Gazeta Transilvaniei, iulie 1916 (Anul 79, nr. 139-164)

1916-07-01 / nr. 139

Abusiamenti: pentru Austro-Ung­aria pe un an 24 cor.; pe V2 an 12 cor.; pe 3 luni 6 cor... pentru România şi streinătate pe un an 40 lei; pe V* an 20 lei ZI­A­R POLITllCJ N ATiQNAL. _T Apare seara, In fiecare zi de lucru. Redacţia şi administraţia : Strada Prundului Nr. 15, inseratei» se primesc la administraţie. Preţul dup­a tarif ţi învoiala Manuscrisele nu »« Inapoiazt TELEFON Nr. 226. Exodul Bucovinenilor’. A treia oară încalcă armatele ruseşti pământul sfintelor amintiri istorice, Bucovina majorizată de populaţie românească. Oraşele Ar­dealului au oaspeţi pe mulţi fraţi bucovineni, cari n’au vrut să vadă cu ochii stările invaziei şi să se supună noului regim. Ei vin la noi cu glasul uscat al suferinţei, dar transportaţi de nădejdi că to­tuşi Bucovina n’are să îndure prea mult circumstanţe, cari desorien­­tează mersul vieţii sociale. Inima noastră se înduioşează, suferinţa lor se repercutează în noi cu egală intensitate, se înţeleg doar prea bine fraţi cu fraţi. Armate mari pe unde trec e­­vident că întroduc un regim, care face imposibilă o menţinere a e­­chilibrului vieţii sociale, trezeşte o surescitare sufletească ce face pe oameni să dea o nouă pers­pectivă grabnică vieţii, să ia casa în spate, adică ce pot salva şi duce cu ei din rodul muncii lor gospo­dăreşti. Aşa au făcut şi Bucovineni mulţi, înspăimântaţi de prăpădul invaziei, au pornit care încotro. Comunicatele noastre oficiale amintesc despre retragerea trupe­lor noastre în perfectă ordine, în Bucovina retragerea făcută în faţa preponderanţei de forţe ruseşti necruţate de politica răsboinică a ţarismului agresiv. Se poate pre­supune ce proporţie au luat pagu­bele pe unde vor trece aceste ar­mate muscăleşti, şi ce va constata oficialitatea noastră că ar fi ne­cesar pentru refacere, reconstitu­irea „dulcei Bucovine “ , după o contraofensivă încoronată cu tri­umf. Asistăm astăzi la una dintre marile tragedii ce se petrec pe teritor împopulat cu reprezentanţi ai sângelui nostru. Poeţi şi artişti au motive dintre cele mai rare de a imortaliza acest mare fapt al e­­xodului al doilea ce-l fac Bucovi­nenii noştri. Adevărat, până astăzi, n’am văzut pe nicăiri pânze, cari să prindă în simbol situaţia de com­pletă desorientare ce-o dă o in­vazie, cum de pildă au Rutenii din aceeaş Bucovină, pe un Fri­deric Pautsch. Cine n’a stat cea­suri întregi înmărmurit în faţa ta­blourilor cu Ruteni în panică, fu­gind fără ţintă, cu părul în vânt, amestecându-se printre cară răs­turnate şi cai în goană nebună, şi încoronând aceste scene un vânt tiran ce sporeşte straniul tabloului cu participarea naturii la exodul înfricoşat rutenean din timpul pri­mei invazii muscăleşti ? Desigur arta românească, ce-şi are aşa de aleşi reprezentanţi în pictura realistă, nu va scăpa să prindă scenele exodului Buco­vinenilor, pe pânze ca cea cu die Auswanderer de Pautsch, ca să fie mărturie trainică pentru viitor des­pre stările de astăzi. Bucovina a trebuit să îndure cele două încălcări de armate stre­ine, dar desigur că nu se va vor­bi despre ea cum s-a vorbit des­pre Polonia. Era în discuţiune în timpul când nu se începuse marea ofensivă germano - austro-ungară, Mai, anul trecut, viitorul Poloniei. Ruşii