Gazeta Transilvaniei, septembrie 1915 (Anul 78, nr. 187-210)

1915-09-01 / nr. 187

Abonamentul: pentru Austro-Ung­aria pe un an 24 cor.; pe V2 an 12 cor.; pe 3 luni 6 cor.; pentru România şi streinitate pe un an 40 lei; pe V2 an 20 lei. ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Apare seara, în fiecare zi de lucru, redacţia şi administraţia: Strada Grundului Nr. 15. Inseratele se primesc la administraţie. Preţul după tarif şi învoială Manuscrisele nu se înapoiază. TELEFON Nr. 226. La doi ani dela moartea lui Traicu. Braşov, 13 Septemvrie. Doi ani se împlinesc azi dela moartea ta ... Doi ani lungi şi amari ... Doi ani . .. Frumoasă ca şi acum, fru­moasă şi fascinantă era ziua ceea ... şi uluitoare a fost ziua care­ a venit după ea. Cei cari te-au iubit şi te-au admirat, au plâns în acea zi, când tu zăceai mutilat şi rece pe pământul Ţării­ Româneşti. A fost frumoasă, seducă­toare şi blestemată ziua, în care tu ai sfidat văzduhurile şi Car­­paţii, scump sburător!... Impasi­bili, neclintiţi, sfidători, învăliţi într’o pulbere violetă te-au aş­teptat ei atunci . .. Impasibili, muţi şi neclintiţi, cum sunt şi în clipa asta când privesc nostalgic către culmile lor ... Ah! Carpaţii noştri, Carpaţii blestămaţi, te-au ispitit şi te-au răpus.. . N’ai ajuns să simţi răcoarea te pluteşte de­asupra lor, nici par­fumul tare al pădurilor de brad, al superbelor păduri în umbra cărora dormeau odată haiduci mi­nunaţi la făptură, cari vorbeau limba pe care-o vorbim şi noi. .. N’ai ajuns culmile ameţitoare, dar avântul tău superb a schiţat uriaşul gest, pe care l-ai lăsat la jumătate. Şi gestul acela, care a aruncat în cele patru vânturi să­mânţa fecundă a nădejdilor su­preme, a avântului sălbatic, va rămânea ca un memento pentru palizii fii ai iobagilor, din neamul cărora te-ai ridicat şi tu . .. Numele tău va rămânea le­gendar... Moşnegii vor lăcrima vorbind de tine, femeile, fetele şi flăcăii vor rosti cu sfinţenie numele tău, iar copiii ce duc vitele la păşune vor cădea ades pe gân­duri, amintindu-şi de minunile minţii tale... Ai fost încrezător... şi-ai dis­preţuit moartea... Şi se împlinesc acum doi ani de când nu mai eşti între vii. Sânge mult a curs de-atunci, sânge mult, sânge de eroi fără păreche... Atâţi sburători cu cari te-ai luat la întrecere, dorm ca şi tine som­nul de veci, fericiţi că s’au putut jertfi pentru patriile lor... Mulţi Icari au murit din ziua aceea... Nenumărate sunt mormintele lor, scumpele lor morminte... Şi-acum când se împlinesc doi ani de la moartea ta, ne în­dreptăm spre tine gândurile împo­vărate de doliul după atâţia fraţi dragi, după atâţia eroi căzuţi pe câmpul datoriei. Ne îndreptăm spre tine gân­durile obosite de sgomotele morţii şi de sângele ce curge fără încetare la graniţele ţării mele, care a fost şi a ta!... ...Şi Carpaţii impasibili, muţi şi neclintiţi par’că te-aşteaptă încă!... S­upă doi cai, lui T­urel Vlaicu. Te-ai ridicat atunci pornind către Carpaţi In sboruri vultureşti, In strigătele miilor de fraţi, Să te cobori in răi ardeleneşti... Şi după ce în zări fără noroc S’a stins al tău avânt, Maşina ta în fabrică s’a 'ntors, Iar tu ’­n mormânt... * * * Te-a adorat o lume ca pe-un zeu, Pe tine blând’, sălbatic sburător, Căci al gândirii fulger într’o zi, Te-a ridicat deasupra tuturor... Te-a adorat un neam ce astăzi luptă, In cel mai roşu, mai grozav răsboi Şi nu te va uita vai! niciodată, Pe tine drag erou între eroi... Departe, peste graniţe, departe, C-un monument pe-o vale, undeva, Pe lângă el când trec îşi fac trişti cruce, iobagi duioşi, iobagi de legea ta... I. Negură, a. c. Remaniere în guvernul României? Ziarul viteagul, orga­nul partidului conservator de sub şefia d-lui Marghiloman, înregistrează urmă­toarea ştire: In­cercările liberale, se urmă­reşte cu multa atenţie, atitudinea d-lui Tom­a Stelian, în casa