Gazeta Transilvaniei, decembrie 1915 (Anul 78, nr. 260-286)
1915-12-01 / nr. 260
4 Drumul lui Creangă. Satul marelui povestitor stătea devale înfrigurat şi alb, sub omătul lernei timblurii. Era pe la vecernie. Din şcoala satului, copiii dădeau buzna în curte, micuţi, gros îmbrăcaţi şi rotofei, dar repezi ca nişte tărtăcuţe pe cari le-ar arunca din casă afară. Biserica Sf. Nicolae, In care Creangă cânta odinioară îngerul a strigat, profila în ziua limpede de iarnă făptura ei odinioară desigur distinsă, dar astăzi degenerată printr’o restaurare ieftină și fără gust. Gândul la acele zile, trăite de copilul Creangă, aci In biserica bătrână, dădea ca un afluent în albia altor gânduri legate da acelaş sfânt locaş, dar în altă viaţă, cu alte împrejurări. Pe pieptul dealurilor mari cari au văzut năselind şi pe Creangă şi satul Humuleştii, stă şi azi Cetatea Neamţului, tot atât deacoperită cu fulgere şi îngrădită au pustiuita şi acum şaptezaci de ani. Ozana curge printre sat şi Cetate, ducând devale, după vremuri, noboi de ape tulburi, reţete da argint sau sloiuri de gheaţă. De data aceasta, era aproape îngheţată, biruind cu greu podişul alb întins deasupră-i. Am trecut pa aici de atâtea ori, şi nu atât de multe dispoziţii sufleteşti, încât drumul meu da azi—exact drumul lui Creangă — mi se pare o poveste familiară, auzită de zecimi de ori de la bunica, ştiută in toate amănuntele, şi totuşi nespus de dragă şi de bine venită mnime. Am ascultat povestea aceasta şi vara şi iarna, şi pe soare şi pe vânt şi pe ploi cari răsturnau pământul. Am ascultat-o cu suflet plin de nerăbdare şi de cântec, cu suflet egal şi visător şi cu sufletul Eclesiasului. Am trecut pe aici în miezul zilei ca şi la miezul nopţii, în amurgul plin de umbre violete ca şi în dimineaţa plină de trandafiri şi de glaz de ciocârlie. Am văzut codrii dimprejurul Cetăţei Neamţului şi de pe Boiştea, arami şi goi ca astăzi, prăfuiţi de colbul verde al lui April, cu totul închegaţi şi verzi ca în timpul verii şi desfoindu-se, roşii-galbeni, in ceţurile toamnei. Am trecut prin Tg.Neamţu, notând — a câta oară? — plopii dela Spital, turnul şi orologiul Catedralei, cazărmile de pe deal şi cimitirul dela răsăritul târgului. Aproape toată lumea mi-e cunoscută aici. Nicăiri nu mă simt mai la mine acasă decât în acest orăşel unde mă ştiu şi moşnegii şi copiii, şi Creştinii şi Ovreii. M'am născut departe, pe malurile Vezii, îmi va fi oare scris să dorm somnul cel lung pe malul Ozanei, sau pe aici prin dealurile acestea ? Trecem pe lângă fosta fabrică a lui Alcaz. Când am văzut-o întâia oară mi s’a părut că are înfăţişarea unei mănăstiri. Şi mi-a rămas in minte cu acest profil de mănăstire. Azi au crescut în preajma ei, s’au în jocul ei, construcţii nou. Au căutat adesea icoana de altă dată şi n’am mai regăsit-o. Dar eu o văd mereu cu întâia oară ! Şi am văzut-o tot aşa şi eri — în capul meu, — căci de altă înfăţişare nu-mi aduc sminte. Drumul e tare şi lunecos ca sticla. Diligenţa merge cu greutate. Frigul sa înteţeşte şi coastele dealurilor albe sa fac, din viorii, albastre sure. In urma noastră, Întâia linie de munţi nemţeai se întipărea, capricioasă in apusul trandafiriu. Desluşeam, în linia plină de zigzaguri şi de semilune ca un verset arab pieptenele Horaiţei, proeminenţele Ceahlăului,pleşuviile Ciunigilor şi defileul Agapiei. Dincolo şi din- ncoace de linia aceasta, am risipit atâtea gânduri, atâtea visuri, atâtea amintiri ( că, dacă le-aş putea preface azi în piatră sau în tară, aş nivela cu ele aceasta vecinie draga perspectivă a munţilor nemţeni. Luceafărul de seară se arată un moment în rumeneala sfinţitului, deasupra munţilor adunaţi în acelaş profil înalt şi cenuşiu. Ne apropiem de oraş şi da Covarca. Lângă Ozaca, cara ne însoţeşte nevăzută, e dealul Boşfcea cernit în mare parte la pădurile desfrunzite, şi alb, pe ici pe colo, subt crepul sfâşiat. De subt streaşina