Gazeta Transilvaniei, august 1914 (Anul 77, nr. 169-191)

1914-08-01 / nr. 169

Nr. 169. ABONAMENTUL Pa au »a . . . 24 Coi' Pe o jum. de a.a 12 » Pe trai luni. . . U „ Pentru Romfnul« tl «trăl­ăiasa : Pe un an . . . 40 iei. ?® o jum. da t.n 20 „ VELE POST V­, 226 ZIAR POLITIC NAŢIONAL. 9 *A$UCL* / C¥fŢ* miBi B I i M Braşov, Vineri 1 (14) August 1914. Anul LXXVII. REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Târgul Inului Nr. 30 INSERATELE ■e primele Im mdmmnh­­irmyîe. Preţul dupm imm­i şi Învoială. MmnDiorisele nu ie Im­­napoiaxă. De pe teatrul răsboiului european. Lupte mărunte date cu vehe­menţă, iată ce înregistrează toate a­­genţiile telegrafice de pe întreagă întinderea liniilor de foc. Situaţia ge­nerală e aceeaş. Aceeaş emoţie pu­ternică în aşteptarea marilor lupte de mâine, pe care o lume întreagă le prevede aşteptându-le clipa cu un fatalism orb. Diferitele combinaţii se izbesc de zidul de fer al tăcerii ma­rilor comandamente militare. Totul se pregăteşte, se pune în lucrare şi se execută în vălul mistic al unui secret de cabinet. Diferite combinaţii şi prevederi sunt arun­cate lacom spre zarea misterioasă a unui viitor necunoscut. Ceea­ ce preocupă o lume în­treagă e bikiniul uriaş al celor două puternice tabere ale Europei. Şi se pare, că un pond considerabil aruncat în planşeta braţului cum­penei dinspre tripla alianţă este victoria Germaniei la Mühlhausen. Această victorie secerată de trupele admirabil disciplinate ale Nemţilor par a clătina uriaşa cumpănă dând cu un dodonism mai mult sau mai puţin pronunţat conturele sorţilor finali, hotărâtori. Dar toate aceste combinaţii de o aparenţă îndreptăţită se disolvă în nesiguranţa, pe care viitoarea acţiune, ce o va începe sombrul Albion, o desemnează în perpectivă. Căci să nu uităm, că Anglia, Doamna mărilor, nu va privi nicidecât nepăsătoare, cum ri­vala ei, a cărei superioritate pe us­cat o recunoaşte şi oficialitatea en­gleză, îşi acaparează încetul cu încetul eghemonia şi pe vasta împărăţie a mă­rilor. E deci fără îndoială, că Anglia, care de altcum şi a anunţat partici­parea la acest dans macabru al po­­poarelor Europei civilizate, va ţine tactul. Ori poate, cine ştie, acel tact îl va impune acţiunea puternicelor ei forturi plutitoare, insă cum, şi care clipă şi cu ce rezultat ? Iată o problemă, pe care nu o vor putea deslega nici calcularile pedant de exacte ale diferitelor cabinete de stat major, şi nici combinaţiile savante ale marilor teoreticiani istorici; ea va fi deslegată numai prin forţa primi­tivă, dar lămuritoare de situaţii di­ficile a pumnului. Această forţă nu­mai va fi în stare să spargă pătura nebuloasă, ce înfăşură misterios gân­durile ascunse ale politicianilor din ţara negurilor. Manevrările ascunse ale puter­nicei flote engleze au pus pe gân­duri şi pe Italia, care din anumite consideraţii de ordin mai mult te­ritorial estern îşi propusese să ră­mână neutrală. Se aşteaptă deci din clipă în clipă anunţarea oficială a intrării şi acestei puteri în acţiune. Nu se poate însă conta cu siguranţă pe o acţiune a Italiei pe lângă tri­­plică. S’ar părea, că ne ar desminţi formal cele trei tratate legate în parte cu fiecare din celelalte două puteri ale triplei alianţe precum şi în comun cu amândouă ca alianţă dublă. Istoria