Gazeta Transilvaniei, aprilie 1917 (Anul 80, nr. 36-50)

1917-04-01 / nr. 36

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANI­EI Piia. România cucerită. Publicăm aci descrierea unui ne­utral, corespondent de război spaniol, Javiar Bueno, despre cele văzute în timpul înaintării armatelor germane în România Pe colibele tuturor satelor române fâlfâie în vânt pânze și petice albe ca semne de pace. Chiar şi ţăranii şi-au înfipt de acestea în căciulele lor de astrahan fals. „Bateria a tras". O clipă în urmă observăm pe d­ealurile de la Slatina exploziunile gra­'. '.or. Pentru prima oară asistăm la un zoolog al artileriei germane, căci cea a duşmanului nu răspunde. Care poate fi cauza acesteia? Lipsa de tunuri sau de muniţuni ? Comandantul bateriei îşi exprimă părerea că la români am­bele motive concurează. Peste poziţiile româneşti un aero­plan german zboară atât de jos, în­cât Românii trebue să fi distins bine crucea neagră pe fundul alb, dar nu între­­prinseră nimic spre a-l lua la goană pe vizitatorul curios. Pilotul putu să constate­ foarte precis ceea ce se pe­trecea pe celait ţărm al râului Olt şi telefonul ne transmise observările­ fă­cute de el. „Lungi coloane se îndreaptă repede spre răsărit," — zise soldatul care ţinea receptorul la ureche. „10 înainte" — zise sublocotenentul, şi telefonistul transmise ordinul mai departe bateriei. De data aceasta auzirăm numai detunătura focului tras, dar nu putu­răm observa lovirea, deoarece grana­­tele cădeau dincolo de dealurile care înconjurau la fund Slatina. La orele 11 furăm înştiinţaţi că Slatina se afla în mâinile trupelor ger­mane şi austro-ungare şi că la noapte putem dormi acolo. Noaptea era întunecoasă, cobo­ram spre râu, calea era ceva iluminată de un reflex roşu care încorona oră­şelul. La dreapta noastră se afla podul de pontoane, construit de pionerii noş­tri, podul de fier suspendat peste râu, fusese aruncat de Români în aer. Urcând coasta ce se ridică dincolo de râu, Intrarăm în Slatina, înfăşurată în întunerec. — Prin străzile sale tre­ceau lungi coloane da soldaţi. Se che­mară reciproc, schimbând între ei glume în limbil­e ungară şi germană, fără a se putea înţelege între dânşii. Aveam impresia ca şi când o în­trerupere a iluminatului ar fi surprins un orăşel la o festivitate şi că toţi lo­cuitorii au ieşit pe străzi spre a co­menta acest incident.­­ Am întâlnit câţiva locuitori, cari au ieşit ca nişte şoareci din găurile lor. De patru zile ei se ţineau ascunşi în pivniţe­ şi au profitat acum de oca­zie spre a respira iarăşi aer curat. Pe străzile înguste, pe pieţe, pretutindeni am văzut soldaţi. Ei se odihneau pe raniţe, întrebuinţându-le ca perne pentru cap şi din massa neagră a celor ce zăceau pe pământ, străluceau scânteiele ţigărilor şi ţiga­retelor ca nişte licurici. In timpul mersului nostru ne-am lovit adeseori de picioare şi am căzut de multe ori peste ostaşi viteji, cari după o luptă crâncenă, îşi găseau în­­tr’un somn binecuvântat odihna bine­meritată.... Am întrebat în hotelul Bristol, dacă putem găsi acolo adăpost. „Pa­turi?" — zise hotelierul — „câte do­riţi!" Hotelul le serveşte ofiţerilor ro­mâni ca lazaret şi sus sânt peste 20 de paturi neîntrebuinţate. In etajul întâi am găsit mai multe camere, din care ne-am ales pe cea mai bună, apărată de vânt, deoarece granatele făcuseră găuri mari în ziduri. Bolnavii părăsiră abia în aceeaşi dimi­neaţă localul şi o înspăimântătoare ne­regulă domnea acolo sus. Pe măsuţele de noapte, ceşti pe jumătate goale, cărţi, medicamente, şi pe masa dintr’o altă cameră, care servise probabil ca locul de petrecere, se mai aflau încă sticle de şampanie, goale. Mirosia a arenic şi iodoform—aer de lazaret!...