pădurilor Agsplel, acest deal se vede în deosebi frumos şi pe albia Ozanei vederea ajunge până dincolo de luncile Moldovei, în malurile roşii dimpotrivă. Pădurea Coverca se răreşte azi pe zi ce trece şi va veni o zi când va muri , continuând, însă, să trăiască în amintirea miilor de călători din timpul verei, cari au primit aci, subt stejari şi intre romaniţe, vestea codrilor mai depărtaţi. La podul Moldovei e calea jumătate. Creangă nu spune, in legătură cu podul, nimic care să rămână în cartea veselei pomeniri. Acest gol l-a um,plut amicul meu D. D. Pătrăşcanu la Timofteiu Mucenicul, prestigiosul nostru umorist face din podul dela Timişeşti un pod istoric, egal cu cel dela Austerlitz. Trecem podul Moldovei, subt faldurii serei din ce în ce mai deşi şi cu tivituri, înspre apus din ce In ce mai înguste şi mai roşii, pe când sub noi Moldova strecoară câteva şiroae negre printr-un larg caldarâm de ghiaţă. In faţă, Palatul de la Cristeşti, numai cu două ferestre luminate şi căţărăt pe coasta lui înaltă, pare că creşte nu din pământ, ci din poveşti. Iatrâm In satul Moţca şi printre căsuţele zgrebulite şi jalnice, suim anevoe spre codrul Paşcanilor. Valea Mol-*dovei se încheagă într-un fumuriu deabia străvăzător, până sus, subt scăpărarea stelelor şi până colo în fund, unde cad pe munţi cale din urmă foi de crisantemă. Cobor jos din trăsura greu târâtă la deal şi privesc cerul de noapte. Constelaţii cunoscute şi necunoscute ard deasupra pământului cărunt, cu focurile lor din nopţile geroase. Şi în noaptea aceasta, în care omătul scârâa subt talpă şi stelele scapără de ger, mii da soldaţi da ai niştri şi de soldaţi streini sa aţin cu puşca strânsă la piept, îa pasările muaJUQf Mr. 260 Abonamentul: pentru Austro-Ungaria pe un an 24 cor.; pe 7* an 12 cor.; pe 3 luni 6 cor., pentru România Şi streinătate pe un an 40 lei, pe V, an 20 lei. Apare seara, în fiecare zi de lucru. ^vJTEOi^ Hniwtrtii w-Brașov, Luni-Marți 1 (14) Decemvrie 191S '**■/' "w- ■-■ ■ ■ -r,:rr, ...rrr„. ^ 1 v?ij I TRANSILVANIEI % ' («>««KW ■..rrStott . W ~ - - -agri-. #* ZIAR POLITIC NAȚIONAL. Anul LXXVffl. Redacția și administraţia: Strada Prundului Nr.15. Inseratele se primesc la administraţie. Preţul după tarif şi învoială Manuscrisele nu se înapoiază. TELEFON Nr. 226. Discursul lui Bethmann Hollweg. Nu vorbele frumoase, nu frazele cu meşteşug lustruite, nu abundenţa ideilor face dintrun bărbat de stat un mare diplomat, ci succesul real al faptelor. Dacă prevederile unui bărbat de stat se realizează diplomatul e mare, dacă nu e un cârpaciu. In mijlocul desfăşurărei evenimentelor e greu să îţi dai părerea despre valoarea diplomaţilor cari hotăresc soartea Europei. Suntem departe de sfârşit şi numai sfârşitul definitiv va stabili valoarea factorilor de la conducere. Aşa cum se presintă astăzi cuvântul faptelor, e mai presus de orice îndoială că superioritatea armelor puterilor centrale în est şi sud a creiat o ascendenţă morală şi diplomaţiei puterilor centrale şi astăzi cancelarul imperialui german Bethmann Hollweg e un om mare. Cuvântul lui din „Reichstagul€ imperiului german a fost ascultat de toată lumea; amici şi inamici deopotrivă încearcă să deslege din cuvintele rostite joi, căile viitoare ale acestui răsboi ucigător. Răsboiul s’a început isvorât din convingerea că la trei patru luni totul e terminat. Perfecţiunea îngrozitoare a esplosibilelor nu lăsa să se prevadă un răsboiu de lungă durată—şi iată-ne în luna a 17 a de răsboi. Cine nu să gândeşte la pace? Când va veni solia plină de fericire,—pace? Deputatul socialist Scheidemann nu s-a sfiit să întrebe pe cancelar ce crede despre pace? Are oare de gând Germania în urma superiorităţei sale militare să întinză mâna de pace şi car ar fi condiţiile pe care le-ar pune Germania pentru pace? Cancelarul a dat un răspuns evasiv. Germania nu va cere pace. Dar dacă Împătrita înţelege e doreşte pace,r Germania e dispusă