Gazeta Transilvaniei, iunie 1914 (Anul 77, nr. 119-141)

1914-06-03 / nr. 119

Nr- 119. Braşov Luni-Marţi 3 (16) Iunie 1914, Anul LXXVII. ABONAMENTUL Pe un an . . .24 Cor. Pe o jam. de an 12 „ Pe trei ian?. . . 8 „ Pentru Românie şi străinătate. Pe an aa . . . 40 lei. Pe o jam. de an 20 * SBLHION 226 R­E­DACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Târgul Inului Nr. 30 INSERATELE ce primesc la adminis­traţie. Pretai după tarif şi Învoială. Manuscrisele nu se rc­­nspoiasft. Congresul „Uniunii Revenim asupra congresului „Uniunii“ femeilor române, ce s’a ţinut în Sibiiu în primele zile ale săptămânei trecute. Voim să facem unele constatări reale asupra scopu­lui „Uniunii“ în general şi asupra Congresului al doilea al ei. Toţi aceia, cari au urmărit cu atenţiune scopul „Uniunii“, de la în­fiinţarea ei, trebuie să observe, că ea are deschis un teren vast şi fru­mos pentru înaintarea şi întărirea poporului nostru, mai ales în ce priveşte clasa ţărănească română. Acest teren, trebue să o mărturisim, a fost aproape nestudiat până acum în felul scopurilor marei asociaţii, a fost un teren părăginit. Cine s’a o­­cupat până acum în special cu ches­tiunea băiaţilor noştri orfani şi pă­răsiţi? Cine s’a gândit la mijloacele de a le veni în ajutor şi a-i creşte, r*o Aomnnî ta]rtoitnnî v\Av\4wn nAAinto _ vuu, vuuiuui mv­uonuix pu­iu u ouv/iviv tea românească şi pentru patrie? Şi mai departe, cine s’a coborât în sâ­nul familiilor ţărăneşti, observând greutăţile şi mizeriile, ce bântuie acolo mai ales în ce priveşte ţăra­­nele române, mamele lipsite de aju­tor în nutrirea şi ocrotirea nou năs­cuţilor? A trebuit să vină „Uniunea“. Sunt grele aceste şi alte datorinţe ale nouei asociaţii, dar in­teresul şi însufleţirea, cu care a pornit şi îmbrăţişat publicul româ­nesc şi îndeosebi femeile noastre, dame şi ţărance, aceasta nobilă o­­peră, ne asigură cele mai bune şi temeinice credinţe în triumful ei. In ce priveşte Congresul din Sibiiu, constatăm, că aceasta entu­ziastă adunare a făcut un serios pas înainte pe calea progresului. In ca­drele festivităţilor, cari au scos la iveală chiar şi înaintea streinilor co­­loritul naţional românesc, s-a mani­festat în mersul şedinţelor o seriozi­tate, vrednică de însemnătatea cauzei. Congresul a fost una din acele în­truniri, care organizează, care creiază şi îndreaptă lucrarea pe o cale corectă şi folositoare şi care dă îndemnuri noui pentru viitor. A fost o adunare, care a impresionat adânc publicul prezent şi a dat auză la noui cer­cetări în ce priveşte scăderile, lipsele şi greşelile din întreagă viaţa noastră socială-familiară şi la căutarea mij­loacelor de sanare. Momentele principale ale con­gresului ne dau dovezi în privinţa aceasta. S’au ţinut mai multe vorbiri începând cu discursurile dnei pre­­zidente M. B. Baiulescu şi dnei viceprezidente M. Cosma, dar în nici o vorbire nu s’a manifestat su­perficialitate ; cele rostite n’au fost cuvinte fără folos, exaltate sau um­flate — cum se întâmplă uneori — dar au fost discursuri instructive, pline de adevăruri şi bazate pe ob­servaţii şi studii asupra stărilor noastre sociale-culturale şi toate a­­dumbrite de iubirea şi interesul fa­ţă de neam. Şi dacă celor ce şi-au ridicat cuvântul publicul le a făcut ovaţii însufleţite, cauza a fost nu vorbele lungi şi