Gazeta Transilvaniei, iulie 1913 (Anul 76, nr. 144-166)

1913-07-04 / nr. 144

Fagfc* 21 Jeior de Luni şi ori armata română a trecut peste această linie luând direcţia spre linia Turtucaia—Varna. Aceasta se poate deduce şi din faptul, că ministrul de războiu bulgar a dat Duminecă or­din telegrafic, ca toate vasele marinei militare bulgare aflate la Varna, să pă­răsească de urgenţă portul cu destinaţie pentru Sevastopol. Tot guvernul bulgar a dat ordin încă înainte ca trupele române să fi trecut Dunărea, să se ridice arhivele din Rusciuc, cari au fost îndată espe­­diate la Sofia. Un răspuns la protestarea Bulgariei. Din Bucureşti s’a trimis următoa­rea telegramă d-lui Stanceff, ministrul Bulgariei la Paris, telegramă care a fost expediată în copie şi ziarelor »Le Temps« şi »Matin«: „Considerăm ca îndrăzneaţă protestarea voastră contra arma­­tei române, ocupând după concep­­ţiunea guvernului dv. teritoriile bulgare locuite de femei şi copii în acelaşi moment când în Mace­donia curagioşii voştri soldaţi în fugă, asasinează populaţiunile lip­site de apărare şi răniţii desar­­maţi. De altfel armata noastră con­tinuă a înainta, dorind din toată inima să întâlnească în sfârşit pe exînvingătorii armatei turceşti, desorganizată şi lipsită de muniţii , pe faimoşii voştri eroi, ruşinos bătuţi astăzi şi de greci şi de sârbi, aliaţii voştri, pe cari i-aţi trădat“. Mişu Seulescu, vicepreşedinte al Camerei, Dr. C. Anghelescu profesor universitar, deputat, Gr. Cuimtu depu­tat, Emil Petrescu fost prefect de po­liţie, D. Iarca senator, I.­­Maile fost de­putat, N. N. Săveanu deputat, D. Neagu advocat, I. Caracaş advocat, A. Bolinti­­neanu inginer, I. Păucescu deputat, V. G. Ştefănescu arhitect, D. Carp advocat, G. Malcoci advocat, G. Ivaşcu advocat, C. Rădulescu advocat, Tatos advocat, Alexandru Iliescu deputat, G. Tasca fost deputat, G. Clinceni procuror de Curte Craiova, Mumuianu advocat, Ste­­riade magistrat, B. Mangâru senator, M. E. Papamihalopol fost deputat, Sta­­vri Predescu advocat, H. Fundățeanu fost senator. Voci de pressă. „Le Gaul­oi­s“ din 11 Iulie st. n., sub semnătura lui René d’Aray, spune: »Decretând mobilizarea armatei sale, România­­și-a asigurat un rol ho­tărâtor, în deslegarea conflictului. Ea va impune arbitrajul fără condițiuni, când va crede, că echilibrul balcanic ameninţă să fie rupt, şi mai ales când va avea toate forţele sale gata să în­tre în campanie«. Ziarul „Mati­n“ arătând binefacerile României aduse în trecut Bulgariei scrie între altele: »Atitudinea României a fost atât de corectă, atât de amicală chiar, încât multe personagii politice române au fost în numeroase ocaziuni acuzate de bulgarofilie excesivă. In schimb, Bulga­ria a dat totdeauna probă de o rea voinţă inexplicabilă faţă de vecina sa. »Nu trebue în adevăr să se uite, că Dobrogea a fost dată României de cătră Europa, în schimbul unui pământ românesc cu mult mai bogat. Guvernul român de azi are sentimentul, că în­­făptueşte un act de apărare inteli­gentă«. „Deutsche Tages Zeitung“ din Berlin scrie : »Atitudinea Bulgariei în faţa ac­­ţiunei militare a Rom­­âniei este foarte curioasă. Bulgaria crede, că declarând că nu e în războiu cu România, va pu­tea scăpa mai eftin în conferinţa de la Petersburg. Se înşală însă. Tripla a­­lianţă va fi de partea României, pentru ca aceasta să-şi realizeze cererile«. In a­nul de alaltăeri al ziarului „Neue Freie