Gazeta Transilvaniei, mai 1914 (Anul 77, nr. 94-117)

1914-05-01 / nr. 94

Pagina 2, cu flori, cu panglici sau cu benţi ţără-­­­neşti. Braşov în 27 Maiu 1914, Maria B. Baiulescu Presidenta Uniunii f.m. rom. din Ungaria. Delegaţiunile. — Comisiunea de externe ungară. — Intre oratori, cari în şedinţa de Luni a comisiunii de externe ungară au atins şi chestia românească, remar­căm pe contele Apponyi şi pe prinţul Windischgraetz, Apponyi vorbeşte după acelaş ca­lapod vechi­u şi uzat. Protestează con­tra afirmării, că asupra ţinutei monar­hiei faţă de România ar avea influenţă politica naţionalistă maghiară. Rapor­tul între monarhie şi România are să se stabilească numai prin cumpănirea forţelor externe de stat. Pare că auzi un glas răguşit, ca­re repeteşte cu mici variaţii, acelaş lu­cru, aceeaş poveste, de câte ori ii să dă ocazie. Ceva mai cuminte şi mai real a vorbit prinţul Windischgraetz. El con­stată, că politica externă a monarhiei pentru restabilirea bunelor relaţii cu România, a suferit un eşec trist. Decla­raţia ministrului de externe, că rapor­turile noastre cu România sunt bune şi amicale, nu o putem califica mai favo­rabil decât declaraţia analogă făcută în criza ultimă faţă de Rusia. Dar a­­ceste raporturi «bune şi favorabile» ne-au costat o jumătate de miliard şi a trebuit să mobilizăm şi să ţinem sub drapel 500­ de mii de soldaţi. Se teme­ că bunele noastre relaţii cu România vor lua aceeaş cale. Ce priveşte situaţia actuală a Ro­mâniei, ea este de fapt prima putere balcanică care a dat dovezi despre for­ţa sa vitală şi capacitatea de expansiune Acţiunea României a avut ca urmare perderea de fapt a influenţei noastre a­­supra ţărilor din Balcani. Atrage aten­ţia ministrului asupra încercărilor, ce se fac între statele din Balcani, pentru Înjghebarea unei alianţe română-sârbă­­bulgară-grecă. Şi aceste se fac sub pa­tronajul Rusiei. împrejurările aceste, cari au ră­mas neamintite în expozeu, nu vor contribui la îmbunătăţirea situaţiei. Oratorul constată, că în expozeu să ig­norează total seriozitatea situaţiei şi din partea sa nu crede, că ministrul Berchtold va putea obţine vre­un suc­ces în acţiunea politică externă, cu mijloacele favorite, de cari se foloseşte. Mai atinge chestia românească şi Rakovszky István şi Béla, dar expune­rile lor sunt spălăcite şi fără valoare. * In şedinţa de eri s’a continuat discuţia asupra situaţiei externe. Ora­torii principali, au fost contele Károlyi Mihály şi Tisza. Discursul contelui Károlyi e o re­­peţire a celor spuse şi de alţii. Critică expozeului lui Berchtold: e o înşirare de ţâri, cu situaţia lor şi cu câteva­­ declaraţii de şablon. Berchtold vede lucrurile prin o prismă berlineză şi nu observă, sau reface lucrurile, pe care le poţi vedea cu ochii liberi. Revine apoi asupra chestiunii căilor ferate o­­rientale, unde află greşeli fatale. în­treabă că în ce stadiu se află chestia aceasta cu privire la Sârbia? Mai spu­ne despre vizita opoziţiei la Petersburg şi Paris. Vizita la­­Petersburg despre care s’a vorbit numai, a fost supusă unei critice aspre. Dacă s’ar fi făcut, ea ar fi fost o demonstraţie contra po­liticei triplei alianţe, care stă numai în serviciul imperialismului german agresiv După contele Károlyi a mai vor­bit contele Berchtold şi Tisza, dând desluşiri asupra problemelor balcanice pendente. Şedinţa de primăvară a consiliului judeţean braşovean. D-le Director! Aş dori să Vă fac un raport detailat despre şedinţa de astăzi, aş vrea să vă comunic multe, să vă raportez despre „ lupta straş­nică“ pe care au dat-o membrii braşoveni în congregaţia de azi. Dar nu pot, n’am ce să spun. Amărăciunea mi-e atât de mare, încât Vă spun sincer că regret din tot sufletul meu momentul, când m’am hotărât să întru în con­gregaţie. Am