Gazeta Transilvaniei, aprilie 1916 (Anul 79, nr. 72-92)

1916-04-01 / nr. 72

miiyorga"rt3g.*­ Abonamentul: pentru Austro-Ung­aia pe un an 24 cer.; pe un an 12 cer.; pe 3 luni 6 cer.; pentru România şi streinătate pe un an 40 lei; pe l/2 an 20 lei. ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Apare seara, în fiecare zi de lu era, Redacţia şi administraţia: Strada Prundului nr. 15. inseratele sa primesc la administraţia. Preţul după tarif şi învofială Manuscrise!» nu s® înapoiază. TELEFON Nr. 226. Procesul nestirilor şi activitatea arhimandritului Augustin Hamsea. Nici un cuvânt de preamă­rire, nici un cuvânt de noi o, aşa a lăsat el, cin­eva a dispus cel mai mare, arhiman­dritul-egumen Augustin Hamsea a intrat în pă­mânt fără sgomotul k­vintrior de , iertăciuni şi făţarnice lău­­dăciuni. Privind faţa lui senină din coş­ciug nu intr’un singur suflet din cele aflătoare în bisericuţa stră­veche cu îngerii şi sfinţii curioşi zugrăviţi în galben şi în roşul ro­mânesc s-a ivit gandul amar; omului acestuia i s’a făcut nedrep­tate în viaţă*. (Vezi „Românul” Nr. 10 anul VI, pag. 3.) Dacă în viaţă i s-a făcut atâ­ta nedreptate, cel puţin acum după moarte se cuvine să fim drepţi şi cinstiţi în sentimente faţă de me­moria acestui om. Cine a fost Augustin Hamsea ca profesor, arhimandrit şi român­e s se va vedea din istorie. In cadrele acestui articol mă­­ voi ocupa numai cu activitatea lui desfăşurată în procesul mănăstirilor din Bănat, pe care în 6 Aprilie a. c. st. n. l-am câştigat înaintea Tablei regeşti din Budapesta. Prin sentinţa acestui proces s-a judecat dreptul de proprietate a bisericii noastre gr. or. asupra mă­năstirilor: HodoşBodrog, Besdin, Sângeorgiu, Mesicui şi Voinoviţa şi este îndrumat forul prim jude­cătoresc ca după ridicarea la va­loare de drept a sentinţei să sisteze comunitatea de drept între cele două biserici împărţind averea de preste 10 milioane cor. a mănăs­tirilor intre biserica gr. or. ro­mână şi cea sârbă. In­­­olivarea acestei sentinţe de mare importanţă pentru biserica noastră s-a acceptat acel principiu şi punct de vedere al nostru, că mănăstirile nu sunt fundaţiuni sâr­beşti cu scop de a servi esclusiv numai interesele naţionalităţii sâr­beşti, ci sunt donaţiuni imperiale cu scopul de a servi interesele în­­tregei confesiuni gr. or. la care a­­parţine şi biserica noastră gr. or. română, şi ast­fel biserica sârbă pe nedrept ţine în folosinţă exclusivă şi sub jurisdicţiunea sa mănăstirile:­­ Bezdin, Mesiciu, Sângeorgiu şi Voi-­­­noviţa, căci mănăstirea Hodoş-Bo­­drog spre norocul nostru cu multă pricepere şi iscusinţă a pus-o mi­tropolitul Meţianu sub administra­rea şi jurisdicţiunea diecesei gr. or. română din Arad Introducând pe regretatul arhimandrit Augustin Hamsea de egumenul acestei mă­năstiri. Cu scoaterea mănăstirei Hodoş­Bodrog de sub regimul sârbesc să încep pregătirile pentru intentarea procesului mănăstirilor, de aceea ţin de actual şi folositor a se cunoaşte starea mănăstirei Hodoş-Bodrog pe la anii 1901—1903 şi starea în ca­re a ajuns sub conducerea arhi­mandritului Augustin Hamsea, pre­cum şi împrejurările, cari au con­tribuit în bună parte la putinţa de a începe procesul amintit mai sus. In vara anului 1903 petreceam pe­regrinii munţilor apuseni conduşi de vrednicul preot losif Gomboş pe dru­mul de la Arad elitră mănăstirea Hi­­doş-Bodrog. Ajunşi înaintea sfintei mă-­­ năstiri ne-a întâmpinat cu crucea in mână egumenul mănăstirei Augustin Hamsea, îmbrăcat