Gazeta Transilvaniei, februarie 1914 (Anul 77, nr. 24-47)

1914-02-01 / nr. 24

Pagina 2. Vizitele de la Bucureşti. (C.) Ce s-o fi pus la cale în Bucu­reşti? — ne întrebăm toţi, cu o legi­timă curiozitate , şi nu numai noi, mu­ritorii de rând, ne întrebăm, ci se în­treabă, în toate capitalele europene di­plomaţii cei obişnuiţi să se iniţieze în secretele zeilor. Se pun bazele unei alianţe balca­nice? împotriva agresiunii bulgaro-tur­­ceşti, ori alianţă a tuturor balcanicilor pentru a mântui de exploatare econo­mică şi tutelă politică statele peninsu­lei, inclusiv România?... Ori poate, so­cotind imposibilă întrarea României într-o alianţă sârbo - greco - muntene­­greană, d-nii Venizelos şi Pasici au tre­cut prin capitala României numai ca să ia ultimele garanţii pentru respectarea tratatului de la Bucureşti..? Iată atâtea întrebări pe cari şi le pun până şi cetitori de gazete săptă­mânale ai continentului nostru. Noi, Românii, cari ţinem de atâta vreme tratative de pace la Budapesta, ne pu­nem întrebări încă şi mai multe. E incontestabil, că nu numai Ru­sia, ci statele balcanice victorioase în iulie trecut, cu România împreună, do­resc îmbunătăţirea raporturilor lor cu Bulgaria, şi aceasta, fără îndoială, nu de teama agresiunii bulgăreşti, ci din acelaş spirit de bunăvoinţă şi cavale­rism, care a oprit întrarea armatei ro­mâneşti în Sofia şi a împiedicat ampu­tarea radicală a Bulgariei. Bulgarii, însă, îşi precupeţesc apropierea , şi, in adevăr, pierderea Istipului, Coceanei şi­­Javarei îi doare mult. E incontestabil, că la Petersburg, cu prilejul vizitei de har Venizelos şi Pasici, a fost vorba de aceasta. Primul-ministru sârb a dat chiar a se Înţelege, într-un interview, că Serbia e dispusă să facă tot posibilul spre a înlesni apropierea Bulgariei. Vem­ni zelos mai puţin, în tot cazul mai mult decât regele său... Chiar la Sofia cresc speranţele într-o uşoară corec­tare, prin bună-înţelegere, a tratatului din Bucureşti, şi, in capitala Bulgariei, se repetă, zinic, declaraţia că nu există nici o alianţă bulgaro-turcă... Putem să adăugăm ca o asemenea alianţă cu greu ar putea fi concepută, întru­cât, ţinând seamă de situaţie, ea n-ar putea folosi Bulgariei, nici acum şi nici în viitor; pentru Turci, însă, singura ameninţare în Europa rămân deocamdată Bulgarii. Dar aproape tot aşa de greu am putea concepe o rectificare de frontieră greco-bulgară. Visurile Grecilor şi ale regelui lor aleargă departe pe coasta grecească a Egeii, spre Constantino­­pol. E admisibil să se oprească cineva în drum, dar să dea înnapoi, nu toc­mai. Şi dacă retrocedarea Cavaler face parte din programul rusesc, nu face, însă, parte şi din programul Germaniei şi al lui Wilhelm II-lea, cumnatul lui Constantin. Nu mai vorbim de Austro- Ungaria, care, pe zi ce trece, va tre­bui, tot mai mult, să se tragă spre casă. Dar mai e cu putinţă ca să i se fi făcut Bulgariei posibilă apropierea pe baza unor compensaţii ulterioare — şi atunci, cu garanţii suficiente, reconsti­tuirea alianţei balcanice e probabilă. * In România, de câţiva ani, a cres­cut foarte mult curentul pentru o po­litică externă independentă a regatului românesc. O politică externă de »mână liberă«, cum ar fi, acea internă de su­grumare a naţiunilor nemaghiare acor­dată de Viena nobilimei şi burgheziei maghiaro-evreeşti... Curentul acesta a fost privit, de