promiteau, în tradiţionalul lor chip, restaurarea Poloniei ca ţară autonomă. Germanii şi repre­zentanţii monarhiei însă aşezau Polonia în cadrele mai largi ale­­ unui imperiu ce ar separa germa­­­­nismul de slavism şi ar face pe mult timp, dacă nu chiar definitiv, imposibile conflicte de cari erau până aci permanente, inevitabile. Cele două armate însă erau pe un front ce da inima Poloniei. Se iviră atunci nişte scriitori cari spuneau, că nu se mai poate vor­bi de Polonia, căci a căzut jertfă incursiunilor de armate mari cari o vlăguesc cu desăvârșire. Astăzi, după ce întreg teritorul polon ve­­chiu aproape este cucerit de pu­terile centrale, este pe cale poate să se îndeplinească ideea despre imperiul mediu. Că Bucovina pro­babil nu se va putea vorbi ca Po­lonia în timpul când suporta pe trupul ei imensele armate. Nădăj­duim împreună cu refugiaţii Bu­covineni să se restabilească în cu­rând rostul lor gospodăresc, pără­sind Ruşii meleagurile din cari ţâşnesc Prutul şi Siretul, căci ni­mic nu-i îndreptăţeşte să treacă prin foc şi sabie un pământ ce nu le-a aparţinut în trecut şi nu le va aparţine nici­odată, ideea pan-slavistă fiind născută­ moartă. Ar­matele austro-ungare şi germane dealtfel îşi vor spune cuvântul. Iar până la restaurarea Buco­vinei inima noastră pulsează la fel cu voi, fraţilor din miazănoapte. Tu ai plecat de-aici.. lui A. COTRUȘ. Tu ai plecat de-aici, Cu ultimii Ardealului voinici, Tu ai plecat... Pe drumul lung și blăstămat Pe drumul îmbătat TAu caninA durerea inima ne-o frânge, — Nădejdea însă nu ne-o stânge... Tu ai plecat Cu aceia ce grăesc ca tine, Cu aceasta doar te-ai mângâiat, Durerea lor, a ta s-o aline, Şi Tu, ca un de altul Chemarea sfântă ţi-o ’m­plineşti, S’ ştie bine ’ntreg Ardealul, Că’n luptă grea astăzi tu eşti! Că plângi cu fraţi-ţi împreună, Că chinul lor, Durerea lor, O simţi în inima ta bună S-o cânţi pe jalnica ta strună. Te-om aştepta cu dor, Cu dor chinuitor Când stâncile vor fi ’nroşite Şi visurile împlinite, Atunci să vii Cu-ai neamului tăi fii; In ziua sfânt’a primăverii, La „sărbătoarea învierii"... Bl. Ond­ra. Aron Cotruş.* „Iobagi viteji, voinici de fier, eroi, In şanţuri, prin zeperi ori prin n­­oi, Pe ger şi ploi. In marşuri, la atacuri, zdrobitoare, Mi-e sufletul cu voi !.. Iar când dormiţi, c’o dragoste rebelă, Iubirea mea vi-i tristă Rantinelă. Şi ţmua ia luuiiuaiu v» 11 cu voi, Fraţi dulci iobagi, nenorociţi eroi !. „In ţara morţii11 din vol S. M. de A. C. Acum a plecat, cu totul !... Până acum a fost numai cu sufletul la ei, la fraţii lui. S’a dus, şi poate nu s’o mai întoarce niciodată.... Dar piară acest gând fioros! El, care e suflet, din sufletul neamului său — cum zice măestrul Coşbuc—el, care-i cântă amarul, căci de altceva nici n’a prea avut parte, el, să piară, ar fi o rană prea grea... Gândul acesta părăsească-vă deci. Cotruş, nu va cădea jertfă la „sărbă­toarea morţii", deşi a plecat spre ţara ei, căci el are chemarea sfântă, de a prinde ’n vraja versurilor, de a spune tuturora, durerile neamului său, a ace­stui biet popor de „iobagi", pe care comedia asta satanică „de­ avuturi îl despoaie".... Nu! El va veni, în zilele senine, cari vor urma după acestea, atât de •­ A plecat Sâmbătă în 25 i. c. spre frontul italian, înorate şi