Gazeta Transilvaniei, martie 1915 (Anul 78, nr. 48-68)
1915-03-03 / nr. 48
ABONAMENTUL P® an an . . . 24 Qosr. !'» o insa. da an 12 „ P® terei Iuni. . . 6 „ Pantru Român!® 9! strfiinăiat».. F® ne i.K . . . 40 lei. i'a oara. da na 30 „ S3LE3P9K ST*. 226. & Nr. 48-Braşov, Luni-Marţi 3 (16) Martie n. 1915 Anul LXXVIII. REDACŢIA $i ADMINISTRAŢIA Str. Prundului Nr. 15 INSERATELE as primesc Io autul nistraţis. Preţui după tarii şi învoială. ^.»inscriesie nu as trn&poia&L ZIAR poeme NAŢIONAL. Inimi de aur. Primim următoarea scrisoare: Lipău 8 Martie 1915 st. d. Onorată Redacţiei înfricoşatul război, care s’a descărcat cu o furie necrezută peste întreaga Europă a scos la lumină cele mai frumoase virtuţi ale poporului nostru. Toate îndoelile şi temerile potrivnicilor noştri s’au surpat, văzând curajul soldaţilor noştri şi credinţa noastră neţărmurită faţă de împărat şi de pământul strămoşesc. Flăcăii, voinicii satelor îşi varsă din belşug sângele pe coamele Carpaţilor şi pe câmpiile Galiţiei şi Bucovinei!... nu fac ei altceva, decât îşi împlinesc datorinţa, dar credem, că din sângele martirilor va răsări lemnul iubirii, lemnul dreptăţii, care nu va rodi bacşişuri ci drepturi!... O altă virtute a poporului nostru e milostivenia. Cuvintele dulcelui Mântuitor: „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru din ceriuri milostiveste“ sunt adânc înrădăcinate în inima lui. Despre aceasta virtute a ţăranului nostru ne-am convins şi mai tare îndeosebi de când durează acest crâncen război. De multe ori am apelat la dărnicia lui şi totdeauna a dat cu drag, cu inimă deschisă, dar aşa ca să nu ştie stânga ce face dreapta. Am colectat vestminte, alimente şi bani pentru soldaţi cu mult mai mult, decât gândeam... Credeam, că deja a secat izvorul. Cugetam, că în aceste zile de grea încercare, când ni se pare, că se arată al treilea duşman: foametea, pungile vor fi goale. Dar ne am înşelat! In urma apelului Dv., publicat în preţuita Gazetă, i-am rugat pe credincioşi ca în Dumineca din 7. c. să aducă fieştecare din puţinul ce are la biserică atâta, cât va voi — ca aceşti bani sâ-i aducem ca jertfă şi săi dăm ca ajutor fraţilor noştri români, acelor voinici nefericiţi, cari în război îşi perduseră mânile, picioarele sau lumina ochilor. Banii i-am colectat cu tasul bisericei şi s’au adunat, precum se vede din lista alăturată, 37 cor. 50 fill., iar din contribuirile mai multora s’au adunat 25 cor. Dar nu numai credincioşii au dat obolul lor, ci şi şcolarii dela şcoala noastră. Rămăseserăm cu totul înduioşaţi, văzând că aceste mlădiţe tinere cum îşi pricep de-acum rostul. Nici anul dintre ei n’a adus mai puţin de 10 fii.; colecta această face 10 cor. Total s’au adunat 72 cor. 50 fii. Am colectat puţin, foarte puţin considerând scopul care îl urmărim. Ca să ajungem la un capital frumos trebue mult şi trebue ca toţi să jertfească dintre noi. Şi cum să nu jertfim, când e vorba de fraţii noştri schilodiţi, nefericiţi ? Dar ca acest scop măreţ să ia un avânt mai puternic cu toată modestia avem o propunere. Ar fi bine ca din intelectualii din Braşov sau de aiurea să se formeze un comitet. Acest comitet apoi pentru ajutorarea fraţilor noştri nenorociţi să lanseze apeluri cătră conducătorii fireşti ai satelor noastre şi credem şi sântem convinşi, că rezultatul ar întrece orice aşteptare. Căci dacă din fiecare sat s’ar colecta numai 50 Cor. am ajunge la un capital frumos, care chiar dacă n’ar fi nevoe să se întrebuinţeze pentru cei nenorociţi — ce nu dorim, dar prevedem — s’ar folosi pentru alte scopuri umanitare şi româneşti. La tot cazul comitetul ar şti să se acomodeze împrejurărilor ! Aceasta dorinţă şi propunere o avem, când îi trimitem banii, rugându-vă ca pentru ea să faceţi propagandă. Primiţi asigurarea deosebitei noastre stime: George Selegian paroch-preot Vasile Popan preot, înv. prov. * Am dat loc scrisorii de mai sus în fruntea ziarului nostru, fiindcă ea este un document elocvent despre modul cum se cugetă în vremile