Gazeta Transilvaniei, august 1915 (Anul 78, nr. 168-185)

1915-08-04 / nr. 168

Nr. 168» V ■■■'■ —- ————————R an­ --- . . .............. ■ . ■ ------- ----­«sciţii-ABONAMENTUL P© ran sn . . .24 Co». Pe o trasa. de an 12 „ Ps trei luni. . . o „ Pentru România fi străinătate: ?e ke sa . . . 40 îal. S*o o Ja*, d« an S0 „ SSIiSyOK ST'. 236, ziAu politic naţional. Braşov Luni-Marţi 4 (17) August 1915. Anul LXXVfli. RSOACTIA 91 ADMINISTRAŢIA Str. Prundului Nr. 16 MSffiKATSL* a* prlasaae la adsninl«'­îra­ie. Preţul dnpîi taţii invol&l& nUumaeriael» na at, îa­­fiapcissiL Bulgarii. Balcanul pare agitat ca nici­odată. De-o vreme încoace diploma­ţia bulgară desfăşură o intensă ac­tivitate, iar atitudinea pe care vrea să o ia în curând prin o intrare în acţiune nelinişteşte spiritele şi în celelalte două ţări balcanice neutre: România şi Grecia. Sosesc ştiri alarmante despre o intrare în acţiune a Bulgariei, fără însă ca ea să se declare pe partea vre­uneia din cele două grupuri de puteri beligerante. Bulgaria vrea să cucerească teritorul Macedoniei locuit de popolaţie bulgară din Sârbia fără însă să facă o alianţă de arme cu Austro-Ungaria şi fără să se pună pe picior de răsboiu cu împătrita Înţelegere. Tocmai într’această subtilitate constă curiozitatea pe care o răs­pândeşte activitatea ferventă de acum a diplomaţiei bulgăreşti. E greu de prevăzut dacă va reuşi ori nu. îm­potrita înţelegere face sforţări ca să abată Bulgaria de la gândul cucerirei teritorului macedonean şi vrea să îndrepte privirile ei spre Tracia, să-şi pornească din nou armatele spre Ciatalgea, şi să ajute astfel scopurile militare ale ententei în­ cucerirea Constantinopolului şi Dardanelelor. Ţară mică, însă cu un popor atât de conştient de îndatoririle sale politice, Bulgaria este condusă de guverne naţionale cari se sprijinesc cât mai mult pe opinia publică. Iar opinia publică bulgărească pare a şi fi încheiat socotelile cu Turcii în 1918, s’a răfuit destul cu ei, nu mai vrea nici Adrianopol, nici Tracie şi acum nu-i cât de puţin pornită să se răfuiască din nou. Ea crede că a sosit timpul suprem, sunt create de împrejurările internaţionale astfel de circumstanţe care favorizează o in­trare în acţiune pentru a se împlini marele gând, marea datorie naţio­nală ,­ eliberarea fraţilor lor din Ma­cedonia. Bulgaria nu se ataşează împă­tritei înţelegeri, pentru că aceasta în cazul unei încălcări bulgăreşti a Tra­­ciei, nu-i dă siguranţă că îşi va putea împlini revendicările ei teri­­­toariale din Macedonia la care îm­potrita înţelegere îi dă dreptul nu­mai în cazul unei extinderi terito­riale a Serbiei într’altă parte. Deci poporul bulgar ar dispune de elanul sufletesc care să-i asigure victoria numai în cazul unui răsboiu pentru cucerirea Macedoniei. Ceea ce zăboveşte intrarea în acţiune a Bulgariei este numai apla­narea chestiei gingaşe de a nu întră în conflict cu Anglia, Franţa şi Ru­sia. De aceasta se feresc ca de foc. Iar că aceste trei puteri sprijinesc Sârbia nu-i putinţă de îndoială, împotriva obstacolelor cari răsar atât de clar în faţa hotărârii su­preme a Bulgariei, anume politiciani totuşi speră să nu-şi atragă ura celor trei puteri. Un ziarist bulgar care s’a întreţinut în Elveţia cu re­dactorii unei foi scrise franţuzeşti ce tocmai ne cade în mână (unul de Duminecă, 8 August) a făcut următoarele declaraţii netede: »Bulgarii nu vor întră în con­flict cu Franţa şi Anglia. Sentimen­tul de recunoştinţă faţă de Ruşii cari au pierdut două sute de mii de oameni pentru a le da lor o existenţă naţională stăpâneşte cu desăvârşire sufletul poporului.