la început, cu toată sim­patia, de noi, Românii din Ungaria şi de presa noastră. Din alipirea României la Austn Ungaria noi n am câştigat nimic. Ar fi greu să ne rostim dacă România a câştigat ceva din această alipire. Pe viitor însă e exclus, ca Ro­mânia să aibă vre­un folos dintr-o ali­anţă cu Austro-Ungaria, iar o alianţă inutilă e păgubitoare întotdeauna, dar mai cu seamă în Împrejurările noastre. Cele 7 milioane de maghiari nu ne-au »zdrobit«, fiindcă nu ne-au­ putut »zdro­bi«, şi nu ne vor »zdrobi" în viitor, pentru acelaş motiv. Pierzând insă prie­­tinia Rom­âni­ei asupritorii noştri vor împărţi cu noi, de acum, mai mult, gri­jile viitorului. în iunie trecut nu se mai găsea nin­eni în România, care să vadă, în viitor, o altă politică externă pentru regat, de­cât aceia a mânilor libere — şi cel mult o­­legătură cu Balcanicii. Bărbaţii de stat ai României, în a căror înţelepciune avem de alt­fel toată în­crederea, pot să libereze steagurile ţării de ori­ ce angajament... In ziua în care la Budapesta se târguiesc, la masa verde, concesiuni, noi suntem s-trobiţi în alegerile judeţene şi despuiaţi de vre­o 15 cercuri electorale. Noi, aceş­tia cari suntem străini de culisele tra­tativelor româno maghiare, ne închi­puim că raţiuni superioare au pretins ca tratativele să continue totuşi... * Deşi o legătură cu balcanicii — cu Sârbii, Muntenegrenii, Grecii şi chiar Bulgarii — nu ne-ar fi decât simpatică, socotim că România, chiar rămânând în afară de ori­ce alianţă, va continua să fie arbitrul situaţiei în Balcani, iar atunci când, fie în vremuri de pace, fie în vremuri tulburi, va trebui să ia ati­tudini, se va putea bucura de bineface­rile atât de preţioase ale libertăţii de acţiune. Ar fi vătămător să mai con­tinue a stăpâni credinţa că, în vremea noastră, un stat naţional, cum e Ro­mânia, poate fi periclitat fiindcă se gă­seşte între două împărăţii mari, po­liglote. Din chipul cum au fost primiţi — odată! — cei doi prim-miniştrii balca­nici, la Bucureşti, din primirea strălu­cită a Moştenitorului grec la Curtea regală şi princiară română, şi, poate, chiar din nervozitatea şi brusca schim­bare la faţă a pacificatorului Tisza, putem deduce că România va căuta să în Moldova. Dl Bogdan­ Duică pare a se gândi la un oarecare mijloc, care să-i respingă de la graniţă, când ei ar voi să între în ţară (p. 88). Iar faţă de cei ca se găsesc în ţară se va aplica expulzarea. Contra urii, care Încălzeşte pe Ovrei contra hai­manalelor« »Frâul cel mai românesc ar fi deschiderea graniţelor pentru toţi maturii şi Imberbii, cari vorbesc în ţara românească despre revoluţia ovreiască. Pentru toţi ţara nu poate avea decât o singură vorbă : Afară !« (p. 33) De ce i-am face aşa, se întreabă dl Bogdan­ Duică, când »noi Rom­ânii nu suntem cu nimic mai răi decât alţi Europeni« (p. 244)? Dar dacă evreii nu urmăresc ro­birea economică a celorlaltor naţiuni, dacă ei voesc cu toată sinceritatea să renunţe la idealul creării unui stat e­­vreiesc şi vreau să se desnaţionaiizeze — altcum lupta­se cum se luptă toate popoarele, — chiar cu Bar-Kochbi în frunte, — şi recunoască acest­ora în­dreptăţirea la întrebuinţarea tuturor armelor de luptă — dacă vreau să se contopească cu celelalte popoare, atunci să-şi dea seama de încă un lucru. Ceea ce a făcut din ei exploatatorii şi jefuitorii tuturor celorlalţi oameni