Presse“ cetim următoarele: »Flotila militară română de pe Dunăre se compune din 4 monitoare absolut moderne şi din opt vedete de mare iuţeală. Forţele navale ale Bul­gariei sunt cu desăvârşire inferioare. In asemenea împrejurări, România fiind suverană pe Dunăre, flotila sa militară se va putea întrebuinţa aproape exclu­siv pentru înlesnirea operaţiunilor ar­matei de uscat. După ultimile ştiri din Sofia se poate presupune, că Bulgaria nu va opune României nici o rezis­tenţă pasivă sau activă pe Dunăre, ve­detele române vor fi absolut suficiente pentru a zădărnici ori­ce acţiune bul­gară pe Dunăre. Aşa fiind, monitoarele vor avea deplină libertate de acţiune pentru a coopera în voe cu armata de uscat«. Din „Morning Post“. »Oamenii din toate clasele, alături de ţărănime, înţeleg că e vorba de o chestiune de cea mai înaltă însemnă­tate pentru România. Asta explică en­tuziasmul extraordinar cu care a fost primit ordinul de mobilizare«. »Rezerviștii se duc la corpurile lor cu inima plină de avânt. Intr’adevăr, eu n’am văzut niciodată un asemenea entuziasm în România. Oameni, cari ’și amintesc evenimentele din 1877, când România s’a unit cu Rusia în războiul împotriva Turcilor, declară că entu­ziasmul e mai mare decât în momentul independenţei române. Entuziasmul la Bucureşti a ajuns la un grad extraor­dinar; personalităţile cele mai emi­nente ale societăţii au părăsit familiile lor pentru a intra în armată. Adevărul e că o parte din România înţelege, că războiul va fi o întreprindere gravă şi că pe de altă parte poporul e hotărât să-l ducă la cel mai bun sfârşit. * Din Bucureşti primim urmă­toarele amănunte cu data de eri : Mâne, Mercuri se întrunesc corpu­rile legiuitoare române. Sesiunea parla­mentară va ţine probabil două zile. In consiliile de miniştri, ţinute ori şi azi, s’a întocmit mnesagiul regal de deschi­dere, care a fost semnat de Maj. Sa şi s’au discutat proiectele de legi, cari vor fi supuse parlamentului în legătură cu mobilizarea. Intre altele guvernul va cere dela parlament votarea unei legi, care să dea guvernului posibilitatea de­ a proclama, când necesitatea va cere, sta­rea de asediu. Plecarea ministrului Kalineoff. Oficiosul »Le Pob­liquet publică ur­mătorul comunicat: »D-l Kalineoff însoţit de întreg personalul­­legaţiunei a părăsit Dumi­necă Bucureştii cu un tren special, îna­inte de a pleca fostul reprezezentant al Bulgariei a căutat, în tot timpul cât a durat misiunea sa la noi, să stabi­lească legături mai bune cu România şi guvernul bulgar trebue să regrete, în acest moment că nu a ţinut soco­teală de sfaturile trimisului său dela Bucureşti. Prin această plecare provo­cată, starea de războiu e definitiv stabi­lită între România şi Bulgaria­. Protecţiunea supuşilor bulgari din România a fost încredinţată legaţiunei ruseşti. BĂUTĂ TRAH8ILZAH111. Dispoziţii şi măsuri noul. Ministerul de război comunică spre publicare următoarele două comunicate oficiale: Ştirile relative la plecarea Ma­relui Cuartier General precum şi acele relative la numărul trenuri­lor militare, care au circulat, nu sunt exacte. Asemenea ştiri chiar cănd­ ar fi adevărate nu se publi­că, de­oarece nu pot folosi de­cât duşmanului ţarei. Ministrul de răsboiu primind silnic numeroase cereri de anga­jări de voluntari sau reangajări pe timpul campaniei, se aduce la cunoştinţa tinerilor cari fac ase­menea cereri ca să le adresese di­rect