« Iar cât priveşte Austro-Ungaria şi Germania ziaristul spune: »Dacă Austro-Germanii in­vadând Sârbia ajung până la fron­tiera noastră şi, pentru a restabili comunicaţia lor directă cu Constan­­tinopolul pe pământ bulgar, ne in­vită să ocupăm Macedonia, atunci nu se poate conta la nimic. Elibe­rarea fraţilor noştri va rămânea unica noastră ţintă. Noi avem da­torii faţă de noi înşine..« Problema Bulgariei ce trebuie s’o deslege diplomaţii în chip atât de gingaş este dintre cele mai grele. Nu este de mirare dacă o lume în­treagă aşteaptă cu aviditate rezul­tatul sforţărilor. Argus. In ţara nouă. Bucureşti Iulie 1915. Să nu creadă cineva, că eu ca agronom voi vorbi aci de ţelină ori de pământ virgin nelucrat, nemuncit, ci cu totul de altceva. Voiu să vorbesc aci de noul pământ românesc, pe care l’am mai avut In stăpânire, mai de de mult, dar nu ştiu când i’am fost per­­dut şi cum. Voiu vorbi de o escur­­siune pe malul Dunărei la oraşul Tur­­tucaia şi în împrejurimile lui, din aşa numitul Cadrilater. Oraşul Turtucaia sau Tutrakan pe turceşte şi Turtukai pe bulgăreşte e sinonim cu Braşov, Braşovia şi Brassó al nostru. Care va fi fost numirea veche a Romanilor nu putem şti dar astăzi este un orăşel măricel de provincie, având vro 17,000 locuitori între cari vro 7000 români vre-o 4—5000 turci, vre-o 2500—3000 bulgari şi vre-o 3—400 alte naţionalităţi: greci, aro­mâni, nemţi şi antemergătorilor jidani nu ştiu dacă sunt printre dânşii, ruşii iarăşi nu sunt.­ Turtucaia, situată In faţa Olteni­ţei cu 1—2 k­m. mai sus are o poziţie minunată, înşirată fiind pe malul drept al Dunărei Intre grădini de pomaturi şi vii la est şi vest. Dar oraşul este mai frumos de admirat de pe malul Dunărei ori de pe vapor mai cu seamă când cireşii, vişinii şi perii sunt înflo­riţi, cuprins fiind într’o ninsoare de toate părţile. In schimb nu are nici cheia, nici strade regulate ori private, cu atât mai puţin trotoare. O singură şosea împietrită îl traversează în lun­gul iar în capătul de sud o alee fru­moasă de tem Îndeamnă la plimbare printre grădini şi vii. După cele ce vedem azi, nu ne putem face o idee precisă de starea lucrărilor pe timpul turcilor sub regi­mul paşalelor şi beilor bogaţi ca pro­prietari rurali, când turcii erau stăpâni absoluţi asupra tuturor ghiaurilor şi lucrurilor. Azi din clasa de elită de odi­nioară a rămas numai calicimea care cu tot negoţul da ceraale prosper o duce destul de greu şi nu-i prea mun­citoare. Contrastează foarte mult luxul şi dulce farm­ente­le, trândăvia snoleşitoare din seraiuri, cu cruda realitate de azi, văzând pe turcii cei voinici umili şi supuşi la lucrările cele grele şi mai umili­toare, iar în locul calului semeţ acope­rit cu ssbrace scumpe cu fireturi de aur şi argint — mânând azi greoiu doi bivoli puternici, iar femeile lor bătrâne şi ti­nere alergând desculţe prin noroiu şi praf cu şalvarii până la pământ. Şi cu cât sunt mai hide şi slute, cu atât mai mult acoperindu-şi faţa — şi făcând pe religioasele ori chiar bigotele. Oraşul are o poz­ţie splendidă, şi e situat într’o regiune foarte fertilă şi bogată şi cu un însemnat trafic de ce­reale — dar încolo îi lipseşte tot ceea ce ar califica ca târg s­au oraş fie şi de