Gazeta Transilvaniei, august 1914 (Anul 77, nr. 169-191)
1914-08-01 / nr. 169
Nr. 169. ABONAMENTUL Pa au »a . . . 24 Coi' Pe o jum. de a.a 12 » Pe trai luni. . . U „ Pentru Romfnul« tl «trălăiasa : Pe un an . . . 40 iei. ?® o jum. da t.n 20 „ VELE POST V, 226 ZIAR POLITIC NAŢIONAL. 9 *A$UCL* / C¥fŢ* miBi B I i M Braşov, Vineri 1 (14) August 1914. Anul LXXVII. REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Târgul Inului Nr. 30 INSERATELE ■e primele Im mdmmnhirmyîe. Preţul dupm immi şi Învoială. MmnDiorisele nu ie Imnapoiaxă. De pe teatrul răsboiului european. Lupte mărunte date cu vehemenţă, iată ce înregistrează toate agenţiile telegrafice de pe întreagă întinderea liniilor de foc. Situaţia generală e aceeaş. Aceeaş emoţie puternică în aşteptarea marilor lupte de mâine, pe care o lume întreagă le prevede aşteptându-le clipa cu un fatalism orb. Diferitele combinaţii se izbesc de zidul de fer al tăcerii marilor comandamente militare. Totul se pregăteşte, se pune în lucrare şi se execută în vălul mistic al unui secret de cabinet. Diferite combinaţii şi prevederi sunt aruncate lacom spre zarea misterioasă a unui viitor necunoscut. Ceea ce preocupă o lume întreagă e bikiniul uriaş al celor două puternice tabere ale Europei. Şi se pare, că un pond considerabil aruncat în planşeta braţului cumpenei dinspre tripla alianţă este victoria Germaniei la Mühlhausen. Această victorie secerată de trupele admirabil disciplinate ale Nemţilor par a clătina uriaşa cumpănă dând cu un dodonism mai mult sau mai puţin pronunţat conturele sorţilor finali, hotărâtori. Dar toate aceste combinaţii de o aparenţă îndreptăţită se disolvă în nesiguranţa, pe care viitoarea acţiune, ce o va începe sombrul Albion, o desemnează în perpectivă. Căci să nu uităm, că Anglia, Doamna mărilor, nu va privi nicidecât nepăsătoare, cum rivala ei, a cărei superioritate pe uscat o recunoaşte şi oficialitatea engleză, îşi acaparează încetul cu încetul eghemonia şi pe vasta împărăţie a mărilor. E deci fără îndoială, că Anglia, care de altcum şi a anunţat participarea la acest dans macabru al popoarelor Europei civilizate, va ţine tactul. Ori poate, cine ştie, acel tact îl va impune acţiunea puternicelor ei forturi plutitoare, insă cum, şi care clipă şi cu ce rezultat ? Iată o problemă, pe care nu o vor putea deslega nici calcularile pedant de exacte ale diferitelor cabinete de stat major, şi nici combinaţiile savante ale marilor teoreticiani istorici; ea va fi deslegată numai prin forţa primitivă, dar lămuritoare de situaţii dificile a pumnului. Această forţă numai va fi în stare să spargă pătura nebuloasă, ce înfăşură misterios gândurile ascunse ale politicianilor din ţara negurilor. Manevrările ascunse ale puternicei flote engleze au pus pe gânduri şi pe Italia, care din anumite consideraţii de ordin mai mult teritorial estern îşi propusese să rămână neutrală. Se aşteaptă deci din clipă în clipă anunţarea oficială a intrării şi acestei puteri în acţiune. Nu se poate însă conta cu siguranţă pe o acţiune a Italiei pe lângă triplică. S’ar părea, că ne ar desminţi formal cele trei tratate legate în parte cu fiecare din celelalte două puteri ale triplei alianţe precum şi în comun cu amândouă ca alianţă dublă. Istoria însă ne-a arătat efemerul acestor tratate pe hârtie, când e vorba de-a prinde momentul, care îţi îmbie câştigul real al unei învoeli glorioase abandonând aventurile unui orgoliu, a cărui satisfacere e atât de probabilă. Iată deci atâtea şi atâtea motive pentru a crede în duplicitatea unei viitoare acţiuni a Italiei. Şi această duplicitate dacă se va adeveri se va putea mulţămi numai misticismului, în care e învăluită întreagă atitudinea şi viitoarea păşire a Marei Britanii. Pe de altă parte măsurile de până acum de pe uscat nu ne spun încă absolut nimic. Ni prezintă doar’ într’un prolog macabru pe actorii sângeroşi, cari vor avea să joace întreagă drama aceasta complicată contribuind şi ei la deslegarea ei. Controversele dintre deosebitele dispoziţii din cele patru mari capitole — controverse, a