late, ci adevărurile ce picurau în sufletul ascultătorilor ca tot atâtea fire de aur curate. S’a întâmplat şi cazuri, că u­­nii oratori au făcut critică, au re­marcat unele defecte ale vieţi noas­tre sociale-culturale. Atunci s’au a­­uzit cuvinte de recunoaştere: — Aşa e ! . . . Adevărat­­ .. . . .. Trebue îndreptare!.. . S’au primit propunerile făcute de comisiuni şi de membre, fără­­ discuţii lungi, căci ele au fost ba­zate pe motive reale şi sunt meni­te a sana unele din defectele noastre. Interesul publicului faţă de „U­­niune“ şi Congres, s’a dovedit în adunarea din Sibiiu în trei forme deosebite: prin participarea în mare număr la adunare, prin aderenţele şi urările, ce au sosit din toate păr­ţile şi prin jertfele, ce sau adus în şedinţa a doua a Congresului. Când dna Tordăşianu, refe­renta comisiunii financiare, a rapor­tat, că averea „Uniunii“ s’a urcat cu 4826 cor. şi a făcut apel la sim­ţul de jertfă al celor prezenţi, în un nobil avânt s’au adunat, în 20—25 de minute, la 2600 de cor. pentru fondurile „Uniunii.“ Unde mai ve­dem o jertfă atât de însemnată, pentru un scop măreţ, de la un po­por sărac şi oprimat ! Congresul a apreciat corect mun­ca grea şi cinstita a comitetului in­stituit anul trecut şi a ales din nou pe aceleaş vrednice membre în comitet încredinţându-le pe trei ani soarta­­Uniunii.« Ţinem să dăm numele acestor stimate doamne ; Maria B. Baiulescu, Braşov presi­­dentă; Maria Cosma, Sibiiu şi Elena Pop Hosszu-Longin, Deva, vicepre­zidente ; Virginia Vhicu, Braşov, ca­sieră; Sidonia Petrovici, Braşov, se­cretară. Membre în comitet: Elena Sabadeanu, Braşov, Gatinca Bâr­­seanu, Sibiiu, Paulina Rădulescu, Lugoj, Sofia Beleş, Arad, Ana Filip, Abrud, Elena Pop născ, Manîu, Blaj, Elena Dr. Meţianu, Zerneşti. Su­­plente: Maria Moldovan, Mediaş, Lucreţia Mureşian, Turda, Ana Pop de Lemeny Cluj. Avem încredere deplină în a­­cest comitet ştiind, că prezidentele şi membrele vor face totul pentru progresul „Uniunii“. In râvna lor de muncă însă le­ stau in cale multe piedeci şi greutăţi şi noi cu toţii trebue să le venim în ajutor. Cu toţii trebue sa promovăm mersul „Uniunii“, căci prin aceasta facem un mare şi neîntrecut bine poporului nostru. In deosebi să-şi împlinească datorinţa reuniunile din diferitele centre, să execute hotărârile ce le-a fixat congresul, cum şi venerabilele noastre dame de la ţară să-şi ia rolul de apostolat, luminând pe sate pe ţărancele române, atât de neglijate. Aceasta este una din dorinţele Con­gresului. Să lucrăm mână în mână, băr­baţi şi femei, — cum a zis prezi­dentul „Asociaţiunii“ dl Andrei Bâr­seanu — în înţelegere, şi după un sistem bine fixat, căci atunci vom ajunge scopul, ce-l urmăreşte «Uni­unea“. Aşa să ne ajute Dzeu! (sm.) şi Jules Payot: Mânia iute. Mânia iute este un atac de nebunie. Noi trebue să lăsăm, să ne conducă numai mintea. îndată ce perdem judecata in urma unei iritaţiuni violente, încetăm de a mai fi om. Mânia este un mic atac de nebunie. Omul devine animal sălbatic. Uitaţi-vă odată la un copil, iute de mânie, cât e de pocit. Sprâncenele lui sunt ridicate în sus, faţa înroşită, nările deschise larg, dinţii strânşi, de­getele adunate, ca nişte ghiară, ca la un dobitoc, ce vrea să muşte. Cel ce se mânie iute nu mai e stăpân pe simţirile saie, el nu mai ştie, ce face şi nici nu se