Gazeta Transilvaniei, decembrie 1915 (Anul 78, nr. 260-286)

1915-12-01 / nr. 260

4 Drumul lui Creangă. Satul marelui povestitor stătea devale înfrigurat şi alb, sub omătul lernei timblurii. Era pe la vecernie. Din şcoala satului, copiii dădeau buzna în curte, micuţi, gros îmbrăcaţi şi rotofei, dar repezi ca nişte tărtăcuţe pe cari le-ar arunca din casă afară. Biserica Sf. Nicolae, In care Creangă cânta odi­nioară îngerul a strigat, profila în ziua limpede de iarnă făptura ei odinioară desigur distinsă, dar astăzi degenerată printr’o restaurare ieftină și fără gust. Gândul la acele zile, trăite de co­pilul Creangă, aci In biserica bătrână, dădea ca un afluent în albia altor gân­duri legate da acelaş sfânt locaş, dar în altă viaţă, cu alte împrejurări. Pe pieptul dealurilor mari cari au văzut năselind şi pe Creangă şi satul Humu­­leştii, stă şi azi Cetatea Neamţului, tot atât de­­acoperită cu fulgere şi îngră­dită au pustiui­ta şi acum şaptezaci de ani. Ozana curge printre sat şi Ce­tate, ducând devale, după vremuri, no­­boi de ape tulburi, reţete da argint sau sloiuri de gheaţă. De data aceasta, era aproape îngheţată, biruind cu greu po­dişul alb întins deasupră-i. Am trecut pa aici de atâtea ori, şi nu atât de multe dispoziţii sufleteşti, în­cât drumul meu da azi—exact dru­mul lui Creangă — mi se pare o po­­veste familiară, auzită de zecimi de ori de la bunica, ştiută in toate amănun­tele, şi totuşi nespus de dragă şi de bine venită mnime­. Am ascultat poves­tea aceasta şi vara şi iarna, şi pe soare şi pe vânt şi pe ploi cari răsturnau pă­mântul. Am ascultat-o cu suflet plin de nerăbdare şi de cântec, cu suflet egal şi visător şi cu sufletul Eclesias­­ului. Am trecut pe aici în miezul zilei ca şi la miezul nopţii, în amurgul plin de umbre violete ca şi în dimineaţa plină de trandafiri şi de glaz de cio­cârlie. Am văzut codrii dimprejurul Cetăţei Neamţului şi de pe Boiştea, arami şi goi ca astăzi, prăfuiţi de col­bul verde al lui April, cu totul înche­gaţi şi verzi ca în timpul verii şi des­­foindu-se, roşii-galbeni, in ceţurile toamnei. Am trecut prin Tg.­Neamţu, no­tând — a câta oară? — plopii dela Spital, turnul şi orologiul Catedralei, cazărmile de pe deal şi cimitirul dela răsăritul târgului. Aproape toată lumea mi-e cunoscută aici. Nicăiri nu mă simt mai la mine acasă decât în acest orăşel unde mă ştiu şi moşnegii şi copiii, şi Creştinii şi Ovreii. M'am năs­cut departe, pe malurile Vezii, îmi va fi oare scris să dorm somnul cel lung pe malul Ozanei, sau pe aici prin dea­lurile acestea ? Trecem pe lângă fosta fabrică a lui Alcaz. Când am văzut-o întâia oară mi s’a părut că are înfăţişarea unei mănăstiri. Şi mi-a rămas in minte cu acest profil de mănăstire. Azi au cres­cut în preajma ei, s’au în jocul ei, cons­trucţii nou­. Au­ căutat adesea icoana de altă dată şi n’am mai regăsit-o. Dar eu o văd mereu cu întâia oară ! Şi am văzut-o tot aşa şi eri — în capul meu, — căci de altă înfăţişare nu-mi aduc s­minte. Drumul e tare şi lunecos ca sticla. Diligenţa merge cu greutate. Frigul sa înteţeşte şi coastele dealu­rilor albe sa fac, din viorii, albastre sure. In urma noastră, Întâia linie de munţi nemţeai se întipărea, capricioasă in apusul trandafiriu. Desluşeam, în linia plină de zigzaguri şi de semilune ca un verset arab pieptenele Horaiţei, proeminenţele Ceahlăului,pleşuviile Ciun­­i­gilor şi defileul Agapiei. Dincolo şi din- n­coace de linia aceasta, am risipit atâtea­­ gânduri, atâtea visuri, atâtea amintiri­­ ( că, dacă le-aş putea preface azi în pia­tră sau în tară, aş nivela cu ele aceasta vecinie draga perspectivă a munţilor nemţeni. Luceafărul de seară se arată un moment în rumeneala sfinţitului, dea­supra munţilor adunaţi în acelaş pro­fil înalt şi cenuşiu. Ne apropiem de oraş şi da Covarca. Lângă Ozaca, cara ne însoţeşte nevăzută, e dealul Bo­şfcea cernit în mare parte la pădurile des­frunzite, şi alb, pe ici pe colo, subt crepul sfâşiat. De subt streaşina