este­ religia lor. Vorbirea unei limbi străine şi uitarea celei materne încă nu însemnează la ei desnaţionalizare. »Asimilare serioasă este numai pără­sirea confesiunei« (p. 129). Şi pentru ca aceasta să se poată realiza »problema raţionalizatului evre­esc trebue să fie disolvarea religiei lor«­ (p 13). Prin urmare, întâi o altă mo­rală, morala creştină, prin ea alte în­suşiri etnice, pentru ca distanţa între ei şi alte popoare să nu fie o prăpastie apoi vă putem primi, fiindcă atunci nu veţi mai fi. . Ovrei. Căci, de fapt, astăzi Românul înţelege supt Ovreu noţiunea antitetică a »creştinului« şi lupta oricărei naţiuni contra Ovreilor este în aceeaş vreme vechea luptă a lui Iuda contra lui Cristos, a râstigni­­torilor contra Răstignitului. Noi însă nu mai sântem blânzi ; a fost El blând pentru noi toţi ! Cum să şi fi blând, când consta­­tezi, prilej după prilej, că »zile de se­ceriş bogat au fost pentru ei mai ales vremile de noroe şi zăpăceală« (p. 98). Şi cât de mult a simţit-o aceasta şi România numai acum in timpul cam­paniei în Bulgaria! Ce-a făcut atunci pre­sa jidovită? Şi nu se găsi nimeni, care să le poruncească »afară din ţară«. Chiar dacă d-l Bogdan­ Duică şi-ar fi scris documentata sa operă, numai pentru a ajunge la această concluzie finală »disolvarea religiei evreieşti«, a făcut bine că a scris-o. Căci în această concluzie triumfă încă odată spiritul uman al autorului, care a voit desigur să arate, că se poate scrie despre Ovrei şi fără ură. * Cetitorul se va mira poate, că dându-ne seamă despre o scriere, nu i-am găsit »greşeli«. Numai în 2—3 puncte n-am avut aceleaşi păreri cu autorul. Datorim deci şi-n privinţa a­­ceasta o lămurire despre carte. Autorul cărţii are o hotărâtă ati­tudine: contra Ovreilor, contra politicei lor. întreb: există vreun român din Ungaria care să fie pentru politica Ovreilor ? Toate celelalte concluzii ale auto­rului emaneazâ din aceasta. Sprijinin­­du-se pe ea, ele nu pot fi pentru noi altcum decât adevărate. In al doilea rând, cartea este o scriere de informaţie exactă. Ceea ce este original in carte este comentarul informaţiilor în sensul tezei: »contra politicei ovreeşti«. Informaţiile le dau înşişi scriitorii ovrei O asigurare mai ştiinţifică contra neadevărului şi contra concluziilor false nu se poate închipui. Vom recunoaşte deci, că d-l Bogdan­ Duică ne-a dat o excelentă motivare a meetingurilor an­ti-ovreeşti, pe cari le organizase în toamnă. Iar întrucât împărţirea materialu­lui în capitule şi­ mulţimea datelor sta­tistice ar fi putut sau ar putea zăpăci puiintel pe unii cetitori nededaţi cu astfel de lucrări ştiinţifice, ei vor găsi în această dare de seamă o potecă, care îi va scăpa de rătăciri şi le va uşura înţelegerea intenţiilor d-lui Bog­dan­ Duică şi a folosului cărţii. Cel ce va profita atâta din cetirea rândurilor acestora a câştigat destui. B. R. I GAZETA TRANSILVANIEI, întreţie pe viitor cu Austro Ungaria relaţiuni numai «corecte» şi va continua să-şi consolideze, odată cu interesele ei economice, în Balcani, legăturile de apropiere de statele din Miază­zi în numele unor interese comune, legături inaugurate în vara trecută. Că se va ajunge la o alianţă sau un, — aceasta nu e esenţialul. Nu socotim însă justificată teme­rea că o alianţă balcanică ar putea fi târâtă în apele politicei ruseşti. Interesele slavilor de sud, mult