Gazeta Transilvaniei, august 1916 (Anul 79, nr. 165-180)

1916-08-01 / nr. 165

Pagina 2 aduceţi Înşi­ Vă supremul omagi­u şi prin prezenţa Voastră să ară­taţi recunoştinţa ţărei şi a oştirei. Ca semn al acestei recunoştinţe A-ţi binevoit să hotărâţi ridicarea unui monument pe mormântul celor jertfiţi şi A-ţi dispus ca statul să vie în ajutorul familiilor celor căzuţi. . Fie ca familiile cari îi plâng să găsească o mângăere în aceste omagii şi în aceste simţiminte. Ele pot purta cu mândrie numele pe cari le cinstim, numele celor cari s’au jertfit pentru ţa­ră şi pentru datorie. * Cuvântarea mişcătoare a primului ministru a stârnit plânsul. In câteva rânduri primul ministru în cuvântarea sa şi-a întrerupt fraza, mişcat şi el de durerosul spectacol ce i se înfăţişa. M. M. L. L. Regele şi Regina cu ochii muiaţi în lacrimi, s-au îndreptat apoi spre nemângăiatele fiinţe rămase pe urma nefericitelor victime, îmbră­­ţişându-i şi căutând să-i îmbărbăteze. Durerile erau prea multe şi jalea gene­rală.* Familia regală a dăruit pentru alinarea suferinţelor celor rămaşi 100.000 lei, iar principele moştenitor Carol 20.000 lei. M.M. UI. Regele şi Regina şi A. S. Prinţul Carol au­ fost conduşi apoi până la trăsura regală. * S’a făcut după aceea un scurt serviciu religios la­­groapă. In faţa ci­mitirului au fost înmormântaţi în trei gropi alăturate, rămăşiţele pământeşti ale colonelului Albu, locot-colonel Vi­­şoianu şi căpit. Savopol. In mijlocul cimitirului în patru gropi comune, au fost înmormântate celelalte victime, soldaţi şi lucrători. In momentul înmormântărei, tru­pele au dat onorurile, şi o baterie de artilerie a dat ultimul salut cu câteva salve de tun. Comunicatul truiei, Buletinul oficial pe ziua de 13 August In­farcil monarhiei. Frontul arhiducelui Carol. La sud dela Worochta trupele noa­stre şi-au apărat poziţiile lor în faţa unor noui atacuri violente ,iar duşmanul a suferit un eşec deplin. Imediat la vest dela Stanislau am respins două divizii ruseşti în lupte îm­erşunate cari au durat şi ziua şi noaptea. La nord de la Nistru din partea noastră au stat în luptă numai trupe de o forţă mai in­ferioară. Frontul mareşalului Hinden­­burg. La vest şi la nord-vest de la Zalesce armata generalului Böhm Ermolli a respins din nou atacuri ruseşti în masse. In regiunea Brody un aviator al nostru a îm­puşcat un avion sistem „Albatros" al duşmanuluiui, care fiind incen­diat, a căzut la pământ. In Vol­­hinia şi pe Stochod lupta a mai modestă a celor de la sat, majoritatea covârşitoare a populaţiei româneşti. Proza lui Agârbiceanu este astăzi matură. Detractorii acestui fin stilist îl acuză cu supremul argument, că în su­biectul scris de Agîrbiceanu lipseşte esenţa principală a prozei : fantasia. Acuza ar fi îndreptăţită, dacă lipsa a­­cestea n’ar suplini în întregime supe­riorul simţ de artă şi puterea evocativă a lui Agîrbiceanu, calităţile cele mai frumoase ale artei adevărate. Simplistul de­ odinioară, d-l Agîr­biceanu rămâne şi de astădată consec­vent trecutului său literar. Din colecţia de nuvele ce e dă acum, aleg o singură bucată, o splendidă manifestaţie literară a talentului matur al lui Agîrbiceanu. In „O întâlnire“ face procesul unui psihic al vieţii de preot: descrierea plastică şi reală a vieţii părintelui An­­dreiu, pe care nu-l mai recunoaşte Leonora de­ odinioară.... Nuvela aceasta, un giuvaer al literaturei simple, este o analiză perfectă a însăş frumuseţei tre­cătoare, este o duioasă apologie a iu­birei, pe care în formă trainică-------­-----nu o poate susţine decât tinereţa şi frumuseţa. D-l Agârbiceanu