corpurilor de trupă unde do­resc a se angaja. Ministerul de războiu a hotărât să comunice de patru ori pe zi presei ştirile ce va primi. La orele 10 dimi­neaţa, la 3, la 5 şi la 12 noaptea. — Marele stat major general al armatei a formulat o carte poştală fără taxă, de culoare albă, care va putea fi trimisă de militarii de orice grad şi de funcţionarii civili din zona de operaţii a armatei, cătră familiile lor. Această carte poştală nu va purta nici data, nici localitatea de unde este scrisă. Mi­nisterul de interne a încuviinţat ca a­­ceastă carte poştală să fie scutită de orice taxă. — Vasele „împăratul Traian“, „România“ şi „Ştefan cel Mare“ au fost transformate în spitale. Me­dicii cari vor conduce aceste spi­tale sunt d-nii doctori: G. Nana, Carnabell, Vasiliade, Gheorghiu şi un domn colonel, medic militar. Ştiri diverse. Cu privire la înscrierile de vo­luntari ziarele constată, că s’au în­scris până acum şi au plecat pe, câmpul de războiu peste 3000 de români transilvăneni. — Călătorii sosiţi dela Călăraşi, comunică­­m că toată lumea a admi­rat excelentul material militar român pentru facerea podului provizoriu peste Dunăre. — Vineri a avut loc în Brăila o frumoasă manifestaţiune latină. Colo­niile franceză şi italiană s’au unit cu populaţia română, şi cu steagurile ce­lor trei naţiuni întrunite au salutat căl­duros plecarea ostaşilor brăileni. Iată textul manifestului lipit pe strade cu acest prilej: „Latina gintă e regină Printr’ale lumei ginte mari, Ea poartă’n frunte-o­atea divină Lucind prin timpii seculari“. Pentru familiile luptătorilor. Luni s’a început la camera de co­­merciu din Bucureşti distribuirea aju­toarelor în bani date familiilor ostaşi­lor plecaţi în războiu sub conduc­er­ea d-lui Hagi­ Tudoraky. Aglomeraţia a fost foarte mare. Cu toate aceste ajutoarele de 15—45 lei pe timp de 15 zile s’au putut distribui în ordine. Ajutoarele se dau familiilor pe baza certificatelor li­berate de autorităţile publice. In de­cursul zilei de Luni s’au distribuit în total 14.000 lei la vreo 500 familii. îm­părţirea ajutoarelor în bani va continua în fiecare zi, până când se vor epuisa toate cererile. In decursul distribuirii au avut loc scene foarte duioase. Un fapt foarte interesant, din cele mai demne de notat, este şi următorul: S’a prezentat la birou o femee cu *araMMMKKjliMaaiMn*.ijutnrc Noul hotar al Dobrogei. D-l prof. G. Margoci publică în „Mi­nerva“ un important articol, în care constată, că România nu mai poate rămânea astăzi pe lângă linia Turtucaia-Balcic, cerută ca minim la timpul său, ci din motive de strategie şi interese economice trebuie să-şi ia maximul trebuinţelor sale, căci Bulgarii, ori­cât de puţin ar lua România, vor fi totuşi duşmanii perpetui ai ţării româneşti. Apoi continuă : Azi nu putem să rămânem la Turtucaia—Balele din numeroase mo­tive: 1) Când noi cerusem Turtucaia— Balcic nu credeam că Turcii vor da Adrianopolul şi valea mănoasă a Mariţei cu afluenţii ei cu tot. 2. Atunci nu credeam, că eşirea la marea Egee a Bulgarilor va cuprinde cele 2 mari porturi ale Traciei Cavala şi Dedeagaci, pe care nici ei nu cre­deau şi nici nu sperau că le vor avea. 3. Când am indicat noi Turtu­caia—Balcic se zicea de Albania şi Ma­cedonia, că vor deveni autonome. Acum însă Macedonia va fi într’un fel sau altul împărţită, Bulgariei, venindu-i o parte cu mult mai mare decât cre­deam noi. 4. Prin împărţirea Macedoniei câ­teva sute de mii (peste 700.000) de A­­români sunt împărţiţi între cele 3 state, ceia ce înseamnă pieirea Aromânilor ca popor etnic separat şi slăbirea cu cel puţin 300.000 suflete a neamului românesc conştient. 