căruia au loc diferite conciliabile politice. Se asigură că fostul ministru al justiţiei va începe în curând o ac­ţiune, pentru lămurirea situaţiunei din sânul partidului şi în această direcţie, d­l Stelian este susţinut de numeroase elemente de valoare. In primul loc, se va cere o largă remaniare guvernamentală şi spe­ranţele că d-l I. I. C. Brătianu va ceda, nu lipsesc. După trei luni. Cine soseşte acasă, după mai mult timp petrecut pe câmpul de luptă, este cu totului alt om. Se schimbă modul lui de judecată, priveşte lumea cu luesul şi cu petrecerile ei cu alţi ochi, nu ca înainte când era fără de griji. Acasă nu ne puteam închipui să putem trăi fără anumite lucruri, le credeam indispensabile, dară aici pe câmpul de luptă ne convingem, că sun­tem în stare să trăim de tot simplu, să locuim în bordee, în tranşee, în loc de saloane. Să dormim adeseori în ploaie sub ceriul liber în foc de pat cald şi la adăpost. Nu puteam crede, cum se poate omul obicinui cu astfel de împrejurări ! In sticle prime aveam sentimentul că ne lipseşte ceva, că nu­ ne simţim bine, ca şi fumătorul pasionat, când să iasă deodată de fumat, dar mai apoi, după vre­o câteva săptămâni, simţim că in locul preocupărilor zilnice obicinuite de­ atâţia ani, ne stăpânesc alte griji, alte idei cu mult mai profunde şi mai serioase. Un duh nou se sălăşluieşte întru cele din lăuntru ale noastre. Datorinţa, onoarea, duşmanul, primejdia, învingerea şi moartea, aceste sunt puterile, cari ne stăpânesc de aici înainte. Pătrunşi de acest duh ni se pare că multe lu­cruri, la cari înainte ţinusem mult şi le credeam de mare însemnătate, acuma sunt nimicuri, sunt ridicole. Lupta pentru patrie şi tron, pentru libertate şi prosperară, pericolul în care ne afie­a în continuu a şters şi a­ primit tot ce a fost înainte. Totul s’a redus la o viaţă simplă de tot, la o viaţă patriarchal.*. De multe ori o bu­căţică de pâne în tranşee, sau un cort, un prânz rece noaptea târziu, dacă merge bine, un măr acru, după care nu s-ar fi plecat nici un cerşitor acasă căzut din vre-un pom îmbucăţit de şrapneie, sunt mâncări delicioase şi bune. Atâta ne-am schimbat în câmp, încât ne simţim bine, dacă ne putem premeni rufele după 3 săptămâni şi dacă ne putem desculţa încălţămintele la 4 sau 5 zile odată. Apoi ce să mai zicem de spălarea obrazului, după atâta sudoare şi praf de pe căile rele şi câmpiile ruseşti năsipoase, unde nu găsim apă în de­ajuns, unde atâta mulţime de oameni caută apă şi unde nu avem cu ce fierbe, căci fântânile sunt secate sau apa în ele este numai noroiu. Ne bucurăm când ajungem la un râu, când poposim acolo vre­o jumătate de zi şi ne curăţim cu deamănuntul. Dară şi atunci cu repezeală, căci sabia lui Damocles atârnă asupra ca­petelor noastre. Duşmanul nu ne cruţă şi ne mai trimite când şi când câte un salut de şrapnel, ca să nu ne uităm de datorinţă. Dar nici râurile nu sunt, ca ale noastre, apă curgătoare, lim­pede şi rece, ca între punţii Ardea­lului, ci sunt râuri cu o .& turbure, neagră cu ţărmuri d­iorf, de uri, nici vitele F.­ lt.du bucuros. Această viaţă, întru împlinirea datorinţei şi petrecută tot în primejdii. In lipsă şi abnegaţiune, ne arată în deajuns, căi de puţine lucruri ne sunt de lipsă pentru traiu. Această vie­ţuire ne-a întărit şi ne-a oţeiit sen­surile, ne a deschis ochii, ca să vedem, ne-a deschis iui mele ca să simţim şi ne-a lămurit sufletele, ca să putem pricepe. O doină din fluorul unui soldat, care petrece câteva ciasuri în lagăr, ne­ aduce aminte de cel mai frumos concert de orchestră la o sală de oraş. O simplă slujbă bisericească sub ceriul liber ni se pare că e procesiunea la ziua cea mare a înălţării Domnului. Pe când unii în oraşe duc iarăşi viaţa lor obicinuită de cafenea şi de birt, noaptea cu lăutari şi bere dinainte, sol­dat! nostru î­şi sapă culcuşul cu lo­­potes, î­şi