­­­­.a­ aranjat paturile noastre cu lin­gerie nouă, pe care am găsit-o în du­­l .puri şi am încercat să ne dedăm o­­dihnei, legănaţi în somn de marşul u­­n­i­form al regimentelor, ce treceau, ur­mărind pe inamic. . O formidabilă lumină şi scântei care a pătruns până la paturile noa­stre, ne-au făcut să sărim în sus. De­oarece era peste putinţă să dormim, ne duserăm în altă cameră, ne spăla­­răm acolo şi ne luarăm cu noi baga­jul redus. Casa de peste drum ardea cu flă­cări mari şi soldaţii împreună cu locu­itorii erau ocupaţi cu stingerea focului, care prefăcuse până atunci în cenuşă trei case. Au reuşit încetul cu Încetul să stingă focul cu ajutorul şi a unei companii de pioneri germani, cari au adus ţevi şi apă... La un kilometru depărtare de o­­raş se găseşte staţiunea de cale ferată, care merge spre Piteşti. Edificiul gării există încă, pe când depozitele dimpre­jur fuseseră incendiate de Români şi munţi de cereale, de aproximativ 600 tone, continuau să ardă­ Femei cu pi­cioarele goale şi copii îmbrăcaţi în zdrenţe încercau în zadar să smulgă din flăcările mistuitoare grăunţe, fumul n­ orbea însă pe jumătate şi limbile de foc se apropiau cu aviditate de corpu­rile lor. „Foaia Poporului Român“, „Adevă­rul“ şi Rusia. — Alt articol de d. Mills — — Mai întâi Basarabia şi apoi prietenie. — Să ne dea ce ne-a furat. — In Nr. 8877 dela 2 Iunie 1914, d. Mille publică în „Adevărul" următorul articol, întitulat „Basarabia:" „Ţarul tuturor Ruşilor şi spânzu­rătorilor" nu ne poate fi simpatic nouă ţară democratică. Nu ne poate fi sim­patic, findcă în ţara lui este urgie şi regimul cnutului, fiindcă libertatea este încătuşată, fiindcă temniţele gem acolo de nevinovaţi care au avut curajul să cugete, fiindcă Siberia este plină în ghe­ţurile ei de zeci de mii de deportaţi cari expiază acolo crima de-a fi fost amanţi ai libertăţei ÿi de-a fi încercat să ru­pă lanţurile robiei. Salutare dar,­lor sfinţi martiri! * Dar ţarul tuturor Ruşilor şi spân­zurătorilor şi din alt punct de privire nu ne poate fi simpatic — şi orice a­­lianţă cu dânsul şi ţara lui, nu va fi sancţionată şi de sentimentul public,­­ fiindcă dincolo peste Prut, o întreagă ţară românească răpită, deslipită din corpul Moldovei, acum o sută de ani zace în robie şi moare sub regimul autocratic rusesc. Cât timp acest trup din trupul nostru nu va fi al nostru, cât timp cu puterea ostaşilor noştri nu putem voi! să ne luăm­ înapoi ţara moldovenească de peste Prut, până a­­tunci, Rusia autocratică şi oligarhică va fi socotită ca duşmana noastră şi nu-i vom putea întinde mâna cu dragoste şi sinceritate. Aşa­dar, la 2 luni® 1914 de Mill© cerea mai întâi Basarabia şi apoi acorda simpatia d-sale „Ţarului tuturor ruşilor şi tuturor spânzurătorilor". Ba, d. Miile găsise şi un oftat sincer pentru „mar­tirii din gheţurile Siberiei". Asta nu l-a împiedecat, însă ca după o lună d­-sa să renunţe la Basa­rabia şi să se amorezeze de Ţar. De ce? Pentru că „la Constanţa e posibil ca politica ţării româneşti să fie schim­bată, aceasta între două cupe de şam­panie" — şampanie din care d. Miile nu bea, şi cum omul nostru voia să aibă partea lui de băutură a înţeles „ca politica ţării româneşti să fie schimbată* la Bucureşti.... de acord cu d. Poklewsky. D. Poklewsky a numărat bani pentru câteva zeci de pivniţi de şampanie şi d. Mille a renunţat la Basarabia şi a admis „ca politica ţării româneşti să fie schimbată". Acestor ruble primite de d. Mille, datorăm noi dezastrul de azi al ţării. „Gazeta Bucureştilor." Zejpelinul 181 contra Bucureştilor. Primul ofiţer al unui Zeppelin a scris nişte memorii din război, intitulate: „7. 