pă­­durilor Agsplel, acest deal se vede în deosebi frumos şi pe albia Ozanei ve­derea ajunge până dincolo de luncile Moldovei, în malurile roşii dimpotrivă. Pădurea Coverca se răreşte azi pe zi ce trece şi va veni o zi când va muri , continuând, însă, să trăiască în amintirea miilor de călători din tim­pul verei, cari au primit aci, subt ste­­jari şi intre romaniţe, vestea codrilor mai depărtaţi. La podul Moldovei e calea jumă­tate. Creangă nu spune, in legătură cu podul, nimic care să rămână în cartea veselei pomeniri. Acest gol l-a um­,­plut amicul meu D. D. Pătrăşcanu la Timofteiu Mucenicul, prestigiosul­­ nostru umorist face din podul dela Ti­­mişeşti un pod istoric, egal cu cel dela Austerlitz. Trecem podul Moldovei, subt faldurii serei din ce în ce mai deşi şi cu tivituri, înspre apus din ce In ce mai înguste şi mai roşii, pe când sub noi Moldova strecoară câteva şiroae negre printr-un larg calda­râm de ghiaţă. In faţă, Palatul de la Cristeşti, numai cu două ferestre luminate şi căţărăt pe coasta lui în­altă, pare că creşte nu din pământ, ci din poveşti. Iatrâm In satul Moţca şi printre căsuţele zgrebulite şi jalnice, suim ane­­voe spre codrul Paşcanilor. Valea Mol-*­dovei se încheagă într-un fumuriu de­­abia stră­văzător, până sus, subt scăpă­rarea stelelor şi până colo în fund, unde cad pe munţi cale din urmă foi de crisantemă. Cobor jos din trăsura greu târâtă la deal şi privesc cerul de noapte. Constelaţii cunoscute şi necu­noscute ard deasupra pământului că­runt, cu focurile lor din nopţile geroa­se. Şi în noaptea aceasta, în care omă­tul scârâa subt talpă şi stelele scapără de ger, mii da soldaţi da ai niştri şi de soldaţi streini sa aţin cu puşca strânsă la piept, îa pasările muaJUQf Mr. 260 Abonamentul: pentru Austro-Ungaria pe un an 24 cor.; pe 7* an 12 cor.; pe 3 luni 6 cor., pentru România Şi streinătate pe un an 40 lei, pe V, an 20 lei. Apare seara, în fiecare zi de lucru. ^vJTEOi^ Hniwtrtii w-Brașov, Luni-Marți 1 (14) Decemvrie 191S '**■/' "w- ■-■ ■ ■ -r,:rr, ...rrr„. ^ 1 v?ij I TRANSILVANIEI % ' («>««KW ■..rrStott . W ~ - - -agr­i-. #* ZIAR POLITIC NAȚIONAL. Anul LXXVffl. Redacția și administraţia: Strada Prundului Nr.15. Inseratele se primesc la administraţie. Preţul după tarif şi învoială Manuscrisele nu se înapoiază. TELEFON Nr. 226. Discursul lui Bethmann Hollweg. Nu vorbele frumoase, nu fra­zele cu meşteşug lustruite, nu abundenţa ideilor face dintrun bărbat de stat un mare diplomat, ci suc­cesul real al faptelor. Dacă preve­derile unui bărbat de stat se rea­­lizează diplomatul e mare, dacă nu e un cârpaciu. In mijlocul desfăşurărei eveni­mentelor e greu să îţi dai părerea despre valoarea diplomaţilor cari hotăresc soar­tea Europei. Suntem departe de sfârşit şi numai sfâr­şitul definitiv va stabili valoarea factorilor de la conducere. Aşa cum se presintă astăzi cuvântul fap­telor, e mai presus de ori­ce în­doială că superioritatea armelor puterilor centrale în est şi sud a creiat o ascendenţă morală şi di­plomaţiei puterilor centrale şi as­tăzi cancelarul imperialui german Bethmann Hollweg e un om mare. Cuvântul lui din „Reichstagul€ imperiului german a fost ascultat de toată lumea; amici şi inamici deopotrivă încearcă să deslege din cuvintele rostite joi, căile viitoare ale acestui răsboi ucigător. Răsboiul s’a început isvorât din convingerea că la trei patru luni totul e terminat. Perfecţiunea în­grozitoare a esplosibilelor nu lăsa să se prevadă un răsboiu de lungă durată—şi iată-ne în luna a 17 a de răsboi. Cine nu să gândeşte la pace? Când va veni solia plină de fericire,—pace? Deputatul socialist Scheidemann nu s-a sfiit să întrebe pe cancelar ce crede despre pace? Are oare de gând Germania în urma superio­­rităţei sale militare­­ să întinză mâna de pace şi car­ ar fi con­diţiile pe care le-ar pune Germania pentru pace? Cancelarul a dat un răspuns evasiv. Germania nu va cere pace. Dar dacă Împătrita înţelege e do­reşte pace,­r­ Germania e