însă ne-a arătat efemerul acestor tratate pe hârtie, când e vorba de-a prinde momentul, care îţi îmbie câştigul real al unei învoeli glorioase abandonând aven­turile unui orgoliu, a cărui satisfa­cere e atât de probabilă. Iată deci atâtea şi atâtea mo­tive pentru a crede în duplicitatea unei viitoare acţiuni a Italiei. Şi această duplicitate dacă se va adeveri se va putea mulţămi numai misticismului, în care e învăluită întreagă atitudinea şi vii­toarea păşire a Marei Britanii. Pe de altă parte măsurile de până acum de pe uscat nu ne spun încă absolut nimic. Ni prezintă doar’ într’un prolog macabru pe actorii sân­geroşi, cari vor avea să joace în­treagă drama aceasta complicată contribuind şi ei la deslegarea ei. Controversele dintre deosebitele dispoziţii din cele patru mari capi­tole — controverse, a căror anta­gonism se pronunţă adeseori în massa etnică a unuia şi aceluiaş readuc braţele balansei în favorul Berlinului. Căci singur Berlinul dis­pune de forţa preţioasă a unei soli­darităţi neclintite ...... Dar ceasul hotărâtor se apropie. Şi de­odată cu el şi clipa, care va scoate totul la iveală curăţind at­mosfera aceasta de groază, cenuşă şi ruină. Un rol înălţător şi demn în a­­ceastă uriaşă luptă pentru existenţă şi-a pregătit viteazul regal al Ro­mâniei ale cărei forţe preţioase vor fi doar pondul cel mai deciziv în a­­ceastă măsurare de forţe aproape egale. Acţiunea armatei germane, D. de Waldhausen, ministrul Germaniei la Bucureşti comunică ur­mătoarele: „Situaţia în faţa inimicului este bună la Est şi la Vest. Liege-ul se găseşte în mod absolut în mânile noastre. Oficial se anunţă că armata belgiană a fost bătută şi a suferit mari pierderi. 4000 belgieni au fost făcuţi prisonieri. Trupele de la fron­tierele prusiene au luat 8 tunuri şi mai multe furgoane de muniţii de la o brigadă de cavalerie rusească respinsă lângă Bialla. „Landwehrul prusian a respins lângă Schmalenlingben un detaşa­ment mai puternic de infanterie cu mitrailere. „Trupele austriace de dincolo de Vistula şi din Galiţia centrală merg înainte. „Un milion şi 250 de mii de voluntari s’au prezentat în Germania pentru serviciul de războiu“. O nouă victorie germană. BERLIN 12 Aug. O brigadă mixtă aparţinând corpului XV de armată franceză înaintând, a fost atacată de trupele noastre de aco­perire lângă Lagarde în Lorena şi respinsă în pădurea de la Party, la Ne de Luneville, cu mari pierderi, lăsând în mâinile noastre un steag, două baterii şi patru mitraliere cum şi şapte sute de prizonieri. Un ge­neral francez a fost ucis. O scrisoare a împăratului Wilhelm către regele Greciei. Viena, 12 Aug. Ziarul „Patris“ din Atena anunţă că astăzi minis­trul plenipotenţiar german din Atena, a remis regelui Constantin, o scri­soare autografă din partea împăratu­lui Wilhelm al Germaniei. După „Patris“ împăratul Wil­helm sfătueşte pe regele Constantin în scrisoarea sa să păstreze cea mai strictă neutralitate faţă de răsboiul European. Atitudinea Bulgariei. Un diplomat vorbind de atitudi­nea Bulgariei a spus: Dacă Bulgaria ar trece de par­tea Austriei, acuma când Rusia în­cepe războiul, poporul bulgar ar co­mite cea mai neagră ingratitudine, fiindcă dacă există azi şi se bucură de a avea un stat independent, a­­ceasta o datoreşte numai marilor