Gazeta Transilvaniei, aprilie 1917 (Anul 80, nr. 36-50)
1917-04-01 / nr. 36
Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI Piia. România cucerită. Publicăm aci descrierea unui neutral, corespondent de război spaniol, Javiar Bueno, despre cele văzute în timpul înaintării armatelor germane în România Pe colibele tuturor satelor române fâlfâie în vânt pânze și petice albe ca semne de pace. Chiar şi ţăranii şi-au înfipt de acestea în căciulele lor de astrahan fals. „Bateria a tras". O clipă în urmă observăm pe dealurile de la Slatina exploziunile gra'. '.or. Pentru prima oară asistăm la un zoolog al artileriei germane, căci cea a duşmanului nu răspunde. Care poate fi cauza acesteia? Lipsa de tunuri sau de muniţuni ? Comandantul bateriei îşi exprimă părerea că la români ambele motive concurează. Peste poziţiile româneşti un aeroplan german zboară atât de jos, încât Românii trebue să fi distins bine crucea neagră pe fundul alb, dar nu întreprinseră nimic spre a-l lua la goană pe vizitatorul curios. Pilotul putu să constate foarte precis ceea ce se petrecea pe celait ţărm al râului Olt şi telefonul ne transmise observările făcute de el. „Lungi coloane se îndreaptă repede spre răsărit," — zise soldatul care ţinea receptorul la ureche. „10 înainte" — zise sublocotenentul, şi telefonistul transmise ordinul mai departe bateriei. De data aceasta auzirăm numai detunătura focului tras, dar nu puturăm observa lovirea, deoarece granatele cădeau dincolo de dealurile care înconjurau la fund Slatina. La orele 11 furăm înştiinţaţi că Slatina se afla în mâinile trupelor germane şi austro-ungare şi că la noapte putem dormi acolo. Noaptea era întunecoasă, coboram spre râu, calea era ceva iluminată de un reflex roşu care încorona orăşelul. La dreapta noastră se afla podul de pontoane, construit de pionerii noştri, podul de fier suspendat peste râu, fusese aruncat de Români în aer. Urcând coasta ce se ridică dincolo de râu, Intrarăm în Slatina, înfăşurată în întunerec. — Prin străzile sale treceau lungi coloane da soldaţi. Se chemară reciproc, schimbând între ei glume în limbile ungară şi germană, fără a se putea înţelege între dânşii. Aveam impresia ca şi când o întrerupere a iluminatului ar fi surprins un orăşel la o festivitate şi că toţi locuitorii au ieşit pe străzi spre a comenta acest incident. Am întâlnit câţiva locuitori, cari au ieşit ca nişte şoareci din găurile lor. De patru zile ei se ţineau ascunşi în pivniţe şi au profitat acum de ocazie spre a respira iarăşi aer curat. Pe străzile înguste, pe pieţe, pretutindeni am văzut soldaţi. Ei se odihneau pe raniţe, întrebuinţându-le ca perne pentru cap şi din massa neagră a celor ce zăceau pe pământ, străluceau scânteiele ţigărilor şi ţigaretelor ca nişte licurici. In timpul mersului nostru ne-am lovit adeseori de picioare şi am căzut de multe ori peste ostaşi viteji, cari după o luptă crâncenă, îşi găseau într’un somn binecuvântat odihna binemeritată.... Am întrebat în hotelul Bristol, dacă putem găsi acolo adăpost. „Paturi?" — zise hotelierul — „câte doriţi!" Hotelul le serveşte ofiţerilor români ca lazaret şi sus sânt peste 20 de paturi neîntrebuinţate. In etajul întâi am găsit mai multe camere, din care ne-am ales pe cea mai bună, apărată de vânt, deoarece granatele făcuseră găuri mari în ziduri. Bolnavii părăsiră abia în aceeaşi dimineaţă localul şi o înspăimântătoare neregulă domnea acolo sus. Pe măsuţele de noapte, ceşti pe jumătate goale, cărţi, medicamente, şi pe masa dintr’o altă cameră, care servise probabil ca locul de petrecere, se mai aflau încă sticle de şampanie, goale. Mirosia