provincie, căci nu are nici choiu, nici porţi, nici pieţi proprii, nu are nici un oţel cât de mic, pentru adăpos­­tirea oaspeţilor şi vizitatorilor, decât o cafenea orientală şi 2 birturi europe­neşti şi mai multe dughene ori baza­ruri turceşti şi bulgăreşti. Are în schimb însă vre­o 4—5 clădiri noui solide in ştil europenesc in strada principală. Guvernul român a construit ca­­sârme sol­de pentru garnizoana ţării un regiment de infanterie şi un divizi­on de artilerie de munte, cu un zidiri însă sunt pe platou dar ele nu se pot vedea nici de pe vapor şi osoi din oraş. In schimb dela eia ai o perspectivă frumoasă asupra Dunărei şi într’o mare parte din câmpia României. Re­­gularea oraşului şi facerea unui cheiu potrivit în locul magherniţelor inunda­bile de «zi, »’a amânat pentru timpuri mai liniştite, cari nu vor întârzia a-i aduce modernizarea necesară şi econo­mică. Starea da cultură şi vitalitate se măsoară şi judecă după manifestaţiunile sale în afară în Insttuţmunte lui de cultură, b­iarică şi şcoină. Turcii ca factor politic şi fost predominant au două gram­ie, din care una centrală, este actualmente declarată »de stat« şi în­treţinută de cătră administraţia Casei Bisericei din Bucureşti cu un hoge ca protopop şi o altă gramie mai mică întreţinută de credincioşi. Curiozitatea m-a dus să vizitez giurada principală în timpul când nu era serviciu. O hală mare goală cu un etagiu. In etagiul de sus stau fe­meii, iar în parter sunt bărbaţii şi în faţă o mică masă la păreţi cu câteva luminări pe ea, şi pa jos covoare în­tinse mai frumoase şi mai simple, după starea fiecăruia, pa care stau la închinăciuni cruciţi credincioşii. Lângă giarnio este scaunul matrimonial turcesc cu un referent creştin, adus de la Con­stanţa, şi aplicând legile civila ale ţărei în afaceri matrimoniale. Turcii mai au o şcoală primară proprie, la care statul le întreţine un profesor de limba ro­mână, pe macedoneanul Papahagi, fra­tele directorului liceului din Silistra. Limba de trafic zilnic în oraş este cea românească, pe care o vorbesc cu toţii, dar turcii de la sate sunt foarte recalcitranţi în a-şi însuşi limbi streine şi nu vorbesc decât limba lor. Nu ne putem face o ideă cl­aa din trecut, despre Înfiinţarea bulgarilor, dacă ei erau în oraş şi satele vecine stabiliţi acolo de mai înainte ca pro­prietari şi cultivatori de pământ, ori că au fost colonizaţi numai în urmă după eliberarea Bulgariei. In cele mai multe sate din imprrmurime sunt nuci veniţi, ca colonişti nuci ai guvernului bulgar. In oraş colonia cea mai puter­nică erau românii, însă Românii erau numai pescari de meserie şi cea mai puternică breaslă de pescari români din câte avem noi Românii, dar ei se ocupau şi tratau din vânatul peştelui din Ro­­mânia şi din Dunăre, şi se vede din afaceri de pescuit destul de prosperă* O altă colonie nouă de români este în satul învecinat de­asupra oraşului* stabiliţi după răsboiul din 1876-7 în satul părăsit de cerchezi, în casele şi aşezările acelora şi aceştia sunt parte plugari şi parte păstori, mai numeroşi cei din urmă. Destul ca Românii formau colonia creştină cea mai puternică la anexare* Ei aveau biserica solidă de piatră cu turlă construită încă pe la 1775 şi care a fost pur românească până, prin anii 1890, condusă de preoţi români. Din arma rusească, Duma­ a votat un proiect de lege, care pre­vede înfiinţarea de comisiuni mixte, ameliorarea liberărilor pentru armată, alimen­tarea poporaţiunei şi îmbunătă­ţirea circulaţiunei. Mit£ÍMirul nostru de es­ter­ne la Berlin. Din Viena se co­munică in mod oficial: M­aistrul de eaterne bar. Burian a plecat Vineri la Berlin de unde s’a reîntors Sâmbătă. Scopul acestei vizite a fost un schimb de păreri cu bărbaţii de stat germani. In decursul zilei mi­nistrul Burian a conferit cu cancelarul Bethmann-Hollweg şi cu secretarul de stat Iagow. Răspunsul Greciei la demersul entente!