fost atât de naiv. In cu­răţenia sufletului meu visam o luptă plină de entuziasm, o încăerare strajnică de principii, o atitudine superbă din partea Românilor Şi când colo mi-a fost dat să vad un spectacol din cele mai triste, din cele mai revoltătoare. Un moşneag, acelaş­­i iar ace­laş domn prezident, a dat o repre­zentaţie care a umplut sala întreagă de ilaritate. Vă spun sincer, că erau mulţi, cari nu regretau că n’au fost la reprezentaţia de ori a circului. D-l Lengeru a substituit de minune acest circ, dar pe spatele noastre. Nici cel mai rafinat duşman al nostru n’ar fi reuşit să ridiculizeze ches­tiunea românească cu mai mult succes ca d-l Lengeru. A vorbit începând dela Adam, dela Gelu, dela Mariot, dela Tuhu­­tum, dela Notarul anonim, dela dexteram dantes ş’a trecut în ga­lop prin toate răspântiile istoriei noastre. Ştiţi vorbirea aia veche, reeditată de circa 8—10 ori pe an — la congregaţie, la consiliul co­munal, la adunări poporale, la con­sfătuiri intime, la toate etc. etc. In loc de o ţinută demnă, care trebuia să urmeze, am avut o amară desiluzie. La hârtiile venite de la Cluj s’a dat un „răspuns“ din partea noastră, care nu­ i­ertat să vază lu­mina tiparului căci ne-ar face pen­tru totdeauna de ocară. * Solicitaţi d-le Director organi­zarea clubului nostru, cereţi-o fără încetare, căci altcum prestigiul ele­mentului românesc din comitatul Braşovului se va întuneca până în­­traatât, încât vom fi nu numai luaţi un râs de adversari, ci ignoraţi şi batjocuriţi. Pentru vremuri nouă cereţi oameni noui, la faţa viforului o­­puneţi puteri tinere pline de vi­goare, în faţa sistemului blăstâmat opuneţi piepturi şi braţe oţelite; detronaţi odată pe Măria sa Uzul, dacă vreţi, ca­­noi să mai avem vre­ o importanţă, la ora douăsprezece. Ea bate rar, sinistru. Mă cutremur de bă­tăile ei, pare ceasul din urmă al neamului meu. Ascultaţi-mi rugarea d-le Di­rector, căci eu altfel nu mai sunt dispus să iau parte la şedinţele congregaţiei. Un membru al consiliului judeţean braşovean. * găt ori, 1­86 pâini, că chipul Preacuratei s’a mişcat pe trăsăturile îndurerate ale Maicii Domnului s’a furişat o scânteie de viaţă şi de pe buzele împietrite s’a auzit o şoaptă: »Adu-mi o jertfă dem­nă de durerea mea neţărmurită, ca lacrimile mele împietrite să curgă lin şi rana inimei mele amorţite să sân­gereze şi chinurile să-mi aline­» Când tânărul se deşteptă din vi­sarea sa, soarele se ridicase sus pe cer şi razele lui arzătoare făcuseră să a­­muţească ori­ce viaţă. El însă nu ob­servă nimic din toate acestea. Faţa îi ardea, pe buze îi flutura un zâmbet fe­ricit, şi cu paşi uşori el se grăbi spre Neapole. A doua zi, în dimineaţa plină de soare, fetele veniră din nou, şi din i­­nimi curate, nevinovate, cântară »Ave Maria». Sopranul curat ca argintul al gingaşei blonde, forma un contrast fer­mecător cu altul puternic al răpitoarei brunete. Ele afliră tot în locul acela, pe tinărul cu plete negri şi cu fruntea lată. El insă nu îngenunchiase acum înaintea crucei, ci stând culcat pe pa­jişte, îşi preumbla încoace şi vne de o­­chii plini de foc, ţinând în mână o foa­ie albă de hârtie, pe care erau scrise semne ciudate. Pe față i se revărsase o astfel de strălucire. Încât blonda La­ura era cât pe ce să uite a depune buchetul ei de roze la sinul Madonei, iar bruneta Lucia privia uimită pe ti­nărul radios de fericire, curorile se de­părtară aproape codindu-se, iar Laura îşi luă de la sin bucheţelul de flori parfumate de portocal, şi pe ascuns, îl aruncă la picioarele tinărului. Astfel se întâlniră zi de zi aceşti trei tineri şi nici­ ploaia, nici furtuna nu-i împiedeca. Privirea Laurei era tot mai dulce şi mai duioasă, salutul ei timid, vocea mai tremurătoare, iar pe faţa tinărului se sălăşluise un estaz