a arenic şi iodoform—aer de lazaret!....a aranjat paturile noastre cu lingerie nouă, pe care am găsit-o în dul .puri şi am încercat să ne dedăm odihnei, legănaţi în somn de marşul uniform al regimentelor, ce treceau, urmărind pe inamic. . O formidabilă lumină şi scântei care a pătruns până la paturile noastre, ne-au făcut să sărim în sus. Deoarece era peste putinţă să dormim, ne duserăm în altă cameră, ne spălarăm acolo şi ne luarăm cu noi bagajul redus. Casa de peste drum ardea cu flăcări mari şi soldaţii împreună cu locuitorii erau ocupaţi cu stingerea focului, care prefăcuse până atunci în cenuşă trei case. Au reuşit încetul cu Încetul să stingă focul cu ajutorul şi a unei companii de pioneri germani, cari au adus ţevi şi apă... La un kilometru depărtare de oraş se găseşte staţiunea de cale ferată, care merge spre Piteşti. Edificiul gării există încă, pe când depozitele dimprejur fuseseră incendiate de Români şi munţi de cereale, de aproximativ 600 tone, continuau să ardă Femei cu picioarele goale şi copii îmbrăcaţi în zdrenţe încercau în zadar să smulgă din flăcările mistuitoare grăunţe, fumul n orbea însă pe jumătate şi limbile de foc se apropiau cu aviditate de corpurile lor. „Foaia Poporului Român“, „Adevărul“ şi Rusia. — Alt articol de d. Mills — — Mai întâi Basarabia şi apoi prietenie. — Să ne dea ce ne-a furat. — In Nr. 8877 dela 2 Iunie 1914, d. Mille publică în „Adevărul" următorul articol, întitulat „Basarabia:" „Ţarul tuturor Ruşilor şi spânzurătorilor" nu ne poate fi simpatic nouă ţară democratică. Nu ne poate fi simpatic, findcă în ţara lui este urgie şi regimul cnutului, fiindcă libertatea este încătuşată, fiindcă temniţele gem acolo de nevinovaţi care au avut curajul să cugete, fiindcă Siberia este plină în gheţurile ei de zeci de mii de deportaţi cari expiază acolo crima de-a fi fost amanţi ai libertăţei ÿi de-a fi încercat să rupă lanţurile robiei. Salutare dar,lor sfinţi martiri! * Dar ţarul tuturor Ruşilor şi spânzurătorilor şi din alt punct de privire nu ne poate fi simpatic — şi orice alianţă cu dânsul şi ţara lui, nu va fi sancţionată şi de sentimentul public, fiindcă dincolo peste Prut, o întreagă ţară românească răpită, deslipită din corpul Moldovei, acum o sută de ani zace în robie şi moare sub regimul autocratic rusesc. Cât timp acest trup din trupul nostru nu va fi al nostru, cât timp cu puterea ostaşilor noştri nu putem voi! să ne luăm înapoi ţara moldovenească de peste Prut, până atunci, Rusia autocratică şi oligarhică va fi socotită ca duşmana noastră şi nu-i vom putea întinde mâna cu dragoste şi sinceritate. Aşadar, la 2 luni® 1914 de Mill© cerea mai întâi Basarabia şi apoi acorda simpatia d-sale „Ţarului tuturor ruşilor şi tuturor spânzurătorilor". Ba, d. Miile găsise şi un oftat sincer pentru „martirii din gheţurile Siberiei". Asta nu l-a împiedecat, însă ca după o lună d-sa să renunţe la Basarabia şi să se amorezeze de Ţar. De ce? Pentru că „la Constanţa e posibil ca politica ţării româneşti să fie schimbată, aceasta între două cupe de şampanie" — şampanie din care d. Miile nu bea, şi cum omul nostru voia să aibă partea lui de băutură a înţeles „ca politica ţării româneşti să fie schimbată* la Bucureşti.... de acord cu d. Poklewsky. D. Poklewsky a numărat bani pentru câteva zeci de pivniţi de şampanie şi d. Mille a renunţat la Basarabia şi a admis „ca politica ţării româneşti să fie schimbată". Acestor ruble primite de d. Mille, datorăm noi dezastrul de azi al ţării. „Gazeta Bucureştilor." Zejpelinul 181 contra Bucureştilor. Primul ofiţer al unui Zeppelin a scris nişte memorii din război, intitulate: „7. 