grele de faţă, şi cum ştie să-şî împlinească datorinţele cătră Tron şi Patrie un sat românesc din îndepărtatul Sătmar. Li suntem foarte mulţumitor părinţilor Selagian şi Popan pentru spiritul de jertfă ce l’au sădit în inimile parohienilor şi copilaşilor încredinţaţi păstorire lor, căci pilda lor vie, suntem convinşi, va afla un viu răsunet în toate păturile poporului nostru. In ce priveşte propunerea de a se constitui un comitet special, care să lanseze apeluri cătră conducătorii fireşti ai satelor noastre pentru strângerea oboiului pe seama soldaţilor noştri schilodiţi trupeşte — ea este frumoasă dar greu de executat în împrejurările actuale. Propunerea aceasta s’ar putea mai uşor realiza, dacă Mitropoliţii şi episcopii noştri ar adresa circulare cătră oficiile protopopeşti şi parohiale, în care să se apeleze la spiritul de jertfă al poporului nostru. In privinţa aceasta şi apelăm cătră forurile noastre bisericeşti, ca, întrucât ar afla aceasta de consult, să întreprindă paşii necesari, fie acum fie mai târziu. In ce priveşte colecta iniţiată de ziarul nostru, noi am urmat pilda dată de ziarele mari străine de la noi şi din Germania, cam prin apeluri adresate cetitorilor lor au strâns până acuma milioane de coroane pentru scopuri de caritate publică. Deşi auma strânsă de noi până acuma e prea modestă, totuşi credem că ea va creşte, dacă fruntaşii noştri de la oraşe şi sate ar imita pilda preoţilor din Lipău. Rugăm deci din nou pe cei cu tragere de inimă pentru soartea soldaţilor noştri schilodiţi, ca să contribue cu obolul lor la colecta întreprinsă de ziarul nostru. Partea lui Napoleon III în Unirea Principatelor. Bucureşti 1 Martie v. 1915. Vineri seara în sala Ligii Culturale cu prilejul aşezării în sala de şedinţe a tablourilor lui Napoleon III şi Eugenia, donate de G.T. Stănescu, a ţinut de profesor Iorga o interesantă conferinţă. Iată în scurt resumat această conferinţă: la faptul Unirii Principatelor, Napoleon III a fost un factor de căpetenie. Au fost încercări de a explica Unirea, ca resultatul unui concurs de împrejurări fericite. Aceasta e o greşeală. Desvoltarea unui popor nu se poate bizui numai pe împrejurările norocoase în existenţalui, el are şi trebue să aibă conştiinţa răspunderii de a păstra împrejurările favorabile. Ar fi să ne socotim scoborâţi moralmente, dacă ar fi să credem, că trecutul nostru înfăţişează o serie de protecţiuni — aşteptate dela alţii. Sub acest aspect, energie naţională nu s’ar manifesta — şi poate a fost prilejul ca atare — cu toată energia cerută de nevoile curente. Recunoscând însă partea de contribuţie a lui Napoleon în împlinirea Unirii, mândria naţională nu suferă stânjeniri. La constituirea Unirii sa împotrivea Turcia. In acea epocă, Turcia era In timpul unui regim de reforme, sprijinite de Europa. Erau Franţa şi Anglia, care doriau existenţa Turciei din ce în ce mai fortificată. Interese financiare din Franţa, prin împrumuturi largi şi capitaluri în întreprinderi făceau ca Turcia să fie susţinută de Franţa, pe de o parte şi de alta parte de Anglia prin necesitatea comerţului ei în Orient. Era zadarnic orice argument adus diplomaţilor sprijinitori ai Turciei, pentru înfăptuirea dorinţei politice a Unirii celor două ţări surori. Şi în afară de aceasta, noi nu puteam oferi nimic, ca să compenseze pentru sprijinitoarele Turciei, cererea noastră. Acum, conferinţarul observă, că dacă noi am fi intrat în organizarea imperiului otoman, înaintarea Rusiei ar fi fost mai cu succes oprită, Cntre turci şi ruşi era fatal să fie o veşnică discordie, pe când între noi şi ruşi erau unele puncte de contact. Se mai adaugă la piedecile Unirii şi opoziţia Austriei, care tindea să rămână la Dunăre. In acest timp, reprezentantul Franţei la Constantinopol, Thournel scrie că Unirea Principatelor dunărene ar însemna şi alipirea celorlalte provincii de sub stăpânirea austro-maghiară. Politica rusească era atunci ambiguă şi de aceia Unirea la faza ei primă a ieşit mitigată. Napoleon