Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1914 (Anul 77, nr. 242-264)

1914-11-01 / nr. 242

Nr. 242. Sâmbătă 1 (14 Noemvrie n.) 1914 Anul LXXVII. ABONAMENTUL Pe on ta . . .24 Co*. jPe o jnsB. de b.i 12 w P« trei larii. . . 6 „ f°«ntru România ţi str&inătate. Pe mn ea . . . 40 lei. Pe o josa. de an 20 „ tftSFOH N­. 226. REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Târgul Inului Nr. 80 INSERATELE se primesc la adminis­traţie. Preţul dupi tarii şi Învoială. ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Manuscrisele nu se In­­napoiaia. Pressa şi bărbaţii maghiari despre scrisoarea lui Tisza. Pressa maghiară a primit cu diferite sentimente scrisoarea conte­lui Tisza adresată Mitropolitului Me­­ţianu. In timp ce pressa vieneză, fără deosebire de partide, se întrece în a aduce elogii contelui Tisza, ziarele maghiare o comentează cu mai multă rezervă şi o aprobă nu­mai cu jumătate gură, ba multe din aceste ziare ca „Bud. Hírlap“, „Pesti Hírlap“, „Pesti Napló“ şi „Alkotmány« dau expresiune chiar unei neîncrederi vădite faţă de noua acţiune a contelui Tisza, punându-şi întrebarea : dacă concesiunile lui Tisza nu sunt o răsplată prea bo­gată pentru împlinirea unei datorinţe patriotice? Aproape toate ziarele a­­ceste îşi rezervă de altfel dreptul de­ a discuta scrisoarea contelui Tisza din punctul de vedere al „statului unitar naţional maghiar“, când se vor cunoaşte amănuntele propuneri­lor semnalate în scrisoare. La ce concluzii vor ajunge la timpul său aceste ziare putem uşor prevedea cunoscută fiind mentalitatea şovinistă a pressei ce stă în serviciul imperi­alismului maghiar. Aceiaşi mentalitate se observă de­ altfel şi la bărbaţii politici ma­ghiari, cari până acum au ţinut să-şi fixeze prin ziare punctul lor de vedere în faţa reformelor puse n perspectivă de Tisza, î­­ntr-un interview acordat ziaru­lui „Magyar Hírlap“ contele An­­drássy Gyula, după ce aprobă dis­poziţiile privitoare la amnestie, spune între altele: »... Celelalte dispoziţii,cari privesc chestia naţionalităţilor sunt chestii po­litice atât de per­eminenţiam politice şi ating atâtea sentimente şi patimi, stau în legătură atât de intime cu luptele mari politice din trecut şi ating chestiuni de viaţă ce comportă o însemnătate atât de mare pentru sta­tul naţional maghiar, încât n am cura­­giul să­ le apreciez în zilele grele de azi în merite. De încheiere contele Andrássy, atât de cu­ragios dealtfel cu alte prilejuri, își rezervă dreptul de a aprecia scrisoarea lui Tisza, după ce se vor publica amănuntele reforme­lor puse în vedere. O altă apreciare caracteristică face scrisoarei lui Tisza contele Batthyány Tivadar. Am cetit — zice Batthyány — cu o surprindere extraordinară docu­mentele pactului între contele Tisza şi România. Cred, că drumul, pe care a păşit Tisza, ne duce de-a dreptul la federaţie. Faţă de aceasta ne încumbă datorinţa patriotică, ca drept răsplată pentru vitejia maghiară să pretindem garanţii pentru tot ce e inomis nece­sar in interesul independenţei statului naţional maghiar şi din punctul de vedere al unei constituţiuni moderne, de­mocratice şi liberale... Precum vedem cercurile ma­ghiare nu par de loc încântate de noua iniţiativă a contelui Tisza şi -­şi dau pe faţă neîncrederea faţă de dânsul găsind că prin eventuale con­cesiuni s’ar