ceresc. Sosi apoi Martie, cea mai ferme­cătoare lună a Sudului. Verdele proas­păt al fiorilor cari se deschideau şi boarea călduţă, făceau aierul şi mai îmbătător ca altă­ dată. Laura nu ob­serva, că tinărul, cu tot aierul împros­pătat de primăvară, era din ce in ce tot mai slăbit, pasul lui tot mai greoi şi obrajii tot mai cufundaţi, căci o ro­­şeaţă înşelătoare, ca o suflare, îi aco­perise faţa, iar în ochii lui întunecaţi lucea un foc ciudat. Intr’o frumoasă zi apoi, ei le zise şoptind: »Mâne vă aduc un imn de laudă întru preamărirea Preacuratei Fecioare. Il veţi cânta voi cu glasul vostru dulce şi frumos, pen­tru c­a astfel să aducem cu toţii o jert­fă Fecioarei? Ea mi-a cerut aceasta, şi in schimb mi-a promis o răsplată m­a­re. Ajutaţi-mi, o, ajutaţi-mi, să-mi îm­plinesc făgăduinţa ! Cantaţi Dumineca­­ v­itoare cântul meu la pi­­oarele Mân-­­ tuitorului şi veţi fi martore la acea minune, pe care Fecioara mi-a promis-o lu­i Lucia dadu din cap in semn de aprobare, iar Laura întinse tinărului mâna sa, şi o lacrimă grea cazu din ochii ei minunaţi, negri ca noaptea. In ziua de 10 Martie, într-o Du­minecă, ei se întâlniseră pe inserate înaintea statuei sfinte. Laura îl spriji­nea pe tânărul elăle­t. Pe brațul ei a­­târna o cunună de viorele. Mântuitorul privia serios spre grupul drăguţ ce se afla la picioarele Lui. Tânărul căzu­ în genunchi înaintea Celui răstignit, işi ridică mânile albe ca de ceară spre El, şi cuprins de estaz, esclamă: «Sfântă şi îndurerată Maică, Indură-te şi primeşte jertfa mea !» Atunci la spatele lui răsună, d­ar ca o minime şi sublim, cântecul: «Stabat Mater Dolorosa Juxta crucem lacrimosa Dum pendebat filius». Nici o adiere nu mişca frunza ar­borilor ; pace de evlavie şi linişte a­­dâncă sălăşluia peste tot, ca şi când chiar şi natura ar fi amuţit la auzul acestui cântec sfânt şi măreţ, atât de adâncă şi înălţătoare era durerea lă­untrică, ce tremura în aceste glasuri. Tânărul rămăsese ca împietrit. Nemişcat, într-o aşteptare agitată, pri­virea îi era aţintită asupra Madonei. Şi când de pe buzele însufleţittror cân­tăreţe răsunară cuvintele : «Quis est homo, qui non fleret, Christi Matteni si videret In tanto supplicidi» faţa îndureratei Mario se însu­fleţi şi expresia durerii nemăsurate dispăru­ din trăsăturile ei. Pace şi li­nişte cerească strălucea pe frumoasa faţă, lacrimile grele căzură la vale, inima străpunsă incepu­ să sângereze şi picături curate şi fierbinţi începură a cădea pe capul tinărului. Durerile trupului slăbit alinară, din pieptul lui bolnav se auzi un oftat adânc și o oboseală dulce îl cuprinse. El căzu în brațele Laurette, un zâm­bet de fericire îi sbură pe fa­ţa transfi­gurată şi — Pergolese Giuv­annii Bat­i­sta era mort !... Statua sfântă s-a dărâmat de mult. Tufe de iasmin și de alve acoper astăzi locul .. Nemuritorul şi tinărul măiestru, al cărui suflet inspirat a compus requiem-ul «Stabat Mater», se odihneşte acolo, pe colina răcoroasă şi liniştită de la Vescorato. Pe movila unde a fost însă cru­cea, se ridică un moromânt, aproape ruinat, umbrit de cipreşi trişti. Sub el se odihneşte inima curată şi iubitoare a blondei Lauretta, pe care Madon­a o promisese ca răsplată tinărului. Candid C. Mustea. G£A ZEŢA TRANSILVANI­EI. În comisia centrală electorală­­ nu s'a ales nici un singur român,­­ nu numai pentru că aşa au voit ad­versarii noştrii, ci şi pentru că d-l „prezident“ nu s’a interesat de loc de membrii cari aveau să fie luaţi în listă — ceea ce i-a reproşat pre­fectul însuşi. Dăm această scrisoare fără alt comentar, decât că dorinţa d-lui membru al consilului judeţean, or­ganizarea clubului nostru comita­­tene, se va face în cel mai scurt timp. Alegerile parlamentare in Franţa. Făcându-se alaltaeri şi ale­gerile în balotagin noua cameră