III. a fost condus în politică de principiul naţionalităţilor, realizându-l în Italia, la noi, şi nu l-a împiedecat în Germania. Napoleon 111. s-a considerat ca succesor al lui Napoleon I. şi a dorit fixarea unei confederaţii europene, pe ■ principii trainice, potrivite ideilor cu-rente. El scrie în primul volum, că imperiul e pacea, care să restabilească condiţiunile normale în Europa, ale cărei baze să fie: naţionalităţile complete şi interesele satisfăcute. Luptând contra opiniei publice franceze, el a stăruit pentru Unirea Principatelor, nu ca un sentimental, ci conform principiilor lui. A muncit cu atât mai mult, el personal, cu cât Franţa era ameninţată să suprime relaţiile cu Turcia. * Napoleon a sprijinit domnia lui Cuza Vodă şi dacă apoi sprijinul lui a slăbit şi chiar a dispărut, cauza trebue căutată în nehabilitatea dala noi, care căuta o altă orientare în politica externă. A venit mai în urmă dorinţa Italiei de a-şi alipi Veneţia. De astă dată s’a formulat tema, ca faptul să sa îndeplinească fără războia, dându-se ca compensaţie Austriei, principatele dunărene. Iteia a fost a lui Nigra, ambasadorul italiei la Paris. Adesiiunea lui Napoleon ia aceastâ idote ara concormi-I tentă cu părerea că Austria va refuza I cesiunea Veneţiei, fără războiu. Tot în acest timp se mai propusese, ca Italia să rupă legăturile cu Prusia, ca obţinând Veneţia, principii prusieni sa fie trimişi în principatele dunărene. Dela 1866, adesea s’a întâlnit în Franţa republicană o neîncredere faţă de noi. E hotărât însă, că în Franţa a dăinuit dealungul timpurilor pietatea tradiţională a ideilor lui Napoleon. Totdeauna a trăit în poporul francez, convingerea, că un popor, care se luptă pentru dreptul lui, nu poate fi lipsit de sprijinul Franţei. Această tradiţie de dreptate, afirmată odată, dăinueşte în toate regimurile, ca un principiu călăuzitor şi pentru naţiunnile mici. — b. c. —— Declaraţia noului minister grec. Din Atena sa anunţă: Noul minister a depus jurământul. Iată termenii declaraţiunei ministeriale care a fost comunicată presei: Grecia avea, după războaiele sale victorioase, o nevoie imperioasă de o perioadă prelungită de pace spre a lucra în favoarea prosperităţei ţărei, la organizarea serviciilor publice, a forţelor de uscat şi de mare, la desvoltarea bogăţiei publice ; era deci nevoie de a se garanta în contra oricărei atingeri a bunurilor dobândite cu preţul jertfelor făcute şi să se adopte o politică conform cu tradiţiunile naţionale. In astfel de situaţie, neutralitatea de la începutul războiului european se impunea guvernului grec; dar Grecia avea şi mai are datoria da a-şi îndeplini obligaţiunile sale de alianţă şi să urmărească realizarea intereselor sale, însă fără să compromită integritatea teritoriului ei. Guvernul, conştient de datoria sa de a servi astfel interesele ţarei, e convins, că patriotismul poporului va asigura întreaga lor salvgardare. Neutralitatea Bulgariei. Din Roma sa anunţă: D. Rizoff, ministrul Bulgariei la Roma, fiind intervievat de ziarul »Tribuna«, a desminţit categoric ştirea din izvor francez asupra apropiatei iviri a unei crize ministeriale în Bulgarie, ca o urmare a crizei din Atena. D. Rizoff a asigurat că guvernul bulgar rămâne neclintit în hotărârea sa de a păstra mai riguroasă şi absolută neutralitatea proclamată de la începutul conflagraţiei şi pe care Bulgaria a respectat-o până acuma în chip neîndoios. Trupele aliaţilor debarcate la Lemnos.»Lokalanzeiger« află din Atena că guvernul grec a fost informat că trupele de marină ale aliaţilor au debarcat la Lemnos. Guvernul a cerut informaţiuni spre a protesta In caz când debarcarea a atins neutralitatea greacă. „Moldova* — ziarul d- P. P. Carp. — Liberarea Basarabiei.