Gazeta Transilvaniei, februarie 1914 (Anul 77, nr. 24-47)
1914-02-01 / nr. 24
Pagina 2. Vizitele de la Bucureşti. (C.) Ce s-o fi pus la cale în Bucureşti? — ne întrebăm toţi, cu o legitimă curiozitate , şi nu numai noi, muritorii de rând, ne întrebăm, ci se întreabă, în toate capitalele europene diplomaţii cei obişnuiţi să se iniţieze în secretele zeilor. Se pun bazele unei alianţe balcanice? împotriva agresiunii bulgaro-turceşti, ori alianţă a tuturor balcanicilor pentru a mântui de exploatare economică şi tutelă politică statele peninsulei, inclusiv România?... Ori poate, socotind imposibilă întrarea României într-o alianţă sârbo - greco - muntenegreană, d-nii Venizelos şi Pasici au trecut prin capitala României numai ca să ia ultimele garanţii pentru respectarea tratatului de la Bucureşti..? Iată atâtea întrebări pe cari şi le pun până şi cetitori de gazete săptămânale ai continentului nostru. Noi, Românii, cari ţinem de atâta vreme tratative de pace la Budapesta, ne punem întrebări încă şi mai multe. E incontestabil, că nu numai Rusia, ci statele balcanice victorioase în iulie trecut, cu România împreună, doresc îmbunătăţirea raporturilor lor cu Bulgaria, şi aceasta, fără îndoială, nu de teama agresiunii bulgăreşti, ci din acelaş spirit de bunăvoinţă şi cavalerism, care a oprit întrarea armatei româneşti în Sofia şi a împiedicat amputarea radicală a Bulgariei. Bulgarii, însă, îşi precupeţesc apropierea , şi, in adevăr, pierderea Istipului, Coceanei şiJavarei îi doare mult. E incontestabil, că la Petersburg, cu prilejul vizitei de har Venizelos şi Pasici, a fost vorba de aceasta. Primul-ministru sârb a dat chiar a se Înţelege, într-un interview, că Serbia e dispusă să facă tot posibilul spre a înlesni apropierea Bulgariei. Vemni zelos mai puţin, în tot cazul mai mult decât regele său... Chiar la Sofia cresc speranţele într-o uşoară corectare, prin bună-înţelegere, a tratatului din Bucureşti, şi, in capitala Bulgariei, se repetă, zinic, declaraţia că nu există nici o alianţă bulgaro-turcă... Putem să adăugăm ca o asemenea alianţă cu greu ar putea fi concepută, întrucât, ţinând seamă de situaţie, ea n-ar putea folosi Bulgariei, nici acum şi nici în viitor; pentru Turci, însă, singura ameninţare în Europa rămân deocamdată Bulgarii. Dar aproape tot aşa de greu am putea concepe o rectificare de frontieră greco-bulgară. Visurile Grecilor şi ale regelui lor aleargă departe pe coasta grecească a Egeii, spre Constantinopol. E admisibil să se oprească cineva în drum, dar să dea înnapoi, nu tocmai. Şi dacă retrocedarea Cavaler face parte din programul rusesc, nu face, însă, parte şi din programul Germaniei şi al lui Wilhelm II-lea, cumnatul lui Constantin. Nu mai vorbim de Austro- Ungaria, care, pe zi ce trece, va trebui, tot mai mult, să se tragă spre casă. Dar mai e cu putinţă ca să i se fi făcut Bulgariei posibilă apropierea pe baza unor compensaţii ulterioare — şi atunci, cu garanţii suficiente, reconstituirea alianţei balcanice e probabilă. * In România, de câţiva ani, a crescut foarte mult curentul pentru o politică externă independentă a regatului românesc. O politică externă de »mână liberă«, cum ar fi, acea internă de sugrumare a naţiunilor nemaghiare acordată de Viena nobilimei şi burgheziei maghiaro-evreeşti... Curentul acesta a fost privit, de la început, cu toată simpatia, de noi, Românii din Ungaria şi de presa noastră. Din alipirea României la Austn Ungaria noi n am câştigat nimic. Ar fi greu să ne rostim dacă România a câştigat ceva din această alipire. Pe viitor însă e exclus, ca România să aibă vreun folos dintr-o alianţă cu Austro-Ungaria, iar o alianţă inutilă e păgubitoare întotdeauna, dar mai cu seamă în Împrejurările noastre. Cele 7 milioane de maghiari nu ne-au »zdrobit«, fiindcă nu ne-au putut »zdrobi«, şi nu ne vor »zdrobi" în viitor, pentru acelaş motiv. Pierzând insă prietinia României asupritorii noştri vor împărţi cu noi, de acum, mai mult, grijile viitorului. în