Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1914 (Anul 77, nr. 242-264)
1914-11-01 / nr. 242
Nr. 242. Sâmbătă 1 (14 Noemvrie n.) 1914 Anul LXXVII. ABONAMENTUL Pe on ta . . .24 Co*. jPe o jnsB. de b.i 12 w P« trei larii. . . 6 „ f°«ntru România ţi str&inătate. Pe mn ea . . . 40 lei. Pe o josa. de an 20 „ tftSFOH N. 226. REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Târgul Inului Nr. 80 INSERATELE se primesc la administraţie. Preţul dupi tarii şi Învoială. ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Manuscrisele nu se Innapoiaia. Pressa şi bărbaţii maghiari despre scrisoarea lui Tisza. Pressa maghiară a primit cu diferite sentimente scrisoarea contelui Tisza adresată Mitropolitului Meţianu. In timp ce pressa vieneză, fără deosebire de partide, se întrece în a aduce elogii contelui Tisza, ziarele maghiare o comentează cu mai multă rezervă şi o aprobă numai cu jumătate gură, ba multe din aceste ziare ca „Bud. Hírlap“, „Pesti Hírlap“, „Pesti Napló“ şi „Alkotmány« dau expresiune chiar unei neîncrederi vădite faţă de noua acţiune a contelui Tisza, punându-şi întrebarea : dacă concesiunile lui Tisza nu sunt o răsplată prea bogată pentru împlinirea unei datorinţe patriotice? Aproape toate ziarele aceste îşi rezervă de altfel dreptul de a discuta scrisoarea contelui Tisza din punctul de vedere al „statului unitar naţional maghiar“, când se vor cunoaşte amănuntele propunerilor semnalate în scrisoare. La ce concluzii vor ajunge la timpul său aceste ziare putem uşor prevedea cunoscută fiind mentalitatea şovinistă a pressei ce stă în serviciul imperialismului maghiar. Aceiaşi mentalitate se observă de altfel şi la bărbaţii politici maghiari, cari până acum au ţinut să-şi fixeze prin ziare punctul lor de vedere în faţa reformelor puse n perspectivă de Tisza, într-un interview acordat ziarului „Magyar Hírlap“ contele Andrássy Gyula, după ce aprobă dispoziţiile privitoare la amnestie, spune între altele: »... Celelalte dispoziţii,cari privesc chestia naţionalităţilor sunt chestii politice atât de pereminenţiam politice şi ating atâtea sentimente şi patimi, stau în legătură atât de intime cu luptele mari politice din trecut şi ating chestiuni de viaţă ce comportă o însemnătate atât de mare pentru statul naţional maghiar, încât n am curagiul să le apreciez în zilele grele de azi în merite. De încheiere contele Andrássy, atât de curagios dealtfel cu alte prilejuri, își rezervă dreptul de a aprecia scrisoarea lui Tisza, după ce se vor publica amănuntele reformelor puse în vedere. O altă apreciare caracteristică face scrisoarei lui Tisza contele Batthyány Tivadar. Am cetit — zice Batthyány — cu o surprindere extraordinară documentele pactului între contele Tisza şi România. Cred, că drumul, pe care a păşit Tisza, ne duce de-a dreptul la federaţie. Faţă de aceasta ne încumbă datorinţa patriotică, ca drept răsplată pentru vitejia maghiară să pretindem garanţii pentru tot ce e inomis necesar in interesul independenţei statului naţional maghiar şi din punctul de vedere al unei constituţiuni moderne, democratice şi liberale... Precum vedem cercurile maghiare nu par de loc încântate de noua iniţiativă a contelui Tisza şi -şi dau pe faţă neîncrederea faţă de dânsul găsind că prin eventuale concesiuni s’ar ştirbi caracterul »statului naţional maghiar« şi s’ar deschide drumul spre »federaţia« popoarelor din Ungaria. Din aforismele lui Schopenhauer. Relative la filosofia sa. — Urmare. — Goethe îmi spunea odată, că el la curtea ducesei Amslia da oamenilor curţii să joace pe scenă piese de ale sale atunci scrise, fără ca vreunul din ei să cunoască mai mult decât rolul său propriu. Piesa, în întregul ei era tuturor necunoscută, şi astfel reprezentarea ei chiar pentru actori era ceva nou. — Este oare viaţa noastră altceva decât o asemnea comedie ? Filosoful este unul, care adună datele ei statistice, ca s’o poată cunoaşte cu atât mai bine. Când o cugetare îmi umplea mintea, o fixam în scris pentru sine. Din asemeni proposiţiuni, cu puţin var şi ciment, sunt compuse operele mele. Pentru aceea nu sunt seci și plicticoase