— Din Bucureşti se anunţă, că Sâmbătă a apărut primul număr al ziarului »Moldova« înfiinţat de d-l P. P. Carp, cunoscutul om politic al României. In comunicatul apărut în fruntea numărului prim se spun următoarele cu privire la menirea acestui ziar: Ziarul »Moldova« va apare sub direcţia unui comitet prezidat de d-1 P. P. Carp. El are menirea de a combate pe toţi acei, care luând asupra şi de a realiza idealul naţional, uită fie din ignoranţa istoriei noastre fie din o culpabilă nepăsare, pe colaboratorii acelor moldoveni, cari au luptat pentru apărarea gurelor Dunărei şi al căror eroism a făcut posibilă libera Românie de astăzi. El va căuta să aducă la cunoştinţa unei opinii publice rătăcite, că întregirea neamului nu e posibilă decât începând cu liberarea Basarabiei ameninţată de a fi desnatonalizată. Ar fi o crimă de a nu ne gândi la Românii de dincolo de Prut numai şi numai pentru că ei sunt atât de asupriţi încât nici măcar un suspin nu poate răsbate până la noi. A scuti ţara noastră de această ruşine e o datorie de bun român şi ne o vom îndeplini ori ce s’ar întâmpla. Comitetul. SITUAŢIA pe câmpul de râsboiu. Eri şi azi dimineaţă am primit dela biroul de presă al prim-ministrului următoarele comunicate oficiale telegrafice : Budapesta 13 Martie.—Din marele cartier general al nostru se comunică oficial cu data de azi: Situaţia în nordul monarhiei. In Polonia rusească şi în Galiţia de vest nu a obvenit nici o schimbare. In decursul zilei s’au dat numai lupte de artilerie. Am respins pretutindeni atacurile detaşamentelor singuratice ruseşti cauzând duşmanului mari perderi. In Garpaţi, In regiunea şoselei Cisna-Baligrad, luptele continuă. Am ocupat ori o înălţime, pentru care s’a dat lupte în decurs de mai multe zile. Trupele noastre de geniu au aruncat în aier mai multe părţi ale poziţiilor duşmane apoi printr-o luptă scurtă, piept la piept, l-au scos pe duşman din poziţiile sale făcând prizioneri 1200 de soldaţi ruşi, precum şi mai mulţi ofiţeri. Am respins contra-atacurile, pe cari Ruşii le îndreptaseră încă în aceeaş noapte în contra acestei înălţimi, precum şi în contra poziţiilor noastre din raioanele învecinate cauzând duşmanului perderi grele. Pe frontul din Galiţia de sud-est, precum şi în regiunea Cernăuţilor de linişte. — 14 Martie. Pe frontul din Polonia şi Galilea, de vest n’a obvenit nici o schimbare. Am respins după o luptă scurtă eşirile duşmanului pe cursul inferior al Nidei, precum şi lângă Gorliţa şi spre sud de la aceasta. Iarăş am zădărnicit atacurile violente ale Ruşilor pe o mulţime de sectori ai frontului din Carpaţi. Astfel pe frontul dintre Lupkowa şi pasul Ussok, apoi în valea Opor, unde recurg şi noaptea lupte îndârjite, precum Şi lângă Wiskon) au căzut în mâinile noastre — afară de un număr mare de răniţi ruşi — mai bine de 400 de soldaţi duşmani, cari s’au predat în lupta, ce s a dat piept la piept. S’au desfăşurat lupte şi înaintea poziţiilor noastre din sudul Nistrului. Focul foarte eficace al trupelor noastre a îrapedecat atacul duşman zădărnicindu-l pe lângă perderile mari ale trupelor duşmane. Mai încolo, spre est, am respins iarăşi trupe duşmane de cavalerie, cari înaintau pe jos. General de divizie Höfer, locţiitorul şefului de stat major, Anglia şi chestia balcanică. In şedinţa de Vineri a camerei Comunelor engleze dep. Covan, liberal, a întrebat, dacă guvernele aliaţilor au făcut sau vor face reprezentaţiuni pe lângă guvernul sârbesc, in scopul de a propune cesiunea imediată cătră Bulgaria, a câtorva regiuni macedonene ca bază pentru cooperarea celor două state in redistribuirea teritoriilor balcanice după războia. D. Grey a răspuns : Guvernele englez, francez și rus, sunt gata ca totdeauna să ajute împreună orice reglementare durabilă și satisfăcătoare a chestiilor privitoare la statele balcanice şi nu perd nici un prilej favorabil de a grăbi o soluţiune pe această cale. Aplanarea unei crize ministeriale in România. In ultima şedinţă a Corpurilor Legiuitoare române, cari s’au închis Vineri, sa ivit un incident în jurul proiectului pentru prohibirea exportului, care a avut de urmare demisiunea ministrului de finanţe Costinescu. O telegramă mai nouă ne anunţă că d-l Costinescu şi-a retras demisiunea.