Gazeta Transilvaniei, octombrie 1916 (Anul 79, nr. 202-209)

1916-10-08 / nr. 202

Catră cetitori. Gazeta Transilvaniei organul cel mai vechiu de publicitate al Ardealului cu ziua de azi începe să apară din nou. Numărul 174 a fost cel din urmă număr, ce Tam trimis cetitorilor în acea Duminecă fatala, în care patria noastră iubită a fost atăcată mişeleşte de un duşman nou, pe care regele nostru apostolic îl credea de aliat, iar noi românii ardeleni de frate. Numărul 175 a văzut lumina zilei în Braşovul cucerit plin de minciuni şi murdării comandate şi aşa foaia noastră sfântă, care 78 de ani a anunţat dreptatea, sa pângărit. Acum sa curăţit din nou, locul murdăriilor şi minciunilor îl reia dreptatea. Cu încrederea veche ne adresăm cetitorilor şi abonenţilor noştri cu rugarea ca acordându-ne sprijinul lor binevoitor, să ne înlesnească continuarea apariţiei foii ca singura foaie de zi a noastră in Ardeal. Numerii apăruţi sub dominaţia duşmanului partea cea mai mare a cetitorilor noştri nu i-a primit, rugăm nici să nu se reclame daţi—fiind pradă focului,—ci să aştepte în linişte numeri, ce vor apărea în viitor cam ca şi un Phoenix curăţit de foc vor străluci în splendoarea veche. O rubrică nouă deschidem cetitorilor noştri. Vom publică lista pierderilor armatei române, ce dincolo de Carpaţi "să tăinuieşte. Foaia noastră e deci singura, care va anunţa: cine au fost aceia, cari cu mâni sacrilege au cercat, să dărâme puternicii Carpaţi şi că căror din ei le e din nou liberul Ardeal mormântul sau închisoarea. Foarte puţini din acei trădători ce ne-au atacat sub scutul nopţii au putut să scape rupţi de foame şi să ducă veste celor, ce i-au trimis la moarte sigură, că Ardealul e apărat de cetăţeni liberi şi nu de iobagi, de ţărani proprietari de jugăre şi nu de ţărani fără nici o fălcea. Redacţia Gazetei Transilvaniei. Un sfat Atacul duşman a urmat înainte de a ne putea prevedea cu alimente pentru iarnă, din care cauză sfătuim pe refugiaţii noştri, să mai rămână încă pe unde sunt, deşi viteaza noastră armată cu bravii Germani au alungat duşmanul departe de plaiurile noastre. Trenurile în present au o menire mai înaltă. In câteva zile să va deschide comunicaţia regulată cu poşta când fiecare va putea primi ştiri dela cei deacasă. arcLgrèux© Concetăţenii noştri cari posed obiecte (bilate, placate etc.) emanate din partea autorităţilor duşmane, sunt rugaţi a le transpune redacţiei noastre care le va trimite la timpul său Muzeului Asociaţiunii. # 1. Acelaş lucru îl face redacţia „Brassai Hirlap" pentru Muzeul naţional maghiar din Budapesta iar redacţia „Kronstädter Zeitung" pentru muzeul Bruckenthal din Sibiiu. Cetiţi şi răspândiţi „Gazeta Transilvaniei . 5» Cântec. Mă uit la soarele ’n amurg, La paserile călătoare Şi mă întreb : în mii de ani Căli n’au privit ca mine oare? Şi Avântul toamnei de-l ascult Şi mă gândesc la viaţa mea, Mă văd o umbră din trecut, Cernii râde hist alăturea... Eugen Revent m viu. Nr. 202 Anul LXXIX. Braşov, Sâmbătă 8 Oct. (21 Oct.) 1010. N-rul 10 fileri. Inseratele se primesc la administraţie. Preţul frupa tarif şi Învoială. Manuscrisele nu se înapoiază. ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Proprietar : Tip. A. Mureşianu : Branisce & Comp. Redactor responsabil: Ioan Făgărăşan. Redacţia şî administraţia: Strada Prusiduluis Hr* ISB Nr. 2602—1916. M. Scrisoare circulară cătră venerabilul cler şi cătră poprul dreptcredincîos român din de Dumnezeu păzită mitropolie al Românilor ortodocşi din Ungaria şi Transilvania. România, căreia fiinţă i-a dat patria noastră, Ungaria, căci Radu- Negru dela Făgăraş a întemeiat principatul Ţării româneşti, Dragoş din Maramurăş a întemeiat principatul Moldovei şi cu sprijinul monarhiei Habsburgice s’a ridicat şi s’a întărit România modernă, liberă