ca ale acelora, cari, după un plan conceput dinainte, scriu pagină după pagină, pănă ce fac o carte. * Ceea ce-mi garantează adevărul și, prin urmare, trăinicia filosofemelor mele este, că nu le-am făcut eu, ci s’au născut ele de sine. Sunt născute în momente, când orice voire, adecă orice simţemânt şi interes personal erau adânc adormite în mine, şi interligenţa, fără un scop anumit, deplin liberă, privea lucrurile şi oamenii aşa cum sunt. Cu voirea dispărea şi personalitatea , pentru aceea individul sau persoana mea nu era aci la joc. Eu am întrebuinţat în operele mele numai ce scriam în asemeni momente, ca simplu privitor şi martor. Ele sunt productul curat al inteligenţei care, după deosebite grade, e aceeaşi pentru toţi ; pentru aceea adevărul lor va fi recunoscut odată de toţi. Nepăsarea şi nerecunoaşterea contemporanilor nu mă descuragiază. * Mie îmi este între oameni, cum îi era lui Isus din Nazaret, când chiema pe ucenicii săi, cari toţi dormeau. * Lucrarea raţiunii mele, adecă cugetarea mea spusă la cuvinte sau noţiuni, nu e pentru filosofia mea altceva decât ceea ce pentru pictor este partea technică a artei, este însăşi zugrăvirea, conditio sine qua non. Insă timpul activităţii adevărat filosofice, adevărat artistice, sunt minutele,in cari vedeam lumea în mod curat obiectiv, neinteresat prin simţurile şiinteligenţa mea, prin intuiţiune. Aceste minute vin de sine, fără voia şi oarecum fără ştirea mea... Resultatul lor e pus târziu după aceea, numai din memorie, in noţiuni, cari sunt numai o espresiune a intuiţiunilor, din cari sunt abstrase. Cea mai mare plăcere posibilă a omului e cunoaşterea intuitivă a adevărului. * Lucrurile sunt pentru spirit ceea ce este plectrul pentru liră. Când spiritul meu era în punctul culminaţiunii sale, când împrejurări favorabile puneau creerul meu în cea mai înaltă activitate, orice priveam era pentru mine o revelaţiune, şi-mi deştepta un şir de cugetări vrednice de a fi scrise şi le scriam. Acum când sunt bătrân, che va mancando Tentusiasmo celeste, (astăzi sunt de 38 de ani), se poate întâmpla să am înainte o madonă de a lui Rafael, şi să nu-mi spună nimic. Plectrul sunt lucrurile, lira este spiritul. Când mă aflam dăunăzi într’o sală luminoasă, cu multe obiecte şi cu mai umiţi oameni, cugetam, ceea ce face aşa de luminoasă această sală, nu este lumina, sunt capetele, şi ochii oamenilor, pentru că creerul desfăşură spaţiul, ii fixează marginile, pune lucrurile la locul lor, şi face să le vedem. Lumina e numai un prilegiu, fără care vederea nu s’ar putea naşte; precum fără scânteia, care cade îa tigaie, tunul cel mai greu şi mai tare încărcat n’ar face nici-o pustiire. Lumina şi lucrurile sunt numai plectrul, spiritul este lira. Iubitul meu prietin, nu uita că tu eşti un filosof, chemat dela natură pentru aceasta şi pentru nimic altceva. Nu umbla dar pe căile filistrilor,*) pentru că tu nu poţi fi un filistru; chiar dacă ai voi n’ai putea fi niciodată, ai rămânea numai un semifilistru, un lucru neisbutit. Filistrul se simte bine în viaţa sa; el nu vrea, şi chiar dacă ar voi nu se poate înălţa mai pe sus de ea. Filosofului (— şi credem că şi altor oameni, d. e. artistului, omului virtuos — Trad.) nu-i e de ajuns o asemenea viaţă: el renunţă la ea, nu caută a se bucura de foloasele, ce i-ar putea aduce; se mulţămeşte a o privi din depărtare îa întregul ei, şi a o portreta. In aceasta îşi desfăşură puterile, şi aceasta e partea cea mai bună a vieţii sale. In cât pentru persoana sa, el dă portretul vieţii zicând: iată un lucru, care eu nu-l voesc. * Au vrut să espiice urmarea lucrării din motive ca urmare a efectului din cauză, şi neisbutind au socotit-o ca o lucrare cu totul deosebită, urmată din voinţa liberă sau din liberul arbitriu. Tot aşa au explicat şi (fizicianii şi fiziologii) viaţa animală din electricitate şi chemism, şi acestea din mecanism, adecă totdeauna fenomenul cel mai apropiat din cel mai depărtat, cel mai nemijlocit din cel mijlocit, esenţa lucrului din manifestările, din formele văzute ale lui. Eu am luat calea opusă . *). Filistru, în Germania, e