blăstămate, în cari fraţii no­ştri cad, într’un şir ce par’că nu mai are sfârşit, cad fraţii­­noştri cei mai voinici, ca brazii înalţi loviţi în vârfuri de fulger; el va fi atunci alesul acelor zile, el va fi sufletul lor! El, le va simţi mai bine sfinţenia, şi le va cânta cu avânt, cum numai el ştie. Iar până atunci, dacă soartea a mai cum o prorocise „cu ultimii Ar­dealului voinici", să credem, că stru­nele lui vor vibra mai bine acolo, unde vor trebui să se mişte, căci a dat şi până acum dovadă, că nu poate ră­mânea nepăsător — ca alţii — la du­rerile ce le sufere neamul său. Să sperăm, că Cotruş va isbugni acolo, unde a plecat, în versuri cum n’a mai scris, că după răsboiu va ocupa locul care i se cuvine în literatura noastră, că va fi încununat cu lauri, cum încu­nunaţi cu lacrimi au fost ochii noştrii, cari l’am văzut la plecarea lui din gara Bălgradului. Când l’am zărit în învălmăşala cea mare dela gară, mă uitam la el să văd ce sta scris pe faţa lui în acele mo­mente, iar în gând îmi ziceam „ce-o fi simţind el acum?"... Sta nemişcat, cu ochii adânciţi în orbite, cu câteva roze aninate în mână, privind nepăsător la mulţimea care căuta să îmbărbăteze pe cei cari pleacă şi să le facă inimă bună. El sta nemişcat, părea că tot ce vede e joc de teatru, deşi erau, atâtea , despărţiri cari îţi storceau lacrimi......... colea, un ofiţer îşi suise copilaşul în vagon, nu se mai putea despărţi de el; colo femeia îşi îmbrăţoşa şi săruta cu foc bărbatul, care-o mângâia, să nu mai plângă „că doară nu-i mort; din­colo o păreche tiaară sta privindu-se pătimaș, când ea îi întinse o floare, iar El îi sărută apăsat mâna, înmor­­mântându-și privirile în ochii ei ... Iută odată cu privirea cetatea marelui Voivod, apoi se urcă ...și trenul porni. A. Basais. Licu­il­i?Casiangel De. Emil Isac. De-un timp incoace primesc multe scrisori, în care cititori anonimi mă roagă să dau în vileag doleanţa lor. Ni să plâng anonimii — de­ obicei bieţii noştri soldaţi răniţi de prin spitale streine — că nu au la îndemână lec­tură românească şi că oricât ar dori să citească scrisul românesc, arare­ori se întâmplă că prin gratiile şi grilajele spitalului să pătrundă cartea românească, aducătoare de mulţumire proaspătă, de odihnă, de adumbrire sufletească după ore lungi de extas şi suferinţă. „Pretenţia" asta a publicului anonim este un nou ar­gument pentru un analizator al stărilor noastre culturale, ca acesta să ames­tece fraze de sinceră revoltă în epi­tetele galante şi afectuoase ce se lite­­rează publicului. Este în­deobşte cunoscut că or­ganizaţia noastră culturală sufere de mari lipsuri. Unitatea noastră culturală, su­gestivă şi entusiastă, nu este resul­­tanta organizaţiei noastre — ci efortul --- -— t~o---- —Aumun­V/OV. Conştiinţa naţională a celui din urmă ţăran ca şi a celui mai de frunte intelectual izvoreşte dintr’un sentiment natural şi dacă am fi vrut să secerăm ,resultate“ culturale din organisaţia noastră, nu ştiu dacă positivul ar întrece negativul?! Nu vom analiza stările în care se află organisaţia noastră cul­turală. Avem un motiv serios, împins până la un argument puternic pentru a nu apuca bisturul, ci a mângâia ca ramura de măslin: satul arde şi este ridicolă baba care se piaptănă, ori­cât de lung iar fi părul şi