Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1917 (Anul 80, nr. 1-12)

1917-01-03 / nr. 1

* \ 0 doină, doină sfântă! Te cânt cu-atâtea drag; Murind pe câmp de luptă, Sub gloriosul steag, Dar rogu-te pădure, La doina mea s’asculţi; Nici frântă de secure, Tu doina să n'o uiţi. Acelora, ce'n urmă-mi, Vor plânge al meu dor; Tu să le spui din frunză, Că doina-i plânsul lor. Românul doina-şi cântă, De-ar fi chiar în războiu, Zicând: O Doină sfântă, Fii pururea cu noi! Maria Ciungariu a 4 * mL V-1-1 K'Ie ■. Urmare. Astfel un consul din Siria Raporta : „...Altădată toate produsele cum­părate aici erau engleze. Astăzi scriu pe o masă fabricată în germania, cu un condeiu german, pe hârtie germană... In curând eu însumi voi fi singurul o­­biect engle­z rimas aici". Preţuimpeni progresele comerţu­lui englez se încetiniau pe când acelea ale comerţului german creşteau cu o îngrijitoare rapiditate. Şi capitalurile germane crescând, creştea şi spiritul de întreprindere al Germanilor. Marile bănci germane, sus­ţinute de guvern, dobindiau în ţări de­părtate concesiuni de tot fel­ul, pe cât de mari pe atât de folositoare. Una din cele care îngriji­u mai mult pe Englezi, fu concesiunea căii ferate de la Belgrad, în lungime de 2800 chilometri şi în va­loare de aproape un miliard. Se întemeieră colonelii, se luară în întreprindere mine şi căi ferate în China, în Chili, în ţările cele mai de­părtatei). Cele de mai sus sînt împrumutate­­ broşurii: La Guerre gui vient de Francis Delaisi­­ scrisă, a repet, în anul 1911. S’ar fi putut poate restabili pre­­cumpănirea engleză, printr’o muncă cinstită, dar încordată şi statornică. Insă clasele superioare engleze se de­prinsese acuma de­ mai multe generaţii cu un traiu plăcut şi uşor; ideia de a da muncii o parte mai mare din zi, micşorând astfel vremea ce se"obişnui­­se s’o consacre sportului şi plăcerilor, le părea nesuferită. * Călăuzele politicii lor, în frunte cu răposatul rege Eduard, găsiră mai pra­ctic să distrugă industria şi comerţul Germaniei prin forţă, şi trebue să re­cunoaştem, că planul lor fu alcătuit şi pus In îndeplinire cu dibăcie, Dintâiu se începu „încercuirea" Germaniei printr’o reţea de „înţelegeri" cu alte puteri, menite a o izola cu de­­săvîrşire. In curând după urcarea lui pe tron, Eduard al VlI-lea se apropie de cercurile financiare care conduc po­litica Franţei şi încheie cu ele aşa zisa „înţelegere mondială", lăsîndu-le mână liberă în Maroc. Apoi după răsboiul turco-japonez, cu preţul unor concesiu­ni în Azia, puse capăt neînţegerilor Angliei cu Rusia, îndreptând poftele a­­cesteia spre Răsăritul apropiat, spre Ţarigradul unde Germania dobân­dise în anii din urmă o înrîurire covîr­­şitoare Legăturile Italiei cu aliatele ei fură săpate prin ademeniri spre Alba­nia şi Tripolitania de-o parte, spre Tren­­tin, Triest şi Dalmaţia de alta. In acelaş timp armamentele navale erau urmate cu cea mai mare intensi­tate spre a ajunge ca proporţia dintre forţele navale engleze şi cele germane să fie de doi la unu. Se lucra totodată din răsputeri pe lîngă guvernele, oamenii politici şi presa coloniilor engleze din întreaga lume spre a le arăta că predomnarea britani­că pe mare era ameninţată, că metro­pola, spre a le apăra face jertfe nemă­surate şi li se ceru să contribue la ele, ceia ce coloniile făcură cu uşurinţă, în schimbul unor concesiuni uşoare