5. Pe lângă Aromâni la Sud de Dunăre avem regiuni întregi locuite de Români (în Serbia orientală, valea Ti­­mocului şi dealungul Dunărei în total peste 300.000) ce măreşte populaţia re­gatelor sârb şi bulgar. Aşa­dar faţă de înaintarea Bulga­rilor până la marea Egee şi dincolo de valea Mariţei oricum va fi împărţirea Macedoniei, azi avem dreptul să cerem chiar o compensaţie în virtutea pierde­rilor ce suferim în neamul nostru răs­firat, a valorii noastre de stat civilizat şi a puterei noastre militare. In stabilirea graniţelor să ne ins­pirăm de la natură, care indică nor­mele de aşezarea şi separarea popoa­relor ca şi caracteristicele climei şi con­diţiile de viaţă animală şi vegetală. Dobrogea bulgărească (aşa zisul cvadri­­later) este un podiş format dintr-o stera de straturi calcare înclinate spre Nord şi Est. Din valea Dunărei dealu­rile late se suie mereu până ajung în dreptul liniei Rusciuc—Varna la o culme de cea mai mare înălţime între 350 şi 450 m. Apele de pe acest podiş se scurg toate spre Dunăre prin văi scobite a­­dânc 100—150 m., şi cu cline repezi, prăpăstioase. Numai între Mangalia şi Varna avem două-trei văi scurte ce se deschid spre mare. In partea despre Sud acest podiş este limitat prin două vai mari, de di­recţie aproape E—V, una în prelungi­rea alteia . Bieli Lom se deschide la Rusciuc în Dunăre, Provadia se des­chide în mare l­a Varna. Văi Io şi apele nu sunt graniţe bune decât când sunt mari , acestea dar nu pot fi luate în considerare. Graniţa noastră trebue să rămână sus pe culmea, Doiorma ,ului. O linie Turtucaia—Dobrici - Balcic ar trebui să fae deacurmezişul vre­o 7—8 văi mari impracticabile. Mişcări de trupe de la E. la V. şi căi de comu­nicaţie directe sunt absolut excluse; azi şoselele concură la Dobrici pe pla­tou, şi converg pe văi şi pe podişuri spre Silistra conform terenului. O ast­fel de linie nu ne-ar permite facerea unui pod la Turtucaia unde Dunărea prezintă unul din rarele puncte priin­­cioase pentru facerea unui pod, şi care nu se prezintă la Silistra. O astfel de linie din punct de vedere economic po­litic şi militar ar fi tot aşa de slabă ca şi cea actuală. trebue deci să mergem la cuh­ea Deliormanuhii, fură Rusciuc, dar cu Varna. Hotarul cel nou trebue să plece la Vest din valea Iuzinelor (la jumăta­te distanţă între Turtucaia şi Rusciuc) să iasă la culme între Vâtov şi Balbu­­nar, să ţie culmea până la Cozlu­­gea, de unde să fae deacurmezişul va­lea Provadia, să iasă în muchea de Ar­­ver­osca la sud de Varna până la mare. Rusciucul din motive politice şi geografice rămâne afară ; el e o me­tropolă importantă bulgărească şi cel mai însemnat port pe Dunăre. De l-am avea în interiorul graniţei noastre ar fi un ghimpe prea mare: să sperăm (chiar imposibilul) că totuşi poate vreo­dată se vor cuminţii Bulgarii şi să a­­vem o vecinătate suportabilă. Cu Varna însă nu este tot aşa. Bulgaria mai are Burgasul port la ma­rea Neagră şi câştigă două porturi la marea Egee. Varna ca toate porturile marei Negre, este cosmopolit, Grecii şi Turcii constituind din cei 35.000 loc. (cum se vede chiar pe hărţile etnogra­fice bulgăreşti) marea majoritate. Lucrările pentru port