omul care trăeşte numai pentru viaţa materială, care nu e condus decât de interese egoistice. Traducătorul; din modul, cum lucrează motivul asupra voinţei, să înţelegi cum lucrează cauza asupra efectului; din mişcările corpului tău produse de motive, şi numite greşit libere sau voinice, să înţelegi mişcările vegetative sau organice, produse fără motive, adecă din cauza ; din acestea înţelegi întreagă viaţa naturei, şi înţelegi chemismul şi mecanismul naturei neorganice; adecă din lucrarea motivelor asupra voinţei tale proprii înţelegi lucrarea cauzelor în toate fenomenele naturei, din fenomenul nemijlocit înţelegi pe cel mijlocit, din cel de aproape pe cel depărtat, din cel desăvârşit pe cel nedesăvârşit, din fiinţa în sine a lucrurilor sau din voinţă înţelegi fenomenul sau manifestarea ei. Aceasta e originalitatea învăţăturii mele, prin care ea stă în contrast cu toate celelalte anterioare ei, şi schimbă din fundament metodul cercetării... Din tine să cunoşti natura, nu pe tine din natură. Acesta e principiul meu revoluţionar. ') * ') Maxima greacă, citată arată că autorul sa gândea la Socrate, care a făcut aceeaşi revoluţiune In filosofia greacă. „Cunoaştete pe tine Însuţi“, era principiul fundamental al filosofiei sale şi prin aceasta el chiema luarea aminte a filosofilor naturalităti de la studiul naturei din afară la studiul naturei omeneşti. — Traducătorul. (Va urma). Atitudine corectă. După cum aflăm în unele ţinuturi bărbaţi mai influenţi din societatea maghiară au contemplat să ţînă maghiarii şi românii consfătuiri comune pentru a bineventa pe contele Tisza din prilejul iniţiativei sale cunoscute referitoare la rezolvirea chestiunei româneşti şi în acest scop s’au şi adresat la intelectualii ro- mâni. Aceştia însă foarte firesc au răspuns, că le-ar părea bine, dacă s’ar înfăptui înţelegerea frăţească între maghiari şi români, dar fără de ştirea şi îndrumarea conducerii partidului naţional român nu pot sa participe la nici o manifestaţiune politică. Ciocnire între greci şi bulgari. O telegramă a agenţiei bulgare comunică următoarele: Trupele de la graniţa grecească au atacat Mercuri pe neaşteptate pe grănicerii bulgari în cinci puncte deosebite din judeţul Nevrokop. S'au tras focuri de ambele părţi pe toată linia până seara. Perderile nu se cunosc.* SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Azi dimineaţă am primit de la biroul de pressă al prim-ministrului următoarele comunicate oficiale telegrafice : Luptele din sudul Monarhiei. Budapesta 12 Nov. Eri am continuat urmărirea inamicului pe întreagă linia de luptă, în timp ce ne-am hărţuit cu rezerva de acoperire a acestuia rezervă, care se înşănţuise în poziţiile întărite pregătite mai dinainte. In general am ajuns până la linia Natucani-JSlovosello a înălţimilor dinspre răsărit de la Osecina. Duşmanul e în plină retragere spre Kozelieva şi Valievo, unde piloţii noştri au zărit o mulţime de vehicule de muniţii de tot felul, carieschid orice comunicaţie. Afară de muniţiile capturate, pe cari le-am anunţat eri, am mai luat de la duşman încă 4 tunuri, 14 cară de muniţii, o coloană de muniţii, mai multe magazinuri de muniţii şi articoli alimentari, corturi precum şi alt material de războiu. Numărul prizionerilor încă nu ni-e cunoscut. Luptele din nordul Monarhiei. Budapesta 12 Noemvrie n. Pe câmpul de operaţii dela est n’au avut loc ori ciocniri mai însemnate afară de lupta victorioasă, pe care am câştigat’o la Kominek faţă de un întreg corp de cavalerie. Am respins detaşamentele duşmane de ecleraj, cari voiau să spioneze mişcările trupelor noastre. Trupele noastre şi-au dovedit din nou puterea de rezistenţă şi vitejie, de care sunt capace mai ales acum, în timpul operaţiunilor din urmă. Luptele anglo-francoruso-germane. Budapesta 12 Noemvrien. Din marele cartier general germani se comunică oficial cu data de azi. Trupele noastre au respins peste Yser pe duşmanul, care înaintase peste Nieuport până la suburbiul Lombartzyde. Ţărmul ostie al Ypresului e curăţit de duşman până la mare. Ofensiva noastră de dincolo de Canalul Yser, spre sud de la Ommuiden progresează. Deasemenea înaintează şi trupele noastre din estul Yserului. In total am făcut prizioneri peste TOO de Francezi şi am capturat 4 tunuri şi 4 mitraileze. Spre vest dela pădurea Argennea, precum şi în pădurea însăşi, am respins toate atacurile inamice. Pe câmpul de la est cavaleria noastră a respins atacurile violente ale cavaleriei ruseşti covârşitoare la număr. Organele noastre bisericeşti despre scrisoarea contelui Tisza. „Telegraful român.