con­simţite de guvernul împărătesc. Şi acum Anglia era gata să profi­te de cel dintâiu prilej pentru a des­­lănţui un conflict între Germania redu­să la alianţa singurei Austro-Ungarii şi a contribui, cu puţina oaste de care dispunea, la zdrobirea rivalei sale. * Dar adevăratul răsboiu din Anglia şi Germania, adevărata înfrîngere în scopul căreia călăuzele destinelor îm­părăţiei Britanice lucrase cu atîta stă­ruinţă, avea să se întîmple pe mare şi nu împotriva cuirasatelor şi a încru­­cişătoarelor germane, ci împotriva ma­rinei comerciale, a industriei şi a co­merţului german. Mările, din ziua începerii ostilită­ţilor, trebuiau să fie cu desăvârşire închis© pavilionului german, vasele co­merciale germane capturate sau reduse a se închide în porturi neutre. Industria germană are nevoie de cupru, de silitră, de in, de lînă, de bum­bac pe care le aduce pe mare din străină­­tate, de unde mai trage, pe acelaşi cale şi parte din ferul pe care îl transformă în fontă şi în oţel. Măsuri draconiane, luate in ciuda convenţiunilor interna­ţionale, aveau să fie puse în vigoare împotriva vaselor neutre, pentru a le împiedeca, nu numai de a aduce în porturile germane materialele brute sus­­zise, ci şi pentm a limita, la cifra gă­­sită îndestulătoare de însuşi guvernul britanic, cîtimea acelor mater­ii ce pu­­teau fi aduse în ţările neutrale» Aceasta bineînţeles spre a se împiedica acele ţări să introducă parte dintr’acele ma­terii în Germania. w X^UsiiuV Nr. 1 Brasov (israsso), Marţi a ţ±o, ianuarie 1917. Amil JUAAA. N-rul 10 filer! |sîn •. ... e sÿ rijr e.se la administr­a0- Preţul vtea tifflî r. twilitSarerisele i k tapiifi fc.Vf'.i x . ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Proprietar: Tip. A. Mureşianu, Branisce & Comp. Redactor responsabil: Ioan Făgărăşan. Redacţia şi administraţia: Strada Prundului Nr. 15. DUŞMANII. $­ ­IIÎ §roitt3 în fioptul Sil «.sâsmii şi o tatonată In sfoaiftcnS ini gol. Ordin de zi rusesc găsit de soldaţii noştri victorioşi la luarea cu asalt a dealului Filtucanu. Ăsta este răspunsul muscalilor, la gestul părintesc al iubitului nos* * tru rege Carol al IV-lea, de a re­aduce lumei pacea. Primele ştiri, publicate la timp de noi asupra efectului propunerei augustului nos­tru părinte, mai lăsau speranţa în terminarea măcelului, aşa că am crezut, că duşmanii noştri, bătuţi fără încetare de bravii noştri os­taşi,­ s’au săturat de atâta bătae şi văzând, că planul lor drăcesc de a ne nimici, că poate fi realizat, se vor cuminţi, acceptând mâna întinsă a învingătorului, spre a începe discuţia păcei. Purtarea inimicilor noştri ne arată, că e-am înşelat în taxarea mentalităţei lor şi că şi-au perdut orice simţ de omenie şi respect faţă de oameni şi Dumnezeu, înzecită înţelegere aiurează. Agonia are ca urmare întotdeauna desnodământul fatal. Să nu ne mire deci, dacă nu e cu putinţă a discuta actualmente cu duşmanii noştri, nu situaţia aceasta. Treuie să aşteptăm ultimul act :socoteala cea de ieri, cum a zis regele nos­tru în ordinul de zi. Deabea după ce armele noastre bine­cuvântate pentru cauza cea dreaptă vor fi terminat socoteala, deabea atuncea pacea va fi pe drum. Probabil, că noi nu vom mai face în privinţa aceasta vre-o propunere, căci do­vada s’a făcut cu suficienţă, de nevinovăţia noastră, faţă de acest măcel infernal şi că o încetare a râsboiului nu este posibilă, decât