iunie trecut nu se mai găsea nineni în România, care să vadă, în viitor, o altă politică externă pentru regat, decât aceia a mânilor libere — şi cel mult olegătură cu Balcanicii. Bărbaţii de stat ai României, în a căror înţelepciune avem de altfel toată încrederea, pot să libereze steagurile ţării de ori ce angajament... In ziua în care la Budapesta se târguiesc, la masa verde, concesiuni, noi suntem s-trobiţi în alegerile judeţene şi despuiaţi de vreo 15 cercuri electorale. Noi, aceştia cari suntem străini de culisele tratativelor româno maghiare, ne închipuim că raţiuni superioare au pretins ca tratativele să continue totuşi... * Deşi o legătură cu balcanicii — cu Sârbii, Muntenegrenii, Grecii şi chiar Bulgarii — nu ne-ar fi decât simpatică, socotim că România, chiar rămânând în afară de orice alianţă, va continua să fie arbitrul situaţiei în Balcani, iar atunci când, fie în vremuri de pace, fie în vremuri tulburi, va trebui să ia atitudini, se va putea bucura de binefacerile atât de preţioase ale libertăţii de acţiune. Ar fi vătămător să mai continue a stăpâni credinţa că, în vremea noastră, un stat naţional, cum e România, poate fi periclitat fiindcă se găseşte între două împărăţii mari, poliglote. Din chipul cum au fost primiţi — odată! — cei doi prim-miniştrii balcanici, la Bucureşti, din primirea strălucită a Moştenitorului grec la Curtea regală şi princiară română, şi, poate, chiar din nervozitatea şi brusca schimbare la faţă a pacificatorului Tisza, putem deduce că România va căuta să în Moldova. Dl Bogdan Duică pare a se gândi la un oarecare mijloc, care să-i respingă de la graniţă, când ei ar voi să între în ţară (p. 88). Iar faţă de cei ca se găsesc în ţară se va aplica expulzarea. Contra urii, care Încălzeşte pe Ovrei contra haimanalelor« »Frâul cel mai românesc ar fi deschiderea graniţelor pentru toţi maturii şi Imberbii, cari vorbesc în ţara românească despre revoluţia ovreiască. Pentru toţi ţara nu poate avea decât o singură vorbă : Afară !« (p. 33) De ce i-am face aşa, se întreabă dl Bogdan Duică, când »noi Românii nu suntem cu nimic mai răi decât alţi Europeni« (p. 244)? Dar dacă evreii nu urmăresc robirea economică a celorlaltor naţiuni, dacă ei voesc cu toată sinceritatea să renunţe la idealul creării unui stat evreiesc şi vreau să se desnaţionaiizeze — altcum luptase cum se luptă toate popoarele, — chiar cu Bar-Kochbi în frunte, — şi recunoască acestora îndreptăţirea la întrebuinţarea tuturor armelor de luptă — dacă vreau să se contopească cu celelalte popoare, atunci să-şi dea seama de încă un lucru. Ceea ce a făcut din ei exploatatorii şi jefuitorii tuturor celorlalţi oameni este religia lor. Vorbirea unei limbi străine şi uitarea celei materne încă nu însemnează la ei desnaţionalizare. »Asimilare serioasă este numai părăsirea confesiunei« (p. 129). Şi pentru ca aceasta să se poată realiza »problema raţionalizatului evreesc trebue să fie disolvarea religiei lor« (p 13). Prin urmare, întâi o altă morală, morala creştină, prin ea alte însuşiri etnice, pentru ca distanţa între ei şi alte popoare să nu fie o prăpastie apoi vă putem primi, fiindcă atunci nu veţi mai fi. . Ovrei. Căci, de fapt, astăzi Românul înţelege supt Ovreu noţiunea antitetică a »creştinului« şi lupta oricărei naţiuni contra Ovreilor este în aceeaş vreme vechea luptă a lui Iuda contra lui Cristos, a râstignitorilor contra Răstignitului. Noi însă nu mai sântem blânzi ; a fost El blând pentru noi toţi ! Cum să şi fi blând, când constatezi, prilej după prilej, că »zile de seceriş bogat au fost pentru ei mai ales vremile de noroe şi zăpăceală« (p. 98). Şi cât de mult a simţit-o aceasta şi România numai acum in timpul campaniei în Bulgaria! Ce-a făcut atunci presa jidovită? Şi nu se găsi nimeni, care să le poruncească »afară din ţară«. Chiar dacă d-l Bogdan Duică şi-ar fi scris documentata sa operă, numai pentru a ajunge la această concluzie finală »disolvarea religiei evreieşti«, a făcut bine că a scris-o. Căci