inornate bisericeşti şi incunjurat de călugări, care din locul părăsit şi mănăstirea uitată de oameni a făcut loc sfânt de peregrinaj­­ pentru credincioşii bsericei noastre. Cu această ocasiune am văzut prima dată această mănăstire. La acea vreme călugării locuiţii In nişte odăi scunde, unele legate de un coridor murdar cu clopotniţa mănăstrei. Rea­lităţile mănăstirei le foloseau proteja­ţii şi protejatele călugărilor rămaţi de sub regimul sârbesc şi ca atândă adu­­erau ouă, găini, pui, miei şi alta na­turalii. Economie şi edificii economice lipseau aproape cu desăvârşire. Regretatul arhimandrit Augustin Hamzea a trebuit să lupte cu mari greutăţi până ce a putut stirpi şi ulti­mele rămăşiţe ale regimului sârbesc, ba a trebuit să indura şi insulta de la călugării sârbi. Cu tot tunarul şi dure­rea ce o purta în suflet nu a desperat ci necontenit a muncit, astfel că după câţiva ani vedem că în locul coridoru­lui murdar cu odăi scunde sa ridică un nou edificiu prevăzut cu toate cerinţele higleoiis?, care cuprinde încă 12 odăi curate şi luminoase pentru călugări, sală de şedinţe, cancelaria şi biblioteca. De cealaltă parte a mănăstire­ lângă trapezar s’au zidit 3 odăi pentru locu­inţa egumenului, şi lipit de acest edi­ficiu s’a ridicat un frumos altar de vară lângă modesta bisericuţă. La a­­ci­st altar se făcea peregrinilor servi­ciul divin şi de pa acest altar rostea fb­ertatul egumen frumoasele sale predici. In jurul mănăstirii a făcut gră­dini, pomării, stupărit, a plantat via, a făcut drumuri, a­ zidit tot felul de edificii economice, şi a desrin­s un drum plantat pa de lături cu pomi roditori. Pământurile le a măsurat şi împărţit în parcele de 5—10 jughăre dându­­e pe lângă o arâtidă de 60—80 cor. per jugher micilor proprietari din comu­nele învecinate, iar pământul de preste Murăş l’a luat în reg* *a proprie. După o astfel de economie raţională i-a succes de a crescut 18 cai de rassă, 40 vite cornute, vaci, boi, şi turmă da porci şi la înmormântarea lui erau hamba­rele şi magaz­inde pline de bucate. După ce a ridicat averea mâ­­năstirei la o aşa atare înfloritoare şi venitele mănăstirei permiteau deja acoperirea speselor m­ari îm­preunate cu purtarea unui proces mare, s’a luat hotărârea să inten­teze biserica noastră gr. or. proces contra sârbilor pentru recunoaşterea dreptului de proprietate asupra mănăstirilor amintite. Acţiunea este făcut­ă în numele metropolitului loan Meţianu, episcopului loan I. Papp şi a episcopului Nicolae Po­pea şi înaintată la anul 1908 la Tribunalul reg. din Budapesta ca f­r judecătoresc delegat de Majes­­tatea Sa Regele nostru apostolic. Pentru co­nducerea acestui pro­ces s’a constituit o comisie din cei mai vrednici bărbaţi ai noştri, dar comisia aceasta a esmis din sânul ei la regretatul arhimandrit Au­gustin Hamzea ca să cerceteze ar­hivele din patrie şi din Viena şi să culeagă toate datele şi docu­mentele de lipsă pentru dovedirea dreptului bisericei noastre asupra mănăstirilor din Bănat rămase provizorie în posesiunea sârbilor, dar a căror populaţie în cea mai mare parte constă din credincioşi gr. or. români. Arhimandritul Augustin Ham­sea a primit asupra sa această sarcină şi s’a pus pe lucru. N’a fost arhivă orăşenească, comitatensă ori bisericească din provincia acestor mănăstiri, în care să nu fi ajuns acest bărbat şi a căror teancuri de acte Îngropate în praf să nu fi tre­cut prin mâna lui. A mers apoi la Buc­apesta unde în archiva regineo- Iară