181 contra Bucureştilor", care vor apare, zilele acestea, în editura August Scherl din Berlin. Cu autorizaţiunea editurii, extragem, din această­­ carte nouă a aventurilor de război şi a roman­ticei aeriene, următorul capitol: Atacul. Miezul nopţii! Cerul s’a limpezit şi înstelat aproape peste tot. La dreap­ta cârmei hăt, departe, se pierde în ceaţa nopţii fâşia albastră-cenuşiă a Dunărei. Cât poţi cuprinde cu ochii, pe o întindere mare de jur împrejurul nostru, nimic de întunerecul negru, de nepătruns. Numai sub noi, se vede un oraș românesc de provincie, lângă un mic afluent sclipitor al Dunărei; licărirea-i slabă a luminilor pătrunde până sus la noi. Iau harta și-mi dau o clipă seamă. — Domnule căpitan, peste câteva minute sîntem deasupra Bucureștilor. — Uite-1 colo se’ntinide domnule locotenent, răsună vocea cârmaciului lateral, ca spre a întregi rezultatul soco­teli făcută de mine. Toate privirile se ațintesc înainte. Intr’adevăr, se întrezăresc din negură lumina vie a unui oraș mare. Conturul lui se distinge tot mai mult, pe clipă ce trece. Becurile ieşeau la iveală unul câte unul, şi puncte mari, viu luminate, se pot recunoaşte. „Zeppelinul 181“ se apropie cu mare viteză de ţintă. Fiecare dintre noi îşi îndoeşte la postul său atenţiunea şi vigilenţa. Bucu­reştii se întind abia puţini kilometrii înaintea noastră. — Atacul porneşte de la A. peste B.­ Să fie gata mecanismul de aruncare şi examinţi depozitul de bombe! ordonă comandantul. Încordarea generală a atins culmea. In faţa noastră se întinde oraşul; nu ne mai poate scăpa. Vom ţinti bine bombe­le noastre și vom putea să le aruncăm cu efect înfricoșat.­ Mă apropiu de lunete oscilitoare de lângă cârmaciul lateral. — O.­­, luminile a­colo sînt instalațiunile gării. Le v■uzi. — Da domnule locoten­­t. — Urmează exact cursul! In același moment, punctul de re­per se stinge’deodată împreună cu mai multe alte lumini. Ţi-ar veni să crezi că s’a produs în Bucureşti un scurt circuit, aşa de subit s’a învăluit în adânc întuneric oraşul. Ştim acum precis că prezenţa noastră a fost anunţată şi trădată. Cârmaciul de înălţimi zice degajat: —­ Caută să ne scape în beznă. Se vor înşela însă amarnic bucureştenii. Intr’aceia ... deschide uşa’ dela învelitoarea gondolei şi se urcă pe scara uşoară, care conduce din gondolă în galeria dirigiabilului, pentru a ajunge la bombele sale. In timpul atacului locul său este sus în dirigiabil la bombe. De acolo observă aruncarea şi efectul. Urcându-se cu spatele în contra direcţiunei sborului, corpul ii se alipeşte de spiţele scării prin vântul cel tare, până când ajungi la corpul propriu zis al dirigiabilului şi poţi dispărea în gale­rie. Lumina unei lămpi de buzunar pătrunde slab întunerecul adânc al gale­riei şi luminează numai pe o distanţă de câţiva paşi. Duşumeaua slabă scârţâie fioros su­b picioare.­La dreapta şi la stânga atârnă saci de balast deşerţi şi pe dea­supra lor plutesc lipite’ una de alta celulele de gaz susţinetoare. Ajungând în spaţiul bombelor, K.. examinează încă odată pe favoritele sale, se aşează la fereastra celei, cu purtătorul de voce în mână, şi aşteaptă momentul atacului. — Sânt afurisiţi de întunecoşi Bucu­reştii aceştia! Acum toate luminile sînt stinse. — încă cine­i minute, domnule căpi­tan, şi ne vom afla deasupra oraşului. — Din cauza ceţei dese din noaptea asta am zărit oraşul numai cu puţin mai înainte de a fi ajuns la el. Are şi aceasta partea sa bună. N’am fost văzuţi nici noi! Nori solitari trec aproape de noi, ca nişte valuri uşoare. Ţin ceasornicul în mână. Încă d­in minute! Scot capul pe fereastră. S’a făcut frig de