­ — Grecia nu face concesiuni teri­toriale Bulgariei. — Din Rorna se anunţă: După o telegramă din Atena este probabil că nota da răspuns a Greciei cătră Quadrupia, va fi scurtă şi ener­gică, fără multe argumente asupra caracterului elenic a! regiunilor, pe care înţelegerea voeşte să le dea Bulgarei, luându-le de la Grecia. Nota de răspuns va scoate în relief numai nedreptatea (din punctul de vedere pur grecesc) a cererilor adresate Greciei, el, care a adus atâtea servicii Inţelegerei, pa când Bulgaria de la începutul ostilită­ţilor nu a încetat de a man­fest­a o neutralitate puţin binevoitoare faţă de aliaţi. Răspunsul Greciei va face de ase­menea aluzie la discursul d-lor E. Grey şi A­quith ţinute în Camera Comunelor, după care Franţa şi Anglia sa luptă pentru libertatea popoarelor, iar nu pentru umbirea lor. Deasemea guver­nul plin în nota de râspuns, nu va re­leva nici caracterul elersic al oraşului Cavada, pentru că înţelegerea ştie prea bine toata acestea, de vreme ce în timpul discuţiunilor din Bucureşti, În­ţelegerea a recunoscut drepturile Greciei asupra zisului oraş. Păr eres în cercurile conducătoare din Atena ar fi după cât se telegrafiazâ de acolo, că răspunsul guvernului nu va conţin® dî scuti­uni asupra dreptu­rilor Grecie’, pentrucă hotărârea Inţe­­legerei nu este bazată pe motiva to­­mainice, ci este numai un act arbitrar — aşa se zice la Atena — nu se aduc argumente ci o protestare energică. * Agenţia din Atena publică urmă­torul comunicat oficial : Şeful cabinetului ministrului de externe a remis răspunsul Gre­ciei la demersul celor patru puteri ale înţelegere­, la legaţiunile acestor puteri. Răspunsul Greciei este redac­tat sub formă de protestare contra cesiunei teritoriului grecesc. Srin camera franceză. D­e Paris se anunţă: Deputaţii partidului socialist unit au prezentat un proiect de lege, c­­n­­form căruia toate atenerile şi stabili­mentele industriale să fie puse la dis­poziţia guvernului. Exportul cerealelor ruti­ne. Desfiinţarea prohibitei exportului. — Nouile taxe de export. — Ajuto­rarea agricultorilor. — Concesionarea liniilor Decauville. Bucureşti 1 Aug. v. 1915. Două studii amănunţite, cari au format, baza discuţiilor într’o serie de întruniri ale consiliului de miniştri, s’a semnat decretul regal, prin care se desfiinţează prohibirea exportatui cerea­lelor fixându-se următoarele taxe pen­tru diversele categorii de articole ce se vor exporta: Pentru grâu, secară, făinurile lor şi pentru grişuri 600 lei de vagon; Orz, orzoaică, ovăs şi făinurile lor, malţ şi arpăcaş, 500 lei de vagon; Porumb şi mălai 400 lei de vagon; Seminţe de in, oleaginoase şi rapiţă, aniason şi nuci, 1000 lei de vagon; Mei, borceag, măzăriche şi neghină, 300 Iei de vagon; Tărâţe, irimic, turtele de in, de rapiţă şi alte produse agricole întrebuinţate ca furaj, 200 lei de vagon; Ulei de in, de rapiţă, şi alte o­eapinoase, 1000 lei de