a lucrat ani de arândul. Tot asemenea în Viena. Şi după ce că­lătorea şi strângea întocmai ca o t­albină sârguincioasă datele şi do­cu­­­mentele pe cari după priceperea sa înaltă le credea de folositoare, ve­nea în modesta lui locuinţă din mănăstire şi acolo în tăcere şi de­parte de patimi lucra zile şi nopţi întregi, aduna tot materialul strâns, îl prelucra şi venea cu referada gata înaintea comisiunii, unde apoi se luau hotărârile şi să dedeau in­formaţiile de lipsă advocaţilor noştri. Am avut fericirea să-l văd mai adese­ori muncind şi studiind materialul strâns în modesta sa lo­cuinţă, unde de multe­ ori îmi cerea câte un document important pentru noi Românii şi cu faţa plină de fe­ricire şi ochii învăpăiaţi îmi esplica rostul acelor documente spunând că are convingerea, că vom câştiga procesul mănăstirilor. Atât de mult era legată deja soartea acestui pro­ces de vi­aţa lui, încât nu mai avea alt ideal decât să ajungă acea vreme când procesul mănăstirilor se va fini în favorul bisericii noastre şi mănăstirile cerute vor întră în posesiunea şi jurisdicţiunea biseri­cii noastre gr. oi. Precum însă în viaţă nu i-a fost dat să se bucure de rodul muncii sale, tot astfel nici idealul acesta nu şi l-a putut vedea reali­zat, murind înainte de publicarea sentinţii cu 10 săptămâni. Acum după­ ce munca şi stăruinţa lui ne aduc atât de frumoase rezultate să cuvine ca să ne aducem aminte de memoria lui sperând că în ziua în care de fapt mănăstirile din Ba­nat vor trece în proprietatea şi po­sesiunea bisericii noastre, numele archimandritului Augustin Hamsea va rămânea nemuritor în analele bisericii noastre. Timişoara la 10/IV 1916. Dr. P. Cioban, învăţăminte din trecut, Rugarea Fâgărăşenilor şi a Braşo­venilor cătră metropolitul Ştefan Stratimirovici, solicitând intervenţia acestuia la curtea din Viena în fa­­vorul candidatului de episcop Nestor Ioanogieţ.­­) !» Excelenţă Ta, Preaosfinţite Arhie­­pisco­pe, Noao prea milostive şi sufleteşte mai mare Stăpânitoriu! Pupăce Prea înalta împărăţie după atâţia ani, în care ne am aflat fără de ') Am arătat In articolul ,,învăţăminte din trecut1, p­ublicat în nr. 59 al Gazetei din 16 Martie a c., cum s’a făcut In sinodul elec­toral ţinut la Turda In toamna anului 1810 alegerea candidaţilor pentru episcopia vacantă din 1796. Am indicat pe scurt, că In favorul celui mai pregătit candidat au intervenit atât Fâgărăşenii, cât şi Braşovenii, dar fără rezul­tat- Arhimandritul Nestor Ivanovici n’a putut ajunge episcop ln Ardeal, ci după 19 ani a ajuns episcop la Arad, unde a păstorit însă abia timp de 4 luni, căci bolnăvindu-se în Fe­bruarie 1830, a adormit în Domnul. Atât ru­garea Fâgărăşenilor din 10 Oct­ 1810, cât Şi a Braşovenilor din 1 Noemvrie 1810 merită să fie cunoscute Dr. I. Lupiş. Stăpânitoriu sufletesc aici în Ardeal, au binevoit a se milostivi şi aş aduce a­­minte şi de văduvita Eparh­ie a Epis­copiei Ardealului , prin care cu Părin­tească Milă sau poruncit, după voia şi pofta obştii preoţeşti, ca să se facă can­­­didaţie despre episcop, insă cu acea poruncă sau milostivit, cum aşa om să se aleagă, care să fia cinstit şi vrednic da acea Încredinţată slujbă; şi pe lângă aceasta să fie şi cu limbile ţării naţio­­naliceşti împodobit şi bine procopsit întru dânsele. Aşadară la 19 a lunii Septemvrie 1810 sau poruncit de cătră înălţatul Cr­ess Guberniun», ca toţi pro­topopii din Ardeal cu sico şi a­­ preot sau doi, la numita zi din sus, spre acel sfârşit să