ştirbi caracterul »sta­tului naţional maghiar« şi s’ar des­chide drumul spre »federaţia« po­poarelor din Ungaria. Din aforismele lui Schopenhauer. Relative la filosofia sa. — Urmare. — Goethe îmi spunea odată, că el la curtea ducesei Amslia da oamenilor curţii să joace pe scenă piese de ale sale atunci scrise, fără ca vreunul din ei să cunoască mai mult decât rolul său propriu. Piesa, în întregul ei era tuturor necunoscută, şi astfel repre­zentarea ei chiar pentru actori era ceva nou. — Este oare viaţa noastră altceva decât o asemnea comedie ? Fi­losoful este unul, care adună datele ei statistice, ca s’o poată cunoaşte cu atât mai bine. Când o cugetare îmi umplea min­tea, o fixam în scris pentru sine. Din asemeni proposiţiuni, cu puţin var şi ciment, sunt compuse operele mele. Pentru aceea nu sunt seci și plicticoase ca ale acelora, cari, după un plan con­ceput dinainte, scriu pagină după pagină, pănă ce fac o carte. * Ceea ce-mi garantează adevărul și, prin urmare, trăinicia filosofemelor mele este, că nu le-am făcut eu, ci s’au născut ele de sine. Sunt născute în momente, când ori­ce voire, adecă ori­ce simţemânt şi interes personal erau adânc adormite în mine, şi inte­r­li­gen­ţa, fără un scop anumit, deplin liberă, privea lucrurile şi oamenii aşa cum sunt. Cu voirea dispărea şi per­sonalitatea , pentru aceea individul sau persoana mea nu era aci la joc. Eu am întrebuinţat în operele mele numai ce scriam în asemeni mo­mente, ca simplu privitor şi martor. Ele sunt productul curat al inteli­genţei care, după deosebite grade, e aceeaşi pentru toţi ; pentru aceea ade­vărul lor va fi recunoscut odată de toţi. Nepăsarea şi nerecunoaşterea con­temporanilor nu mă descuragiază. * Mie îmi este între oameni, cum îi era lui Isus din Nazaret, când chiema pe ucenicii săi, cari toţi dormeau. * Lucrarea raţiunii mele, adecă cu­getarea mea spusă la cuvinte sau no­ţiuni, nu e pentru filosofia mea altceva decât ceea ce pentru pictor este partea technică a artei, este însăşi zugrăvirea, conditio sine qua non. Insă timpul ac­tivităţii adevărat filosofice, adevărat artistice, sunt minutele,­in cari vedeam lumea în mod curat obiectiv, neinte­resat prin simţurile şi­­inteligenţa mea, prin intuiţiune. Aceste minute vin de sine, fără voia şi oarecum fără ştirea mea... Resultatul lor e pus târziu după aceea, numai din memorie, in noţiuni, cari sunt numai o espresiune a intui­­ţiunilor, din cari sunt abstrase. Cea mai mare plăcere posibilă a­­ omului e cunoaşterea intuitivă a ade­vărului. * Lucrurile sunt pentru spirit ceea ce este plectrul pentru liră. Când spi­ritul meu era în punctul culminaţiunii sale, când împrejurări favorabile puneau creerul meu în cea mai înaltă activi­tate, orice priveam era pentru mine o revelaţiune, şi-mi deştepta un şir de cugetări vrednice de a fi scrise şi le scriam. Acum când sunt bătrân, che va mancando Tentusiasmo celeste, (astăzi sunt de 38 de ani), se poate întâmpla să am înainte o madonă de a lui Ra­fael, şi să nu-mi spună nimic. Plectrul sunt lucrurile, lira este spiritul. Când mă aflam dăunăzi într’o sală luminoasă, cu multe obiecte şi cu mai um­iţi oa­meni, cugetam, ceea ce face aşa de luminoasă această sală, nu este lumina, sunt capetele, şi ochii oamenilor, pen­­tru că creerul desfăşură spaţiul, ii fixea­ză marginile, pune lucrurile