181 contra Bucureştilor", care vor apare, zilele acestea, în editura August Scherl din Berlin. Cu autorizaţiunea editurii, extragem, din această carte nouă a aventurilor de război şi a romanticei aeriene, următorul capitol: Atacul. Miezul nopţii! Cerul s’a limpezit şi înstelat aproape peste tot. La dreapta cârmei hăt, departe, se pierde în ceaţa nopţii fâşia albastră-cenuşiă a Dunărei. Cât poţi cuprinde cu ochii, pe o întindere mare de jur împrejurul nostru, nimic de întunerecul negru, de nepătruns. Numai sub noi, se vede un oraș românesc de provincie, lângă un mic afluent sclipitor al Dunărei; licărirea-i slabă a luminilor pătrunde până sus la noi. Iau harta și-mi dau o clipă seamă. — Domnule căpitan, peste câteva minute sîntem deasupra Bucureștilor. — Uite-1 colo se’ntinide domnule locotenent, răsună vocea cârmaciului lateral, ca spre a întregi rezultatul socoteli făcută de mine. Toate privirile se ațintesc înainte. Intr’adevăr, se întrezăresc din negură lumina vie a unui oraș mare. Conturul lui se distinge tot mai mult, pe clipă ce trece. Becurile ieşeau la iveală unul câte unul, şi puncte mari, viu luminate, se pot recunoaşte. „Zeppelinul 181“ se apropie cu mare viteză de ţintă. Fiecare dintre noi îşi îndoeşte la postul său atenţiunea şi vigilenţa. Bucureştii se întind abia puţini kilometrii înaintea noastră. — Atacul porneşte de la A. peste B. Să fie gata mecanismul de aruncare şi examinţi depozitul de bombe! ordonă comandantul. Încordarea generală a atins culmea. In faţa noastră se întinde oraşul; nu ne mai poate scăpa. Vom ţinti bine bombele noastre și vom putea să le aruncăm cu efect înfricoșat. Mă apropiu de lunete oscilitoare de lângă cârmaciul lateral. — O., luminile acolo sînt instalațiunile gării. Le v■uzi. — Da domnule locotent. — Urmează exact cursul! In același moment, punctul de reper se stinge’deodată împreună cu mai multe alte lumini. Ţi-ar veni să crezi că s’a produs în Bucureşti un scurt circuit, aşa de subit s’a învăluit în adânc întuneric oraşul. Ştim acum precis că prezenţa noastră a fost anunţată şi trădată. Cârmaciul de înălţimi zice degajat: — Caută să ne scape în beznă. Se vor înşela însă amarnic bucureştenii. Intr’aceia ... deschide uşa’ dela învelitoarea gondolei şi se urcă pe scara uşoară, care conduce din gondolă în galeria dirigiabilului, pentru a ajunge la bombele sale. In timpul atacului locul său este sus în dirigiabil la bombe. De acolo observă aruncarea şi efectul. Urcându-se cu spatele în contra direcţiunei sborului, corpul ii se alipeşte de spiţele scării prin vântul cel tare, până când ajungi la corpul propriu zis al dirigiabilului şi poţi dispărea în galerie. Lumina unei lămpi de buzunar pătrunde slab întunerecul adânc al galeriei şi luminează numai pe o distanţă de câţiva paşi. Duşumeaua slabă scârţâie fioros sub picioare.La dreapta şi la stânga atârnă saci de balast deşerţi şi pe deasupra lor plutesc lipite’ una de alta celulele de gaz susţinetoare. Ajungând în spaţiul bombelor, K.. examinează încă odată pe favoritele sale, se aşează la fereastra celei, cu purtătorul de voce în mână, şi aşteaptă momentul atacului. — Sânt afurisiţi de întunecoşi Bucureştii aceştia! Acum toate luminile sînt stinse. — încă cinei minute, domnule căpitan, şi ne vom afla deasupra oraşului. — Din cauza ceţei dese din noaptea asta am zărit oraşul numai cu puţin mai înainte de a fi ajuns la el. Are şi aceasta partea sa bună. N’am fost văzuţi nici noi! Nori solitari trec aproape de noi, ca nişte valuri uşoare. Ţin ceasornicul în mână. Încă din minute! Scot capul pe fereastră. S’a făcut frig de