Gazeta Transilvaniei, martie 1918 (Anul 81, nr. 25-37)

1918-03-03 / nr. 25

r 1 2 77 • 1/ ............................12 n Ttă g* TV V’ "'1 I l! ? v^,­a fi h $§S, ,îfc g ra PI ! PP &Vg Im I Vv ^ m I fcUa i?vA ■■.. țîî ^ 2-4 l lSl^ll ftf fl.pi JM F . .'.r/3 ABONAMENTUL: ZSAL? POLITIC NATION:...., R­dacția și administrația: Strada Prundului Nr.­­5. Pe un an . ........................24 Coroane. Redactor responsabil: G. Crainic, inseratele se primesc la administraţie ........................... 7 „ Editura: Tipografia „Gazeta Transilvaniei", Preţul după tarif şi învoială. z 1 lună . . 2-56 cor. Numărul 12 bani. Strada Prundului Nr. 15. Manuscrisele nu se înapoiază.­­ Daţi cărţi prsonerilor noş­tri înt­rşi din Ilusia. Ni se întorc prisonerii din Rusia şi între ei mulţi români. Vin cu miile prisonerii noştri din toate păr­ţile fostului imperiu ţarist şi vor mai veni încă, căci nu­mărul total al lor se poate­ evalua până la două sute de mii. Cei mai mulţi dintre ei au că­zut în prinsoare rusească în prima perioadă a răsboiului, atunci, când tăvălugul rusesc năpădise prin surprin­dere cu masse uriaşe şi copleşise hota­rele monarhiei noastre. Şi cu cât solda­ţii noştri au fost mai vechi în captivita­tea rusească, cu atât mai inteţit a fost dorul lor de casă şi de ţară, care i-a mânat şi i-a purtat pe jos săp­tămâni de a rândul prin pustiurile fftfpyVv'­sfrfrfffftzâoc fasoli, până ce au atins iarăş hotarele patriei iubite şi dorite. In faţa vetrei familiare, unde au fost aşteptaţi cu atâta dor şi iu­bire şi unde li se dă timp de re­creaţie o lună de zile, se dau uitării suferinţele trupeşti şi sufleteşti, în­durate în robia streinătăţii. Fost-au atinşi soldaţii noştri re­­întorşi din Rusia, de molima anar­hiei, propovăduită cu foc şi cu sa­bie de garda sângeroasă a revo­luţionarilor ruşi? Iată o întrebare, pe care şi-au pus-o cu multă grije şi şi-o pun toţi cei ce sunt chemaţi să privegheze asupra duhului de ordine şi disciplină, care a fost şi până a­­cum cheagul cel mai puternic al bra­vei noastre armate. Din fericire constatările făcute până acum dovedesc, că impresia, cu care s’au­ ales soldaţii noştri în faţa anarhiei şi ororilor revoluţiei ruseşti, este numai desgustul şi greaţa. E şi firesc să fie aşa, căci simţul trad­ţi­­onal de disciplină, care este trecut de veacuri în sângele soldaţilor noş­tri, nu poate fi clătit prin suflarea trecătoare a unei revoluţii streine, care nu poate inspira prin excesele sale decât scârbă. Soldaţii noştri s’au­­întors nemic­­lipsiţi şi curaţi sufleteşte, aşa cum au fost şi în momentul, când vijelia răs­­boiului i-a aruncat în prinsoarea duş­manului. Această constatare o putem face cu o deosebită satisfacţie în deosebi despre soldaţii noştri români întorşi din captivitatea rusească. Am avut prilejul să vorbim cu câţiva din preoţii noştri militari, cari au căutat să se coboare în sufletul soldaţilor noştri Români, reţinuţi deocamdată în spi­talele de carantină. Cu toţii au con­statat, că nici urmă nu se poate ve­dea la soldaţii noştri din cumplita vijelie sufletească şi morală, care de­vastează azi Rusia. Soldatul român a rămas tot ce­ a fost mai înainte : bun, cinstit şi su­pus şi singura dorinţă ce o are, este: să-şi revadă cât mai curând pe cei dragi ai săi, să avea ce s’a mai pe­trecut pe aici în absenţa lor