poate gândi la ur­mările faptei sale Un copil iute de mâ­nie aruncă cu petic asupra celorlalţi, şi le poate scoate ochii, sau îi poate vă­tăma altfel. Câte cazuri de omoruri, în sfârşit, sunt urmările mâniei iuţi ! Cât de amar se căiesc făptuitorii lor, dar prea târziu! Şi o mânie mai domoală încă tre­­bue privită totdeauna de o tulburare spi­rituală. Oameni de felul acesta sunt ne­întrerupt rău dispuşi, se irită pen­tru toate nimicurile, şi n-au de loc simţul, că au, ori nu au dreptate. Dacă, de pildă, mâncarea se aduce prea târziu pe masă, încep a bombăni, fără să întrebe de cauză, şi se întărâtă îndată ce supa li pare prea caldă, ori prea rece, dacă-i prea sărată, ori prea puţin sărată. Scurt, nu sunt mulţumiţi niciodată, nimeni nu le face pe voie, şi toţi răsuflă uşuraţi, când se depărtează din casă. Nu există mânie îndreptăţită. Ori­ce lipsă de raţiune este un rău. Mânia ne împiedecă totdeauna să vedem lu­crurile limpede, cum sunt şi să jude­căm cu pătrundere. Omul nici nu se poate scuza, că n-ar fi de loc mânios, ci că e numai disgustat faţă de un om nepăsător şi răutăcios, care l-a adus in oarecari neplăceri. Intr-un astfel de caz ar fi mai bine să se caute motivele ne­plăcerii şi să le depărteze pe acestea. Cauzele mâniei zac adesea într-o slăbiciune înăscutâ a nervilor. Astfel de oameni se întărâtă foarte uşor. Cei mai mulţi oameni se mânie iute în urma consumării prea mari de carne şi alco­hol. Singurul mijloc contra mâniei iuţi, este liniştea, o mâncare uşoară, şi ab­ţinerea de la toate beuturile spirtuoase. Când copii mici se irită grabnic, şi ţipă des, fără nici un motiv, asta au putut-o moşteni de la părinţii lor. Poate că tatăl sau mama, au baut, mai na­­inte prea mult alcohol, ceea ce nu s-a răsbunat numai asupra lor, dar şi asu­pra copiilor lor. Mânia să n- o răsplătim nici­odată cu mânie. Dacă ajungem până acolo, că nu ne pierdem liniştea niciodată, chiar şi când avem de lucru cu oa­meni, cari se mânie iute, atunci în cu­­rând vom suferi mai puţin de această patimă a celorlalţi oameni. Dacă, de exemplu, părinţii noştri se irită uşor, să cercetăm cauza lucrului. Este asta urmarea unei încordări prea mari, este urmarea unei boale, ori chiar alcoho­­lul? Dacă ne dojeneşte cineva ca ne­dreptul, să nu răspundem nimic! Pentru ce, nu? Ca să ne putem apăra mai târziu, când îşi vine iară in stare normală! Nici­odată să nu răs­plătim mânia cu mânie. Pentru că, a­­tunci amândouă părţile se înfuriază, şi numai bine nu iese din asta. In ase­menea cazuri mai bine să abatem gân­durile celui mânios asupra altor lu­cruri. Şi numai­decât îşi va uita mânia, şi îşi vine iară In fire. Cum încâtva mâ­nia e molipsitoare, tot aşa e şi cu li­niştea. De aceea pe calce se mânie iute, să-l întâmpinăm totdeauna cu linişte sufletească şi cu sânge rece. Cum poţi stăpâni mânia? Dacă dela fire te întărâţi uşor, şi eşti aple­cat spre mânie, hotărăşte te cu tot dinadinsul, să-ţi stăpâneşti patima. Să ai totdeauna Înaintea ochilor, că vreai să fi om uber, şi că mânia este un semn de tulburare a minţii! De altcum un bun mijloc pentru a-ţi domoli mâ­nia, este să nu vorbeşti nimic, pen­tru că de fapt, fiecare vorbă dă motiv de nouă întărâtare. Să ocolim pe cel ce se mânie iute. Mânia iute este molipsitoare, de aceea să ne ferim de societatea celui ce se mânie