dacă se mai întâlnesc într’un punct cu interesele ruseşti — şi de aci, se ciocnesc. Pactul româno-maghiar. Ici-colea se mai ivesc unele ştiri în legătură cu pactul, dar ele sunt de pu­ţină importanţă Amintim aci câteva: Cercul cetăţenilor din Buda a a­­ranjat un dineu, în onoarea deputatului lor, Berzeviczy. Acesta a rostit la masă o vorbire, in care a atins chestiile po­litice actuale. Despre pact a zis, că cu­noaşte din fir în păr dispoziţiile pac­tului, dar nu vede in ele nici un gra­vamen contra culturei maghiare. * Reuniunea culturală din judeţul Zemplin şi-a ridicat protestul contra pactului, în şedinţa ţinută în 10­­. c. Hotărârea s’a trimis la amândouă camerele. * Şovinismul aduce în conexiune şi împărţirea cercurilor cu pactul. Zice, că Românii sunt favorizaţi. Intr’o consfătuire de la clubul na­ţional al ranicei contele Tisza a făcut comunicări în privinţa aceasta. După consfătuire Daniel Gabor vicepreşedintele clubului a spus urmă­toarele unui ziarist: Am discutat şi asupra pactului cu Românii şi noua Împărţire a circum­scripţiilor electorale. Am stabilit, că în Ardeal să se înfiinţeze şase circumscripţii electorale în care Românii să aibă ma­joritate absolută. Vor fi apoi câteva cir­cumscripţii în care Românii să aibă oarecari şanse de reuşită. Atât!­a Opoziţia şi camera. Am amintit, că viitoarea şedinţă a camerei se va ţinea Marţi, în 17 f. c. şi la or­dinea zilei va fi proiectul de împărţire a circumscripţiilor electorale. Consiliul prezidenţilor opoziţionali, în întrunirea de Miercuri, a decis ca opoziţia să ia parte la desbaterea pro­iectului. Şefii fiecărui partid vor face declaraţii, dar nu vor provoca discuţii mai lungi ca proiectul să ajungă cât, mai curând la valoarea de lege. Numai aşa e posibil, ca alegerile viitoare să se facă pe baza nouei legi electorale. Tot în şedinţa aceasta s-a decis ca opoziţia să facă în cameră o pro­punere de neîncredere faţă de prezidiu, din cauza atitudinei sale volnice şi nedrepte. g­1..organizaţia aviaţiei mi­litare in Austro-Ungaria. Din Viena se anunţă, că comandamentul armatei a hotărât să reorganizeze cor­pul de aviaţie. Se va înfiinţa un bata­lion de aviaţie compus din 4 companii, din cari fiecare va avea 26 de aero­plane. Vizita regelui Angliei la Atena. »Magdeburger Zeitung« află din Londra că regele George al An­gliei avea intenţiunea să viziteze la primăvară pe Mar­ca Monarhul nostru, dar politica internă îi face imposibilă o călătorie în străinătate. Imediat după rezolvirea chesti­unilor interne, regele Angliei va între­prinde însă această călătorie, în vederea unei aproprieri între Viena și Londra, raporturile fiind cam reci de la vizita defunctului rege Eduard la Ischl. Prin ultima vizită a arhiducelui moștenitor Franz Ferdinand în Anglia, s’a creat de altfel drumul spre o mai strânsă cordialitate. Externe. Deschiderea parlamen­tului Angliei. Parlamentul Angliei a fost deschis Marți printr’un discurs al tronului ci­tit de regele, care constată că rapor­turile cu Puterile streine continuă a fi amicale. Regele se simte foarte fericit de a putea in curând să viziteze pe dl Poincara şi să probeze astfel raportu­rile cordiale dintre cele două ţâri. Speră că tratativele Angliei cu celelal­te Puteri în privinţa acordului privitor la Albania şi la insulele Egee vor con­tribui la păstrarea păcii In Sud Estul Europei. Deasemea