în această concluzie triumfă încă odată spiritul uman al autorului, care a voit desigur să arate, că se poate scrie despre Ovrei şi fără ură. * Cetitorul se va mira poate, că dându-ne seamă despre o scriere, nu i-am găsit »greşeli«. Numai în 2—3 puncte n-am avut aceleaşi păreri cu autorul. Datorim deci şi-n privinţa aceasta o lămurire despre carte. Autorul cărţii are o hotărâtă atitudine: contra Ovreilor, contra politicei lor. întreb: există vreun român din Ungaria care să fie pentru politica Ovreilor ? Toate celelalte concluzii ale autorului emaneazâ din aceasta. Sprijinindu-se pe ea, ele nu pot fi pentru noi altcum decât adevărate. In al doilea rând, cartea este o scriere de informaţie exactă. Ceea ce este original in carte este comentarul informaţiilor în sensul tezei: »contra politicei ovreeşti«. Informaţiile le dau înşişi scriitorii ovrei O asigurare mai ştiinţifică contra neadevărului şi contra concluziilor false nu se poate închipui. Vom recunoaşte deci, că d-l Bogdan Duică ne-a dat o excelentă motivare a meetingurilor anti-ovreeşti, pe cari le organizase în toamnă. Iar întrucât împărţirea materialului în capitule şi mulţimea datelor statistice ar fi putut sau ar putea zăpăci puiintel pe unii cetitori nededaţi cu astfel de lucrări ştiinţifice, ei vor găsi în această dare de seamă o potecă, care îi va scăpa de rătăciri şi le va uşura înţelegerea intenţiilor d-lui Bogdan Duică şi a folosului cărţii. Cel ce va profita atâta din cetirea rândurilor acestora a câştigat destui. B. R. I GAZETA TRANSILVANIEI, întreţie pe viitor cu Austro Ungaria relaţiuni numai «corecte» şi va continua să-şi consolideze, odată cu interesele ei economice, în Balcani, legăturile de apropiere de statele din Miazăzi în numele unor interese comune, legături inaugurate în vara trecută. Că se va ajunge la o alianţă sau un, — aceasta nu e esenţialul. Nu socotim însă justificată temerea că o alianţă balcanică ar putea fi târâtă în apele politicei ruseşti. Interesele slavilor de sud, mult dacă se mai întâlnesc într’un punct cu interesele ruseşti — şi de aci, se ciocnesc. Pactul româno-maghiar. Ici-colea se mai ivesc unele ştiri în legătură cu pactul, dar ele sunt de puţină importanţă Amintim aci câteva: Cercul cetăţenilor din Buda a aranjat un dineu, în onoarea deputatului lor, Berzeviczy. Acesta a rostit la masă o vorbire, in care a atins chestiile politice actuale. Despre pact a zis, că cunoaşte din fir în păr dispoziţiile pactului, dar nu vede in ele nici un gravamen contra culturei maghiare. * Reuniunea culturală din judeţul Zemplin şi-a ridicat protestul contra pactului, în şedinţa ţinută în 10. c. Hotărârea s’a trimis la amândouă camerele. * Şovinismul aduce în conexiune şi împărţirea cercurilor cu pactul. Zice, că Românii sunt favorizaţi. Intr’o consfătuire de la clubul naţional al ranicei contele Tisza a făcut comunicări în privinţa aceasta. După consfătuire Daniel Gabor vicepreşedintele clubului a spus următoarele unui ziarist: Am discutat şi asupra pactului cu Românii şi noua Împărţire a circumscripţiilor electorale. Am stabilit, că în Ardeal să se înfiinţeze şase circumscripţii electorale în care Românii să aibă majoritate absolută. Vor fi apoi câteva circumscripţii în care Românii să aibă oarecari şanse de reuşită. Atât!a Opoziţia şi camera. Am amintit, că viitoarea şedinţă a camerei se va ţinea Marţi, în 17 f. c. şi la ordinea zilei va fi proiectul de împărţire a circumscripţiilor electorale. Consiliul prezidenţilor opoziţionali, în întrunirea de Miercuri, a decis ca opoziţia să ia parte la desbaterea proiectului. Şefii fiecărui partid vor face declaraţii, dar nu vor provoca discuţii mai lungi ca proiectul să ajungă cât, mai curând la valoarea de lege. Numai aşa e posibil, ca alegerile viitoare să se facă pe baza nouei legi electorale. Tot în şedinţa aceasta s-a decis ca opoziţia să facă în cameră o propunere de neîncredere faţă de prezidiu, din cauza atitudinei sale volnice şi nedrepte. g1..organizaţia