la locul lor, şi face să le vedem. Lumina e nu­mai un prilegiu, fără care vederea nu s’ar putea naşte; precum fără scânteia, care cade îa tigaie, tunul cel mai greu şi mai tare încărcat n’ar face nici-o pus­tiire. Lumina şi lucrurile sunt numai plectrul, spiritul este lira. Iubitul meu prietin, nu uita că tu eşti un filosof, chemat dela natură pentru aceasta şi pentru nimic alt­ceva. Nu umbla dar pe căile filistrilor,*) pentru că tu nu poţi fi un filistru; chiar dacă ai voi n’ai putea fi nici­odată, ai rămânea numai un semifilistru, un lu­cru neisbutit. Filistrul se simte bine în viaţa sa; el nu vrea, şi chiar dacă ar voi nu se poate înălţa mai pe sus de ea. Filosofului (— şi credem că şi altor oameni, d. e. artistului, omului virtuos — Trad.) nu-i e de ajuns o a­­semenea viaţă: el renunţă la ea, nu caută a se bucura de foloasele, ce i-ar putea aduce; se mulţămeşte a o privi din depărtare îa întregul ei, şi a o portreta. In aceasta îşi desfăşură pute­rile, şi aceasta e partea cea mai bună a vieţii sale. In cât pentru persoana sa, el dă portretul vieţii zicând: iată un lucru, care eu nu-l voesc. * Au vrut să espiice urmarea lu­crării din motive ca urmare a efectului din cauză, şi neisbutind au socotit-o ca o lucrare cu totul deosebită, urmată din voinţa liberă sau din liberul arbi­­triu. Tot aşa au explicat şi (fizicianii şi fiziologii) viaţa animală din electrici­tate şi chemism, şi acestea din meca­nism, adecă totdeauna fenomenul cel mai apropiat din cel mai depărtat, cel mai nemijlocit din cel mijlocit, esenţa lucrului din manifestările, din formele văzute ale lui. Eu am luat calea opusă . *). Filistru, în Germania, e omul care trăeşte numai pentru viaţa materială, care nu e condus decât de interese egoistice. Traducătorul; din modul, cum lucrează motivul asu­pra voinţei, să înţelegi cum lucrează cauza asupra efectului; din mişcările corpului tău produse de motive, şi nu­mite greşit libere sau voinice, să înţe­legi mişcările vegetative sau organice, produse fără motive, adecă din cauza ; din acestea înţelegi întreagă viaţa na­turei, şi înţelegi chemismul şi mecanis­mul naturei neorganice; adecă din lu­crarea motivelor asupra voinţei tale proprii înţelegi lucrarea cauzelor în toate fenomenele naturei, din fenome­nul nemijlocit înţelegi pe cel mijlocit, din cel de aproape pe cel depărtat, din cel desăvârşit pe cel nedesăvârşit, din fiinţa în sine a lucrurilor sau din voinţă înţelegi fenomenul sau manifestarea ei. Aceasta e originalitatea învăţă­turii mele, prin care ea stă în contrast cu toate celelalte anterioare ei, şi schimbă din fundament metodul cerce­tării... Din tine să cunoşti natura, nu pe tine din natură. Acesta e principiul meu revolu­ţionar. ') * ') Maxima greacă, citată arată că au­torul sa gândea la Socrate, care a făcut a­­ceeaşi revoluţiune In filosofia greacă. „Cu­­noaştete pe tine Însuţi“, era principiul funda­mental al filosofiei sale şi prin aceasta el chiema luarea am­inte a filosofilor naturalită­ti de la studiul naturei din afară la studiul na­turei omeneşti. — Traducătorul. (Va urma). Atitudine corectă. După cum aflăm în unele ţi­nuturi bărbaţi mai influenţi din so­cietatea maghiară au contemplat să ţînă maghiarii şi românii consfătuiri comune pentru a bineventa pe con­tele Tisza din prilejul iniţiativei sale cunoscute