şi independentă, care de bunăvoie s’a legat de monarhia noastră cu contract de credincioşie, cu făgăduieli de sprijinire reciprocă. România — spre marea noastră durere — a călcat făgăduiala de credinţă, a rupt peceţile contractului în chip perfid şi a ridicat arma asupra patriei noastre, asupra înălţatului nostru împărat şi rege şi asupra acelor fraţi, cari de doi ani de zile luptă pe moarte şi vieaţă cu o vitejie nemaipomenită împotriva duşmanilor monarhiei. Da, ei n’au ascultat porunca sângelui, n’au auzit chemarea tainică a fraţilor de o limbă şi un sânge de a ne da mână de ajutor, ca trupele regatului român să lupte alăturea cu noi împotriva duşmanului comun, care tinde la nimicirea patriei noastre şi la sugrumarea neamului românesc, să lupte hotărîţi şi cu bărbăţie în contra Rusiei cotropitoare. Nu, ci ei amăgiţi de lupii îmbrăcaţi în piei de oi şi ameţiţi de făgăduinţa lui Iuda, au desconsiderat cele mai vitale interese ale neamului şi sub cuvânt, ca vin „să ne slobozească“, vin să ne facă robi muscalilor, vin înfrăţiţi cu hoardele ruseşti, cari au jefuit şi au aprins satele şi bisericile întemeiate de Ştefan cel Mare, cari au ucis pe urmaşii plăieşilor dela Dumbrava-roşie, cari au necinstit Putna şi Suceava, locuri sfinte de închinare a sufletului românesc — vin acum să ne calce şi să ne calce şi să ne fure moşia agonisită de moşii şi părinţii noştri cu sudori de sânge ! Unde vă este şi în ce se arată patriotismul vostru, Români ucigători de fraţi, vă întrebăm cu Lactanţiu: „Cum patriotismul vostru poate să fie o virtute într’un sentiment esenţial minte duşmănos şi răutăcios? Binele, la care tinde iubirea voastră de patrie constă în a face rău altora. Voi întindeţi graniţele voastre în hotarele vecinilor voştri, voi creşteţi puterea voastră, venitele voastre, desbrăcând pe alte naţiuni. Puteţi voi să numiţi virtute a ceea ce e distrucţiunea a toată virtutea? Voi rupeţi legăturile societăţii umane, voi distrugeţi inocenţa, voi nutriţi rapacitatea, voi nimiciţi ideea de dreptate. Dreptatea şi urile naţionale sunt necompatibile; acolo unde lucesc armele, dreptatea se nimiceşte. Poate să fie drept acel ce vatămă, ureşte, despoaie şi ucide ? Iată faptele voastre, acelor ce ziceţi, că vă iubiţi patria!" (Lactantius, Civ. Instit. VI. 6). Acela, care cu vorbele vicleniei pe buze, cu dorul de jaf în suflet vine în hotarele noastre, nu-i frate, ci cel mai păgân duşman, care pentru a-şi împlini pofta sălbatică îşi omoară fraţii şi părinţii. Da, fraţii de ieri, astăzi prin voinţa şi faptele lor păcătoase şi nelegiuite s’au făcut pentru noi în cei mari şi mai urgisiţi duşmani, asupra cărora glasul sângelui şi legea firii porunceşte să-ţi ridici braţul fără milă. „Că cei ce varsa sângele omului, pentru sângele aceluia sângele lui se va vărsă." (Facere IX, 6). Iubit cler şi popor ! Avem cea mai mare mângâiere şi bucurie a sufletului, că iubirea voastră faţă de patrie e nemărginită, că alipirea şi credinţa voastră cătră înnaltul tron sunt neclătite, că din iubirea, alipirea şi credinţa aceasta curată şi tradiţională purcede ascultarea voastră necondiţionată şi izvoreşte vitejia, care mai ales în anii din urmă în mod atât de strălucit din nou aţi dovedit-o. De aceea vă sfătuim, mai vârtos acum, în aceste zile de cea mai grea cumpănă, şi vă îndemnăm cu cuvintele sf. apostol Petru ca cu blândeţesă vă supuneţi auorităţilor şi rânduielilor înaltei stăpâniri „ori împăratului, ca celui mai pe sus, ori guvernatorilor, ca celor trimişi de el spre pedepsirea făcătorilor de rele şi spre lauda făcătorilor de bine, căci aşa este voia lui Dumnezeu, ca cu facerea de bine să amuţiţi necunoştinţa oamenilor celor fără de minte, ca cei liberi, iară nu ca cum aţi avea libertatea, ca un acoperemânt răutăţii, ci ca servii lui