fran­ceză se compune din următoarele gru­pări parlamentare: 81 conservatori, 69 progresişti, 31 aderenţi ai asociaţiei din stânga, 60 republicani ai stângei, 236 radicali şi sociali­ radicali, 30 socialişti­­radicali, 102 socialişti unificaţi şi un independent. Cabinetul Doumergue are în noua cameră 350 aderenţi, o majoritate im­pozantă care-i va da putinţa să-şi rea­lizeze fără multe greutăţi programul de muncă. Din cercul Branului, Comisia de examinare a cetăţenilor trecuţi de 24 ani, care nu posed atestate şcolare de cel puţin 4 clase pri­mare, îşi va începe activitatea în localul preturei din Zerneşti în ziua de 6/19 Mai a. c Cetăţenii inte­resaţi să se anunţe fie în persoană fie în scris la primpretorul cercului până la acest termin, căci cei ce s’ar anunţa mai târziu nu vor fi admişi la examen. Este de reco­mandat, ca din fiecare comună să se anunţe deodată pe o listă toţi cei ce doresc a face acel simplu examen, având sa se în-­­ semneze pe aceea listă la fiecare­­ persoană local, anul, lâna şi ziua naşter­ii. Afacerea această să o ia asupră şi preotul şi învăţătorul local. Acei, cari au absolvat clasele IV, V şi VI primare să-şi ceară fără amânare atestate dela direc­ţiunea şcolară din loc, cari se es­­tradează libere de taxă şi de timbru. —Dac— Adunarea comitatului Braşov. Adunarea de primăvară a comi­tatului Braşov s’a ţinut ori sub presi­­diul fişpanului, contele Mikes. Din ho­tărârile aduse de această adunare re­ţinem următoarele: Cercurile de votare. S’au stabilit cercurile de votare Împreună cu sediul acestora în cele trei cercuri electorale ale Feldioarei, Săcelelor şi Ghimbavului precum ur­mează : In cercul electoral Feldioara: 1) cercul de votare Feldioara cu comu­nele Feldioara (sediul), Rodbav, Măeruş Apaţa şi Crizbav. 2) Cercul de votare Hărman cu comunele Harman (se­diul) Prejmer, Bod şi Sân-Petru. In cercul electoral al Săcelelor: 1) Cercul de votare Satulung cu co­munele Satulung (sediul), Cernat, Turcheş şi Bacifalu. 2) Cercul de votare Zizin cu comunele J­izin (sediul), Tăr­­lungeni şi Purcăreni. In cercul electoral al Ghimbavului : 1) Cercul de votare Ghimbav cu co­munele Ghimbav (sediul) Râşnov şi Cristian. 2) Cercul de votare Codlea cu comunele Codlea (sediul), Hălchiu, Vulcan şi Noul. Tratativele cu contele Tisza. in ce priveşte curendele în ches­tia tratativelor contelui Tisza cu Ro­mânii adunarea comitatului le-a luat la cunoştinţă în convingerea că prim­­ministrul Tisza a urmărit cu prileju tratativelor sale binele cetăţenilor pa­triei. Singurul orator la acest punct a fost d-l adv. Lengheru. Diverse. Apelul înaintat de d-nii Dr. O. Tellmann şi Dr. N. Mănoiu in contra hotărârei aduse în cauza penzionării fostului căpitan de poliţie Farkas s’a respins, acceptându-se cunoscuta deci­zie a consiliului comunal prin care fostul căpitan de poliţie Farkas a fost penzionat şi amendat cu o sumă de 1000 cor. — S’au aprobat mai multe ale­geri efeptuate la comunele com­i­talului. Alegerea viceprimarului din comuna Tărlungeni se nimiceşte şi se ordonă o nouă alegere. Nr. 94—1914. Cronică Pariziană. — Literatură electorală. — III. De o lună aproape zidurile Pari­sului au o înfăţişare de carnaval. Afişe de toate culorile şi de toate dimensiu­nile atrag atenţia trecătorilor. Sunt afişele electorale ale diferiţilor candi­daţi. Cetirea lor este un întreg studiu de psihologie. In aceste afişe candidaţii prezentă programele lor, îşi arată în­treg trecutul politic şi solicită voturile cetăţenilor. Aceste afişe au un vocabular res­trâns, liricul şi eroicul abundă ca şi în literaturile primitive. Stilul electoral este bogat în im­plorări şi imprecauţiuni, apeluri la te­roare, strigăte de alarmă contra unor mari pericole. »Spectrul reacţiunei mascate«; »e­­chivoc strimb«; »hidră clericală«; »pre­siune neruşinată«; »inchiziţie fiscală«; etc.... Grupurile politice iau denumire de animale: »căsătoria crapului cu ie­­purile« etc .