dispusă să nu refuze propunerile ci să le discute. E pentru prima oară că un bărbat de stat, se declară franc pentru pace. Bine­înţeles că aceasta declaraţie e curat platonică, deoa­rece­­ aceleaşi declaraţii vin da la Londra dar acolo să aşteaptă pro­­propuneri de pace din partea Germaiei. Perderile enorme pe amândouă părţile, suferinţele celor rămaşi I acasă, stagnarea vieţei comerciale I şi industriale, datoriile de răsboiu enorme, scumpetea sdrobitoare, lipsa multor articoli de prima ne­cesitate tot fapte pe cari cu largă generositate le recunoaşte şi cance­larul, fac ca toată lumea să do­rească pacea. Dar o condiţie pare Bethmann Hollweg. »E cunoscut, zice el, că Franţa a dat împrumutat Rusiei, numai sub condiţia, ca Rusia să construiască fortificaţiile din Po­lonia şi căile ferate în contra noastră. Tot astfel e cunoscut că Franţa şi Anglia consideră Belgia ca zona lor de desfăşurare. In contra acestor fapte trebue să ne asigurăm atât din punct de vedere politic cât şi militar.“ Enunciaţiumea aceasta scurtă, e un refus net pentru pace sub îm­prejurările de astăzi — asta ar fi dictarea păcii. — Ruperea Poloniei şi un fel de incorporare a Belgiei. Cu toate aceste nu putem să nu re­cunoaştem că întreaga vorbire e plină de sinceră dorinţă pentru pace şi e în contrazicere cu enun­­ciaţiunea că la noi nimenea nu do­reşte pace. Vorbirea cancelarului are un pasagiu care pe noi ne poate um­plea de bucurie. E vorba de lu­crul din­dărătul frontului. Auto­rităţile administrative desvoaltă o fecundă activitate în ţările ocupate, încercând să restabilească starea normală, ba pe alocarea ca d. ex. In Rusia chiar să introducă îmbună­tăţiri. Pe noi ne interesează In pri­mul rând felul cum autorităţile im­periul german judecă problema na­ţionalităţilor din ţările ocupate. Can­celarul zice despre Rusia: »Instruc­ţia şcolară s’a reluat în toate locu­rile, în locul limbei ruseşti s’a In­trodus In Învăţământul primar limba maternă a copiilor. In Varşovia s’au deshis universitatea şi şcoala superioară tehnică schimbate prin apărarea statului In institute de învăţământ curat ruseşti, ca institu­te de cultură naţional poloneze«. Realizarea aspiraţiunelor polo­neze deocamdată în măsura aceasta e o dovadă, că guvernul german, în­cepe să înţeleagă mai bine rostul sfant al îndreptăţirei diferitelor na­ţiuni chiar şi sub aceiaşi organizaţie de stat — începe să înţeleagă ros­tul cultural al diferenţierei omeni­­r­ ei în naţiuni diferite —­ şi să su­pune acestor postulate ale naturei — prin dreptate şi bunăvoinţă. De­putatul Naumann în interesanta sa carte „Europa de mijloc“ (Mittel­europa von F. Naumann, Berlin 1914) vorbind despre chestiunea polonă în Germania scrie: »Şi aici trebue să se facă o mare revisiune a tuturor metoadelor, o desfacere de germanizarea prin forţă, spre o rânduire mai bună prin dispoziţii interne de-ale statului.« Principiul libertăţii naţionale recunoscut şi de împăratul Wilhelm prin ucele dispoziţiuni cari îmbună­tăţesc soartea polonilor din Germa­nia, ia astăzi prin creare de şcoli şi universităţi poloneze, deocamdată în Polonia­ rusească o fiinţă mai reală pentru ca mai târziu să se urmeze acelaş metod şi în Polonia Germană. Întreruperea legăturii te­legrafice între Petrograd şi Stockholm. Din Berlin se anunţă «Hamburger Fremdenblatt» anunţă din Copenhaga, că Vinerea trecută s a întrerupt în mod subit din partea ru­sească legătura telegrafică Petrograd- Stockholm din motive necunoscute. De atunci ea n-a mai fost reluată. Venîzetos invită pe par­tizanii săi să nu ia parte la alegeri. Din Lyon se anunţă: Veni­­zelos într-un discurs pronunţat la Pireu a explicat compatrioţilor săi motivele care îndatorase pe liberali să nu ia parte la noile alegeri. A recomandat mai cu osebire alegătorilor lb­erali să se abţină să nu voteze nici chiar în contra guverna­mentalilor, ca să nu facă nici într-un fel jocul guvernului. —x— Kitchener şi Grey la Pa­ris. Din Londra se anunţă: Dupa şti­rile oficiale, Kitchener şi Grey au plecat în 8 Decemvrie la Paris, în scopul unor consfătuiri cu guvernul francez. SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Azi dimineaţă am primit dela bi­roul de presă al prim-ministrului ur­mătoarele comunicate oficiale telegrafice: Budapesta 12 Decemvrie.