după învingerea şi mai desăvâr­şită a duşmanilor noştri, cari sin­guri trebue să vină să cerşească pacea. Chiar preşedintele Wilson, după cum ne comunică o depeşă primită astăzi, este intrigat de faptul, că, „înzecită" n’a lăsat po­sibilitatea, de a se putea începe discuţia păcii şi în general se a­­tribue în cercurile politice din Was­hington, condiţiunilor exagerate ale Ententei, vina, pentru brusca în­chidere a discuţiei, condiţiuni cari nici nu puteau fi luate în serios de Puterile Centrale. Preşedintele Wilson nu­ cu­noaşte ordinul de zi muscălesc, dar are cunoştinţă de note diplo­matice, scrise de oameni mai cio­pliţi decât moscoviţii şi cu toate astea este mirat de procedarea „In­­zeciiei". Poate, că se prezintă şi la preşedintele Americei, ci timpul, vocea conştiinţei şi că va fi mai puternică decât dolarul, de dragul căruia americanii au furnizat şi furnizează adversarilor noştri cele trebuincioase pentru răsboiu. Dacă propunerea de pace, nu are alt result, cât mijlocirea cu­noştinţei exac­enţelor criminale ale duşmanii ştri de cătră A­merica şi c­ere încetarea de literare de arme şi muniţiuni pentru „Înzecită", atuncea putem spune, că propunerea noastră, a avut un mare succes, căci este mai mult ca sigur, că închiderea fabricelor americane pentru inimicii noştri însemnează scurtarea duratei răs­­boiului. — Cu timpul vom vedea şi adevăratele intenţii ale preşe­dintelui Wilson. Viitorul ne va a­­răta, dacă va vi la înălţimea situ­aţiei, cerută de un arbitru şi a­­postol al păcei, nepărtinitor. Puterea noastră de rezistenţă isvoreşte din conştiinţa noastră îm­păcată, care s’a revoltat la auzul răspunsului anormal şi satanic al „Inzeciiei", oţelindu-ne şi mai tare voinţa noastră, de a aduce şi mai departe jertfele cerute de apărarea intereselor noastre vitale, pentru asigurarea existenţei noastre şi mult iubitei noastre patrii. Simţim cu toţii nevoia, de a contribui din răsputeri la ajungerea acestei ţinte şi nici o jertfă nu va fi prea mare, căci sfânt ne este altarul patriei, pentru a cărui si­guranţă curge sângele sângelui nostru. In dosul Leilor de la Ivan­­gorod, stăm noi, cei de acasă, cari formăm isvorul nesecabil, dătătorul de putere de luptă a eroilor no­ştri, gata pentru orice sacrificiu. Cu Dumnezeu înainte ! RAPORTUL primarului Dr. Schnell despre timpul dominatiunii româneşti. Ură­­­are. Astfel fu aşezată mai întâi în strada Eotinis 26/a, cancelaria magis­tratului orăşenesc şi apoi, când încă­perile de aici au devenit prea strâmte, la îndemnul, ce s’a desfăşurat imediat, în casa cu Nr. 2 de pe cheul Francisc Iosif. Şi fu bine aşa, căci,­ abstrăgând dela locuitorii români ai oraşului, ră­măsese totuşi numi­i o mică parte a populaţiunii acasă, dintre cari cei mai mulp nădăjduiau să îşi apere mai bine averea, casa şi masa, rămânând el în persoană acasă, în timp ce massa po­­pulaţiunii şi de tot deosebit şi cei să­raci, în total se refugiaseră peste 20.000 persoane. A-i ajuta pe aceştia după putinţă şi a le fi la sprijin, era acum tema magistratului, care,­­dacă­ ar fi rămas în oraş, ar fi fost împărtăşit de soartea locţiitorului de primar, rămas aici, con­form datorinţei şi care deja în proxima zi după refugiare, adecă Marţi, în 29 August, a fost dispensat din serviciul său, din partea comandantului român întrat aici şi silit la inactivitate. Astfel se desvoltă acum un fru­mos teren de activitate pentru func­ţionarii împărţiţi la cancelaria de oficiu din Budapesta, în serviciul refugiaţilor în număr de mii, cari te agrăiau acolo şi cari se rugau pentru sfat şi ajutor, cari, desigur, nu din lipsă de simţ de datorie, din lipsă de iubire şi credinţă cătră oraşul lor natal, s au văzut, ne­­cesitaţi să-l L.W.!?.