are încredere că, după sosirea noului suveran sa va face progres spre o guv« rn»re eficace fi fer­­mă a Albaniei. Discursul anunţă că proiectele de legi, asupra cărora au fost deosebiri între cele două Camere în sesiunea din urmă, vor­ fi prezentate din nou. Regele regretă că silinţele de a se ajunge la o soluţiune echitabilă a problemei irlan­deze au fost fără isbândă până acum; doreşte ca toate paradele să colabo­reze spre a face să dispară toate ne­­înţelegerile. După cetirea discursului tronului a urmat o vie discuţie în Camera Co­munelor. Un deputat a spus că pune­rea în aplicare a legei Homerule nu se poate face fără vărsare de sânge. A răspuns primul ministru Asquith, al căr­ui răspuns n'a produs însă mulţu­mire generală. Pe urmă a luat cuvântul Camber­­lain, care a spus că constată o schim­bare în atitudinea primului ministru. D. Asquith recunoaşte gravitatea situ­aţiei şi nu mai ia o atitudine energi­că contra Home­ rule-ului. Primul mi­nistru recunoaşte că guvernul trebue să găsească o modalitate pentru intro­ducerea acestei legi, altfel s’ar pomeni în faţă cu o putern­ică răscoală civilă. Oratorul roagă guvernul să facă tot posibilul spre a evita un războiu ci­vil. Principele de Wied este obiectul unor vii manifestaţii de simpatie din partea albanezilor italieni Telegrame din Roma anunţă, că din­ mai toata târgurile şi oraşele albane­ze din Italia au sost principelui de Wied sute de telegrame de urări. Comitetul albanez din Milano i-a tri­mes o adresă de omagiu salutându-l ca pe un nou liberator ce se pregă­teşte să aducă poporul albanez renăs­cut la o nouă viaţă printre aprigii a­­părători ai civilizaţiei europene. Colonia română din Roma i-a a­­dresat o telegramă salutând pe noul simpatic Suveran al Albaniei, amică şi aliată firească a Regatului glorios al lui Carol cel înţelept şi al reginei po­et» »Carmen Sylva». — După informaţii din Isvor au­torizat, delegaţiunea albaneză se va duce la Neuwied In ziua de 20 a lunei curente . Ziarul »L’Italia» comentând vi­zita principelui de Wied la Roma, scrie că ea a fost scurtă dar rodnică în ur­mări importante şi că întrevederile ce tânărul suveran le-a avut atât cu re­­gele Victor Emanuel cât şi cu marchi­zul di San­giuliano şi d. Giolitti vor fi de cea mai mare importanţă­­ pentru îndrumarea ca şi pentru destinele nou­lui Stat. Intrun interview acordat la Roma unui ziarist prinţul de Wied a declarat între altele că noului stat albanez nu îi se va da deocamdată parlament, în schimb va­­ organizat ua senat, în care vor fi reprezentate toate piturile albaneze. Despre călătoria sa a spus, că la 24 i. c. va pleca spre la advertisment contelui Tiszta. Ziarul »Reichspost« comen­tând eşuarea tratativelor de împă­care scrie între altele: Presa ungară şi românească a­­nunţă că tratativele dintre guvern şi români nu au dat nici un rezultat. In cazul acesta eşecul ar fi fatal, căci tra­tativele urmăreau înlăturarea duşmă­niei dintre statul maghiar oficial şi ro­mânii din Ungaria, duşmănie pricinuită de nedreptăţirea politică şi cetăţenească a românilor. Acest fapt a împiedecat pe români­, cari sunt un popor excelent şi de mare valoare pentru stat, şi a privat Ungaria de anumite forţe pe cari monarhia le-ar fi putut valora cu folos: împăcarea românilor, încetarea maghiarizărei cu forţa şi a abuzurilor politice faţă de români a devenit