deabea sunt la început; clădirile mari nu sunt ale Bulgarilor, iar regele Ferdinand poate poseda Euxinogradul în România, cum are moşii în Ungaria şi Germania. Dar Varna ne trebue pentru ca să facem un mare şi general port ro­mânesc, Constanţa rămânând ca port de petrol, iar din Mangalia să facem portul militar. Dobriciul este legat cu Varna prin cale ferată şi să nu mai punem o vamă bulgărească între Bucu­reşti şi mare, când vom face linia Bu­cureşti—Turtucaia—Silistra—Dobrici— Varna. Varna ne trebue, pentru a pune mai mare stăpânire pe Marea Neagră re­cunoscută prin posesiunea gurilor Dunărei. Varna ne trebue în fine nouă, poporul aci cel mai înaintat în cultură, pentru a răspândi lumină în orientul încă întunecat. Luând cuadrilaterul cu Varna nu luăm multă suflare bulgărească, ştiut fiind, că această parte are o densitate de populaţie mică şi fiind locuită mai ales de Turci şi Tătari. Colonizarea a­­cestei regiuni n’a avut succes, Bulgarii dela munte neputându-se deprinde cu clima şi viaţa de stepă. In afară de Români în oraşele şi satele Dunărene (Turtucaia este curat românesc) Dobrici ca şi Varna, Balcic şi Cavarna sunt pe jumătate turceşti sau greceşti. In cuadrilater cu Varna nu vom găsi nici 30.000 Bulgari. Ora­şele bulgăreşti-turceşti : Razgrad, Sumla, Novibazar, Provadia etc ca şi linia fe­rată ce le uneşte cu Rusciuc rămân Bulgariei. Sunt sigur, că şi din motive stra­tegice se impune ca hotar tot culmea Deliormanului cu Varna, o cerere de ajutor, în care se spunea că are patru copii iar bărbatul ei este plecat la războiu. Când a fost întrebată în ce regiment se află bărbatul ei, fe­­meea a răspuns că e dus de mult, în­­tr’un regiment bulgăresc, căci bărbatul ei este bulgar. Membrii comitetului, aflaţi de faţă, au fost mişcaţi şi de naivitatea femeei şi de situaţia ei nenorocită. Se înţelege că, deşi România e azi în vrăjmăşie cu Bulgaria, simţămintele de umanitate ale membrilor comitetului au fost mai pu­ternice decât acela al vrăjmăşiei. Ia consecinţă membrii comitetului au ho­tărât să ajute şi pe această nenorocita femee, demnă de milă şi de ocrotire. Tratativele pentru armistiţiu, îndârjirea Grecilor şi Sârbilor. Guvernul Rusiei lucră cu mare aparat pentru încheierea unui armis­tiţiu între beligeranţi. Bizuinţele Rusiei întâmpină însă mari greutăţi, deoarece Bulgarilor nu se mai dă nici un creză­­mânt din partea aliaţilor lor de odini­oară. Guvernele din Belgrad şi Atena au răspuns la intervenţia Rusiei, că înainte de-a încheia pacea, trebue să se stabilească pe câmpul de războiu pre­­liminarele păcii, căci Bulgaria ar putea uşor folosi un eventual armistiţiu pen­tru a-şi strânge armata distrusă şi a începe din nou războiul. Cererile Sârbilor şi Grecilor. Prim-ministrul Sârbiei, Passici şi ambasadorul Rusiei Hartwig întâmpină mari greutăţi în acţiunea lor de paci­ficare. Partidul militar sârbesc nu se mulţumeşte cu învingerile de până a­­cum­ şi nu vrea să încheie armistiţiul, până ce Bulgarii nu vor fi scoşi cu to­tul din Macedonia. Grecia de altă parte nu se mai mulţumeşte cu Salonicul, ci pretinde întreaga coastă a mării egeice. Armatele sârbe şi greceşti înaintează necontenit. O ştire din Veskiib spune, că în luptele de 8 zile, cari s-au dat la Krivolac, Do­dana şi Istip, Bulgarii au avut 25.000 morţi şi răniţi, iar Sârbii 17.000. Turcii înaintează. Ştiri din Constantinopol a­­nunţă, că armatele turceşti