­­ ■ Cassa orăşenească a îndeplinit de aci încolo, ca şi înainte plătirile sale; sed­iul orfan­al împreună cu cassa or­­fanală stătea la dispoziţie clienţilor săi, ca şi acasă; despărţământul militar a­­ducea servicii importante, câte unuia, care îşi uitase acasă actele sale militare sau le pierduse, prin expunerea ates­tatelor oficioase pe baza atestatelor de model avute la îndemână; despărţă­mântul prezidial dădu legitimaţiuni la cei refugiaţi, prin care se putea exo­­pera sprijinul din partea statului pe sama celor refugiaţi, lua în evidenţă pe refugiaţii ce se anunţau, a ţinut o corespondenţă foarte abundentă, a stat în ajutorul refugiaţilor cu statul şi cu fapta, în multe cazuri şi prin interven­ţie la autorităţile capitalei. O însemnată parte din îngrijirea pentru cei refugiaţi a format-o şi mijlocirea de lucru, care în oraşul cu milioane a decurs uşor şi cu succes. Toţi lucrătorii şi industriaşii cvalificaţi au fost puşi, cu mare uşu­rinţă, la adăpost. Adeseori era mai mare interesul după lucrători, decât acela, ce îmi stătea mie la dispoziţie, ca material dat la lucru. Chiar şi luc­rătorii cancelişti, atât bărbaţi cât şi mei, au putut primi cu uşurinţă o­­cupaţie. Pentru de a pune la cale o în­grijire cât mai energică pe sama refu­giaţilor, au fost chemaţi aceştia în grupe în cancelaria orăşenească şi în­trebaţi despre dorinţele şi greutăţile lor, pentru a căror mulţumire sau în­lăturare respective, s’a făcut tot ce a fost posibil, numai­decât, au fost cău­tate cvartire pentru refugiaţii braşoveni ş. a. ş. a. La îngrijirea pentru cei refugiaţi a luat parte în mod foarte însemnat Excelenţia Sa D-l consilier intim Iosif Szterényi. Dânsul a dat, în nenumărate cazuri, ajutor repede, în urma rapor­turilor sale pline de influenţă şi în urma legăturilor felurite ale sale, şi a fost gata totdeauna, necunoscând obo­seala, când a fost vorba de a face o soarte mai plăcută concetăţenilor noştri. La primirea în grupe a refugiaţilor niciodată n’a lipsit. Chiar şi jertfe materiale a adus pentru binele acestora. Pentru aceasta îi datorim o pro­fundă recunoştinţă, căreia îi dăm ex­­presiune chiar şi aici în raportul acesta. Ii datorim recunoştinţă, şi depu­tatului din parlament­ului Traugott Copony, cere s’a făcut demn de recu­noştinţa noastră, mai cu samă la ară­tarea ajutorului da sprijinire, dar­ şi dealtcum pentru îngrijirea de refugiaţii concetăţeni ai dânsului. A cercetat o­­dată şi pe refugiaţii de aici, aflători în Vaca, încercând şi căutând a le alina, ca rezultat, soartea. Cu un cer foarte frumos şi cu ri­­sicul unei, extra­ordinare, pierderi de timp şi osteneală, au stat în serviciul Îngrijirii a celor refugiaţi şi D-l de­putat parlamentar Dr. K. Schmidt şi Iiuixb litiu, A CiXTÂJl itlglijirG • U& extins peste hotarele oraşului nostru, până la locuitorii întregului comitat. Îmi iau voia a le exprima şi dânşilor recunoştinţa şi mulţumitele noastre călduroase. Ziarul „Brassoi Lapok“, care a a­­părut, spre bucuria refugiaţilor, sub conducerea d-lor Gyuri şi Kocsis în