Gazeta Transilvaniei, martie 1915 (Anul 78, nr. 48-68)

1915-03-03 / nr. 48

ABONAMENTUL P® an an . . . 24 Qosr. !'» o insa. da an 12 „ P® terei Iuni. . . 6 „ Pantru Român!® 9! strfiinăiat».. F® ne i.K . . . 40 lei. i'a o­­­ara. da na 30 „ S3LE3P9K ST*­. 226. & Nr. 48-Braşov, Luni-Marţi 3 (16) Martie n. 1915 Anul LXXVIII. REDACŢIA $i ADMINISTRAŢIA Str. Prundului Nr. 15 INSERATELE as primesc Io autul nis­traţis. Preţui după tarii şi învoială. ^.»inscriesie nu as tr­­n&poia&L ZIAR poeme NAŢIONAL. Inimi de aur. Primim următoarea scrisoare: Lipău 8 Martie 1915 st. d. Onorată Redacţiei înfricoşatul război, care s’a des­cărcat cu o furie necrezută peste întreaga Europă a scos la lumină cele mai frumoase virtuţi ale poporului nostru. Toate îndoelile şi temerile potrivnicilor noştri s’au surpat,­­ văzând curajul soldaţilor noştri şi credinţa noastră neţărmurită faţă de împărat şi de pământul strămoşesc. Flăcăii, voinicii satelor îşi varsă din belşug sângele pe coamele Carpaţi­­lor şi pe câmpiile Galiţiei şi Buco­vinei!... nu fac ei altceva, decât îşi împlinesc datorinţa, dar credem, că din sângele martirilor va răsări lem­nul iubirii, lemnul dreptăţii, care nu va rodi bacşişuri ci drepturi!... O altă virtute a poporului nos­tru e milostivenia. Cuvintele dulce­lui Mântuitor: „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru din ceriuri milostiv­este“ sunt adânc înrădăcinate în inima lui. Despre aceasta virtute a ţăranului nostru ne-am convins şi mai tare îndeosebi de când durează acest crâncen război. De multe ori am apelat la dărnicia lui şi totdeauna a dat cu drag, cu inimă deschisă, dar aşa ca să nu ştie stânga ce fa­ce dreapta. Am colectat vestminte, alimente şi bani pentru soldaţi cu mult mai mult, decât gândeam... Credeam, că deja a secat izvorul. Cugetam, că în aceste zile de grea încercare, când ni se pare, că se a­­rată al treilea duşman: foametea, pungile vor fi goale. Dar ne am înşelat! In urma apelului Dv., publicat în preţuita Gazetă, i-am rugat pe credincioşi ca în Dumineca din 7­­. c. să aducă fieştecare din puţinul ce are la biserică atâta, cât va voi — ca aceşti bani sâ-i aducem ca jertfă şi săi dăm ca ajutor fraţilor noştri români, acelor voinici nefe­riciţi, cari în război îşi perduseră mânile, picioarele sau lumina ochilor. Banii i-am colectat cu tasul bisericei şi s’au adunat, precum se vede din lista alăturată, 37 cor. 50 fill., iar din contribuirile mai multora s’au a­­dunat 25 cor. Dar nu numai credincioşii au dat obolul lor, ci şi şcolarii dela şcoala noastră. Rămăseserăm cu totul înduioşaţi, văzând că aceste mlădiţe tinere cum îşi pricep de-acum rostul. Nici anul dintre ei n’a adus mai puţin de 10 fii.; colecta această face 10 cor. Total s’au adunat 72 cor. 50 fii. Am colectat puţin, foarte puţin considerând scopul care îl urmărim. Ca să ajungem la un capital frumos trebue mult şi trebue ca toţi să jertfească dintre noi. Şi cum să nu jertfim, când e vorba de fraţii noştri schilodiţi, nefericiţi ? Dar ca acest scop măreţ să ia un avânt mai puternic cu toată mo­destia avem o propunere. Ar fi bine ca din intelectualii din Braşov sau de aiurea să se formeze un comitet. Acest comitet apoi pentru ajuto­rarea fraţilor noştri nenorociţi să lanseze apeluri cătră conducătorii fireşti ai satelor noastre şi credem şi sân­tem convinşi, că rezultatul ar întrece orice aşteptare. Căci dacă din fiecare sat s’ar colecta numai 50 Cor. am ajunge la un capital frumos, care chiar dacă n’ar fi nevoe să se întrebuinţeze pentru cei neno­rociţi — ce nu dorim, dar prevedem — s’ar folosi pentru alte scopuri umanitare şi româneşti. La tot cazul comitetul ar şti să se acomodeze împrejurărilor ! Aceasta dorinţă şi propunere o a­­vem, când îi trimitem banii, rugân­­du-vă ca pentru ea să faceţi propa­gandă. Primiţi asigurarea deosebitei noastre stime: George Selegian paroch-preot Vasile Popan preot, înv. prov. * Am dat loc scrisorii de mai sus în fruntea ziarului nostru, fiindcă ea este un document elocvent despre mo­dul cum se cugetă în vremile