-avem încă amănunte asupra înaintării armatei spre Varna, nu este însă eschis ca acest oraş să fi fost deja pus sub stăpânire românească. La Soda domneşte un hal nemaipomenit. Sunt chiar ştiri, cari spun că în Sofia se lucrează zi şi noapte la întărirea oraşului fiind temeri că armatele sârbeşti, greceşti şi româneşti nu se vor opri în calea lor până la Sofia, unde vor să dicteze condiţiile păcii. In împrejurările aceste face o impresie de tot ridicolă protestul neputincios, pe care l-a făcut ministrul Bulgariei la Paris Standorf în contra trecerei armatei române pe pământul bulgăresc. Bulgarii, cari au declarat că pornesc războiul pentru salvarea creştinilor şi provoacă un războiu cu creştinii pentru ca să stăpânească creştini de alt neam ; bulgarii cari au atacat prin surprindere nepermisă pe foştii aliaţi ; bulgarii, cari terorizează, schinguesc şi desonorează populaţiile creştine pe unde trec în fuga lor,—bulgarii aceştia îndrăznesc să protesteze în potriva portărei reale a României ! Sunt douăzeci de zile de când guvernul din Sofia, şi toate guvernele Europei au fost înştiinţate, că România nu se mulţumeşte cu soluţia de la Petersburg şi dacă în folosul păcei nu trace imediat la acţiune, să se ştie, că îndată ce se va tulbura din nou pacea în Balcani, România va şti să-şi impus voinţa. Să putea oare să mai stea România cu braţele încrucişate ? Ar fi fost o crimă faţă de viitorul neamului românesc Europa întreagă a înţeles atitudinea României şi aprobă acţiunea armatei române, iar România îşi va îndeplini netulburată şi fără să se îngrijească de atitudinea necinstită a guvernului din Sofia, misiunea sa, luând teritoriul pe care l-a cerut şi împiedecând să se schimbe situaţia în Balcani în potriva intereselor României. Armatele române înaintează şi vor înainta până unde guvernul din Bucureşti va crede că este necesar să înainteze. Nu este vina României, dacă forţa bulgarilor nu este egală cu grandomania lor şi că ei nu sunt în stare să opue rezistenţă. Armata română este gata de luptă— căci pentru luptă a trecut Dunărea şi este sigură de victorie, fiindcă este o armată, care a fost pururea victorioasă. Armata română nu are nevoie de victorii de recomandare sau pentru reabilitare. Poporul român are un trecut care îl pune alături cu cele mai glorioase neamuri. * Ca o dovadă a organizării perfecte a armatei române și în același timp ca o pildă strălucitoare de însufleţire patriotică poate servi şi următorul comunicat oficial al ministerului român de război a apărut Luni: „Repeziciunea executărei operaţiunilor de mobilizare a întrecut toate aşteptările ; s’au prezentat din primele zile de mobilizare un număr îndoit de oameni peste ceea ce era nevoie. „Cum toate măsurile fuseseră din vreme luate, mobilizarea s-a efectuat mai curând de cum se prevăzuse şi aproape în jumătatea timpului cât i-a trebuit anul trecut armatei bulgare spre a se mobiliza. Bogăţia în resurse de tot felul şi bunăvoinţa unită cu patriotismul populaţiei, au făcut să pună la dispoziţia armatei toate rechiziţiile de care a avut nevoie“. Înaintarea armatei române. La ultimele ştiri din anul nostru de ori am publicat comunicatele oficiale despre înaintarea trupelor române. Ultimul comunicat, în care ni s’a anunţat ocuparea întregului teritoriu dintre vechea frontieră şi linia Turtucaia—Dobrici—Halci , inclusive aceste oraşe, s’a publicat la Bucureşti Duminecă noaptea la 12 oare. Probabil că în decursul zi-întreg, prieten al cinstei, al muncii, al jertfei, suflet îngeresc de credinţă nebiruită, de sfântă renunţare, înalţă te sus în sunetul victorios al strofelor tale în clipa când pământul patriei primeşte biata ţărână obosită şi dureroasă a trupului tău martirizat ! Un incident mişcător. Cetini în revista „Flacăra“. Cei cari s’au ocupat da săvârşirea acestei triste ceremonii, (înmormântarea poetului Iosif) au uitat să ceară învoire dela poliţie pentru trecerea cortegiului pe calea Victoriei. Prin urmare, în dreptul străzii Flancia, doi vardişti au oprit înaintarea dricului. In vremea aceea, tocmai trecea un grup de rezervişti cântând : »La arme«. Atunci d-l Bogdan Duică s’a apropiat de vardişti şi le-a spus : — Ştiţi pe cine înmormântăm ? Pe acela care a scris: »La arme !«. — Săracul !,—au răspuns vardiştii descoperindu se. Şi au lăsat cortegiul să treacă.