Budapesta, şi mai departe, apoi ziarul „Siebenburgisch--Deutscher Tageblatt", care în cadrele ziarului „Pester Lloyd" a fost chemat la viaţă, ca unicul în jurnalistică, sub conducerea vechiului său redactor Emil Neugeboren, au fost totdeauna bucuros gata de a pleda în afacerea intereselor noastre prin pub­licările necesare. Le exprimăm de a­­semenea mulţumire. Raportul ar fi nedeplin dacă nu ne-am aduce aminte, cu recunoştinţă, de cerinţa binevoitoare, la car­e a luat parte, pentru îngrijirea refugiaţilor noştri şi a fost împărtăşită din partea Dlui consilier de secţie Dr. Petru Iekel dela ministeriul de externe. Nu se poate mulţumi destul de călduros pentru sprijinul armonic şi intim în raportu­rile cu noi. Funcţionarii căpitănatului poliţie­nesc, la cari s’a alăturat şi concipistul magistratual A. Zaminer şi partea cea mai mare a poliţiştilor au plecat, sub conducerea căpitănatului de poliţie Jean Reinisch, la Cluj şi acolo s’au anunţat la comisiunea regească şi de stăpânire. La ridicarea acesteia făcură serviciu timp de două săptămâni la că­­pcănatul poliţienesc din Cluj. După a­­ceasta au fost împărţiţi la îndeplinire de serviciu la A. O. R. I. în Cluj, unde au lucrat încordat trei săptămâni dela 8—12 înainte de amiaz şi dela 2—6 oare p. m. Dânşii au putut să stea, ne­număraţilor refugiaţi, cari treceau prin Cluj, venind din Braşov şi împrejurime, în multe cazuri cu fapta şi sfaturi, în ajutorul lor, şi au completat îngrijirea din Budapesta a celor refugiaţi, în Cluj, la cel mai bun posibil. Mai repede, de cum îndrăzneam a crede, a urmat eliberarea oraşului nostru la 8 octombre n. a. c. Vestea aceasta a fost cunoscută, chiar cu câteva ore mai curând la Budapesta. In ziua următoare de 9 octombre imediat mă pregătii eu împreună cu cinci funcţionari orăşeneşti, de reîn­toarcere acasă, cu atât mai vârtos, că D-l comisar al regimului m’a încunoş­­tiinţat telegrafic despre eliberarea ora­şului şi mă însărcinase, ca toţi func­ţionarii administraţiei orăşeneşti să fie provocaţi imediat la reîntoarcere. In Cluj, unde mă anunţai la D-l comisar al regimului furăm, cu toate acestea, surprinşi de comunicarea ne­plăcută, că, în urma unor dispoziţiuni ale comandamentului militar suprem, administraţiunea civilă, nu poate să plece încă acolo. In urma acestui fapt, furăm siliţi a ne întrerupe călătoria pe timp de trei zile întregi şi apoi, din cauza im­pedimentelor ce erau in cafea dreapta, ne urmarăm drumul cu încunjur, pe la Sibiiu şi Făgăraş, spre casă. După o călătorie nesfârşită pe un tren militar, ajunserăm în fine, în 17 Octomvrie­­, în oraşul natal eli­berat. Ceeace s’a petrecut în oraşul nostru, pe timpul invasiunii româneşti, nu se va desbate pe larg. Pe baza unei însemnări de ziar, s’a publicat, ca un fel de model, lu­crurile cele mai importante dintre ev­e­nimentele din timpul dominaţiunii ro­mâneşti. Eu voesc a mâ mărgini aici la aceea, de a raporta, ce stă în nemij­locită legătură cu administraţiunea oră­şenească. Oraşul a suferit, în urma răz­boiului românesc, pagube considerabile, a căror înregistrare acum este în curs, cam­ până în present nu sunt arătate cu cifre fixe. Edificiul direcţiunii abatorului oră­şenesc a fost ars până la pământ, toate magazinele de lemne ale pădurarilor au suferit cele mai multe pagube mari, în parte au fost nimicite de tot, ca­­sarma de gendarmerie, din Timişul de

Next