o necesitate de stat imperioasă, fără a mai ţine cont de dreptate. Acum însă aceste tratative au stagnat Comentariile ungureşti spun că din vina românilor, dar s’a putut constata că în decursul tratativelor românii au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a ajunge la o împăcare cinstită. Dorinţele lor erau măsurate şi nicăeri nu ar fi intâmpinat rezistenţă. In consecinţă cauza nu poate fi de­cât recalcitranţa guvernului ungar, iar a­­cest fapt dă o tristă dovadă despre ca­lităţile, cu cari e dotat contele Tisza ca bărbat de stat. Cu greu te poţi gândi la adevăr, căci consecinţele ar fi cât se poate de grave şi vor avea un efect de­­firorabil chiar asupra politicei noastre externe. Probabil In ultimul moment rezultatul se va schimba, căci în caz contrar Tisza ar suferi cea mai teri­bilă înfrângere politică. Nr. 24—1914. I Triest, iar ds-aici la Durazzo, în- I soţlt de mai multe vase de răz­boia. Noul cabinet suedez Din Stockholm se anunţă, ca noul minister de Geer nu va face pro­babil altceva decât să disolve parla­mentul şi să pregătească noile alegeri. Votarea proiectului militar de cătră parlamentul actual e exclusă, de­­oarece cei 100 liberali şi 64 socialişti sunt contra proiectului şi numai 64 de de­putaţi din dreapta sunt pentru. — Conference despărţământului Turda al ,Asociaţiunel*— In numărul 239 din 1913 al Ga­tei Transilvaniei s-a dat un raport scurt despre primele trei conferinţe aranjate de despărţământul Turda al Asociaţi­unei. Impresiile şi rezultatele sunt to­t aşa de bune şi mulţumitoare şi în ce priveşte conferinţele ţinute din 21 De­cemvrie 1913 până la 1 Februar­y. In 21 Decemvrie a vorbit Dl Dr. Ioan Boeriu despre istoria anilor 1848- 49, fiind ascultat cu mare atenţiune. A urmat un m­onolog cu sentiment şi bine predat de Dşoara Georgina Nicoară din Bind, apoi s-au arătat cu schiopticonul scene din Istoria ro­mână. In 28 Decemvrie a vorbit Dr­ Dr. Valer Moldovan, directorul des­părţământului, despre istoria româ­nilor din Ungaria de la 1849 până în zilele noastre, făcându-ne cunoscută starea românilor sub absolutism, ime­­putul vieţi noastre politice, formarea partidului naţional, conferenţele na­ţionale, luptele noastre politice, apoi procesul memorandului şi activitatea cu rezultatel» el. A declamat cu mult succe­s Dr. Romul Feştean poezia »Moar­tea lui Fulger« de G. Coşbuc, apoi au urmat protecţiuni cu s­ciopticonul, 103 vederi din Româ­na, interpretate de Dl. Dr. Ioan Boier­iu. In 4 ianuar­ie a vorbit Dl. Aurel Feneşan despre istoria Munteniei dela descălecare până la unirea pricipate­­lor. Apoi a cântat două colinde şi două cântări cerul tinerimei condus de Dl. invâţâtor Roşea. Cu ocasiunea asta am avut p­lăce­­rea a asculta pe profesorul de teolo­gie din Blaj, Dl. Dr loan Sâmpălean, vorbind »Despre meserii*. Dânsul a făcut and­resa In re natură şi artă, ne-a arătat avantagiile meseriilor mai ales pentru noi românii, şi ne-a dez­voltat cum meseriile numai aşa succed, dacă măestrul are perfecţiune în ramul său, are educaţie naţională, şi prin­cipii morale. Publicul, Intre cari mu­ţi meseria?!, — a răsplătit cu vii cvaţ f­r­umoasa vorbire, iar directorul des­părţământului i-a esprimat mulţămire dis­­tinsului profesor. Bara a fost masă comună în hotel, unde Dl. Dr Sâm­pălean a fost salutat din partea proto­popului Jovian Mură­şan în numele

Next