Dumnezeu." (I. Petru C. N. v. 13—16.) Faţă cu noul duşman, care râvneşte în chip atât de păcătos la ştirbirea şi la stricarea hotarelor patriei noastre, veţi şti să luptaţi cu aceeaş îndârjire, vitejie şi credinţă, cu care eroii noştri au sfărmat cetăţuile de granit dela Ivangorod. Căci dragostea, credinţa şi alipirea voastră cătră tron şi patrie vă va lumina mintea şi sufletul, vă va întări inima şi vă va oţeli braţul. Intăriţi-vă dar cu credinţa în Dumnezeu, bucuroşi fiind în inimile voaste, că aţi ştiut şi aţi putut să dovedeţi credinţa şi alipirea voastră cătră tron şi patrie cu fapte atât de strălucitoare şi cu jertfe atât de scumpeniţi cu încredere, că în ziua judecăţii şi a răsplătirei Maiestatea Sa înălţatul nostru împărat şi rege, împreună cu luminatul său guvern ungar nu vor întârzia a răsplăti după merit credinţa şi vitejia, cu care aţi apărat tronul şi patria, asigurând condiţiunile trebuincioase pentru desvoltarea şi întărirea etnică, culturală şi economică a poporului român din patrie. Noi n’am provocat şi n’am dorit răsboiul cu fraţii noştri, ci cu toată sinceritatea am stăruit pentru înfăptuirea păcii şi bunei înţelegeri între români şi maghiari şi credincioşi chemării noastre nu vom înceta de a ruga pe Dumnezeu, ca să ne trimită pacea de sus, pacea a toată lumea, pentru că zice sf. Vasile cel mare : „Nu esistă un bine mai mare, decât pacea, care este un dar ceresc, a căreia și numele numai, este mai dulce, decât orice." (Basil Ep. 46. 1. Ep. 70.) Isus Christos este principiul păcii, zice sf. Grigorie; apostolii au predicat pacea lui Dumnezeu. Armonia domină în Dumnezeu şi în toată creaţiunea; oamenii trebuie să imiteze pe creatorul, păzind între ei concordia şi în puterea acestei condiţiuni trebue să esiste cetăţile, societăţile şi popoarele. (Greg. Naz. Crat. 12. Oradea-mare — Nagyvărad, la 8/21 Septemvrie 1916. Vasile Mandra m. p. ales şi întărit arhiepiscop şi mitropolit. Hr. Miron I. Cristea m. episcopul Caransebeşului. Ioasan Papp m. p. episcopul Aradului. România contra puterilor centrale. In anul 1915 generalul Grăiniceanu vestitul „Mosteacă“ actualul comandant al unei „foste armate române" agita puternic contra noastră. Articolele sale apărute în ziarul „Universul" erau scrise cu litere mari, ca semn de mare senzaţie. Din zi în zi era când ofensiv din cale afară, când blând şi „diplomat blindat* de credeai că și-a luat mintea mai bună^ In articolul său de anul nou 1916 sub titlul „războiul s’a depărtat" scria că România s’a depărtat de războiu. Atunci într’unul din ziarele cele mai răspândite din România eam răspuns următoarele, care sunt demne din din nou, a le reînprospătă ca un semn cât de bine şi liniştit judecam rolul României faţă de puterile centrale. Iată articolul: Una articol al d-lui general Crăiniceanu. „România spre 1916." Subt acest titlu generalul Crăiniceanu, fost ministru de Război, fost şef al marelui stat major român membru al Academiei Române, redactorul poliţiei şi strategic al ziarului „Universul" în ziua de Vineri 15/28 Ianuarie 1916, publică un escelent articol de fond, în care se întreabă şi tot el răspunde pentru ce România nu a întrat în răsboiu în anii 1914 şi 1916. La întrebarea d-sale — „Pentru ce nu a întrat România în război ?" răspunde ferm şi categoric — „pentru simplul cuvânt, că 11’a fost atacată de nimeni, deşi războiul s’a încins peste toată lumea şi focul s’a oprit la hotarele noastre „de jur împrejur". După multe întrebări şi răspunderi, d-l general Crăiniceanu între altele vorbeşte de primejdiile ce trebue să preîntâmpine prin război România. Astfel: — „Să nu ne facem de ruşine, că numai noi, cari avem mai mult de câştigat, nu ne-am bătut pentru îndoirea ţărei noastre." — „Să nu răpim Dinastiei noastre singura ocaziune, picată din cer de