abinelea. Sîntem la bună înălţime. încă trei minute! Ar trebui să ne audă. încă nu se vede nici un reflector? Dar acolo se văd lămurit conturele, sombre ale Bucureştilor! Ici şi coloi exact sub noi, se vâ’d lumini şi părţ­i luminate acoperite de ceaţa uşoară. — La aparatul de aruncat! — Totul gata pentru atac! La tribord apar două puncte bine iluminate. Lumina se mişcă! Reflectoare! Dar sînt prea departe ’ de poziţia dirijiabilului. Probabil nu pot străbate noaptea plină de ceaţă... sau nu luminează exact? Colo un mic lac. Apuc harta şi caut să recunosc ceva în licărirea nopţii. Este imposibil. De­odată, ca ieşind din pământ, zboară peste harta mea ra­za unui puternic reflector. Găsesc lacul imediat. Ne aflăm dar tocmai deasupra centurei de forturi, care înconjoară în larg ocol oraşul propriu zis. Reflectorul se află nemijlocit sub noi şi trece peste corpul dirijabilului. Mulţumim cu o mică bombă politicosului om de jos pentru item­inaţiunea sa. Ea este suficientă O fulgerare jos reflectorul se stinge în acelaş moment şi după câtva timp stră­bate la noi un bubuit înăbuşiţi — Sărmanul are nenorocul că am trecut exact deasupra lui peste centura de forturi. El a trădat insă loc­­ unde ne aflăm. La dreapta şi la ..a iga apar acuma reflectoarele, care-şi ir, \ braţe­le lor uriaşe spre cer. E uşor de .­.umărat o duzină complectă şi a amărui lor creşte din ce în ce mai mult. Reflectoarele par­­curg cerul întunecos şi cercetează întreg firmamentul. Ici şi colo, un nor acoperă largul braţ luminos. In curând trebue să ne aibă în raza lor! Dar, şi noi ajungem imediat la ţintă! Acuma, o lumină vie cade asupra centrului dirijabilului. Ca nişte câini asmu­­taţi, părăsesc toate reflectoarele direcţi­unea lor de până acum şi-şi aruncă în grabă razele lor nenumărate în apropi­erea locului unde ne aflăm. Acuma mai multe raze cad în acelaş timp asupra dirijabilului întreg. In gondolă toţi se uită ca orbiţi un moment spre pământ Reflectoarele nu mai slăbesc dirijabilul. Ca la o comandă unică, artileria anti-aerienă îşi începe activitatea. Din ce în ce mai aproape de noi se văd norişorii albi produşi de explozia şrapnelelor. Văjîitul heticelor do­mină detunăturile tunurilor cari se succed cu repeziciune. — Mult la dreapta! Ascultător, dirijabilul dispare în întunericul nopței. Braţele uriaşe ale reflectoarelor rătăcesc cercetând înpreju­­rul nostru. Sub noi, se află instalaţiile căilor ferate. — Aruncaţi! O parte din bombe sînt scoborîte succesându-se în mod rar. Eu stau deasupra lunetei oscilatoare. — Bombă explosibilă... Bombe incendiare... Bombă explosibilă... Bombe incendiare. O puternică presiune de aer ridică în sus dirijabilul Z 181 şi-l coboară apoi iarăşi. Toţi se ţin bine fără voie. — A fost o frumoasă exprosiune? acolo jos! — Lumea îşi va aduce aminte de vizita noastră la Bucureşti!... Ca cuprinse de furie, trag tunurile anti-aeriene. Cu o grabă neputincioasă, razele reflectoarelor străbat bolta cerească. E un spetacol covârşitor, care se înti­păreşte adânc memoria fiecăruia. Reflectoarele, care luminează dea­supra oraşului noaptea întunecoasă câte­odată ca ziua, în cercul din jurul Bucu­reştilor gurile de foc ale bateriilor anti­aeriene, exploz­iile surde ale bombelor, care-şi ating ţinta, cu fenomenele lumi­noase, cari se văd câteodată la mare depărtare.Nervii echipagiului sînt încor­daţi până la extrem. Dar un sentiment de mândrie ne cuprinde pe fiecare. Cât de neplăcuţi trebue să fim noi celor de jos, pentru ca un apara­­de apărare atât de uriaş să fie mobilit­zat contra noastră! „Foaia Poporului Român." Ştiri diverse. Se întrst şi ce primesc mili­tarii pe front. In luna Februarie, poşta