—Din marele cartier general al nostru se comunică oficial cu data de azi: In nordul monarhiei. Pe frontul nord-estic s au dat în unele locuri lapte de artilerie, altcum nu s-au petrecut evenimente mai însemnate. La graniţele italiene. In sectorul de la Voberdo o brigadă de infanterie italiană a ata­cat poziţiile noastre la sud-vest de la San Martino, dar a fost respinsă şi a suferit mari pierderi. Alt­cum pe întreg frontul sud-vestic a fost linişte, escepţionând lupte izolate de artilerie. Activitatea duşmanului a mai slăbit şi în regiunea ludikarien. Câmpul de operaţii din Balcani. Ofenziva noastră contra părţii nord-estice, a Muntenegrului a avut ori ca rezultat ocuparea localităţilor Horită şi Rosal, precum şi lupte de ariergarde la 12 kilom spre vest de la lpek. In aceste lupte succese am făcut 6100 prisonieri, iar In re­giunea lpek-Rosaj am capturat 40 tunuri sârbeşti. . General de divizie Hofer, loc­ţiitorul şefului de stat major. Pe frontul anglo-franco­­ruso-german. Berlin, 12 Decemvre —Buletinul o­­ficial al marelui cartier general german e pentru ziua de azi următorul : Pe câmpul de operaţii de la vest: La est de Newe-Chapelle, la sud-vest de Lille a eşuat în faţa ob­stacolelor noastre încercarea unui mic detaşament englez, care voia prin surprindere să pătrundă în po­ziţiile noastre. In Vosgi n’au fost decât lupte de avant-posturi, fără însemnătate. La est şi sud-est. Atacurile mai slabe ale Ruşilor împotriva poziţiilor noastre de lângă lacul Warsing, în ţinutul de la sud de Jakobstadt şi Pinsk, au fost res­pinse. Câmpul de operaţii din Balcani. In munţii de la graniţa albanei, coloanele austr­o-ungare de urmărire au capturat în ultimele două zile peste 6500 de prisonieri şi refugiaţi. Intre Rozay (care a fost luat ieri) şi Ipek, duşmanul a fost silit să părăsească 40 tunuri. După dezastrul definitiv în faţa armatei bulgare a generalului Todo­­roff, trupele franceze şi engleze se află într’o stare deplorabilă în retragerea lor spre graniţa grecească şi dincolo de aceasta. Pierderile duşmanului în oameni, arme şi material de răsboi de tot felul, sunt — după comunicatele a­­liaţilor noştri — extraordinar de grele. Pe frontul Dardanelelor. Din Constantinopol se anunţă: Pe frontul Dardanelelor la Ana­­forta inamicul sprijinit de vasele de război, a bombardat în diferite direcţiuni, cu intervale. Artileria noastră ripostând, a luat sub foc eficace legăturile ina­micului, tranşeele sale, convoiuri şi transporturi. * La Ariburnu a avut loc un duel destul de intens de bombe şi artilerie. Artileria noastră ripostând cu vigoare a redus la tăcere o par­te a bateriilor inamice şi a gonit un crucişetor inamic care încerca să se apropie de Ariburnu. * La Sedilbahr a avut loc un foc destul de intens de artilerie, bombe și torpile inamicei artileria noastră ripostând a redus pe ina­mic la tăcere. Pe celelalte fronturi nimic de semnalat. (K. B.) Generalul finan — merge de nou la Petrograd. Din Cris­­tiania se anunţă: Alaltăeri a sosit din Bergen aici generalul Pin dimpreună cu suita sa care se compune din 12 persoane. Seara generalul şi-a conti­nuat drumul spre Petrograd. Alipirea Greciei la Pute­rile Centrale? »Vossische Zeitung« anunţă din Sofia, că împătrita înţele­gere vrea, dacă cererile sale vor fi re­fuzate de Grecia, să înmâneze guver­nului din Atena un ul­timat cu un termen scurt şi să întrebuinţeze la nevoie măsuri coercitive. Dacă aceasta se va întâmpla, este posibil, ca Grecia să se alipească pe faţă Pater­ior Cen­tral şi să încheie înţelegeri cu Bul­garia relativ la regiunile din Macedonia sudică. Prin aceasta, soarta trupelor debarcate va fi pecetluită.

Next