aşează puşca înainte, a­desta îndreptată spre duşman, îngenunche şi să închina, apoi î­şi aşează truditere oase în culcuşul rece şi umed. Aţâpeşte şi abia să duce cu visul pa la dragii săi de acasă, şi iată un trosnet de puşcă sau da tunuri din apropiere î­i tulbură domnu!. Iarăşi grije, iarăşi lucra ! Ţi-ar cădea atât de bine un scurt concediu, şi numai de 14 zile, să te mai recreezi, să-ţi mai vezi părinţii şi fraţii de acasă. Să nu mai auzi 14 zi la tunurile cele grele, cari cu proiectilele lor te bagă în flori. Ah ! Cât ne bucurăm dacă căpătăm voie de călătorie. Abia după mai multe zile ajungem de pe câmp la o gară. Cât de voioşi am fi dacă am prinde un tren de marfă, să plecăm repede, că nu-i vreme de pierdut. De multe ori aşteptăm însă toată noaptea până ce pleacă vre’un tren spre ţările civilizate. Ajunsem într’un oraş din Ger­mania. Ce contrast, câtă deosebire ? Aici numai rânduială, ordine, curăţenie, pe care de un an nu o-am simţit. Surori de caritate cu hăinuţe albe, ca ini­­mele lor, aşteaptă să sosească trenul bolnavilor, ca să le poată da un ajutor, şi vre­un c­aiu cald, ca să-şi mai încăl­zească inima... Suntem în capitala ţării noastre. Obosit de drum­ul cel bun trebuia să întrerupem­i călătoria până la plecarea celuilalt tren. Un locotenent, cine că­lătorise împreună făcu propunerea, să mergem într’un birt din apropiere. S’au văzut îndată, că ne întoarcem din câmpul de luptă. Toţi oaspeţii îşi In­­dreptară privirea spre noi, ca la ceva neobicinuit. îndată ne bătură la ochi, într’un ungfac c­u vre-o 3 domni tineri îmbrăcaţi în »smoking« în societatea alor 3 dame. Că au au fost rude­niile lor s-a putut numai decât observa. Noi ne uităm unul la altul şi ajungea Declaraţiuuiî de loialitate. Cu prilejul deputaţiunei omagiale la Vtenu. D-nii Dr. Aurel Vlad şi Nicolae Ivan, vicepreşidenţii partidului naţional român şi membrii ai deputaţiunei oma­giale, care s’a prezentat în 2 Sept. n. în faţa Maj. Sale Monarhului, fiind in­tervievaţi de reprezentantul ziarului vienez „Reichsport”, au făcut următoa­rele enunciaţiuni: Dl Dr. Aurel Vlad a spus:­­ »Atitudinea soldaţilor noştri în cea mai mare luptă a istoriei uni­versale a dovedit, că tronul şi pa­tria pot să se razime pe credinţa poporului român. Toată neîncrederea, care va fi esistat, a fost aplanată prin sângele vărsat cu credinţă al fiilor noştri. Urmarea răsboiului mon­dial trebue să fie o epocă de în­credere, de înţelegere reciprocă. Ideile lui Francisc Deák trebue se servească de cinostiră şi la resol­­varea chestiei de naţionalitate in Ungaria. Tăria statului o formează popoarele mulţumite, şi serbarea de acum a armoniei înălţătoare de inimi va dăinui şi va trebui să dăinuiască în mod binefăcător pentru toate vremile«. Dl Nicolae Ivan, asesor consistorial, a declarat între altele: ...Astăzi se presentează Românii în faţa supremului Domn, ca în faţa celui mai nobil binefăcător al lor, cu cooperarea şi aprobarea ministru­lui president al Ungariei, ca cetăţeni credincioşi ungari de naţionalitate română, trimişi de conaţionalii lor, din partea municipiilor în cari trăesc, pentru a oferi dovada, că ei în bine şi în rău ţin cu credinţă la casa domnitoare, că-şi dau sânge şi avere pentru esistenţa monarhiei şi că toate le fac pentru a lumina popo­rul, că e în interesul culturii şi al civilizaţiei de a-i ţinea pe duşmanii noştri ai tuturor, pe Ruşi, departe de graniţele noastre. Neîncrederea, care durere, a făcut mari ravagii, a dispărut în urma răsboiului şi se va naşte o Ungarie cu naţiona­lităţi satisfăcute, o ţară unită şi de neînvins, în care fiecare cetă­ţean ia parte la conducerea ei şi se simte bine. Suntem pătrunşi de tot de vre­mile mari în cari ne aflăm. Din ziua primă a abilizării până astăzi noi, Românii din Ungaria, ne-am fă­satorinţa faţă de patrie pe câmpu­rile de luptă cu bucurie