iute. Copii să nu se joace nici­odată cu camarazi, cari să mânia iute. Ce să facem, când ne vatămă cineva? Să stăm liniştiţi. Să ne pier­dem şi noi mintea, când şi-o pierde acela? Vătămarea este o notă, că cel ce te vatăm­ă are creştere rea. Mânia iute se plăteşte scump. Nici o patimă n’a adus omenirei atâta pa­gubă, ca mânia iutei Boala asta nu cuprinde numai oameni singuratici, ci, adesea şi popoare întregi. Cu ce tur­bare b’su bătut intre sine unele po­poare pentru motive neînsemnate şi nevinovate? au ars case şi câmpuri, au ucis femei şi copii, şi s’au adus până la marginea perirei! Toate acestea s’ar putea ocoli, dacă omul ar asculta tot­deauna da raţiune. Moşul. Ministrul de externe al României despre Importanţa vatertei Ţarului. D. Em. Porum­­baru, ministru de externe al României a făcut următoarele declaraţii, cores­pondentului »Agenţiei Reuter«: „Vizita Ţarului poate fi con­siderată ca un eveniment de cea mai mare importanţă. Această vizită nu este numai o nouă probă de amiciţie şi un act de curtoazie către Suveranul nostru, ea are toată semnificarea unei aprobări acordate de puternicul imperiu rus pentru politica cuminte şi moderată, urmată de România, în timpul celor din urmă eveni­mente din Balcani, şi a unei con­sacrări a atărei de lucruri. Din punctul acesta de vedere, ea este o mare onoare pentru Ro­mânia, şi constitue o chezărie pre­ţioasă pentru viitor. Ţara noastră este mândră pentru că a putut inspira, prin atitudinea sa, aceste sentimente de simpatie şi amiciţie puternicului vecin, ce a jucat întotdeauna un rol principal in destinele Orientului european “ întrebat asupra audienţei contelui Czernin la Mai. La regele Carol mi­nistrul Porumbaru a declarat, că vizita de joi a contelui Czernin la regele Carol nu are nici o importanţă politică ci a fost un act de curtoazie. Contele Czernin, care a fost re­ţinut la dejun, s-a prezentat suvera­nului numai să’i mulţumească pentru decoraţia ce i-a acordat. Saşii şi statificarea adatai­ M S L­ i «f I»dr I­a k S rr *— I __ .1*» n AJtA»l/A~«IAC?IU ZJiIUUIUi Ulli DUUapfiSlil 11 se anunţă din Sibiiu, că proiectele de legi privitoare la statificarea admi­nistraţiei, depuse pe biroul camerei, au provocat mare consternare în cercurile politice săseşti. Se spune, că opinia publică săsească este contra reformelor pro­iectate şi pretinde ca deputaţii saşi să iese din sinul partidului muncii şi să ia lupta în contra acestor proiect. Tisza in audienţă. Contele Tisza a fost primit Sâmbătă în­­au­­dienţă la M. Sa în Schönbrunn. Tisza a referat M. Sale despre evenimentele parlamentare şi despre reforma adminis­trativă. Se afirmă, că Tisza a raportat şi în chestia autonomiei bisericei sâr­beşti pentru rezolvirea căreia are tra­tative cu factorii competenţi ai biseri­cei sârbeşti. Din Viena se anunţă, că Tisza s’a grăbit cu audienţa din cauză că M. S’a va pleca zilele aceste la Ischl, unde va sta preste vară şi acolo nu este obi­­ceiu a incomoda pe M. Sa cu chestii politice. Creştin-socialii din Un­­galisi. Partidul creşti­n-social din Ungaria a ţinut ori o adunare In Győr Prezidentul partidului Giesswein, depu­tat in cameră, a desvoltat în adunare cunoscutul program al acestui partid, care în Ungaria are puţini aderenţi. Nelegiuirea dela Alba-lulia In cameră. — Domnul ministru dela externe