de câmp din monarchie a trimis în in­teriorul ţării, de la militari, mandate poş­tale cu 38 milioane, 487.272 cor. prin cecuri poştale 31 milioane, 009.636 cor. şi cu scrisori de valoare 33 milioane 076.308 cor. In aceiaş lună, militarii au primit 19.826.196 cor. prin mandate poş­tale şi 73.913.725 cor. prin scrisori de valoare. Socotirea timpului de vară la căi­­le ferate ungare, se va face astfel, că la 16 Aprilie, la oara 2 dimineaţă, ceasor­­nicile de la gări vor fi întoarse cu o oră înainte. Planul (itinerariul) căilor ferate nu va suferi nici o schimbare, căci tre­nurile se vor opri un ceas, în staţia în care se vor afla în momentul întoar­­cerei orologiilor. Deparaţi austriaci!­ Constantino­pol vor pleca la 21 Aprilie, în număr de 15, aparţinând tuturor partide­lor, sub conducerea d-nului Sylvester, preşedintele Camerei austriace. Accidental mortal al unei ba­roness ungare» Baroneasa StefanieBot­­ve­s, din Budapesta sărind jos de pe tramvai într’un mod atât de nenorocit, a fost călcată de tramvai, care i-a rete­zat ambele picioare. In chinuri grele, baroneasa a murit în spitalul Sf. loan. 500.000 coroane prefăcuta In ceauş®. La aşezământul financiar din Viena „Kreditanstalt" a dispărut în No­vembre 1916, hârtii de valoare de 500.000 cor. Zilele acestea, un funcţionar al a­­cestei bănci a făcut mărturisirea, că dân­sul a furat banii, dar de teamă de ur­mări a dat foc acestor hârtii de valoare. Funcţionarul a fost arestat. Cum vor fi pedepsiţi specu­lanţii cu al­mestte. Prefectul de poliţie din Budapesta a dispus ca în fiece săp­tămână să­ i se prezinte lista acelor glo­­taşi din contingentele 1865—1899 cari au fost condamnaţi de mai multe ori pen­tru speculă făcută cu alimente, cerând pre­ţuri mai mari decât se cuvine. Toţi aceştia, vor fi folosiţi pentru lucrări de răsboi răpindu-se, ca pedeapsă, libertatea civilă, de acţiune. O dare pe articole de lux, va, pune guvernul austriac, printr’un ordin imperial. Se va percepe o dare de 20 de procente pe toate acele articole, cari nu ţin de nevoile traiului, ci servesc numai pentru satisfacerea luxului, aşa că această dare va lovi mai mult în clasele bogate. Moartea unui mare învăţat ger­man: Prof. Emil v. Behring. La Mar­burg, a murit în vârsta de 63 ani, ves­titul bacteriolog, profesorul Emil v. Behring. Dânsul a ajuns la o reputaţie universală, prin marea lui descoperire ştiinţifică, de a se vindeca bolile grave ca febra­ tifoidă, tifosul, cholera prin­­in­jecţii de ser, care ser­e făcut din sân­gele animalelor, în care s’a aflat veninul microbilor acestor boli, şi cari au de­venit imuni, (inatacabil de aceste boli). La 1901, Behring a fost distins cu pre­miul Nobel. 44 de aeroplan® duşmane do­borâte într’o singură zi. La 6 Aprilie s’a dat cea mai grea şi mare bătălie în aer, pe frontul apusean, când într’o sin­gură zi au fost doborîte 44 aeroplane, de către germani, — record ce n’a fost atins până astăzi. Sindicaliștii francezi speră în­tr’o pase apropiată. Sindicaliștii fran­cezi au publicat un manifest în’numele Nr. 36—1917. proletariatului francez, în care salută re­voluţia rusă şi opera ei de eliberare şi mulţumesc socialiştilor ruşi că prin re­nunţarea la cucerirea Co­nstantinopolei, au întărit nădejdea în muncitorimea franceză într’o pace apropiată şi durabilă. Revoluţia rusă, care încă nu-ii la sfârşi­tul ei, va stârni şi la poporul german, nădejdea în pacea fără heghemonie şi cucerire, şi va forma astfel baza pentru o alianţă a popoarelor şi pentru resta­bilirea internaţionalei. La Lyon, muncitorii sindicalişti francezi au ţinut de sărbătorile Paştilor un congres în care s’a ocupat de pacea internaţională. Germanii sunt azi mai tari ca ori­când. Şeful statului major englez, Robertson într’un discurs ţinut la Lon­dra, a recunoscut ca germanii sunt a­­cum mult mai puternici decât anul tre­cut, pe front, având mai multe diviziuni ca ori şi când. Ştirile zilei. Redacţional. Din cauza Sfintelor sărbători ale Paştilor ziarul nu va a­­pare numai joi sear­a la orele obicinuite. La masa studenţilor Oniţiu" a contribuit: Dl. E. B., abiturient la gimnaziul evangelic din loc, ajutor 4 K.