se afle anumit la oraşul Turda, unde acolo se va afla şi Prea Cinstiţii Domni Comisarius­, cari de cătră înălţatul Cră­scul Gubernium sânt vindu­ţi ; dupăce dară aceste din sus zise s’au împlinit, la acea candi­laie lotre cei m3* mulţi la cu­făr, totuş ia soartea a treia­ persoană au rămas cu îamuliirei volumurilor, ai treiiea şi Sfinţi* Sa, Nestor loamvici, «ire as­ăz! se află supt aripile Exelenţiei Tai«\!cs i taate unui din fi­i ţării acesteia, născut di­n oraşul Făgiraş, şi astăzi din pă-p rinţi trăeşte maica Stiaţii Sa­e dim­­preună cu două suror, care Sfinţia Sa ca student de aici au lips­t şi s’au în­­streinat la învăţătură mai întâi la Po­­jun, şi de acolo mai înainte, în care vreme ora de vârsta anilor 24 şi de când se află înstrăinat de aici sânt Ani 21. Pentru aceasta dară îndrăznirea noastră cătră Esceienţia Ta lasts s­­ce­asta, ca să te milostiveşti a mijloci, încât să putem dobândi pre­supusul de supt aripile Exeienţii Tale, Nestor Făgdriţşanul, pentru atâta mai mult fiind cei încredinţaţi despre Sfinţia Sa, precum iaste împodobit cu cele vrednice de Păstoria Arhierească, batăr că în volumuri din cei trei iaste cu partea cea mai puţină, pricina la mijloc fiind aceea, că mulţimea adunării n'Q* ii ştiu, dară celalalţi 2 tocmai faţă s*au aflit încă cu rugăciuni pre lângă votezâtori. Şi cel mai mult, că tocma Vicariusul ca cel cu mai multe căpătate volumuri aice o limbă naţionalicească ăi ale ţării nu ştie, care tocma şi împotriva Milostivului. (Decret iaste..). Iară îacâtui despre celalalt al doilea, lângă Vicarius, iarăş cu mai multe volumuri, nici aceia nul de acea Ştiapenă*), ţircumătânţu­ia sânt multe, dară iaste numai un preot, car® încă la treptele cuviincioase spr© aceasta m­hemată slujbă de fot necunoscut iaste, ca să se poată învreduici.*) Drept ace­ea şi noi ca mireani având râvnă a câştiga păstoriu ca aceia, [încât în tre­­buie ţârii să avem laudă, aşa socotim ca nu cumva votezătorii Protopopi şi Preoţi a fi interesaţi, precum mai sus­ ­) In traducerea germană: „so ist er aack nicht zu eiaer solchea Wiirde tauglich11. 3) In traducerea germană; „ein ganz un­­wissender und folglioh za die-ear hohen Amte ungessehickter Pri ester am arătat, drept aceea Incâtui cererea din genunchi ne rugăm Mirii Exalenţii Tale, ca să te milostiveşti a ocârmui lucru întru a câştiga dorirea poftei; fiindcă şi milostiva împărătească po­runcă aceea cu milostivire au hotărât a fi împodobit cu cern vrednice ştiinţe, care numitul de cătră noi în tocma pe depln socotim, că Ie are, almintarea împotrivă, unul din cei doi de nu se va rân­dui, nice o laudă sau bucurie, ci mai multă întristare ne va pricinui şi încă şi altora prilej de defăimare, lasă noi nădăj­duindume Miiii Ex mien­ţii Tata, sâstem totdeauna plecaţi fii sufleteşti Fagăraş die 10-1c Octom. 1810. Georgie Korodi m. p. Ianache Fo­­goroşi m. p. Nicolae Kiş m­. p. Georgie Focşan m. p. Nicolae Zam­fre m. p. Antonie Nedelcu m. p. loan Fetoklu m. p. loan Zamfir m. p. Nicolas Dimi­­triu m. p. Constantin Mihailovici m. p. lonake Kiş m p. Vasilie Niergeş m. p. Dima Kiş, Georgie Voicu m. p. Neste­­ros Georgica Korodi m­. p. (iscălit cu Utere greceşti) Ioan Nemeş ra. p. Io­­niţă Moldovan m. p. Ioniţă­ Zugrav m. p. Acestea dis­pus iscăliţi sânt Ne­guţători. Georgie Şârban m. p. ţeh Meşter la Timari Georgie Roşea m. p. Lato Meşter fLauden meieter). Şi Noi 40 de Maşteri, care ne aflăm la ţeri­ui acesta şi cam­ pentru Încredinţare întărim cu Pecetea ţebuiuL Pecete de ceară roşie in forma aceasta: T. C. * * II. Exiellenfia Ta Preaosf­inţite Ar­hite­piscoapel Noao P.