căror antagonism se pronunţă adeseori în massa etnică a unuia şi aceluiaş readuc braţele balansei în favorul Berlinului. Căci singur Berlinul dispune de forţa preţioasă a unei solidarităţi neclintite ...... Dar ceasul hotărâtor se apropie. Şi deodată cu el şi clipa, care va scoate totul la iveală curăţind atmosfera aceasta de groază, cenuşă şi ruină. Un rol înălţător şi demn în această uriaşă luptă pentru existenţă şi-a pregătit viteazul regal al României ale cărei forţe preţioase vor fi doar pondul cel mai deciziv în această măsurare de forţe aproape egale. Acţiunea armatei germane, D. de Waldhausen, ministrul Germaniei la Bucureşti comunică următoarele: „Situaţia în faţa inimicului este bună la Est şi la Vest. Liege-ul se găseşte în mod absolut în mânile noastre. Oficial se anunţă că armata belgiană a fost bătută şi a suferit mari pierderi. 4000 belgieni au fost făcuţi prisonieri. Trupele de la frontierele prusiene au luat 8 tunuri şi mai multe furgoane de muniţii de la o brigadă de cavalerie rusească respinsă lângă Bialla. „Landwehrul prusian a respins lângă Schmalenlingben un detaşament mai puternic de infanterie cu mitrailere. „Trupele austriace de dincolo de Vistula şi din Galiţia centrală merg înainte. „Un milion şi 250 de mii de voluntari s’au prezentat în Germania pentru serviciul de războiu“. O nouă victorie germană. BERLIN 12 Aug. O brigadă mixtă aparţinând corpului XV de armată franceză înaintând, a fost atacată de trupele noastre de acoperire lângă Lagarde în Lorena şi respinsă în pădurea de la Party, la Ne de Luneville, cu mari pierderi, lăsând în mâinile noastre un steag, două baterii şi patru mitraliere cum şi şapte sute de prizonieri. Un general francez a fost ucis. O scrisoare a împăratului Wilhelm către regele Greciei. Viena, 12 Aug. Ziarul „Patris“ din Atena anunţă că astăzi ministrul plenipotenţiar german din Atena, a remis regelui Constantin, o scrisoare autografă din partea împăratului Wilhelm al Germaniei. După „Patris“ împăratul Wilhelm sfătueşte pe regele Constantin în scrisoarea sa să păstreze cea mai strictă neutralitate faţă de răsboiul European. Atitudinea Bulgariei. Un diplomat vorbind de atitudinea Bulgariei a spus: Dacă Bulgaria ar trece de partea Austriei, acuma când Rusia începe războiul, poporul bulgar ar comite cea mai neagră ingratitudine, fiindcă dacă există azi şi se bucură de a avea un stat independent, aceasta o datoreşte numai marilor sacrificii făcute de Rusia. Şi întrebat ce ar face Rusia în cazul acesta, diplomatul rus a răspuns violent: — Ar pedepsi cu asprime o asemenea ingratitudine. Am debarca în Bulgaria 30.000 de cazaci, cari nu ar avea altă misiune decât aceea de a extermina totul în calea lor. Nici o milă şi nici o cruțare va trebui să rămâe de pomină această pedeapsă aplicată ingratitudinei. Răspunsul Bulgariei la nota Rusiei. Bucureşti, 28 iulie. Guvernul bulgar a răspuns notei ruse că Bulgaria va păstra până la sfârşit cea mai strictă neutralitate şi că nu va permite formarea de bande contra vecinilor. " Escadra "engleză atacată de submarinele germane. Londra, 12 August. Submarinele germane au atacat escadra de crucişetoare engleze. Nici un vas englez n’a fost atins. Ruşii se retrag. Viena, 13 August. Ruşii evacuiază în grabă regiunile dela graniţa turco-rusă, retrăgându-se spre interior, dând foc depozitelor de aprovizionări. Noua Suliţă Rusească ocupată de austriaci. Bucureşti, 30 Iulie. Trupele austriace au trecut în noua Suliţă rusească pe care au ocupat-o în 27 Iulie, fără să 11-36 fi opus. rezistenţă. Trupele ruseşti s’ar fi retras laaTarasantz şi numeroase trupe austriace ar fi trecut şi trec încă în Rusia. BUCUREŞTI 30 Iulie. O telegramă primită de legaţiunea germană de aici anunţă, că la Belfort s-a dat o mare luptă dintre francezi şi germani. Au fost în luptă 100.000 de soldaţi. Este prima bătălie însemnată ce se semnalează între armata germană şi cea franceză. Telegrama spune că, armata germană a obţinut o victorie strălucită. BUCUREŞTI,C31 Iulie. Banca Naţională va pune în circulaţie hârtii de 5 