grele de faţă, şi cum ştie să-şî împlinească da­tor­inţele cătră Tron şi Patrie un sat românesc din îndepărtatul Sătmar. Li suntem foarte mulţumitor părinţilor Selagian şi Popan pentru spiritul de jertfă ce l’au sădit în inimile parohie­­nilor şi copilaşilor încredinţaţi păstorire­ lor, căci pilda lor vie, suntem convinşi, va afla un viu răsunet în toate pătu­rile poporului nostru. In ce priveşte propunerea de­ a se constitui un comitet special, care să lanseze apeluri cătră conducătorii fi­reşti ai satelor noastre pentru strân­gerea oboiului pe seama soldaţilor noştri schilodiţi trupeşte — ea este frumoasă dar greu de executat în îm­prejurările actuale. Propunerea aceasta s’ar putea mai uşor realiza, dacă Mi­­tropoliţii şi episcopii noştri ar adresa circulare cătră oficiile protopopeşti şi parohiale, în care să se apeleze la spiritul de jertfă al poporului nostru. In privinţa aceasta şi apelăm cătră fo­rurile noastre bisericeşti, ca, întrucât ar afla aceasta de consult, să între­prindă paşii necesari, fie acum fie mai târziu. In ce priveşte colecta iniţiată de ziarul nostru, noi am urmat pilda dată de ziarele mari străine de la noi şi din Germania, cam­ prin apeluri adresate cetitorilor lor au strâns până acuma milioane de coroane pentru scopuri de caritate publică. Deşi auma strânsă de noi până acuma e prea modestă, totuşi credem că ea va creşte, dacă fruntaşii noştri de la oraşe şi sate ar imita pilda preoţilor din Lipău. Rugăm deci din nou pe cei cu tragere de inimă pentru soartea soldaţilor noştri schilodiţi, ca să contribue cu obolul lor la colecta întreprinsă de ziarul nostru. Partea lui Napoleon III în Unirea Principatelor. Bucureşti 1 Martie v. 1915. Vineri seara în sala Ligii Culturale cu prilejul aşezării în sala de şedinţe a ta­blourilor lui Napoleon III şi Eugenia, donate de G.T. Stănescu, a ţinut de profesor Iorga o interesantă conferinţă. Iată în scurt resumat această conferinţă: la faptul Unirii Principatelor, Na­poleon III a fost un factor de căpetenie. Au fost încercări de a explica Unirea, ca resultatul unui concurs de împrejurări fericite. Aceasta e o greşeală. Desvoltarea unui popor nu se poate bizui numai pe împrejurările norocoase în existenţa­­lui, el are şi trebue să aibă conştiinţa răspunderii de a păstra împrejurările favorabile. Ar fi să ne socotim scoborâţi moralmente, dacă ar fi să credem, că trecutul nostru înfă­ţişează o serie de protecţiuni — aştep­tate dela alţii. Sub acest aspect, ener­gie naţională nu s’ar manifesta — şi poate a fost prilejul ca atare — cu toată energia cerută de nevoile cu­rente. Recunoscând însă partea de con­tribuţie a lui Napoleon în împlinirea Unirii, mândria naţională nu suferă stânjeniri. La constituirea Unirii sa împo­trivea Turcia. In acea epocă, Turcia era In timpul unui regim de reforme, sprijinite de Europa. Erau Franţa şi Anglia, care doriau existenţa Turciei din ce în ce mai fortificată. Interese financiare din Franţa, prin împrumuturi largi şi capitaluri în întreprinderi făceau ca Turcia să fie susţinută de Franţa, pe de o parte şi de alta parte de Anglia prin necesitatea comerţului ei în Orient. Era zadarnic orice argument adus di­plomaţilor sprijinitori ai Turciei, pentru înfăptuirea dorinţei politice a Unirii celor două ţări surori. Şi în afară de aceasta, noi nu puteam oferi nimic, ca să compenseze pentru sprijinitoarele Turciei, cererea noastră. Acum, conferinţarul observă, că dacă noi am fi intrat în organizarea imperiului otoman, înaintarea Rusiei ar fi fost mai cu succes oprită, Cntre turci şi ruşi era fatal să fie o veşnică discordie, pe când între noi şi ruşi erau unele puncte de contact. Se mai adaugă la piedecile Unirii şi opoziţia Austriei, care tindea să rămână la Dunăre. In acest timp, reprezentantul Franţei la Constantinopol, Thournel scrie că Unirea Principatelor dunărene ar însem­na şi alipirea celorlalte pro­vincii de sub stăpânirea austro-maghia­­ră. Politica rusească era atunci ambiguă şi de aceia Unirea la faza ei primă a ieşit mitigată. Napoleon