abinelea. Sîntem la bună înălţime. încă trei minute! Ar trebui să ne audă. încă nu se vede nici un reflector? Dar acolo se văd lămurit conturele, sombre ale Bucureştilor! Ici şi coloi exact sub noi, se vâ’d lumini şi părţi luminate acoperite de ceaţa uşoară. — La aparatul de aruncat! — Totul gata pentru atac! La tribord apar două puncte bine iluminate. Lumina se mişcă! Reflectoare! Dar sînt prea departe ’ de poziţia dirijiabilului. Probabil nu pot străbate noaptea plină de ceaţă... sau nu luminează exact? Colo un mic lac. Apuc harta şi caut să recunosc ceva în licărirea nopţii. Este imposibil. Deodată, ca ieşind din pământ, zboară peste harta mea raza unui puternic reflector. Găsesc lacul imediat. Ne aflăm dar tocmai deasupra centurei de forturi, care înconjoară în larg ocol oraşul propriu zis. Reflectorul se află nemijlocit sub noi şi trece peste corpul dirijabilului. Mulţumim cu o mică bombă politicosului om de jos pentru iteminaţiunea sa. Ea este suficientă O fulgerare jos reflectorul se stinge în acelaş moment şi după câtva timp străbate la noi un bubuit înăbuşiţi — Sărmanul are nenorocul că am trecut exact deasupra lui peste centura de forturi. El a trădat insă loc unde ne aflăm. La dreapta şi la ..a iga apar acuma reflectoarele, care-şi ir, \ braţele lor uriaşe spre cer. E uşor de ..umărat o duzină complectă şi a amărui lor creşte din ce în ce mai mult. Reflectoarele parcurg cerul întunecos şi cercetează întreg firmamentul. Ici şi colo, un nor acoperă largul braţ luminos. In curând trebue să ne aibă în raza lor! Dar, şi noi ajungem imediat la ţintă! Acuma, o lumină vie cade asupra centrului dirijabilului. Ca nişte câini asmutaţi, părăsesc toate reflectoarele direcţiunea lor de până acum şi-şi aruncă în grabă razele lor nenumărate în apropierea locului unde ne aflăm. Acuma mai multe raze cad în acelaş timp asupra dirijabilului întreg. In gondolă toţi se uită ca orbiţi un moment spre pământ Reflectoarele nu mai slăbesc dirijabilul. Ca la o comandă unică, artileria anti-aerienă îşi începe activitatea. Din ce în ce mai aproape de noi se văd norişorii albi produşi de explozia şrapnelelor. Văjîitul heticelor domină detunăturile tunurilor cari se succed cu repeziciune. — Mult la dreapta! Ascultător, dirijabilul dispare în întunericul nopței. Braţele uriaşe ale reflectoarelor rătăcesc cercetând înprejurul nostru. Sub noi, se află instalaţiile căilor ferate. — Aruncaţi! O parte din bombe sînt scoborîte succesându-se în mod rar. Eu stau deasupra lunetei oscilatoare. — Bombă explosibilă... Bombe incendiare... Bombă explosibilă... Bombe incendiare. O puternică presiune de aer ridică în sus dirijabilul Z 181 şi-l coboară apoi iarăşi. Toţi se ţin bine fără voie. — A fost o frumoasă exprosiune? acolo jos! — Lumea îşi va aduce aminte de vizita noastră la Bucureşti!... Ca cuprinse de furie, trag tunurile anti-aeriene. Cu o grabă neputincioasă, razele reflectoarelor străbat bolta cerească. E un spetacol covârşitor, care se întipăreşte adânc memoria fiecăruia. Reflectoarele, care luminează deasupra oraşului noaptea întunecoasă câteodată ca ziua, în cercul din jurul Bucureştilor gurile de foc ale bateriilor antiaeriene, exploziile surde ale bombelor, care-şi ating ţinta, cu fenomenele luminoase, cari se văd câteodată la mare depărtare.Nervii echipagiului sînt încordaţi până la extrem. Dar un sentiment de mândrie ne cuprinde pe fiecare. Cât de neplăcuţi trebue să fim noi celor de jos, pentru ca un aparade apărare atât de uriaş să fie mobilitzat contra noastră! „Foaia Poporului Român." Ştiri diverse. Se întrst şi ce primesc militarii pe front. In luna