referitoare la rezolvirea chestiunei româneşti şi în acest scop s’au şi adresat la intelectualii ro-­ mâni. Aceştia însă foarte firesc au răspuns, că le-ar părea bine, dacă s’ar înfăptui înţelegerea frăţească în­tre maghiari şi români, dar fără de ştirea şi îndrumarea condu­cerii partidului naţional român nu pot sa participe la nici o ma­­nifestaţiune politică. Ciocnire între greci şi bulgari. O telegramă a agenţiei bul­gare comunică următoarele: Trupele de la graniţa grecească au atacat Mercuri pe neaşteptate pe grăni­cerii bulgari în cinci puncte deosebite din judeţul Nevrokop. S'au tras focuri de ambele părţi pe toată linia până seara. Perderile nu se cunosc.* SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Azi dimineaţă am primit de la bi­roul de pressă al prim-ministrului urmă­toarele comunicate oficiale telegrafice : Luptele din sudul Monarhiei. Budapesta 12 Nov. Eri am continuat urmărirea inamicului pe întreagă linia de luptă, în timp ce ne-am hărţuit cu rezerva de aco­perire a acestuia rezervă, care se înşănţuise în poziţiile întărite pre­gătite mai dinainte. In general am ajuns până la linia Natucani-JSlo­­vosello a înălţimilor dinspre răsărit de la Osecina. Duşmanul e în plină retragere spre Kozelieva şi Valievo, unde piloţii noştri au zărit o mul­ţime de vehicule de muniţii de tot felul, cari­eschid ori­ce comunicaţie. Afară de muniţiile capturate, pe cari le-am anunţat eri, am mai luat de la duşman încă 4 tunuri, 14 cară de muniţii, o coloană de muniţii, mai multe magazinuri de muniţii şi articoli alimentari, corturi precum şi alt material de războiu. Numărul prizionerilor încă nu ni-e cunoscut. Luptele din nordul Monarhiei. Budapesta 12 Noemvrie n. Pe câmpul de operaţii dela est n’au avut loc ori ciocniri mai însemnate afară de lupta victorioasă, pe care am câştigat’o la Kominek faţă de un întreg corp de cavalerie. Am res­pins detaşamentele duşmane de ec­leraj, cari voiau să spioneze mişcă­rile trupelor noastre. Trupele noastre şi-au dovedit din nou puterea de rezistenţă şi vi­tejie, de care sunt capace mai ales acum, în timpul operaţiunilor din urmă. Luptele anglo-franco­­ruso-germane. Budapesta 12 Noemvrie­n. Din marele cartier general germani se comu­nică oficial cu data de azi. Trupele noastre au­ respins peste Yser pe duşmanul, care înaintase peste Nieuport până la suburbiul Lombartzyde. Ţărmul ostie al Ypre­­sului e curăţit de duşman până la mare. Ofensiva noastră de dincolo de Canalul Yser, spre sud de la Om­­muiden progresează. Deasemenea înaintează şi tru­pele noastre din estul Yser­ului. In total am făcut prizioneri peste TOO de Francezi şi am capturat 4 tunuri şi 4 mitraileze. Spre vest dela pădurea Ar­­gennea, precum şi în pădurea însăşi, am respins toate atacurile inamice. Pe câmpul de la est cavaleria noastră a respins atacurile violente ale cavaleriei ruseşti covârşitoare la număr. Organele noastre bisericeşti despre scrisoarea contelui Tisza. „Telegraful român.