strălucitor piep­­tănut... Cred însă că scriitorul are o da­torie chiar neplăcută, de­ a deştepta in­teresul pentru cauze adormite. A scu­tura din somn pe cineva nu este păcat, cum credea Horaţiu, ci este o datorie dacă astfel îi salvezi viaţa. Nu voiu turbura somnul oportuniştilor noştri, îi voiu lăsa să viseze supt platani, să rumege iluzii şi să bea şampanie, să uite racnetul celui străpuns pe stepele Galiţiei, care adoarme cu plumânii sfîr- Sărbătorirea unei munci de 25 ani. Dăm loc cu o deosebită plăcere urmă­­toare­lor site, cari ne sosesc din Sibiiu : In şedinţa din (1 Iulie n. c.) a comitetului central al „Reuni­unii române de agricultură din co­­rindatul Sibiiul”, vechiul membru din comitet, domnul profesor Dr. Vasile Stan, a făcut următoarea propunere : Considerând, că secretarul Reu­niunii noastre de agricultură din comi­tatul Sibiiului, dl Victor Tordăşianu, a împlinit deja 25 de ani în această funcţie grea şi, că activitatea acestei Reuniuni, aproape de la începutul exis­tenţii sale până astăzi, este legată, în cea mai mare parte de munca desinte­­resată a sa; Considerând, că la numeroasele întruniri agricole şi prelegeri econo­mice poporale, la înfiinţarea de tovă­răşii agricole, la introducerea şi procu­rarea maşinilor agricole în muncile a­­gricole, la introducerea nutreţurilor mă­iestrite şi promovarea acestora, prin procurarea şi împărţirea de sămânţe, la înmulţirea publicaţiunilor de interes economic, cami azi formează o biblio­tecă indispensabilă pentru economi, apoi considerând că la promovarea cul­turii vitelor şi îmbunătăţirea soiului a­­cestora prin expoziţii de vite de pră­­silă, de oi de prăsilă, la promovarea culturii pomilor prin expoziţii de poame şi sărbările pomilor şi ale paserilor, prin împărţirea de altoi şi pădureţi, la promovarea industriei de casă prin a­­dunarea de modele de ţesături şi cusă­turi, prin iniţiarea şi organizarea pri­mei expoziţii din industria de casă şi cea profesională la 1902 şi prin cola­borarea la aceasta, care a dat fiinţă celui dintâiu „Album" artistic de ţesă­turi şi cusături la Români. Considerând mai departe, că la înlesnirea creditelor ieftine pentru ţă­rani prin introducerea însoţirilor de credit sistem „Raiffeisen", în sfârşit Considerând, că la îmbunătăţirea rassei umane prin introducerea celor dintâiu expoziţii de copii la Români, atât de folositoare din punct de vedere educativ, igienic şi al economiei naţio­nale, prin care lucrări şi-a desfăşurat Reuniunea programul său de activitatea binecuvântată într’un pătrar de veac, munca cea mai intensivă, mai devotată şi mai desinteresată, la cele mai multe lucrări însăşi iniţiativa a avut’o secre­tarul Victor Tordăşianu, propun , ca cei 25 ani de secretariat ai dlui Victor Tordăşianu, împliniţi acum să fie marcaţi de comitet cu laudă în analele Reuniunii române de agricul­tură, d-lui Victor Tordăşianu, în şe­dinţa de azi, să-i exprime deplina sa satisfacţie, mulţumită şi recunoştinţă pentru munca îndeplinită despre binele Reuniunii şi prin aceasta a populaţiei române din acest ţinut şi despre acest concluz să se facă menţiune şi Adu­nării generale proxime. Această propunere acceptată de comitet, a fost trecută în pro­cesul verbal al şedinţei. R. * La urările de bine­ şi la­ recunoş­­tinţa