Februarie, poşta de câmp din monarchie a trimis în interiorul ţării, de la militari, mandate poştale cu 38 milioane, 487.272 cor. prin cecuri poştale 31 milioane, 009.636 cor. şi cu scrisori de valoare 33 milioane 076.308 cor. In aceiaş lună, militarii au primit 19.826.196 cor. prin mandate poştale şi 73.913.725 cor. prin scrisori de valoare. Socotirea timpului de vară la căile ferate ungare, se va face astfel, că la 16 Aprilie, la oara 2 dimineaţă, ceasornicile de la gări vor fi întoarse cu o oră înainte. Planul (itinerariul) căilor ferate nu va suferi nici o schimbare, căci trenurile se vor opri un ceas, în staţia în care se vor afla în momentul întoarcerei orologiilor. Deparaţi austriaci! Constantinopol vor pleca la 21 Aprilie, în număr de 15, aparţinând tuturor partidelor, sub conducerea d-nului Sylvester, preşedintele Camerei austriace. Accidental mortal al unei baroness ungare» Baroneasa StefanieBotves, din Budapesta sărind jos de pe tramvai într’un mod atât de nenorocit, a fost călcată de tramvai, care i-a retezat ambele picioare. In chinuri grele, baroneasa a murit în spitalul Sf. loan. 500.000 coroane prefăcuta In ceauş®. La aşezământul financiar din Viena „Kreditanstalt" a dispărut în Novembre 1916, hârtii de valoare de 500.000 cor. Zilele acestea, un funcţionar al acestei bănci a făcut mărturisirea, că dânsul a furat banii, dar de teamă de urmări a dat foc acestor hârtii de valoare. Funcţionarul a fost arestat. Cum vor fi pedepsiţi speculanţii cu almestte. Prefectul de poliţie din Budapesta a dispus ca în fiece săptămână să i se prezinte lista acelor glotaşi din contingentele 1865—1899 cari au fost condamnaţi de mai multe ori pentru speculă făcută cu alimente, cerând preţuri mai mari decât se cuvine. Toţi aceştia, vor fi folosiţi pentru lucrări de răsboi răpindu-se, ca pedeapsă, libertatea civilă, de acţiune. O dare pe articole de lux, va, pune guvernul austriac, printr’un ordin imperial. Se va percepe o dare de 20 de procente pe toate acele articole, cari nu ţin de nevoile traiului, ci servesc numai pentru satisfacerea luxului, aşa că această dare va lovi mai mult în clasele bogate. Moartea unui mare învăţat german: Prof. Emil v. Behring. La Marburg, a murit în vârsta de 63 ani, vestitul bacteriolog, profesorul Emil v. Behring. Dânsul a ajuns la o reputaţie universală, prin marea lui descoperire ştiinţifică, de a se vindeca bolile grave ca febra tifoidă, tifosul, cholera prininjecţii de ser, care sere făcut din sângele animalelor, în care s’a aflat veninul microbilor acestor boli, şi cari au devenit imuni, (inatacabil de aceste boli). La 1901, Behring a fost distins cu premiul Nobel. 44 de aeroplan® duşmane doborâte într’o singură zi. La 6 Aprilie s’a dat cea mai grea şi mare bătălie în aer, pe frontul apusean, când într’o singură zi au fost doborîte 44 aeroplane, de către germani, — record ce n’a fost atins până astăzi. Sindicaliștii francezi speră într’o pase apropiată. Sindicaliștii francezi au publicat un manifest în’numele Nr. 36—1917. proletariatului francez, în care salută revoluţia rusă şi opera ei de eliberare şi mulţumesc socialiştilor ruşi că prin renunţarea la cucerirea Constantinopolei, au întărit nădejdea în muncitorimea franceză într’o pace apropiată şi durabilă. Revoluţia rusă, care încă nu-ii la sfârşitul ei, va stârni şi la poporul german, nădejdea în pacea fără heghemonie şi cucerire, şi va forma astfel baza pentru o alianţă a popoarelor şi pentru restabilirea internaţionalei. La Lyon, muncitorii sindicalişti francezi au ţinut de sărbătorile Paştilor un congres în care s’a ocupat de pacea internaţională. Germanii sunt azi mai tari ca oricând. Şeful statului major englez, Robertson într’un discurs ţinut la Londra, a recunoscut ca germanii sunt acum mult mai puternici decât anul trecut, pe front, având mai multe diviziuni ca ori şi când. Ştirile zilei. Redacţional. Din cauza Sfintelor sărbători ale Paştilor ziarul nu va apare numai joi seara la orele obicinuite. La masa studenţilor Oniţiu" a contribuit: Dl. E. B., abiturient la gimnaziul evangelic din loc, ajutor 4 K.