III. a fost condus în politică de principiul naţionalităţilor,­ realizându-l în Italia, la noi, şi nu l-a împiedecat în Germania. Napoleon 111. s-a considerat ca­­ succesor al lui Napoleon I. şi a dorit­­ fixarea unei confederaţii europene, pe ■ principii trainice, potrivite ideilor cu-­­­rente. El scrie în primul volum, că imperiul e pacea, care să restabilească condiţiunile normale în Europa, ale cărei baze să fie: naţionalităţile com­plete şi interesele satisfăcute. Luptând contra opiniei publice franceze, el a stăruit pentru Unirea Principatelor, nu ca un sentimental, ci conform principiilor lui. A muncit cu atât mai mult, el personal, cu cât Franţa era ameninţată să suprime re­laţiile cu Turcia. * Napoleon a sprijinit domnia lui Cuza Vodă şi dacă apoi sprijinul lui a slăbit şi chiar a dispărut, cauza trebue căutată în neh­abilitatea dala noi, care căuta o altă orientare în politica externă. A venit mai în urmă dorinţa Ita­liei de a-şi alipi Veneţia. De astă dată s’a formulat tema, ca faptul să sa în­deplinească fără războia, dându-se ca compensaţie Austriei, principatele dună­rene. Iteia a fost a lui Nigra, ambasa­dorul italiei la Paris. Adesiiunea lui Napoleon ia aceastâ idote ara con­cormi-I tentă cu părerea că Austria va refuza I cesiunea Veneţiei, fără războiu. Tot în acest timp se mai propu­sese, ca Italia să rupă legăturile cu Prusia, ca obţinând Veneţia, principii prusieni sa fie trimişi în principatele dunărene. Dela 1866, adesea s’a întâlnit în Franţa republicană o neîncredere faţă de noi. E hotărât însă, că în Franţa a dăinuit dealungul timpurilor pietatea tradiţională a ideilor lui Napoleon. Totdeauna a trăit în poporul francez, convingerea, că un popor, care se luptă pentru dreptul lui, nu poate fi lipsit de sprijinul Franţei. Această tra­diţie de dreptate, afirmată odată, dăi­­nueşte în toate regimurile, ca un prin­cipiu călăuzitor şi pentru naţiunnile mici. — b. c. —— Declaraţia noului minis­ter grec. Din Atena sa anunţă: Noul minister a depus jurământul. Iată termenii declaraţiunei ministeriale care a fost comunicată presei: Grecia avea, după războaiele sale victorioase, o nevoie imperioasă de o perioadă prelungită de pace spre a lucra în favoarea prosperităţei ţărei, la organizarea serviciilor pu­blice, a forţelor de uscat şi de mare, la desvoltarea bogăţiei publice ; era deci nevoie de a se garanta în contra oricărei atingeri a bunurilor dobândite cu preţul jertfelor făcute şi să se adopte o politică conform cu tradiţiunile naţionale. In astfel de situaţie, neutrali­tatea de la începutul războiului eu­ropean se impunea guvernului grec; dar Grecia avea şi mai are datoria da a-şi îndeplini obligaţiu­nile sale de alianţă şi să urmă­rească realizarea intereselor sale, însă fără să compromită integri­tatea teritoriului ei. Guvernul, con­ştient de datoria sa de a servi astfel interesele ţarei, e convins, că patriotismul poporului va asi­gura întreaga lor salvgardare. Neutralitatea Bu­lgariei. Din Roma sa anunţă: D. Rizoff, minis­trul Bulgariei la Roma, fiind intervievat de ziarul »Tribuna«, a desminţit cate­goric ştirea din izvor francez asupra apropiatei iviri a unei crize ministeriale în Bulgarie, ca o urmare a crizei din Atena. D. Rizoff a asigurat că guvernul bulgar rămâne neclintit în hotărârea sa de a păstra mai riguroasă şi absolută neutralitatea proclamată de la începutul conflagraţiei şi pe care Bulgaria a res­pectat-o până acuma în chip neîndoios. Trupele aliaţilor debar­cate la Lemnos.­­»Lokalanzeiger« află din Atena că guvernul grec a fost in­format că trupele de marină ale alia­ţilor au debarcat la Lemnos. Guvernul a cerut informaţiuni spre a protesta In caz când debarcarea a atins neu­tralitatea greacă. „Moldova* — ziarul d- P. P. Carp. — Liberarea Basarabiei.