“ Publicând aceste două scrisori, de iraportanţă foarte mare, după care vor putea constata cetitorii înşişi din cu­prinsul lor, trebuie să ne exprimăm bucuria, că ne-a fost dat să vedem, cum un ministru-prezident ungar, de înţe­lepciunea domnului conte Ştefan Tisza, vine să recunoască în publicitate, în termini atât de elogioşi, valoarea şi loialitatea neamului nostru românesc, vitejia soldaţilor români, arătată şi în răsboiul de acuma, ca în cele din tre­cut, şi să recunoască îndreptăţirea po­porului român din patria aceasta co­mună la beneficiile statului. Luând în considerare, că din câţi miniştri unguri s-au perindat la guvernul patriei noa­stre în cursul vremilor trecute, nici unul n-a avut curajul să recunoască în public valoarea, vrednicia, şi loiali­tatea poporului nostru, precum şi vite­jia soldaţilor noştri pe câmpul de răs­boiu, în felul cum o face aceasta dom­nul ministru-prezident, contele Ştefan Tisza, în scrisoarea sa publicată mai sus, trebuie să recunoaştem şi noi, că enunţiaţiunile din scrisoare formează un mare eveniment, care ne umple de încredere, pentru că prin ele ni se pune în vedere cu adevărat începerea unei ere noue, croirea unui viitor mai bun, mai frumos, mai fericit. E de dorit şi de aşteptat acum, ca şi celelalte or­gane publice din patrie, toate, se apre­cieze după adevăratul lor înţăies vede­rile domnului ministru-prezident se ţină cont de ele şi să se acomodeze lor, conlucrând toate la realizarea do­rinţelor esprimate şi la acordarea mo­destelor drepturi puse în vedere din partea domnului ministru-president pe seama poporului nostru. Pentru că din trecut avem trista esperienţă, că multe din bunele intenţiuni ale guvernului au fost zădărnicite tocmai de cei chemaţi (?I N. lied.) să le pună în aplicare.« „Unirea“ »...Noi — obiectivi cum suntem — credem că pe contele Tisza la fa­cerea declaraţiilor sale, în primul rând l-a indemnat dorinţa lui veche şi cons­tantă, de a înfăptui înţelegerea ro­­mâno-maghiară. Dar admitem în acelaş timp, că şi consideraţii de politică ex­ternă îşi vor fi avut rolul lor la publi­carea acestei scrisori. Fie cum va fi, rămâne totuş ade­vărat, că iniţiativa contelui Tisza îşi are o sa mare importanţă pentru vii­toarea desvoltare a chestiunii noastre româneşti din patrie şi că prin urmare pentru noi e un eveniment îmbucu­rător, constituind o nouă etapă şi un augur al unui viitor mai fericit. Acestei convingeri îi dă expre­siune şi venerabilul mitropolit de la Sibiiu în al său răspuns, declarându-se gata a-şi da concursul său pentru sta­bilirea deplinei armonii, dintre cele două elemente : români şi maghiari. Foaia noastră a fost întemeiată pentru apărarea drepturilor bisericii şi neamului nostru, apoi pentru cultivarea şi promovarea armoniei şi bunei în­ţelegeri, dintre popoarele patriei noastre, in direcţia aceasta vom lucra şi în viitor, cerând totdeauna cu stăruinţa de fier egala îndreptăţire şi pentru neamul nostru românesc, ale cărui virtuţi le recunoaşte şi constată acum şi dl ministru prezident.« O binefăcătoare a fondului ziariştilor. » Iuliana Stoica de Haţeg, Lugoj, 11 Noemvrie 1914. Date fiind greutăţile de comuni­caţie, abia astăzi am primit anunţul funebru, când deja de 5 zile este în­mormântată, că la Orşova s’a stins din viaţă înainte cu o săptămână, un suflet nobil, care mai ales în recunoştinţa ziariştilor români din Ungaria, va fi vecinie pomenită. Dna Iuliana Stoica de Haţeg, care încă în viaţă fiind, a donat fondului ziariştilor români fru­moasa sumă de zece mii coroane, având a se administra separat ca fond, care va purta numele nobilei Donatoare şi al fericitului ei soţ. Cum nu ni­ s’a dat putința a lua

Next