— Primească generosul donator sincere mulţămite. Direcţiunea şcoalelor gr. or. române. Aviz. Să atrage atenţiunea publicului, că cantitatea de lapte de care dispune oraşul este atât de mică că nu ajunge la toţi bolnavii şi copii, de aceia numai în cazuri extraordinare se mai eliberează bilete pentru lapte. Magistratul orăşănesc. Nr. Mag. 9919/917. Cumpărarea de piei pe teritoriu de resbel restrâns. In senzul disposiţiunii iguverniale comanda armată ia în primire toate pieile de vite cornute, de cai, de viţei, piei de oae, de nicel de capră şi piei de porc, provenitoare din măcelării publice sau din tăieri private. Din această cauză pieile nu se pot preda decât numaila persoane, cari sunt incredinţate cu adunarea de piei iar de vândut nu este permis a vinde aceste piei la industriaşi sau la comersanţi. Neobservarea respective călcarea acestei ordinaţiuni va fi pedepsită cu toată stricteţa. Brassé, în 7 Aprilie 1917. Magistratul orăşenesc. Nr. Mag. 10660/917. Publicaţiun®. Ordinaţiunea de convocare Nr. 5658 917 pres. s’a modificat din partea domnului Ministru al honveziunei aşa că având în vedere lucrările agronomice — terminul de prezentare pentru glotaşii născuţi în anii 1872—1886 s’a amânat până la 14 Mai 1917 iară pentru ceilalţi obligaţi de a se prezenta, cari nu aparţin acestor ani, rămâne pentru presentare terminul fixat dela început, adecă la 16 Aprilie 1917. Brassé, în 13 Aprilie 1917. Magistratul orăşenesc. Desertor- George Şerban născut în anul 1889 în Brassé şi aparţinător şi acum la Brassé, rezervist în regimentul de infanterie al 46-lea ces. şi reg. — dupăce i s’a isprăvit concediu nu s’a mai întors la corpul său militar şi din această causă a fost declarat de desertor. Menţionatul individ în decursul invaziunii a rămas în Braşov iar după aceea apoi s’a refugiat în România. Brassé, în 6. Aprilie 1917. Magistratul orăşănesc. —x— Ştiri telegrafice. Conferinţele militare ale Antantei. Paris 13 Aprilie. Ministrul preşedinte Ribot şi Lloyd George au avut o convorbire la Falkestone. Ministrul de război Painleve s’a consfătuit la Londra cu miniştrii Lord Derby şi Carson şi cu şeful statului major Robertson cu care ocazie s’a constatat o armonie deplină privitoare la operaţile militare. Grecia şi „apărătorii" si. Berna 13 Aprilie. Presa franceză se ocupă iarăşi cu Grecia, aceasta în urma unori declaraţiuni ale generalului Sarrail. Mai multe gazete spun că ţarul a fost protectorul regelui Constantin care trebue să fie destituit ca să poată declara Venizelos republică. Explozia dintr’un arsenal tranşez. Paris 13 Aprilie. Agenţia telegrafică Havas anunţă din Tarbes: In arsenal a avut loc o explozie. Pagubile sunt însemate. Doilucrători au fost ucişi 19 au fost răniţi. Regele Carol la Budapesta. Budapesta 13 Aprilie Regele si regina au sosit aici azi după amiazi şi au fost primţi la gară în mod festiv. Ministrul preşedinte contele Tisza a întâmpinat trenul special regal la Pozsony şi a fost primit de rege chiar în călătoria spre Budapesta într’o audienţă particulară mai lungă. Pe drum de la gara apuseană până la palat s’au făcut Majestaţilor Lor ovaţiuni entusiaste