să nu refuze propunerile ci să le discute. E pentru prima oară că un bărbat de stat, se declară franc pentru pace. Bineînţeles că aceasta declaraţie e curat platonică, deoarece aceleaşi declaraţii vin da la Londra dar acolo să aşteaptă propropuneri de pace din partea Germaiei. Perderile enorme pe amândouă părţile, suferinţele celor rămaşi I acasă, stagnarea vieţei comerciale I şi industriale, datoriile de răsboiu enorme, scumpetea sdrobitoare, lipsa multor articoli de prima necesitate tot fapte pe cari cu largă generositate le recunoaşte şi cancelarul, fac ca toată lumea să dorească pacea. Dar o condiţie pare Bethmann Hollweg. »E cunoscut, zice el, că Franţa a dat împrumutat Rusiei, numai sub condiţia, ca Rusia să construiască fortificaţiile din Polonia şi căile ferate în contra noastră. Tot astfel e cunoscut că Franţa şi Anglia consideră Belgia ca zona lor de desfăşurare. In contra acestor fapte trebue să ne asigurăm atât din punct de vedere politic cât şi militar.“ Enunciaţiumea aceasta scurtă, e un refus net pentru pace sub împrejurările de astăzi — asta ar fi dictarea păcii. — Ruperea Poloniei şi un fel de incorporare a Belgiei. Cu toate aceste nu putem să nu recunoaştem că întreaga vorbire e plină de sinceră dorinţă pentru pace şi e în contrazicere cu enunciaţiunea că la noi nimenea nu doreşte pace. Vorbirea cancelarului are un pasagiu care pe noi ne poate umplea de bucurie. E vorba de lucrul dindărătul frontului. Autorităţile administrative desvoaltă o fecundă activitate în ţările ocupate, încercând să restabilească starea normală, ba pe alocarea ca d. ex. In Rusia chiar să introducă îmbunătăţiri. Pe noi ne interesează In primul rând felul cum autorităţile imperiul german judecă problema naţionalităţilor din ţările ocupate. Cancelarul zice despre Rusia: »Instrucţia şcolară s’a reluat în toate locurile, în locul limbei ruseşti s’a Introdus In Învăţământul primar limba maternă a copiilor. In Varşovia s’au deshis universitatea şi şcoala superioară tehnică schimbate prin apărarea statului In institute de învăţământ curat ruseşti, ca institute de cultură naţional poloneze«. Realizarea aspiraţiunelor poloneze deocamdată în măsura aceasta e o dovadă, că guvernul german, începe să înţeleagă mai bine rostul sfant al îndreptăţirei diferitelor naţiuni chiar şi sub aceiaşi organizaţie de stat — începe să înţeleagă rostul cultural al diferenţierei omenir ei în naţiuni diferite — şi să supune acestor postulate ale naturei — prin dreptate şi bunăvoinţă. Deputatul Naumann în interesanta sa carte „Europa de mijloc“ (Mitteleuropa von F. Naumann, Berlin 1914) vorbind despre chestiunea polonă în Germania scrie: »Şi aici trebue să se facă o mare revisiune a tuturor metoadelor, o desfacere de germanizarea prin forţă, spre o rânduire mai bună prin dispoziţii interne de-ale statului.« Principiul libertăţii naţionale recunoscut şi de împăratul Wilhelm prin ucele dispoziţiuni cari îmbunătăţesc soartea polonilor din Germania, ia astăzi prin creare de şcoli şi universităţi poloneze, deocamdată în Polonia rusească o fiinţă mai reală pentru ca mai târziu să se urmeze acelaş metod şi în Polonia Germană. Întreruperea legăturii telegrafice între Petrograd şi Stockholm. Din Berlin se anunţă «Hamburger Fremdenblatt» anunţă din Copenhaga, că Vinerea trecută s a întrerupt în mod subit din partea rusească legătura telegrafică Petrograd- Stockholm din motive necunoscute. De atunci ea n-a mai fost reluată. Venîzetos invită pe partizanii săi să nu ia parte la alegeri. Din Lyon se anunţă: Venizelos într-un discurs pronunţat la Pireu a explicat compatrioţilor săi motivele care îndatorase pe liberali să nu ia parte la noile alegeri. A recomandat mai cu osebire alegătorilor lberali să se abţină să nu voteze nici chiar în contra guvernamentalilor, ca să nu facă nici într-un fel jocul guvernului. —x— Kitchener şi Grey la Paris. Din Londra se anunţă: Dupa ştirile oficiale, Kitchener şi Grey au plecat în 8 Decemvrie la Paris, în scopul unor consfătuiri cu guvernul francez. SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Azi dimineaţă am primit dela biroul de presă al prim-ministrului următoarele comunicate oficiale telegrafice: Budapesta 12 Decemvrie.