vagon; Mazăre, fasole, linte, şi alte leguminoase 900 lei de vagon. * Sub rezerva aprobării ulterioare a Parlamentului, s-a mai hotărât, în vederea ajutorării agricultorilor: 1) Avansul acordat agriculto­rilor, care era până acum de 50 la sută, să fie ridicat la 60 la sută; 2) Avansul se dă nu numai asupra cerealelor înmagazinate ci și asupra celor aflătoare în maga­ziile gărilor; 8) Capitalul pus la dispoziţia agricultorilor de Banca Naţională — capital care era până acum de 100 milioane — va fi fără limită, sporindu-se după cum nevoia va cere.* Inscrierie pentru cerealele lăsate libere la export vor începe în ziua de Vineri 7 August v. numai la adminis­traţiile financiare». După un anumit număr de în­scrieri, se va forma un tablou care va fi publicat în Monitorul oficial. Din totalul de înscrieri,­­ după ce se vor fi terminat operaţiunile de const­ratare, se va face, la ministerul lucrărilor publice, de faţă fiind minis­trul şi o comisiune compusă din agri­cultori, tragerea la sorţi a tuturor în­scrişilor dintr’o singură zi şi din toată ţara, pentru un anumit număr de va­goane care să poată fi transportate zilnic. * Această operaţiune va forma un nou tablou în ordinea ieşirei la sorţi, care singură va fi decisă în ceea ce priveşte acordarea dreptului de vagoa­ne. Ori cu câte vagoane va fi cineva înscris şi eşti la sorţi, nu i se va acorda, decât primele 5 vagoane plus câte un vagon de fiecare zecime, adică dacă unul va fi înscris cu 100 vagoane va primi 5 plus 9 fac 14 vagoane. O dispoziţie vexatorie până azi va fi înlăturată mâine, căci se va permite pe viitor înlocuirea cerealelor după ne­cesităţile celui înscris, adică în loc de grâu se va putea încărca orz, ovăz, etc., bineînţeles dacă s’a declarat înscrierea lor. O uşurare foarte simţită se va produce de asemenea prin autorizarea transporturilor cu căruţa, din orice punct al ţării, către frontieră,­­ plătindu-se taxa de şosea de 200 lel. Aceste permisiuni se vor da de către o comisiune din care vor face parte prefectul şi inginerul-şef al jude­ţului şi pe baza unui certificat de con­statare, emis de administraţia financiară respectivă. * D. dr. Angelescu, ministrul lucră­rilor publice, studiază actualmente pro­­ectul relativ la concesionarea liniilor Decauvid­e până la graniţă pentru trans­portul cerealelor. In vederea studierei acestui proect, d-sa a însărcinat pe d.inginer-inspector Ilie Radu, care după ce va stabili defi­nitiv acest proect, să dea relaţiunile necesare asupra cui urmează să se dea autorizaţia; condiţiunile ce trebue să îndeplinească concesionarul şi taxele ce trebuie să plătească către stat; acum şi dacă concesiunea acestor­­­uni urmea­ză a se da prin licitaţie sau prin bună învoială. Cu ocazia studierei acestui proect,, sindicatele agricole au cerut d-lui mi­nistru de lucrări publice să le acorde concesionarea unor asemenea linii pe cheltuiala lor. D. ministru a răspuns că nu poate aproba o asemenea conce­siuni, de­oarece nu s’a stabilit nimic. II. Temeri rusești. Ziarul danez ,Politiken, află din lemnlanda, că Rus­i se tem de o debarcare germană în Finnlanda, care ar avea de scop să pătrundă până la Peter­burg. Guvernul rusesc a adresat guvernurilor o scri­­soare­ circulară cu ordinul, ca, în cazul ameninţării unei debarcări germane, să se ordone populaţiei să se retragă spre est după linia Kajaaa-Wilmanstrad. Edificiile şi magazinele să fie incendiate

Next