spune parcă în nuvela aceasta: iată ce-i iubi­rea ! Ea durează până ce popa Andreiu este tînăr şi sentimental şi ras cu per­daf şi până ce Leonora (Leonora tutu­ror şi a lui Heine, şi a mea şi a Ta cetitorule...) se poate desfăta în privirea curată a ochilor juvenili. îndată ce de­a­­supra idealismului cresc întâiele fire de barbă, Leonora nu mai recunoaşte pe Andreiu şi-l lasă să fumeze singur şi desperat în vagonul părăsit. Este şi­­ ironie de artist în această ducată, căci până ce eroului nuvelei îi rămâne rolul ridicolului, femeea învinge şi de astădată, căci ei vremea nu-i fură nici iluzii, nici farmec, ci o lasă neatinsă, împodobită cu toate comorile fericirei. Este nouă ca fond şi foarte plas­tică nuvela „Slujba româneasca", în care autorul ţine să arate înalta con­cepţie etică a clerului român, pe care chiar în vremea din urmă unii l-au acuzat cu un oportunism ruşinos. In povestea lui Hans­ Surdu şi a soţiei lui, Trenchen este descrisă însăşi lupta de ordin moral între biserica noastră şi cea a Saşilor şi d-l Agârbiceanu reu­şeşte să ne convingă, că postulatul cul­­­fural şi uman al­ preotului român stă de­a­­supra oricărei şovăeli. Nu mai­ puţin intere­sante şi frumoase sunt şi celelalte bu­căţi ale volumului: Săptămâna patimilor, Potirul (analiza vieţii unui preot leneş) Drum rodnic. Un om slab şi înstrăinare, crâmpee din viaţa preotului român. Şi cum crâmpeele aceste sunt rupte din viaţa unui strat social, care neîndoios are cel mai mare rol în conducerea intelectuală a neamului românesc, pu­tem susţinea cu drept cuvânt că nu­velele lui Agârbiceanu sunt scrise din viaţa noastră naţională, nuvelele aceste sunt manifestaţiile spiritului românesc, ele sunt comorile unei literaturi tinere şi viguroase, care se impune întregei lumi civilizate prin fondul ei serios, cinstit şi poetic. E. I.­­ slăbit. S-a constatat neîndoios, că în atacurile mari din urmă şi cari au eşuat total ale duşmanului con­tra frontului de la Stochod, au fost întrebuinţate toate detaşamentele gardei ruseşti şi acestea au sufe­rit pierderi şi mai grele decât toate celelalte corpuri de armată ale duşmanului. Isa graniţele Malien®. Italienii au atacat cu forţe puternice noul nostru front dintre mare şi Monte San Gabriele. In sectorul la est de la valea Vallone trupele noastre au respins mai multe atacuri. Lupte extrem de violente s-au dat din nou pe înăl­ţimile la est de la Görz, unde 7 asalturi puternice ale duşmanului au eşuat pe lângă cele mai grele pierderi. De la inceputul atacului italian au rămas în mânile noa­stre 5000 prisonieri, între cari 100 ofiţeri, tâmpul de operaţiuni din Balcani. Afară de activitatea obicinuită pe Votusa inferioară, nu s-au pe­trecut evenimente mai însemnate. Generalul de divizie Hofer, loc­ţiitorul şefului de stat major. Evenimente pe mare. In noaptea spre 13 August halele de baloane de la Campoalto, la Veneţia, au fost total distruse de cătră o escadră a noastră de hydroplane. In o hală a esplodat un balon şi a ars cu o flacără de 500 metri în înălţime. O altă hală a fost total distrusă de foc, fără să fi obvenit vre­o esplozie­ Tot atunci o altă escadră de hydro­plane a aruncat cu succes foarte bun bombe asupra staţiei de avia­ţie de la Gorgo, asupra stabili­mentelor dela Gr­ado, asupra ba­teriilor dela gura Isonzului şi a atelierelor Adria. Mai multe bombe au nimerit în plin staţia de avia­ţie şi poziţiile bateriilor şi s-au constatat 6 incendii. O a treia es­cadră a nimerit de mai multe ori în plin bateriile de la gura Ison­­zului şi obiectele militare de la Pier­­s şi San Canciano. Cu tot focul violent de apărare al tuturor atacurilor, hydroplanele noastre s-au reîntors toate neatinse. Comandantul flotei. Soldaţi!!! Cumpătaţi „Cartea Soldatului II“, cea mai potrivită carte de cetire în zi­lele aceste. Se poate comanda la Tipografia A. Mureşianui Bramses & Comp. in I Braşov (Brassó), pentru 40 fileri -1- 5 filed porto. Zece bucăţi, trimise recomandat, din „Cartea Soldatului IP costă numai 4 coroane. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 165—1916. Intelectualii noştri­­ şi scumpetea traiului. I Din „Revista Economică“ reproducem a­­cest interesant artf­ol, a cărui actualitate este din zi în zi tot mai învederată. Chestiunea scumpetei preocupă astăzi în modul cel mai intensiv pe toată lumea, atât de la noi, cât şi din străinătate, atât în statele beligerante, cât şi în cele neutrale. Şi nu fără mo­tiv. Preţurile alimentelor şi ale celor mai necesare pentru traiu au ajuns, aproape pretutindenea, limite, pe cari cu greu şi le-ar fi putut închipui chiar şi cea mai largă fantasie. Grâul, po­rumbul şi făina, aceste producte, me­nite să ne deie „pânea cea de toate zilele s­au astăzi preţuri duple, faţă de cum aveau înainte de răsboiu. Tot a­­semenea laptele, ouăle şi legumele de tot soiul. Carnea şi unsoarea se plă­tesc îndoit şi întreit, iar unele articole de băcănie şi-au urcat preţurile cu 2.300 procente. îmbrăcămintea şi în­călţămintea este de două şi trei ori mai scumpă ca mai nainte, iar încăl­zitul încă nu rămâne cu mult sub a­­ceste limite. Intre astfel de împrejurări nu e mirare, dacă, cum am zis mai sus, toată lumea, particularii, instituţiuni, corporaţiuni şi state, se preocupă de chestia scumpetei, mai cu seamă, că faţă de cheltuelile enorme, ce le re­clamă astăzi traiul de toate zilele, ve­niturile în cea mai mare parte a lor şi pentru o bună parte a societăţii, nu s-au urcat faţă de trecut cu aproape nimic. Abstracţie făcând de la poporul agricol, pentru care scumpetea a deve­nit un adevărat isvor de câştig şi ab­stracţie făcând de la literanţii armatelor, sunt foarte puţini acei favorizaţi ai soartei, ale căror venite şi câştiguri în aceste vremuri grele, să fi putut ţine pas progresiv, cu modul, în care s-a urcat scumpetea traiului. La noi la Români, chestiunea scum­petei până acum s’a tractat puţin în publicitate, deşi ea este o povară foarte grea pentru o însemnată parte a popo­rului nostru şi în prima linie pentru clasele Intelectuale, care trăiesc din funcţiuni cu retribuţiuni fixe, sau din profesiuni cu câştiguri limitate. La noi intelectualii sunt aceia, cari sufer mai mult din cauza scumpetei, de care vor­bim. E timpul suprem deci, ca cei che­maţi, să se ocupe în mod serios şi la noi de această chestiune, să caute să o resolveze în mod corespunzător, fi­reşte conform puterilor de care dis­punem şi împrejurărilor specifice ale modestiei şi nepretenzivei noastre vieţi româneşti. Faţă de scumpetea insuportabilă a zilelor noastre, în primul rând la noi la Români trebuie să se impună cru­ţarea cea mai extremă şi cumpătarea cea mai desăvârşită. Fiecare trebuie să-şi reducă trebuinţele traiului la stric­tul necesar, abandonând orice cheltueli, cari astăzi nu sunt de absolută trebuinţă pentru existenţă. In deosebi se impune să ne reţinem dela orice distracţii şi plăceri, chiar şi dela cele mai nevino­vate din trecut, pentru că astăzi satis­facerea acestora pretinde astfel de chel­tuieli, încât nu mai pot fi trecute cu vederea. Cafenelele de prin oraşele noastre mai mari şi restaurantele de prin cele mai mici, aceste localităţi, în care mulţi din intelectualii noştri