şi 10 lei, cari ca şi cele de 20, 100 şi 1000 lei au valoare de aur. Hervé de ieri,— flervé de azi... O splendidă renegare de principal Trăia un permanent ostracizat din societate, un antipatriot. El se numea ; el se numeşte llervé. Când fiorurile sfinte ale dragostei de ţară imobila sufletele franţuzeşti; când defilarea ar-matei deştepta în inimi speranţe ce fac să înalţe, doruri ce mişcă sufletele; când discursurile vibrante a celor ce reuşeau să dea glas celor mai tainice iubiri, apărea atunci o declaraţie, sau un gest o vorbă sau un discurs al lui Heivé... »Tricolorul francez e vrednic să stea pe un moşoroiu de băligar», era formula trivială şi cinică a gonitului de eri, din Franţa sau din Elveţia, a istonitului de ori din orice grupare socială. Hervé era antimilitaristul cinic, era antipatriotul ce-şi istovea viaţa lui în închisori ori dincolo de ţara ce se părea că ii e ruşine să o numească «a lui». Hervé era un criminal. Numele lui n’avea ce căuta, tocmai acuma, când nici o coardă a inimelor franceze nu mai răsună decât la scumpa adiere a iubirei de ţară. Şi totuşi printr’o splendidă ciudăţenie a soartei, numele lui Hervé veni iarăş pe buzele celor ce nu mai trăesc decât pentru aşi apăra grădina lor feerică, care e marea Franţă! Numele lui Hervé reveni din nou la mintea şi pe buzele celor ce-l considerau ca odios; dar de data aceasta Înconjurat de aurecla magică a martirului, de atmosfera Îmbietoare a eroului. Căci Hervé, antipatriotul şi antimilitaristul Hervé de până ori, svârli in cenuşe nedemnele lui credinţe, şi ca ori ce bun francez alergă — el teoreticianul, — la sunetul goarnelor de apel, şi ceru voia, imploră pe şeflii oştire de-a i se face gloria ca să moară sub cutele drapelului iubit. Fie iertat Hervé de eril Fie slăvit Hervé de astăzi. Gestul lul este cea mai frumoasă dovadă că In marile zile când vorbele n’au rol, ci numai faptele, in aceste cutremurătoare zile, cochetăria, teoria, cinismul prefăcut al şcolilor cinice, literalismul fals şi umanitarismul bolnăvicios, dispar ca ceaţa In faţa strălucitoarelor raze ale soarelui iubirei de ţară. Renegarea splendidă a lui Hervé ne arată cât de nesincere sunt dogmele antipatriotice, şi cât de profund, cât de cutremurător de profund e instinctul acesta ce desparte pe om de bestie, Instinctul patriotic. In vremuri de linişte putem permite luxul de a ne preface că nu iubim cea ce e mai vrednic de iubit pe lume, pământul ţarei noastre. Dar clipitele grele ale Patriei, aduce din sufletele prefăcuta cinice, curata lor pornire... Ele fac dintr’un Hervé un erou vrednic de Întreaga admiraţie a unui popor ce-şi discută In aceste momente rolul lui în lumel Antimilitarismul a murit prin însăşi gestul apostolului săul Semper. (Românul din România). CONSTANŢA 30 Iulie. Flota rusă încrucişează în marea Neagră. " ■' "1 —n Viaţa intelectuală românească în oraşele din Ardeal. (Cum este şî cum ar trebui să fie). De Dr. Tioica Petra-Petrescu. (Urmare din Nr. 159). VIII. Dar ce ne-au greşit târgurile cele mari de lăsăm pe ţăranii noştri să-şi cumpere „la oraş“ toate bazaconiile dela păscălitori şi toate broşurile naive, scrise de oameni naivi? N’am putea noi, intelectualii, în frunte cu „Asociaţiunea", să deschidem câte o prăvălie ambulantă, în care să se vândă numai broşuri potrivite pentru ţărănimea noastră? Să nu râdem de planul acesta, fiindcă a fost primit tot cu zâmbete şi în Germania, dar a adus roade bogate, în scurtă vreme. Dacă vrem să răspândim cartea bună, trebue să facem câte o concesie ca aceasta, cu prăvălia ambulantă, cu cu atât mai bine să ne apropiem de sufletul ţărănesc. Şi în legătură cu prăvălia ambulantă colportajul la sate şi la oraşe. Anii trecuţi a fost vorba de el, dar după ce s’a desbătut câteva săptămâni a dispărut ideia, fără ca să fi prins. O constatare dureroasă aceasta, pe care trebue să o facem, cu atât mai dureroasă cu cât vedem că la alte neamuri cu înflorirea sistematică a colportajului s’a ridicat starea culturală a poporului respectiv. IX. După cum ne entuziasmăm repede de colportaj d. e. și ne lăsăm tot atât de repede de planurile croite — tot aşa suntem şi în ce priveşte alte planuri. Corurile noastre, în cea mai mare parte, vegetează. Să mai pledez pentru congrese de ale corurilor noastre? Să mai accentuez câtă încredere în sine câştigă un neam, dacă societăţiile sale culturale se adună din vreme ’n vreme într’un singur loc, ca să sărbătorească o clipă însemnată din viaţa uneia sau a celeilalte din societăţi ?’ Mulţi vor fi fost de faţă în „Arenele române“, de anul jubilar 1906, în Bucureşti. Vor fi auzit cântecele executate de zeci de coruri din diferite ţinuturi şi vor fi întonat şi ei, deşi poate că nu sunt muzicali, „Imnul unirii“, care este imnul şi al celor muzicali şi al celor nemuzicali. In clipita aceea te străbate un fior din creştet până ’n tălpi, dacă ai inimă, dacă ai sânge ’n vine, şi nu uiţi cu una cu două, dimpotrivă, nu uiţi niciodată, acest fior, căci îţi trece în vistieria, care nu se poate fura, a sufletului tău curat. Fiorul acesta îţi dă nădejdi în viitor, fiorul acesta te îndeamnă să perseverezi pe cărarea apucată, în folosul alor tăi, fiorul acesta te face să te simţeşti un atom dintr’un complex mare, gigantic, strălucit. Când ştii că ai atâţia şi-atâţia fraţi de un sânge, îţi creşte inima de bucurie, prinzi nădejdi pentru viitor —e altă dragostea cu care munceşti. Nu, eşti conştiu că nu vrei să fi orgolios, nu doreşti să te ridici peste puterile tale, dar altfel vorbeşti, altfel acţionezi când fiorii sunt mai mulţi şi mai puternici. X. La alt punct capital vreau să adust acum, la întrebarea bibliotecilor publice. Dacă aş avea putinţa v’aş duce atât de bucuros, pe DV., pe toţi, în lena — acum, în clipa aceasta, ca să vedeţi o instituţie model. V’aş arăta aşanumitul „Volkhaus“ — „casa poporului“, înfiinţat de profesorul Abbe, modelul unui om desinteresat, fostul conducător al vestitului „institut optic Carl Zeiss“ din acelaş oraş. Palatul, căci poate fi vorba de palat,aici, este zidit în stilul renaşterei germane şi a costat cam un milion şi jumătate de mărci. Instituţia s’a înfiinţat dintr’o fundaţiune filantropică, în oraşul, care abea dacă numără astăzi peste 30.000 de locuitori. Dar ce-i este dat să vadă ochiului în această „casă a poporului“? Dela orele 10 dimineaţa până la 10 seara are dreptul oricine, fără de a arăta vreo legitimaţie şi fără de a fi stingherit de nimeni, să consulte o bibliotecă gigantică, manuală, şi o bibliotecă publică, care conţine peste 26.000 volume. Săli mari, spaţioase, luminoase, cu o tăcere de biserică răspândită în ele. Lumină electrică, calorifere, săli de lectură, săli de conferenţe, muzee, expozii industriale şi expoziţii de pictură. In sălile reservate pentru jurnale afli 120 jurnale germane şi streine, de toate nuanţele, în sălile revistelor şi ale broşurilor, reviste şi broşuri, cari sunt cetite cu aviduitate de muncitori, de studenţi, de profesori de liceu, de profesori universitari. Sala cea mare poate cuprinde 15—18000 de spectatori. Aici se ţin prelegerile universităţii poporale, aici adunările generale ale tuturor societăţilor, fie de oricare colorit politic (cotizaţia este minimală), aici se dau concerte poporale şi reprezentaţii de diletanţi. Toate clasele sociale îşi dau întâlnire aici, nimeni nu este esclus, dacă doreşte să ia parte în „casa poporului“. Ca să vedeţi cât interes poartă populaţia faţă de bibliotecă, este de ajuns, cred, să amintesc, că în a. 1911 s-au dat împrumut 145.000 de volume la circa 10.000 de cetitori, şi, altă cifră elocventă, că sălile de lectură au fost cercetate, în anul 1911, de 205.000 de cetitori. Nu-mi vine să fac comparaţii cu ceeace ce este la noi, fiindcă ştiu că referinţele noastre in trecut au fost altele, dacă o să constat însă că într’un oraş ca Braşovul nu se simţeşte trebuinţa fondării unei biblioteci independente, care să adune, ca într’un Igiânar, tot ce se scrie româneşte de seamă, în România şi la noi, ca publicul românesc să aibă de unde să primească îndemnuri de lectură românească — cred, că spun numai adevărul. (Va urma.)