“ Publicând aceste două scrisori, de iraportanţă foarte mare, după care vor putea constata cetitorii înşişi din cuprinsul lor, trebuie să ne exprimăm bucuria, că ne-a fost dat să vedem, cum un ministru-prezident ungar, de înţelepciunea domnului conte Ştefan Tisza, vine să recunoască în publicitate, în termini atât de elogioşi, valoarea şi loialitatea neamului nostru românesc, vitejia soldaţilor români, arătată şi în răsboiul de acuma, ca în cele din trecut, şi să recunoască îndreptăţirea poporului român din patria aceasta comună la beneficiile statului. Luând în considerare, că din câţi miniştri unguri s-au perindat la guvernul patriei noastre în cursul vremilor trecute, nici unul n-a avut curajul să recunoască în public valoarea, vrednicia, şi loialitatea poporului nostru, precum şi vitejia soldaţilor noştri pe câmpul de răsboiu, în felul cum o face aceasta domnul ministru-prezident, contele Ştefan Tisza, în scrisoarea sa publicată mai sus, trebuie să recunoaştem şi noi, că enunţiaţiunile din scrisoare formează un mare eveniment, care ne umple de încredere, pentru că prin ele ni se pune în vedere cu adevărat începerea unei ere noue, croirea unui viitor mai bun, mai frumos, mai fericit. E de dorit şi de aşteptat acum, ca şi celelalte organe publice din patrie, toate, se aprecieze după adevăratul lor înţăies vederile domnului ministru-prezident se ţină cont de ele şi să se acomodeze lor, conlucrând toate la realizarea dorinţelor esprimate şi la acordarea modestelor drepturi puse în vedere din partea domnului ministru-president pe seama poporului nostru. Pentru că din trecut avem trista esperienţă, că multe din bunele intenţiuni ale guvernului au fost zădărnicite tocmai de cei chemaţi (?I N. lied.) să le pună în aplicare.« „Unirea“ »...Noi — obiectivi cum suntem — credem că pe contele Tisza la facerea declaraţiilor sale, în primul rând l-a indemnat dorinţa lui veche şi constantă, de a înfăptui înţelegerea româno-maghiară. Dar admitem în acelaş timp, că şi consideraţii de politică externă îşi vor fi avut rolul lor la publicarea acestei scrisori. Fie cum va fi, rămâne totuş adevărat, că iniţiativa contelui Tisza îşi are o sa mare importanţă pentru viitoarea desvoltare a chestiunii noastre româneşti din patrie şi că prin urmare pentru noi e un eveniment îmbucurător, constituind o nouă etapă şi un augur al unui viitor mai fericit. Acestei convingeri îi dă expresiune şi venerabilul mitropolit de la Sibiiu în al său răspuns, declarându-se gata a-şi da concursul său pentru stabilirea deplinei armonii, dintre cele două elemente : români şi maghiari. Foaia noastră a fost întemeiată pentru apărarea drepturilor bisericii şi neamului nostru, apoi pentru cultivarea şi promovarea armoniei şi bunei înţelegeri, dintre popoarele patriei noastre, in direcţia aceasta vom lucra şi în viitor, cerând totdeauna cu stăruinţa de fier egala îndreptăţire şi pentru neamul nostru românesc, ale cărui virtuţi le recunoaşte şi constată acum şi dl ministru prezident.« O binefăcătoare a fondului ziariştilor. » Iuliana Stoica de Haţeg, Lugoj, 11 Noemvrie 1914. Date fiind greutăţile de comunicaţie, abia astăzi am primit anunţul funebru, când deja de 5 zile este înmormântată, că la Orşova s’a stins din viaţă înainte cu o săptămână, un suflet nobil, care mai ales în recunoştinţa ziariştilor români din Ungaria, va fi vecinie pomenită. Dna Iuliana Stoica de Haţeg, care încă în viaţă fiind, a donat fondului ziariştilor români frumoasa sumă de zece mii coroane, având a se administra separat ca fond, care va purta numele nobilei Donatoare şi al fericitului ei soţ. Cum nu ni s’a dat putința a lua