binemeritată, care se aduce vred­nicului şi neobositului prezident al Re­uniuni rom. de agricultură din comita­tul Sibiiu, d-l Victor Tordăşianu, ne a­­lăturăm şi noi din toată inima. Operaţiunile militare germane. Buletinul oficial pe ziua de 12 Iulie. Câmpul de operaţional de la vest. Luptele iniţiate în 10 iulie de ambele părţi ale şoselei Bo­­paume-Albert în Contalmaison şi în păduricea Troyes şi spre sud se continuă cu vehemenţă îndâr­jită. Spre sud de la Somme Fran­cezii au suferit un eşec simţitor cu prilejul unui atac în stil mare pe frontul Belloy-Soyecour­; atacul lor a eşuat total în focul nostru. Deasemenea au trebuit să se re­tragă în poziţiile lor anterioare trupe mai slabe pornite spre La­­maisonette-Barlaux, îndurând mari perderi. Deasemenea au fost res­pinse în mai multe puncte ale fron­tului Champagne, astfel spre est şi sud-est de la Reims, spre nord­­est delà Massiges, mai departe spre nord-vest delà Fliny atacuri parţiale franceze. In sectorul Maas spre stânga de râu au avut loc numai lupte mai mici. Pe malul drept al râului ne-am apropiat poziţiile noastre de întăriturile dela Souville şi Lauffe, făcând cu acest prilej pri­­zonieri 39 ofiţeri şi 2106 soldaţi soldaţi. Contra-atacuri puternice au fost respinse, întreprinderile patrulelor germane spre sud-vest de Dixmuiden şi Cerny (sectorul x sne) şi spre est de Pettershausen au avut succes. Un biplan englez a fost con­strâns la Athies spre sud dela Peronfie să ateriseze în liniile noastre, un avion dușman s’a pră­buşit la Soyecourt, iar unul, în urma focului nostru de apărare, la Chattancourt. La Dambosle, spre vest de râul Maas, a fost co­borât de aviatorii noştri un ba­ron captiv. La est şi sud-est. O încercare de trecere a unor detaşamente ruseşti peste Dim­a, spre vest de lacul Narocz, a fost zădărnicită. La frontul Stochod situaţia este în genere neschimbată. Detaşamente ruseşti, cari au încercat să pună piciorul pe ma­lul stâng la Ioanovia, au fost a­­tacate. Nici un om n’a putut scăpa pe malul sudic. Aici şi la linia ferată Kovel—Rovno au fost prinşi încă peste 800 oameni. Prada ul­timelor două zile la Stochod se urcă, pe lângă un număr de ofi­ţeri, la 1932 oameni şi 12 mitra­liere. Escadrele noastre aviatice au continuat activitatea lor de atac spre est de Stochod. Un ba­lon captiv duşman a fost coborât. Câmpul de operaţiuni din Balcani. N-au avut loc evenimente de importanţă. Institutul Otteteleşanu — Publicare de concurs. — Cu începerea viitorului an şcolar 1916—17 se vor primi douăzeci eleve în institutul de fete de la Măgurele (Il­fov), fundat de Ioan Otteteleşanu şi în­fiinţat de Academia Română, cărora li se vor da, conform dispoziţiunii testa­mentare a răposatului fundator, o creş­tere casnică şi instrucţiunea cuvenită unei „bune mame de familie, fără pre­­tenţiuni sau lux." Certificatele de absolvire ce se vor liberă elevelor la terminarea stu­diilor nu vor da dreptul la ocuparea nici unei funcţiuni publice. In tot timpul studiilor de 5 ani, elevele vor avea întreţinerea în insti­tut şi nu vor putea părăsi şcoala până la terminarea studiilor, afară de cazuri de forţă majoră. Sunt admise în Institut copile născute din părinţi români, deplin să­nătoase, cari până la 20 August 1916 au împlinit 13, dar încă nu 15 ani, au

Next