însufleţită şi suntem mândri, că cu sângele fiilor noştri am putut dovedi de nou dinastiei şi monarhiei probata cre­dinţă română. Partidul naţional ro­mân, în înţelegere cu înaltul cler român, şi-a ţinut de datorinţă a p la o parte sub du. 1 r­ăsbo­­iului întreaga activitate politică şi a-şi pune toate puterile, toate jert­fele, fără restrângere, fără condiţie, la dispoziţia tronului şi a patriei... Congresul studenţilor. Din Galaţi se enunţă : Duminecă s’au deschis la Galaţi desbaterile celui de al treilea congres al studenţilor. Congresiştii în număr de aproape 400, au fost întâmpinaţi în gară de d. Lenguţeanu ajutor de primar şi de nu­meroşi cetăţeni. După câteva cuvân­tări în care s’a urat studenţilor bună venire, s’a format un cortegiu, care în frunte cu muzica militară a pornit spre parcul municipal. Aci studenţii s’au adunat la statuia lui M. Eminescu. Au rostit cuvântări d-nii Lenguţeanu în numele comunei­ Palade în numele studenţilor Covuriuoni şi Iamandi în numele studenţilor din Iaşi. La orele 10 a avut loc la catedrală un serviciu religios pentru românii morţi în răs­boi, cu care ocazie a vorbit studentul Banu. După amiază la oarele 3 studenţii s-au întrunit în sala Papadopol unde se ţine congresul. Şedinţa e deschisă prin o cuvântare a părintelui Lucaci, după care se constitue biroul. D. Len­­guţeanu şi d-nii Scurtu şi Ursu profe­sori universitari au fost aleşi vice­preşedinţi onorifici. Se aclamă următo­rul comitet: preşedinte Vasile Stoica, vice­preşedinţi Gh. Banu şi Gr. Popa, preşedinţii centrelor din ţară, secretari d-nii Halunga, Dimitrescu, Popescu şi Popovici. După alegerea biroului, au rostit cuvântări d-nii: Bogdan profesor la Universitatea din Iaşi, Lenguţeanu, ajutor de primar, Scurtu farmacist şi delegat al secţiei Ligii Culturale din Galaţi, Ursu profesor universitar, Stu­dentul Gh. Banu, Arămescu directorul liceului din acel oraş, Toma Tom­escu profesor, studentul Palade şi studentul Stoica preşedintele congresul­ui. La sfârşitul şedinţei s’au citit mai multe telegrame primite de la diferite persoane din ţară cu ocazia congre­sului, şi s’au expediat telegrame M. S. Regalul, M. S. Reginei Elisabeta, A. S. R. Principelui Carol, d-lui L G. Duca ministrul instrucţiune!, d-nei Alee­san­­dri etc. SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Azi dimineaţă ara primit dela bi­roul de presă al primm-ministrului ur­mătoarele comunicate oficiale telegrafice: Budapesta 12 Septemv.—Din marele cartier general al nostru se comunică oficial cu data de azi,­ In nordul monarhiei. Forţele noastre cari luptă în Volhinia, au trecut dri Ikwa la Derazno Gorin şi la Rudno. Ata­curile ruseşti la Tarnopol sunt tot mai violente. La nord-vest de la oraş le a succes Ruşilor să pătrundă în tranşeele noastre şi să ocupe satul Dolsanka, dar regimentele de hon­vezi şi cele germane din sectorii apropiaţi, cari s-au grăbit în aju­tor,­­ au atacat pe duşman în am­bele flancuri, au recucerit satul a­­mintit şi i-au respins pe Ruşi din nou în poziţiile lor în formă de cap de pod. Pierderile duşmanului sunt mari. Contra-atacurile duşmane date la sud­­vest dela Tarnopol încă au fost res­pinse. Pe fronturile noastre la est de Strupa, de pe Siretul inferior şi dela graniţa Batsarabiei ziua s-a scurs în linişte. Trupele ces. şi re­geşti din Litvania au luat dela duş­man satul Skurati, bine întărit cu şanţuri, de lângă Kossovo. La graniţele italiene. După cum era şi de aşteptat, eri s-a dat pe frontul de la litoral, şi anume pe sectorul nordic, o se­rie de lupte mai mari, cari însă toate s-au terminat cu deplin ne­­succes pentru Italienii cari au atacat. Atacul infanteriei italiene, re­­noit în valea Flitsch, peste tot nu a succes. Faţă în faţă cu Iablonica locul nostru a sfiit pe duşman să cedeze şi să plece în fugă, iar în­cercările de atac ale detaşamentelor

Next