au o­­cupat oraşele Irodosto şi Gloria. Bulgarii se retrag. Criza din Fiume. Din Fiume se anunţă, că contele Wickenburg a luat conducerea administraţiei oraşului. Din cetăţenii oraşului s’a format un comi­tet de 24­ de membrii cu scopul, să controleze acţiunea guvernatorului, ca acesta să nu vină în contrarietate cu autonomia asigurată în lege. Bravi oameni, cari grijesc cu a­­tenţie de drepturile lor autonome . Sandjacul. Din Sofia vine ştirea necontrolabilă, ca monarhia austro-un­­gară intenţionează a ocupa sandjacul de Novibozar. In legătură cu aceasta se fac di­ferite combinaţii. »Berliner Morgenpost« a fost avizată din Viena, că şeful sta­ Rr. 144.—1918, titlui major Konrad de Ro­zendorf a propus, ca monarhia să între în sand­­jac, deoarece numai în chipul acesta se poate susţinea echilibrul în Balcani. Propunerea nu a fost primită şi în ur­ma refuzului, Konrad şi-a prezentat ab­­­zicerea. Faptul se ţine de­ocamdată în secret. Ştirile aceste trebue primite cu rezervă. Nu avem credit. Din Paris să anunţăm că acolo s’au început tratative cu un grup de bancheri pentru contrac­tarea unui împrumut­­de bani pe sea­ma statului ungar. Tratativele însă dau de greutăţi. Ungaria nu prea are cre­dit pe piaţa de bani din Paris. Ministrul de externe al An­gliei Grey a declarat în şedinţa de alaltăeri a casei comunelor, că situaţia creată de noul războiu din Balcani e atât de complicată din punct de ve­dere politic şi geografic, încât o inter­venţie a Puterilor mari s’ar putea face numai dându-se unei singure Puteri mandat de­ a interveni. Cu toate aceste avem perspectiva, că războiul va înceta în curând de sine. Mai întâiu adu­sul războiu e atât de grozav, încât nu va fi de lungă durată, apoi intenzitatea în sine a luptelor va grăbi sfârşitul războiului. In fine e nădejdea, că din acest războiu nu se vor ivi astfel de complicaţii, cari să conturbe raportu­rile bune între una sau alta dintre Puteri şi cari să pericliteze concertul european. Scăderea populaţiunii în Francia Premii pentru familiile cu copii­ Zilele aceste o scurtă depeşă din Paris anunţa următoarele : Camera a votat proiectul guvernu­lui, ca familiile cu copii mai mulţi să fie premiate din partea statului. Depeşa aceasta deschide o perspec­tivă tristă şi îngrijitoare asupra stări­lor demografice şi statistice ale popu­­laţiunii franceze. Ea ne revoacă în me­morie timpurile decadente ale imperiu­lui roman, când elementul roman se topea, scădea din deceniu în deceniu şi împăratul August a voit să oprească prin o lege împuţinarea poporului ro­man, falnic, de odinioară. Asămânarea se potriveşte şi în altă privinţă. In tim­pul declinului numeric al poporaţiunii, Roma se afla în culmea înfloririi, unde viia cultura cea mai înaltă şi de unde artele şi ştiinţele se răspândeau în toate părţile lumii, ca tot atâtea raze lumi­noase şi risipitoare de întunerec. In o situaţie analoagă se găseşte Francia, nobila ţară latină. In afară de politică, ea este azi cea mai cultă şi bogată ţară de pe glob. Şi acest popor, dotat cu ge­nialitate şi cele mai înalte aptitudini spirituale, Francia cu ideile ei generoase şi umanitare, e ameninţată de o catas­trofă. Poporaţiunea ei scade uimitor din deceniu în deceniu, fără a se putea opri­­ pe povârnişul decadenţei. Dar să ve­dem câteva cifre privitoare la acest fe­nomen, despre care s’a scris atât de mult în ziare şi broşuri şi care preo­

Next