obici­­nuesc a petrece o bună parte a zilei, reclamă jertfe, pe care e păcat a le aduce azi, când abea putem răsbi cu cheltuelile pentru alimentaţiune. Tot asemenea şi celelalte cheltuieli ce cad în aceasta, sau altă categorie similară. In împrejurările de astăzi suntem si­guri, nimenea nu va putea face obiect de critică serioasă faptul, că îmbrăcă­mintea noastră nu mai poate fi ca în trecut şi că hainele vechi înlocuiesc cât mai mult pe cele nouă. Dar oricât de mare ar fi cruţarea şi cumpătarea ce­­ne-am impune-o, tre­ime să recunoaştem, că fără o oare­care urcare a veniturilor, intelectuali­lor noştri le este aproape imposibil să facă faţă cheltuelilor enorme pe cari le reclamă chiar şi cel mai simplu traiu, chiar şi cea mai simplă îmbrăcăminte. Aceasta o simţim cu toţii şi de sigur, că multe dintre instituţiunile noastre, care au în serviciul lor intelectuali ro­mâni, vor fi făcut deja şi până acuma ceva pentru ajutorarea lor, urcându-ie într’o formă sau alta retribuţiunile. A­­vem cunoştinţă exactă, că la unele instituţiuni s-au acordat deja adause de 10—15 procente pentru funcţionari şi peste tot pentru cei aplicaţi în servi­ciul lor. Dar, că li s’au dat la unii, nu e suficient. Trebue pornită o mişcare generală, care să facă cu putinţă su­portarea scumpetei pentru toţi intelec­tualii noştri, aşa după cum vedem, că se face aceasta astăzi pretutindenea la noi şi în streinătate. Tocmai în zilele acestea avem prilej să vedem, cum sta­tul de ex. face însemnate îmbunătăţiri pentru funcţionarii publici. In sensul proiectului de lege relativ la ajutorul pentru răsboi, al funcţionarilor publici, proiect care se discută de prezent în dieta ţării, se vor acorda însemnate a­­dausuri de scumpete. Funcţionarii mai mici, acei cu salar de mai puţin de 3.800’e­cor, vor primi un adaus de 35 procente a salarului lor, minimum însă 600 cor. anual. Cei cu salar mai mare de 3,800.— cor. însă mai mic, ca 7,200 cor., vor primi un adaus de 30 pro­cente, iar cei cu salare de 7,200.— cor. şi mai mult vor primi 25 procente. Ser­vitorii şi împiegaţii inferiori, deaseme­­nea vor primi 35 procente, minimum însă 300 coroane. Iată în chipul acesta intenţionează statul să vină în ajutorul funcţionarilor publici în împrejurările grele ale zilelor noastre. Dar pe lângă aceste adause, se intenţionează ca tu­turor funcţionarilor să li se deie în de­cursul lunilor August ori Septemvrie avansuri corespunzătoare de aprovi­zionare, cu scop de a-şi putea procura la timp potrivit rezervele alimentare pentru iarnă. Ne dăm bine seama, că ceea­ ce poate face statul, nu o vor putea face instituţiunile noastre româneşti, a că­ror mijloace sunt destul de limitate. Cu toate acestea, de făcut va trebui să se facă şi la noi oarecari adause temporale de scumpete pentru toţi cei aplicaţi în serviciul instituţiu­­nilor noastre româneşti. Noi nu ne vom prea lua după sistemul între­buinţat la ajutorarea funcţionarilor de stat. La noi ajutoarele vor trebui să se tracteze individual şi nu după sume fixe. La noi va trebui înainte de toate să se facă deosebirea între funcţionarii căsătoriţi şi familişti şi între cei neînsuraţi, fără familie, deo­sebire, care la stat, deşi s’a recunoscut de bună, din diferite motive, nu s’a putut aplica. Trebuinţele celor căsă­toriţi şi familişti sunt cu mult mai mari, ca ale celorlalţi. Prin acea­sta nu voim să zicem, că traiul pentru cei neînsuraţi nu ar fi mai greu ca mai inainte de răsboiu. Tot ce voim să scoatem la iveală este faptul, că un funcţionar neînsurat de ex. îşi poate impune cu mult mai mult cumpăt în cheltuielile