— Din Bucureşti se anunţă, că Sâm­bătă a apărut primul număr al ziarului »Moldova« înfiinţat de d-l P. P. Carp, cunoscutul om politic al României. In comunicatul apărut în fruntea numărului prim se spun următoarele cu privire la menirea acestui ziar: Ziarul »Moldova« va apare sub direcţia unui comitet prezidat de d-1 P. P. Carp. El are menirea de a com­­bate pe toţi acei, care luând asupra şi de a realiza idealul naţional, uită fie din ignoranţa istoriei noastre fie din o culpabilă nepăsare, pe colaboratorii acelor moldoveni, cari au luptat pen­tru apărarea gurelor Dunărei şi al căror eroism a făcut posibilă libera Românie de astăzi. El va căuta să aducă la cunoştinţa unei opinii publice rătăcite, că întregi­rea neamului nu e posibilă decât înce­pând cu liberarea Basarabiei ameninţată de a fi desnatonalizată. Ar fi o crimă de a nu ne gândi la Românii de din­colo de Prut numai şi numai pentru că ei sunt atât de asupriţi încât nici măcar un suspin nu poate răsbate până la noi. A scuti ţara noastră de această ruşine e o datorie de bun român şi ne o vom îndeplini ori ce s’ar întâmpla. Comitetul.­­ SITUAŢIA pe câmpul de râsboiu. Eri şi azi dimineaţă am primit dela biroul de presă al prim-ministrului urmă­toarele comunicate oficiale telegrafice : Budapesta 13 Martie.—Din marele cartier general al nostru se comunică oficial cu data de azi: Situaţia în nordul monarhiei. In Polonia rusească şi în Ga­li­ţia de vest nu a ob­venit nici o schimbare. In decursul zilei s’au dat numai lupte de artilerie. Am res­pins pretutindeni atacurile detaşa­mentelor singuratice ruseşti cauzând duşmanului mari perderi. In Garpaţi, In regiunea şoselei Cisna-Baligrad, luptele continuă. Am ocupat ori o înălţime, pentru care s’a dat lupte în decurs de mai multe zile. Tru­pele noastre de geniu au aruncat în aier mai multe părţi ale poziţiilor duşmane apoi printr-o luptă scurtă, piept la piept, l-au scos pe duşman din poziţiile sale făcând prizioneri 1200 de soldaţi ruşi, precum şi mai mulţi ofiţeri. Am respins contra-ata­­curile, pe cari Ruşii le îndreptaseră încă în aceeaş noapte în contra a­­cestei înălţimi, precum şi în contra poziţiilor noastre din raioanele în­vecinate cauzând duşmanului perderi grele. Pe frontul din Galiţia de sud-est, precum şi în regiunea Cer­năuţilor d­e linişte. — 14 Martie. Pe frontul din Polonia şi Galilea, de vest n’a ob­­venit nici o schimbare. Am respins după o luptă scurtă eşirile duşma­nului pe cursul inferior al Nidei, precum şi lângă Gorliţa şi spre sud de la aceasta. Iarăş am zădărnicit ata­curile violente ale Ruşilor pe o mul­ţime de sectori ai frontului din Car­­paţi. Astfel pe frontul dintre Lup­­kowa şi pasul Ussok, apoi în valea Opor, unde recurg şi noaptea lupte îndârjite, precum Şi lângă Wiskon) au căzut în mâinile noastre — afară de un număr mare de răniţi ruşi — mai bine de 400 de soldaţi duşmani, cari s’au predat în lupta, ce s a dat piept la piept. S’au desfă­şurat lupte şi înaintea poziţiilor noastre din sudul Nistrului. Focul foarte eficace al trupelor noastre a îrapedecat atacul duşman zădărnicin­­du-l pe lângă perderile mari ale trupelor duşmane. Mai încolo, spre est, am respins iarăşi trupe duşmane de cavalerie, cari înaintau pe jos. General de divizie Höfer, loc­ţiitorul şefului de stat major, Anglia şi chestia balca­nică. In şedinţa de Vineri a camerei Comunelor engleze dep. Covan, liberal, a întrebat, dacă guvernele aliaţilor au făcut sau vor face reprezentaţiuni pe lângă guvernul sârbesc, in scopul de a propune cesiunea imediată cătră Bulga­ria, a câtorva regiuni macedonene ca bază pentru cooperarea celor două state in redistribuirea teritoriilor balcanice după războia. D. Grey a răspuns : Guvernele en­glez, francez și rus, sunt gata ca tot­deauna să ajute împreună orice regle­mentare durabilă și satisfăcătoare a chestiilor privitoare la statele balcanice şi nu perd nici un prilej favorabil de a grăbi o soluţiune pe această cale. Aplanarea unei crize mi­nisteriale in România. In ul­tima şedinţă a Corpurilor Legiuitoare române, cari s’au închis Vineri, sa ivit un incident în jurul proiectului pentru prohibirea exportului, care a avut de urmare demisiunea ministrului de fi­nanţe Costinescu. O telegramă mai nouă ne anunţă că d-l Costinescu şi-a retras demisiunea.

Next