ameninţă. — In numărul nostru de Sâmbătă am amintit pe scurt — în lipsa datelor mai detailate—interpelaţia deputatului român d. Ştefan Pop în chestia nou­ii volnicii dela Alba lulia. Răspunsul pe care advocatul Sándor Iános, actualul ministru dela interne îl dă acestei in­terpolaţii nu ne spune nimic nou. Cli­şeul, vechiul clişeu înaugurat de şovi­nismul brutal şi viclean e tot acelaş. Doar’ de străluce răspunsul de faţă prin totala neorientare în politică —■ în ge­neral — şi în special în politica naţio­nalităţilor, pe care i-a imprimat’o acest curios »bell’ ami« al vieţii publice un­gureşti. Căci trecând cu vederea lipsa bon­tonului fie şi convenţional din răspun­sul răsuflat al acestui domn ministru, emitem, că nu e practic din capul lo­cului, ca în loc să te uizuieşti să cal­mezi spiritele, să împrăştii la amenin­ţări în dreapta ,şi în stânga. Iar d. Sándor Iános a ameninţat. In loc de mângâierea, că nu s’a promis măcar o revenire ulterioară asupra încălcărilor nesocotite, cari le-am îndurat, am avut durerea să auzim răsunând cu duiumul din fotoliul primului demnitar dela in­ternele acestei ţări frazele cinice de aprobare ale acestor încălcări. Şi ne doare, căci ca cei mai credincioşi cetă­ţeni ai acestei ţări, ce-am fost şi sun­tem, avem conştiinţa plină de convin­gerea, că prestigiul ei e prestigiul nos­tru şi pacea ei e şi cea a noastră. Mijloacele reale şi de o blândeţă de mar­tiri, cu cari am luptat ne dovedesc a­­ceste cu prisosinţă. Şi — credem — vom fi având şi noi dreptul doar batemi acum în vea­cul aşa zis al luminilor, sa cerem, ca să ni se recunoască pretensiunea modestă de-a avea noi o inimă, care să simtă atâta amar, ce ni se face. Nu e în firea Ro­mânului, ca să se tânguiască. E însă un ce fatal, care îl face să rabde, până ce întră cuţitul la os. Apoi.... Trece grabnic şi fără primejdii furtuna din senin, dar se deslănţuie turbat, cea pregătită încetul cu încetul de nourii negrii şi grei, ce se îngrămă­desc mereu.... Să fie siguri politicianii maghiari, că nu comitetul partidulu­­naţional e cel, care agită... Activitatea Ştiinţa şi poezia. Sunt două bune surori. Şi dacă ştiinţa nu este ea însăşi poezia, cum zice H. Spencer, este un bogat isvor al inspiraţiunii poetice. Şi savantul, care nu se ştie bucura de această comoară, care nu are simţ pentru poezia naturii şi a vieţii, mi se pare asemenea unui sgârcit, care strânge averi pentru alţii, iar el trăeşte in sărăcie. Mai mult, sa­vantul, care nu ţine samă, sau care despreţueşte partea morală a ştiinţei, metafizica şi poezia ei, devine fără şti­rea şi voia sa un duşman al simţemin­­telor morale, şi uneori devine chiar e­­ducator de caractere criminale. Exemplu »Le disciple« al lui Paul Bourget. Descoperirile şi invenţiunile ştiin­ţelor sunt mai minunate decât minunile miturilor religioase, şi decât toate crea­­ţiunile poetice ale fantaziei. Pentru că fantazia nu poate lucra decât cu date şi intuiţiuni din lumea cunoscută, iar ştiinţa ne descopere lucruri, legi şi fe­nomene încă necunoscute şi ne introduc astfel intr-o lume nouă. Ştiinţa este muza inspirătoare a poeziei şi a meta­fizicei. Şi aceste două muze, la rândul lor, reiau spiritul omenesc de la margi­nile lumei cunoscute, unde l-a lăsat ştiinţa, şi-l conduc mai departe în tai­nele vieţii şi ale universului. M. S.

Next