sale decât un familist, la care cheltuielile neapărat de lipsă sunt cu mult mai multe şi cu mult mai mari. Tocmai de aceea părerea noastră­ este, ca instituţiunile noastre, la toată întâmplarea să ţină seamă de această diferenţiare şi în prima linie să vină în ajutorul celor cu familie. Nu voim şi nici nu putem să facem propuneri concrete cu privire la modalităţile, după cum­ instituţiunile noastre sunt chemate să vină în aju­­torul celor ce stau în serviciul lor în aceste vremuri grele. Suntem siguri, că fiecare dintre ele va afla calea cea mai potrivită pentru a-şi îndeplini da­­torinţa în această privinţă. Tot ce ţinem să mai spunem este, că pentru a se satisface cerinţelor juste şi greu­tăţilor mari din zilele noastre, va trebui să se treacă peste multe din consideraţiunile, cari puteau fi cu drept cuvânt invocate în trecut. Astfel, instituţiunile noastre de credit, căci la acestea ne gândim în prima linie, pentru a veni în ajutorul funcţionarilor lor, nu vor trebui să se înspăimânte, nici chiar de o eventuală reducere a profitului. Tot asemenea instituţiunile cu budgete fixe, încă nu va fi consult să se ţină strict de limitele bugetare. O depăşire a sumelor budgetare în scopul celor arătate până aici, va primi de­sigur aprobarea oricărui om înţelegător. In sfârşit să nu se uite, că greutăţile insuportabile din zilele noastre trebuiesc să fie într’o formă sau alta uşurate, dacă voim să pre­venim din vreme alte năcazuri. Acestea am voit de astădată să spunem cu privire la chestiunea inte­lectualilor noştri, faţă de scumpetea ce ne stăpâneşte atât de mult. Lăsăm chestiunea la buna apreciere a singu­raticelor noastre instituţiuni, dela care presupunem destulă pricepere şi bună­voinţă, pentru a o rezolvi însele în mod corespunzător cu mijloacele de cari pot dispune şi cu modestele tre­buinţe, la care ştiu să se rezigneze in­telectualii noştri, întreaga cantitate de grâu de care are lipsă la economia şi la căsnicia sa. Aceia, care-şi acoper trebuinţele căsniciei şi ale economiei prin cumpă­rare imediată pe baza biletelor de cumpărare, n’au trebuinţă să facă nici o anunţare. Ca trebuinţă pentru căsnicie au să-şi pună în socoteală de fiecare cap pe zi, fie făină de grâu, de secară s­au de orz sau orice mestecătură din a­­ceste soiuri de făină — cei ce se ocupă cu procurarea originală cel mult 400 de grame; cei ce se ocupă cu muncă grea trupească cel mult 300 de grame, ori­care alt individ cel mult 240 de grame. Trebuinţele de grâu pentu eco­nomie trebue bine motivate. Acel individ, care a primit bilet de cumpărare pentru toate trebuinţele căsniciei sale, dacă dânsul n’a putut realiza cumpărarea şi n’a restituit au­torităţii biletul de cumpărare până la ziua din urmă a timpului de anunţare , nu poate fi luat în lista celor ce sunt a fi îngrijiţi de autoritate. Acel individ, care a primit bilet de cumpărare numai pentru o parte a trebuinţelor sale casnice, va fi primit în lista celor ce au a fi îngrijiţi de au­torităţi, însă numai cu cantitatea ce le lipseşte. Pe baza anunţărilor se vor da bilete nouă de făină şi pâne pe anul 1916/17. Când se dau biletele cele nouă, cele vechi trebue restituite. Pentru acei in­divizi, care-şi procură bilete pentru cum­părat, mai departe pentru aceia, cad petrec in oraşul nostru numai în trea­căt — avizurile cele nouă se vor îm­părţi în localul orăşenesc pentru făină. Pentru acei locuitori ai oraşului, cari vor a-şi asigura toate trebuinţele din partea autorităţii , se primesc a­­nunţările în chioşcul de pe promenadă unde li­ se estradau şi avizurile cele nouă. Anunţările se