•• Titlurile afişelor variază: »cetă­ţeni«; »republicani«; alegători; altele au o imprecaţiune scrisă cu litere mari: »jos legea de trei ani"; »Nu voim in­chiziţie fiscală«; »Fapte nu vorbe«; »Răspunsul la o calomnie infamă« etc. Expunerea programului se deosi­­beşte nu numai dela un partid la al­tul sau dela un grup politic la alt grup politic, ci chiar dela un candidat la al­tul. Ceea ce pentru un candidat consti­­tue salvarea Franţei, pentru un altul e drumul spre ruină. Pentru a evide­n­ţia mai mult programele, sunt şi afişe ilustrate. Aceasta e şi mai sugestiv pentru mulţime. Dar şi aci nu numai culorile se deosibesc, dar chiar tendin­ţele sunt contrarii. Socialiştii pentru a arăta efectul »nefast« al legei de trei ani, înfăţişează pe un afiş roşu repu­blica, condusă spre dezastru şi spre prăpastie de cătră un general în mare ţinută. Naţionaliştii au răspuns la acest afiş ilustrat printr’altul în care figu­rează un mare coif de soldat german dedesuptul căruia e scris: »Ori­ce decât aceasta«. Partzanii legei de trei ani, reac­ţionarii şi republicanii moderaţi, au editat şi un alt afiş ilustrat, în care Franţa, reprezentată printr’un mic sol­dat, este atacată de trei soldaţi uriaşi cu priviri fioroase (Germania, Austria, Italia), în al doilea plan arătându se Anglia privind liniştită, iar Rusia fiind oprită de China, nu poate da nici un ajutor. Intr’un alt afiş se vede un de­putat, un lipitor de afişe şi o femeie goală, iar jos inscripţia »Adevărul gol este indecent, acopere-o«. Antiparlamentarii au un afiş elec­toral cu titlul atât de neparlamentar: »Porcii alegători!« iar jos un mare porc spre care se îndreaptă mai multe gâşte cu câte un buletin în gură. Fiecare candidat în afişul său măr­turiseşte siguranţa că va fi ales. Ast­fel într’un afiş stă scris următoarele: »Franţa înţelege a-şi asigura des­­voltarea operei sale de progres şi de reforme sociale, întărind bazele unui regim de libertate şi de dreptate care e consacrarea dreptului modern. »In numele tradiţiei republicane şi pentru îndeplinirea acestei opere toţi alegătorii, sunt sigur, îşi vor uni sufragiile asupra numelui meu«. Un altul: »Al doilea scrutin va asigura suc­cesul blocului radical şi socialist, sta­tornicit pentru apărarea republicană şi naţională, apărarea democraţiei contra privilegiilor nobiliare, apărarea munci­torilor contra egoismului înaltului pa­tronat, apărarea patrimoniului laic şi al gândirei libere, care liberează pe in­divizi, înalţă condiţiunile sociale şi apropie ora fraternităţei classelor în muncă şi pace«. Numeroase sunt apelurile dispe­rate, iată unul: »Trebuie a ne opune viguros aces­tei coaliţii a forţelor reacţionare, cari voesc a înfrânge republica. Dacă­ nu vom înţelege gravitatea momentului, şi vom ignora pericolul, republica va cădea din compromisuri în echivoc, din liniştire în letargie, din stagnare în dare înapoi, până la despotismul cleri­cal şi monarhic­. Toate manifestele se termină cu aceiaşi formulă: „ Votaţi pe cetăţeanul... cutare, şi cu acelaşi strigăt: »Trăiască republica«. Chiar monarhiştii, regalişti ca şi imperialişti, cari în alte întruniri au proferat injurii contra republicei şi au aclamat strigătul de »jos republica«, n-au îndrăsnit în numele acestor prin­cipii să solicite voturile cetăţenilor şi-şi termină manifestele lor cu acelaş stri­găt al tuturor. In nici o parte a Fran­ţei nu s’a semnalat vre-o candidatură făţiş monarhistă. Cât de amuzante sunt unele ma­nifeste în care adeseori nu e nimic altceva decât incoerență! Muncitorul brutar Ferme, candidat în arondismen­­tul XIII afișează următorul manifest:

Next