aviaţiei militare in Austro-Ungaria. Din Viena se anunţă, că comandamentul armatei a hotărât să reorganizeze corpul de aviaţie. Se va înfiinţa un batalion de aviaţie compus din 4 companii, din cari fiecare va avea 26 de aeroplane. Vizita regelui Angliei la Atena. »Magdeburger Zeitung« află din Londra că regele George al Angliei avea intenţiunea să viziteze la primăvară pe Marca Monarhul nostru, dar politica internă îi face imposibilă o călătorie în străinătate. Imediat după rezolvirea chestiunilor interne, regele Angliei va întreprinde însă această călătorie, în vederea unei aproprieri între Viena și Londra, raporturile fiind cam reci de la vizita defunctului rege Eduard la Ischl. Prin ultima vizită a arhiducelui moștenitor Franz Ferdinand în Anglia, s’a creat de altfel drumul spre o mai strânsă cordialitate. Externe. Deschiderea parlamentului Angliei. Parlamentul Angliei a fost deschis Marți printr’un discurs al tronului citit de regele, care constată că raporturile cu Puterile streine continuă a fi amicale. Regele se simte foarte fericit de a putea in curând să viziteze pe dl Poincara şi să probeze astfel raporturile cordiale dintre cele două ţâri. Speră că tratativele Angliei cu celelalte Puteri în privinţa acordului privitor la Albania şi la insulele Egee vor contribui la păstrarea păcii In Sud Estul Europei. Deasemea are încredere că, după sosirea noului suveran sa va face progres spre o guv« rn»re eficace fi fermă a Albaniei. Discursul anunţă că proiectele de legi, asupra cărora au fost deosebiri între cele două Camere în sesiunea din urmă, vor fi prezentate din nou. Regele regretă că silinţele de a se ajunge la o soluţiune echitabilă a problemei irlandeze au fost fără isbândă până acum; doreşte ca toate paradele să colaboreze spre a face să dispară toate neînţelegerile. După cetirea discursului tronului a urmat o vie discuţie în Camera Comunelor. Un deputat a spus că punerea în aplicare a legei Homerule nu se poate face fără vărsare de sânge. A răspuns primul ministru Asquith, al cărui răspuns n'a produs însă mulţumire generală. Pe urmă a luat cuvântul Camberlain, care a spus că constată o schimbare în atitudinea primului ministru. D. Asquith recunoaşte gravitatea situaţiei şi nu mai ia o atitudine energică contra Home rule-ului. Primul ministru recunoaşte că guvernul trebue să găsească o modalitate pentru introducerea acestei legi, altfel s’ar pomeni în faţă cu o puternică răscoală civilă. Oratorul roagă guvernul să facă tot posibilul spre a evita un războiu civil. Principele de Wied este obiectul unor vii manifestaţii de simpatie din partea albanezilor italieni Telegrame din Roma anunţă, că din mai toata târgurile şi oraşele albaneze din Italia au sost principelui de Wied sute de telegrame de urări. Comitetul albanez din Milano i-a trimes o adresă de omagiu salutându-l ca pe un nou liberator ce se pregăteşte să aducă poporul albanez renăscut la o nouă viaţă printre aprigii apărători ai civilizaţiei europene. Colonia română din Roma i-a adresat o telegramă salutând pe noul simpatic Suveran al Albaniei, amică şi aliată firească a Regatului glorios al lui Carol cel înţelept şi al reginei poet» »Carmen Sylva». — După informaţii din Isvor autorizat, delegaţiunea albaneză se va duce la Neuwied In ziua de 20 a lunei curente . Ziarul »L’Italia» comentând vizita principelui de Wied la Roma, scrie că ea a fost scurtă dar rodnică în urmări importante şi că întrevederile ce tânărul suveran le-a avut atât cu regele Victor Emanuel cât şi cu marchizul di Sangiuliano şi d. Giolitti vor fi de cea mai mare importanţă pentru îndrumarea ca şi pentru destinele noului Stat. Intrun interview acordat la Roma unui ziarist prinţul de Wied a declarat între altele că noului stat albanez nu îi se va da deocamdată parlament, în schimb va organizat ua senat, în care vor fi reprezentate toate piturile albaneze. Despre călătoria sa a spus, că la 24 i. c. va pleca spre la advertisment contelui Tiszta. Ziarul »Reichspost« comentând eşuarea tratativelor de împăcare scrie între altele: Presa ungară şi românească anunţă că tratativele dintre guvern şi români nu au dat nici un rezultat. In cazul acesta eşecul ar fi fatal, căci tratativele urmăreau înlăturarea duşmăniei dintre statul maghiar oficial şi românii din Ungaria, duşmănie pricinuită de nedreptăţirea politică şi cetăţenească a românilor. Acest fapt a împiedecat pe români, cari sunt un popor excelent şi de mare valoare pentru stat, şi a privat Ungaria de anumite forţe pe cari monarhia le-ar fi putut valora cu folos: împăcarea românilor, încetarea maghiarizărei cu forţa şi a abuzurilor politice faţă de români a devenit o necesitate de stat imperioasă, fără a mai ţine cont de dreptate. Acum însă aceste tratative au stagnat Comentariile ungureşti spun că din vina românilor, dar s’a putut constata că în decursul tratativelor românii au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a ajunge la o împăcare cinstită. Dorinţele lor erau măsurate şi nicăeri nu ar fi intâmpinat rezistenţă. In consecinţă cauza nu poate fi decât recalcitranţa guvernului ungar, iar acest fapt dă o tristă dovadă despre calităţile, cu cari e dotat contele Tisza ca bărbat de stat. Cu greu te poţi gândi la adevăr, căci consecinţele ar fi cât se poate de grave şi vor avea un efect defirorabil chiar asupra politicei noastre externe. Probabil In ultimul moment rezultatul se va schimba, căci în caz contrar Tisza ar suferi cea mai teribilă înfrângere politică. Nr. 24—1914. I Triest, iar ds-aici la Durazzo, în- I soţlt de mai multe vase de războia. Noul cabinet suedez Din Stockholm se anunţă, ca noul minister de Geer nu va face probabil altceva decât să disolve parlamentul şi să pregătească noile alegeri. Votarea proiectului militar de cătră parlamentul actual e exclusă, deoarece cei 100 liberali şi 64 socialişti sunt contra proiectului şi numai 64 de deputaţi din dreapta sunt pentru. — Conference despărţământului Turda al ,Asociaţiunel*— In numărul 239 din 1913 al Gatei Transilvaniei s-a dat un raport scurt despre primele trei conferinţe aranjate de despărţământul Turda al Asociaţiunei. Impresiile şi rezultatele sunt tot aşa de bune şi mulţumitoare şi în ce priveşte conferinţele ţinute din 21 Decemvrie 1913 până la 1 February. In 21 Decemvrie a vorbit Dl Dr. Ioan Boeriu despre istoria anilor 1848- 49, fiind ascultat cu mare atenţiune. A urmat un monolog cu sentiment şi bine predat de Dşoara Georgina Nicoară din Bind, apoi s-au arătat cu schiopticonul scene din Istoria română. In 28 Decemvrie a vorbit Dr Dr. Valer Moldovan, directorul despărţământului, despre istoria românilor din Ungaria de la 1849 până în zilele noastre, făcându-ne cunoscută starea românilor sub absolutism, imeputul vieţi noastre politice, formarea partidului naţional, conferenţele naţionale, luptele noastre politice, apoi procesul memorandului şi activitatea cu rezultatel» el. A declamat cu mult succes Dr. Romul Feştean poezia »Moartea lui Fulger« de G. Coşbuc, apoi au urmat protecţiuni cu sciopticonul, 103 vederi din Româna, interpretate de Dl. Dr. Ioan Boieriu. In 4 ianuarie a vorbit Dl. Aurel Feneşan despre istoria Munteniei dela descălecare până la unirea pricipatelor. Apoi a cântat două colinde şi două cântări cerul tinerimei condus de Dl. invâţâtor Roşea. Cu ocasiunea asta am avut plăcerea a asculta pe profesorul de teologie din Blaj, Dl. Dr loan Sâmpălean, vorbind »Despre meserii*. Dânsul a făcut andresa In re natură şi artă, ne-a arătat avantagiile meseriilor mai ales pentru noi românii, şi ne-a dezvoltat cum meseriile numai aşa succed, dacă măestrul are perfecţiune în ramul său, are educaţie naţională, şi principii morale. Publicul, Intre cari muţi meseria?!, — a răsplătit cu vii cvaţ frumoasa vorbire, iar directorul despărţământului i-a esprimat mulţămire distinsului profesor. Bara a fost masă comună în hotel, unde Dl. Dr Sâmpălean a fost salutat din partea protopopului Jovian Murăşan în numele