sa­crificii făcute de Rusia. Şi întrebat ce ar face Rusia în cazul acesta, diplomatul rus a răs­puns violent: — Ar pedepsi cu asprime o asemenea ingratitudine. Am debarca în Bulgaria 30.000 de cazaci, cari nu ar avea altă misiune decât aceea de a extermina totul în calea lor. Nici o milă şi nici o cruțare va­ trebui să rămâe de pomină această pedeapsă aplicată ingratitudinei. Răspunsul Bulgariei la nota Rusiei. Bucureşti, 28 iulie. Guvernul bulgar a răspuns notei ruse că Bul­garia va păstra până la sfârşit cea mai strictă neutralitate şi că nu va permite formarea de bande contra vecinilor. " Escadra "engleză atacată de submarinele germane. Londra, 12 August. Submari­nele germane au atacat escadra de crucişetoare engleze. Nici un vas englez n’a fost atins. Ruşii se retrag. Viena, 13 August. Ruşii eva­­cuiază în grabă regiunile dela gra­niţa turco-rusă, retrăgându-se spre interior, dând foc depozitelor de a­­provizionări. Noua Suliţă Rusească ocupată de austriaci. Bucureşti, 30 Iulie. Trupele aus­­triace­ au trecut în noua Suliţă rusească pe care au ocupat-o în 27 Iulie, fără să 11-36 fi opus. rezistenţă. Trupele ru­seşti s’ar fi retras laaTarasantz şi nu­meroase trupe austriace ar fi trecut şi trec încă în Rusia. BUCUREŞTI 30 Iulie. O tele­gramă primită de legaţiunea germană de aici anunţă, că la Belfort s-a dat o mare luptă dintre francezi şi germani. Au fost în luptă 100.000 de soldaţi. Este prima bătălie însemnată ce se semnalează între armata ger­mană şi cea franceză. Telegrama spune că, armata germană a obţinut o victorie stră­lucită. BUCUREŞTI,C31 Iulie. Banca Naţională va pune în circulaţie hârtii de 5 şi 10 lei, cari ca şi cele de 20, 100 şi 1000 lei au valoare de aur. Hervé de ieri,— flervé de azi... O splendidă renegare de principal Trăia un permanent ostracizat din societate, un antipatriot. El se numea ; el se numeşte llervé. Când fiorurile sfinte ale dragostei de ţară imobila sufletele franţuzeşti; când defilarea ar-m­atei deştepta în inimi speranţe ce fac să înalţe, doruri ce mişcă sufle­tele; când discursurile vibrante a celor ce reuşeau să dea glas celor mai tai­nice iubiri, apărea atunci o declaraţie, sau un gest o vorbă sau un discurs al lui Heivé... »Tricolorul francez e vrednic să stea pe un moşoroiu de băligar», era formula trivială şi cinică a gonitului de eri, din Franţa sau din Elveţia, a istonitului de ori din orice grupare socială. Hervé era antimilitaristul ci­nic, era antipatriotul ce-şi istovea viaţa lui în închisori ori dincolo de ţara ce se părea că ii e ruşine să o numească «a lui». Hervé era un cri­minal. Numele lui n’avea ce căuta, toc­mai acuma, când nici­ o coardă a ini­­melor franceze nu mai răsună decât la scumpa adiere a iubirei de ţară. Şi totuşi printr’o splendidă ciudăţenie a soartei, numele lui Hervé veni iarăş pe buzele celor ce nu mai trăesc de­cât pentru aşi apăra grădina lor fe­erică, care e marea Franţă! Numele lui Hervé reveni din nou la mintea şi pe buzele celor ce-l considerau ca odios; dar de data aceasta Înconjurat de aurecla magică a martirului, de at­mosfera Îmbietoare a eroului. Căci Hervé, antipatriotul şi antimilitaristul Hervé de până ori, svârli in cenuşe nedemnele lui credinţe, şi ca ori ce bun francez alergă — el teoreticia­nul, — la sunetul