şi să li­ se dea cărţi româneşti să cetească. Ceea ce i-a istovit mai mult în strei­­nătate, a fost dorul de casă şi dorul de cartea românească. Cărţi şi iarăşi ărţi româneşti şi mai ales cărţi de rugăciuni cer sol­daţii noştri reţinuţi în staţiunile de carantină. Este şi aceasta o dovadă din cele mai frapante, că pe lângă sen­timentul atât de puternic al iubirii de ţară, două sunt mai ales senti­mentele cari copleşesc sufletul sol­daţilor noştri : dragostea de cartea şi învăţătura românească şi dragostea a străbună faţă de biserică. Trimeteţi deci cărţi româneşti, care să potolească setea sufletească a soldaţilor noştri! Trimeteţi-le sau la adresa preoţilor noştri militari sau la adresa redacţiei noastre, care cu plăcere ia asupra-şi sarcina de a le transpune la locul de destinaţie. Tratativele s’au reluat din nou, după ce s’a înapoiat dela Iaşi plenipoten­ţiarul României. Consfătuirile dela Cotroceni se ţin în aceeaş sală, în care consiliul de co­roană hotărâse , în August 1916 In­trarea în acţiune a României, decla­rând răsboi monarhiei austro-ungare,­­ Pacea cu România. Tratatul de pace­­va fi subscris în câteva zile. Bucureşti 14 Martie. joi au fost reluate tratativele de pace cu România. După iscălirea tra­tatului preliminar plenipotenţiarul gu­vernului român, ministrul de justiţie Argentoianu, a plecat pentru câteva zile la Iaşi, ca să discute cu guver­nul român amănuntele păcii. In acest timp delegaţii puterilor centrale au discutat chestiile, cari pri­vesc interesele speciale ale aliaţilor. Este probabil, că în patru şe­dinţe se vor termina definitiv trata­tivele cu România. Berlin 14 Martie. Tratativele cu România se a­­firmă, că decurg în mod favorabil. Tratativele cu România. Distan­sa lui Marghiloman. Legătur mai strânsa politice și economice ca monarhia. București 15 Martie. Din cercuri politice bine infor­mate se comunică următoarele: Pacea ce se va încheia cu Româna, va fi mai mult decât un act obicinuit in­­ternaţion­al. Sfolit­ubârne,, ce le va a­­duce cu sine această pace, vor fi e­­senţiale. Conducerea politicei externe a României va trece în m­ânile acelor politiciani români, cari şi înaintea is­­bucnirei răsboiului au pledat în­tot­deauna cu toată sinceritatea pentru o cooperare armonică cu puterile cen­trale. Aceştia sunt Marghiloman, Carp I şi Stere. In ceea ce priveşte situaţia vii­toare a regelui Ferdinand, deocam­dată nu se­ poate afirma nimic cu si­guranţă. Nu este eschis însă, ca re­gele Ferdinand să-şi păstreze tronul. Este însă absolut eschis, ca politica externă a României să mai poată fi influenţată vre­odată de cârdăşia Bră­­tianu-Tache Ionescu-Mille etc. Este probabil, că aceşti autori ai dezas­trului României nici nu se vor mai înapoia în Ţară. Se afirmă cu multă probabilitate că, îndată după încheierea păcii se va forma un cabinet în frunte cu Mar­ghiloman. Misiunea acestui cabinet va fi să reia firul sănătos al politicei regelui Carol, cu scopul de a închega relaţiuni politice şi economice din cele mai trainice între România şi puterile centrale. » Contele Czernin, cel mai esce­­lent cunoscător al situaţiei din Ro­mânia, în decursul tratativelor, ce se urmează acum cu România, este însufleţit de dorinţa sinceră, ca pa­cea, ce se va încheia cu România, să nu jicnească amorul propriu al regatului român.

Next