—Din marele cartier general al nostru se comunică oficial cu data de azi: In nordul monarhiei. Pe frontul nord-estic s au dat în unele locuri lapte de artilerie, altcum nu s-au petrecut evenimente mai însemnate. La graniţele italiene. In sectorul de la Voberdo o brigadă de infanterie italiană a atacat poziţiile noastre la sud-vest de la San Martino, dar a fost respinsă şi a suferit mari pierderi. Altcum pe întreg frontul sud-vestic a fost linişte, escepţionând lupte izolate de artilerie. Activitatea duşmanului a mai slăbit şi în regiunea ludikarien. Câmpul de operaţii din Balcani. Ofenziva noastră contra părţii nord-estice, a Muntenegrului a avut ori ca rezultat ocuparea localităţilor Horită şi Rosal, precum şi lupte de ariergarde la 12 kilom spre vest de la lpek. In aceste lupte succese am făcut 6100 prisonieri, iar In regiunea lpek-Rosaj am capturat 40 tunuri sârbeşti. . General de divizie Hofer, locţiitorul şefului de stat major. Pe frontul anglo-francoruso-german. Berlin, 12 Decemvre —Buletinul oficial al marelui cartier general german e pentru ziua de azi următorul : Pe câmpul de operaţii de la vest: La est de Newe-Chapelle, la sud-vest de Lille a eşuat în faţa obstacolelor noastre încercarea unui mic detaşament englez, care voia prin surprindere să pătrundă în poziţiile noastre. In Vosgi n’au fost decât lupte de avant-posturi, fără însemnătate. La est şi sud-est. Atacurile mai slabe ale Ruşilor împotriva poziţiilor noastre de lângă lacul Warsing, în ţinutul de la sud de Jakobstadt şi Pinsk, au fost respinse. Câmpul de operaţii din Balcani. In munţii de la graniţa albanei, coloanele austro-ungare de urmărire au capturat în ultimele două zile peste 6500 de prisonieri şi refugiaţi. Intre Rozay (care a fost luat ieri) şi Ipek, duşmanul a fost silit să părăsească 40 tunuri. După dezastrul definitiv în faţa armatei bulgare a generalului Todoroff, trupele franceze şi engleze se află într’o stare deplorabilă în retragerea lor spre graniţa grecească şi dincolo de aceasta. Pierderile duşmanului în oameni, arme şi material de răsboi de tot felul, sunt — după comunicatele aliaţilor noştri — extraordinar de grele. Pe frontul Dardanelelor. Din Constantinopol se anunţă: Pe frontul Dardanelelor la Anaforta inamicul sprijinit de vasele de război, a bombardat în diferite direcţiuni, cu intervale. Artileria noastră ripostând, a luat sub foc eficace legăturile inamicului, tranşeele sale, convoiuri şi transporturi. * La Ariburnu a avut loc un duel destul de intens de bombe şi artilerie. Artileria noastră ripostând cu vigoare a redus la tăcere o parte a bateriilor inamice şi a gonit un crucişetor inamic care încerca să se apropie de Ariburnu. * La Sedilbahr a avut loc un foc destul de intens de artilerie, bombe și torpile inamicei artileria noastră ripostând a redus pe inamic la tăcere. Pe celelalte fronturi nimic de semnalat. (K. B.) Generalul finan — merge de nou la Petrograd. Din Cristiania se anunţă: Alaltăeri a sosit din Bergen aici generalul Pin dimpreună cu suita sa care se compune din 12 persoane. Seara generalul şi-a continuat drumul spre Petrograd. Alipirea Greciei la Puterile Centrale? »Vossische Zeitung« anunţă din Sofia, că împătrita înţelegere vrea, dacă cererile sale vor fi refuzate de Grecia, să înmâneze guvernului din Atena un ultimat cu un termen scurt şi să întrebuinţeze la nevoie măsuri coercitive. Dacă aceasta se va întâmpla, este posibil, ca Grecia să se alipească pe faţă Paterior Central şi să încheie înţelegeri cu Bulgaria relativ la regiunile din Macedonia sudică. Prin aceasta, soarta trupelor debarcate va fi pecetluită.