goarnelor de apel, şi ceru voia, imploră pe şeflii oştire­ de-a i se face gloria ca să moară sub cutele drapelului iubit. Fie iertat Hervé de eril Fie slăvit Hervé de astăzi. Ges­tul lul este cea mai frumoasă dovadă că In marile zile când vorbele n’au rol, ci numai faptele, in aceste cutre­murătoare zile, cochetăria, teoria, ci­nismul prefăcut al şcolilor cinice, lite­­ralismul fals şi umanitarismul bolnă­vicios, dispar ca ceaţa In faţa strălu­citoarelor raze ale soarelui iubirei de ţară. Renegarea splendidă a lui Hervé ne arată cât de nesi­ncere sunt dog­mele antipatriotice, şi cât de profund, cât de cutremurător de profund e ins­tinctul acesta ce desparte pe om de bestie, Instinctul patriotic. In vremuri de linişte putem per­mite luxul de a ne preface că nu iu­bim cea ce e mai vrednic de iubit pe lume, pământul ţarei noastre. Dar cli­pitele grele ale Patriei, aduce din sufle­tele prefăcuta cinice, curata lor por­nire... Ele fac dintr’un Hervé un erou vrednic de Întreaga admiraţie a unui popor ce-şi discută In aceste momen­te rolul lui în lumel Antimilitaris­mul a murit prin însăşi gestul apos­tolului săul Semper. (Românul din România). CONSTANŢA 30 Iulie. Flota rusă încrucişează în marea Neagră. " ■' "1 —n Viaţa intelectuală româ­nească în oraşele din Ardeal. (Cum este şî cum ar trebui să fie). De Dr. Tioica Petra-Petrescu. (Urmare din Nr. 159). VIII. Dar ce ne-au greşit târgurile cele mari de lăsăm pe ţăranii noştri să-şi cumpere „la oraş“ toate bazaconiile dela păscălitori şi toate broşurile naive, scrise de oameni naivi? N’am putea noi, in­telectualii, în frunte cu „Asociaţiunea", să deschidem câte o prăvălie ambulantă, în care să se vândă numai broşuri po­trivite pentru ţărănimea noastră? Să nu râdem de planul acesta, fiindcă a fost primit tot cu zâmbete şi în Germania, dar a adus roade bogate, în scurtă vreme. Dacă vrem să răspândim cartea bună, trebue să facem câte o concesie ca aceasta, cu prăvălia ambulantă, cu cu atât mai bine să ne apropiem de sufletul ţărănesc. Şi în legătură cu prăvălia ambu­lantă colportajul la sate şi la oraşe. Anii trecuţi a fost vorba de el, dar după ce s’a desbătut câteva săptămâni a dis­părut ideia, fără ca să fi prins. O constatare dureroasă aceasta, pe care trebue să o facem, cu atât mai du­reroasă cu cât vedem că la alte neamuri cu înflorirea sistematică a colportajului s’a ridicat starea culturală a poporului respectiv. IX. După cum ne entuziasmăm repede de colportaj d. e. și ne lăsăm tot atât de repede de planurile croite — tot aşa suntem şi în ce priveşte alte planuri. Corurile noastre, în cea mai mare parte, vegetează. Să mai pledez pentru congrese de ale corurilor noastre? Să mai accentuez câtă încredere în sine câştigă un neam, dacă societăţiile sale culturale se adună din vreme ’n vreme într’un singur loc, ca să sărbătorească o clipă însemnată din viaţa uneia sau a celeilalte din so­cietăţi ?’ Mulţi vor fi fost de faţă în „Are­nele române“, de anul jubilar 1906, în Bucureşti. Vor fi auzit cântecele execu­tate de zeci de coruri din diferite ţinu­turi şi vor fi întonat şi ei, deşi poate că nu sunt muzicali, „Imnul unirii“, care este imnul şi al celor muzicali şi al ce­lor nemuzicali. In clipita aceea te stră­bate un fior din creştet până ’n tălpi, dacă ai inimă, dacă ai sânge ’n vine, şi nu uiţi cu una cu două, dimpotrivă, nu uiţi nici­odată, acest fior, căci îţi trece în vistieria, care nu se poate fura, a su­fletului tău curat. Fiorul acesta îţi dă nădejdi în viitor, fiorul acesta te în­deamnă să perseverezi pe cărarea apu­cată, în folosul alor tăi, fiorul acesta te face să te simţeşti un atom dintr’un complex mare, gigantic, strălucit. Când ştii că ai atâţia şi-atâţia fraţi de un sânge, îţi creşte inima de bucurie, prinzi nădejdi pentru viitor —­e altă dragostea cu care munceşti. Nu, eşti conştiu că nu vrei să fi orgolios, nu doreşti să te ridici peste puterile tale, dar altfel vorbeşti, altfel acţionezi când fiorii sunt mai mulţi şi mai puternici. X. La alt punct capital vreau să adust acum, la întrebarea bibliotecilor publice. Dacă aş avea putinţa v’aş duce atât de bucuros, pe DV., pe toţi,­ în lena — acum, în clipa aceasta, ca să vedeţi o instituţie model. V’aş arăta aşanu­­mitul „Volkhaus“ — „casa poporului“, înfiinţat de profesorul Abbe, modelul unui om desinteresat, fostul conducător a­l vestitului „institut optic Carl Zeiss“ din acelaş oraş. Palatul, căci poate fi vorba de palat,aici, este zidit în stilul renaşterei germane şi a costat cam un milion şi jumătate de mărci. Instituţia s’a înfiinţat dintr’o fundaţiune filantro­pică, în oraşul, care abea dacă numără astăzi peste 30.000 de locuitori. Dar ce-i este dat să vadă ochiului în această „casă a poporului“? Dela orele 10 di­mineaţa până la 10 seara are dreptul oricine, fără de a arăta vreo legitimaţie şi fără de a fi stingherit de nimeni, să consulte o bibliotecă gigantică, manuală, şi o bibliotecă publică, care conţine peste 26.000 volume. Săli mari, spaţi­oase, luminoase, cu o tăcere de biserică răspândită în ele. Lumină electrică, calo­rifere, săli de lectură, săli de conferenţe, muzee, expozii industriale şi expoziţii de pictură. In sălile reservate pentru jur­nale afli 120 jurnale germane şi streine, de toate nuanţele, în sălile revistelor şi ale broşurilor, reviste şi broşuri, cari sunt cetite cu avidu­itate de muncitori, de studenţi, de profesori de liceu, de profesori universitari. Sala cea mare poate cuprinde 15—18000 de spectatori. Aici se ţin prelegerile universităţii po­porale, aici adunările generale ale tu­turor societăţilor, fie de ori­care colorit politic (cotizaţia este minimală), aici se dau concerte poporale şi reprezentaţii de diletanţi. Toate clasele sociale îşi dau întâlnire aici, nimeni nu este esclus, dacă doreşte să ia parte în „casa po­porului“. Ca să vedeţi cât interes poartă po­pulaţia faţă de bibliotecă, este de ajuns, cred, să amintesc, că în a. 1911 s-au dat împrumut 145.000 de volume la circa 10.000 de cetitori, şi, altă cifră elocventă, că sălile de lectură au fost cercetate, în anul 1911, de 205.000 de cetitori. Nu-mi vine să fac comparaţii cu ceeace ce este la noi, fiindcă ştiu că referinţele noastre in trecut au fost al­tele, dacă o să constat însă că într’un oraş ca Braşovul nu se simţeşte trebu­inţa fondării unei biblioteci independente, care să adune, ca într’un Igiânar, tot ce se scrie româneşte de seamă, în Ro­mânia şi la noi, ca publicul românesc să aibă de unde să primească îndem­nuri de lectură românească — cred, că spun numai adevărul. (Va urma.)

Next