vor face în zilele de lucru dela 8—12 înainte şi delà 2—6 oare după prânz, iar Dumineca delà 8—12 înainte de prânz, în ordinea ce urmează şi în zilele aci arătate. Pentru locuitorii din Şchei, în zi­lele 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23 şi 24 August. Pentru locuitorii din Cetate: 25, 26, 27, 28, 29, 30 şi 31 August. Pentru locuitorii din Braşovu-vechiu 1, 2, 3, 4, 5, 6 şi 7 Septemvrie. Pentru locuitorii din Blumăna, pentru cei din ţinutul gării şi din afară de oraş: Stupini, Livadia Honterus, Noua, Dârste, Timişul de Jos şi de Sus şi Predeal: 8, 9, 10, 11, 12, 13,14 şi 15 Septemvrie. Tot omul care vrea să fie îngrijit de autoritate, să nu întrulase a face a­­nunţarea la timp, arătându-şi trebu­­inţele. Acela, care trebuinţele sale de fă­ină nu le-a anunţat la vreme, nu are drept a să pretindă a fi îngrijit de auto­ritate în timpul dela 16 August 1916 până la 15 August 1917. Avizurile pentru biletele de cum­părat făină şi pâne trebue bine păs­trate şi ţinute curat. Pentru avizuri pierdute nu pot fi estradate avizuri nouă. Braşov, în 11 August 1916. Magistratul orăşenesc. Cel­ ce samână el însuşi bucate, are să anunţe şi lipsa de grâu neaco- I perită, dacă recolta_a­sa nu a acoperit ! TIPOGRAFIA A. MUREŞIANU BRANISCE & COMP BRAŞOV. ŞTIRI. — 14 August n. 1916. Făină şi pâne pentru oraşul Braşov. Prima publicaţiune referitoare la prevederea cu făină şi pâne din partea autorităţii, a poporaţiunei orăşeneşti, în decursul anului 1916/17. In sensul ordinului guvernial Nr. 2117 916 M. E. se aduc la cunoştinţa publicului următoarele : Fiecare om, care a sămânat el în­­suş bucate, dar trebuinţele casnice nu şi­ le poate acoperi cu făină din recolta sa, are să-şi anunţe prin umplerea u­­nei forţe de anunţare sau şi verbal cuantitatea neacoperită de care are trebuinţă; asemenea fiecare alt individ, care n’a avut nici un feliu de recoltă, spre a-şi asigura îngrijirea cu cele de lipsă din partea autorităţii, are a-şi a­­nunţa întreaga cuantitate de care are trebuinţă in acelaş mod, şi unul şi al­tul, în timpul dela 16. August — 15 Sep­temvrie 1916. —x— Necrolog. Subscrişii cu inima în­frântă de durere anunţăm tuturor ru­deniilor, prietinilor şi cunoscuţilor, că mult iubitul nostru soţ, tată, frate, un­­chiu şi cumnat Constantin Juga paroh gr. cat. român în Negrileşti, după o boală scurtă, împărtăşit fiind cu ss. Taine şi-a dat nobilul său suflet în m­ânile Creatorului la 11 August 1916 în al 64-lea an al vieţii, în al 36-lea an al fericitei sale căsătorii şi preoţii. Ră­măşiţele pământeşti ale mult regreta­tului şi neuitatului defunct se vor a­­şeza spre vecinica odihnă în grădina bisericii gr. cat. din Negrileşti lângă fiul său. Sâmbătă în 12 August st. n. 1916 la orele 12 p. m. Fie-i ţărina u­­şoară şi memoria binecuvântată ! Negrileşti, la 11 August st. n. 1916. Domnica Juga n. Cupşa ca soţie, Mă­­rioara Juga ca fică, Elie Juga, Anica Juga m. Vlad ca frate şi soră. Ana Cupşa ca soacră. Octavian şi Veronica Cupşa, Aurel şi Măriţi Juga ca nepoţi. Victor şi Măriţi Cupşa, Maria Juga ca cumnat şi cumnate. —x— Scumpirea telegramelor. Din 15 August începând vor întră în vi­goare următoarele taxe pentru tele­grame: De fiecare cuvânt 8 bani, pen­tru o telegramă cât de scurtă taxa va fi de o coroană. Telegramele pentru pressă: de cuvânt 4 bani, iar taxa pen­tru o telegramă cât de mică : 1 coroană. Telegrame generale: pentru cele dintâi 500 cuvinte 15 coroane, pentru fiecare altă sută începută de cuvinte: 3 coroane. —X— Proprietar : Tip. A. Mureș­anu: Branisce & Comp Redactor responsabil: Ioan Lacea.

Next