­eu Milostive Sufletesc Patroni Milostivindusa Prea­înălţata îm­părăţie aş aduce aminte de văduviţă de atâţia ani Eparhie a Episcopiei Ar­dealului cei neuaite cu Părintească Milă au binevoit a porunci după ce­rerea clerului a se face când d­iţie de Episcop; însă ca după înţelegerea şi de cătră noi a sunetului acelui prea milostiv Decret, aşa un om să se aleagă de Episcop, care să fie om pro­­cops­­ în limbile naţionaliceşti desă­­vârşit, împodobit cu năravuri şi obi­­ceiaiuri bune şi care va fi învăţat to ştiinţele c­ine cuviincioase. Aşadară pris milostiva In (riti) Guberniaticească poruncă în 19 Septemvrie a. c. (stili veteri») eslrsd slăvită Commissie la oraşul Turda, unde sau adunat toţi Protopopii A­denlului, împreună cu porunciţi! dvpuHţ' şi s’au făcut c­an­didaţie, unde după mo­ţ‘­unea volu­­murilor au căzut soartea cea dimâ u asupra Virareşului C. Nicolae Haţovicii Ai Exatenţii Tale M *...............* Pressa englezi despre discursul cancelarului german. Dăm după „Neue Freie Presse” urmă­toarele voci de pressa engleze : Din ziarul »Times», Germania vrea să păşească atât îa Belgia cât şi la graniţa oşti să deia marea estică pân în Wolloyuia in rolul nou-nouţ al apă­rătoarei naţionalităţilor celor m­ifci. Ia privinţa aceasta ca şi în muite altele aspir&ţiuniie Germaniei sunt aceleaşi ca şi ale lui Nipoleo­n.. Cancelarul se f*C3 desiluzionat şi e poate apuoa derihiliu* nat de faptu*, că aliaţii, cu deosebire Anglia, au ignorat vorbăria sa despre pace de la sfârşitul lui Septembrie. Alia­ţii vor ignora şi pe viitor ori­ s­ vor­bărie de ad­ soiu, cât timp cancela­rul va nutri am­biţiunie cari se des­prind din fiecare rând al vorbire! sal­e * Din *Daisy Chronicles: Nu vom băga nicicând sabia în teacă, portă când nu vor fi restabilite drepturile depline naţionale sie Belgiei şi până când nu va fi primit o despăgubire suficientă a tuturor suferinţelor prin cari a trecut. Mai sunt încă şi alte ţinte în acest răsboiu, pe care l-a provocat amb­iţia Germaniei, dar ţinta principală este restabilirea independenţei internaţio­nale a Belgiei. Ori­cât de mart ar fi cheltuelile, aliaţii vor continua răsboiul până ce se va ajunge ţinta deplină. * Din ziarul „Manchester Guardian*.* Dacă cancelarul crede, că Franţa şi Anglia vor permite vre­un amestec la chestia independenței Belgiei, atunci e In mare eroare. Independenţa Belgiei trebuie să fie absolută.... Vorbirea cancelarului nu e un ofert de pace, el e o provocare, un pre­ludiu al răsboiului de vară... Disnusia ministrului de răsboiu al Japoniei. la parla­mentul japonez au avut loc scene tu­multuoase provocate de reprezentanţii partidului de răsboiu şi al păcii. Prim­­ministrul Okama a fost cu vehemenţă atacat de aderenţii păcii pe tema bu­getului armatei, care e in continuă creştere. Amicii păcii, fiind în majori­tate, au şters mai multe poziţii din acest buget, care fapt a avut de ur­mare dimisia minist­ului de răsboiu Oka. Urmaşul lui Oka a fost numit Oshima, care e considerat de fllo -ger­man, în urma studiilor sale făcuta în Germania. Dimisia cabinetului por­­tughaz. Din Lisabona se telegra­fiază. Conform unei ştiri primu­ minis­tru Almeida a prezentat demisia intre­­­gului cabinet. O conferenţă ia chestia muniţiei. Ziarul »Times« comunică: In luna Mai va avea loc la Roma o conferenţă generală a aliaţi­or în chas­tia muniţiei.

Next