— Primească generosul donator sincere mulţămite. Direcţiunea şcoalelor gr. or. ro­mâne. Aviz. Să atrage atenţiunea pu­blicului, că cantitatea de lapte de care dispune oraşul este atât de mică că nu ajunge la toţi bolnavii şi copii, de a­­ceia numai în cazuri extraordinare se mai eliberează bilete pentru lapte. Magistratul orăşănesc. Nr. Mag. 9919/917. Cumpărarea de piei pe terito­riu de resbel restrâns. In senzul dis­­posiţiunii iguverniale comanda armată ia în primire toate pieile de vite cornute, de cai, de viţei, piei de oae, de nicel de capră şi piei de porc, provenitoare din măcelării publice sau din tăieri private. Din această cauză pieile nu se pot preda decât numai­­la persoane, cari sunt incredinţate cu adunarea de piei iar de vândut nu este permis a vinde aceste piei la industriaşi sau la comersanţi. Neobservarea respective călcarea acestei ordinaţiuni va fi pedepsită cu toată stricteţa. Brassé, în 7 Aprilie 1917. Magistratul orăşenesc. Nr. Mag. 10660/917. Publicaţiun®. Ordinaţiunea de convocare Nr. 5658 917 pres. s’a modi­ficat din partea domnului Ministru al honveziunei aşa că având în vedere lu­crările agronomice — terminul de pre­zentare pentru glotaşii născuţi în anii 1872—1886 s’a amânat până la 14 Mai 1917 iară pentru ceilalţi obligaţi de a se prezenta, cari nu aparţin acestor ani, rămâne pentru presentare terminul fixat dela început, adecă la 16 Aprilie 1917. Brassé, în 13 Aprilie 1917. Magistratul orăşenesc. Desertor- George Şerban născut în anul 1889 în Brassé şi aparţinător şi acum la Brassé, rezervist în regi­mentul de infanterie al 46-lea ces. şi reg. — dupăce i s’a isprăvit concediu nu s’a mai întors la corpul său militar şi din această causă a fost declarat de desertor. Menţionatul individ în decursul in­­vaziunii a rămas în Braşov iar după aceea apoi s’a refugiat în România. Brassé, în 6. Aprilie 1917. Magistratul orăşănesc. —x— Ştiri telegrafice. Conferinţele militare ale Antantei. Paris 13 Aprilie. Ministrul preşe­dinte Ribot şi Lloyd George au avut o convorbire la Falkestone. Ministrul de război Painleve s’a consfătuit la Londra cu miniştrii Lord Derby şi Carson şi cu şeful statului major Robertson cu care ocazie s’a constatat o armonie deplină privitoare la operaţile militare. Grecia şi „apărătorii" si. Berna 13 Aprilie. Presa franceză se ocupă iarăşi cu Grecia, aceasta în urma unori declaraţiuni ale generalu­lui Sarrail. Mai multe gazete spun că ţarul a fost protectorul regelui Con­stantin care trebue să fie destituit ca să poată declara Venizelos republică. Explozia dintr’un arsenal tranşez. Paris 13 Aprilie. Agenţia telegra­fică Havas anunţă din Tarbes: In arse­nal a avut loc o explozie. Pagubile sunt însemate. Doi­­lucrători au fost ucişi 19 au fost răniţi. Regele Carol la Budapesta. Budapesta 13 Aprilie Regele si re­gina au sosit aici azi după amiazi şi au fost primţi la gară în mod festiv. Mi­nistrul preşedinte contele Tisza a în­tâmpinat trenul special regal la Pozsony şi a fost primit de rege chiar în călăto­ria spre Budapesta într’o audienţă parti­culară mai lungă. Pe drum de la gara apuseană până la palat s’au făcut Maje­­staţilor Lor ovaţiuni entusiaste

Next