a se acoperi cu o glorie neperitoare şi a străluci un veci pe tronul României. — „De a nu rămâne încunjuraţi de vrăjmaşi şi a perdelurile Dunărei şi libertatea de trecere a cerealelor prin Dardanele." — „De a nu se mări Bulgaria peste măsură şi a ni se lua Dobrogea şi Marea Neagră, cea ce ar fi pieirea României." „Cu toate aceste datorii şi primejdii", încheie d-l general Crăiniceanu „noi totuşi, n’am întrat în războiu. — „Pentru ce" întreabă d-sa. Pentru simplu cuvânt,că nu am putut. Şi istoria va spune pentru ce nu am putut. Acum trebue să lăsăm trecutul şi să ne îngrijim de viitor." Iată pe d-l general Crăiniceanu— care subt iscălitura de şef al statului major a recunoscut alianţa cu puterile centrale, iatăl agitând contra aliaţilor săi de 30 ani, iatăl ca redactor politic şi strateg scriind: „Războiul sa apropiat" Răsboiul se apropie. Războiul s’a depărtat — tatăl făcând „stânga’n prejur" formând coloană de marş şi depărtându-se pentru totdeauna dela puterile aliate, tatăl alergând la istorie. Dacă aşi vrea să fiu sarcastic iaşi aminti vorba ţiganului care fiind bătut de un altul, să plângea tovarăşului său dar acesta cam astfel îl mângăea : Bine mo, dacă e nema poterniţa so mai chereze gâlceava? Bine d-le general dacă Ştirile zilei. Cazuri de moarte. După informaţiile ce le avem la recucerirea oraşului nostru, a căzut o jertfă şi trei persoane civile. Durere între ele să află văd. Herrmann şi fica sa Eugenia cunoscută în oraşul întreg de filantroapă. In locuinţa lor din Strada Pietrii nr. 3 a căzut o şrapnea în 10 Oct. Pe cadavrele celor 2 femei nu se vede nici o urmă de rane, să vede au fost omorâte de condensaţia aerului. Dr. Herrmann A. prof. de universitate, vestitul etnograf care s’a ocupat așa de mult cu folklorul român, deplânge în cele decedate pe mama și sora dsale. A treia jertfă e nevasta croitorului militar D. Platoș, care a murit de spaimă la aruncarea în aer a monumentului lui Arpad de pe Tâmpa.* Fiul dlui Petre Carp singurul prietin sincer al nostru în România a căzuîn lupta de la pasul Oituz a fost înmormântat cu deosebită pompă militară. La mormânt a vorbit protopopul Breţcului dl Constantin Dimian încheind cu următoarele : „De pe pământ străin te-au trimis să lupţi pentru o cauză nedreaptă. Cu durere în inimă şi plin de amărăciune însuţi ţi-ai căutat moartea. Să-ţi fie uşoară glia străină". * Pafpafeeî© suferite sub dominaţia duşmană*! • Au ars : Casa şi magazia comerciantului Porr Alfred. Magazia „Băncii de credit". Magazia „Institutului de pachete" de la gară. Magazia Insoţirei de consum săseşti. *) In rubrica aceasta vom termunica zilnic pagubele suferite ele locuitorii oraşului nostru. In oraşul nostru sa înfiinţat o comisie de binefacere şi ajutorare a populaţiunii. Pentru încunjurarea aglomeraţiei prea mare de oameni însă, fiecare individ care are ceva de comunicat, ceva necaz, etc., e rugat a o face înscris indicându-şi numele, strada şi numărul casei unde locuieşte. Hârtiile de felul acesta sunt a se predă respective trimite d-lui Dr. Servatius Lajos vice-comite (la casa comitatului). D-lui Reinisch Jănos căpitan de poliţie (la oficiul de poliţie), d-lui Burg Kornél căpitanul poliţiei de graniţă (strada Fântânii.) Pagubele materiale şi furturile sunt a se anunţa căpitănatului de poliţie. Actele de tradare de patrie şi spionaj sunt a se anunţă d-lui Burg Kornél căpitanul poliției de graniță în strada Gării Nr. 52. Publicarea statarului. După ce comitatul Brassé se ţine de teritoriul operațiunilor armatei, pe baza ordinațiunei Op. Nr. 70840 1 pa comandei superioare a armatei imp. și reg. fac cunoscut, că dispozițiile militare statariale de sub Nr. 32183 Op. din 16 Martie 1915, referitoare la armata operatoare, se vor aplica şi faţă de persoanele civile supuse judecătoriei