Gazeta Transilvaniei, martie 1918 (Anul 81, nr. 25-37)
1918-03-03 / nr. 25
r 1 2 77 • 1/ ............................12 n Ttă g* TV V’ "'1 I l! ? v^,a fi h $§S, ,îfc g ra PI ! PP &Vg Im I Vv ^ m I fcUa i?vA ■■.. țîî ^ 2-4 l lSl^ll ftf fl.pi JM F . .'.r/3 ABONAMENTUL: ZSAL? POLITIC NATION:...., Rdacția și administrația: Strada Prundului Nr.5. Pe un an . ........................24 Coroane. Redactor responsabil: G. Crainic, inseratele se primesc la administraţie ........................... 7 „ Editura: Tipografia „Gazeta Transilvaniei", Preţul după tarif şi învoială. z 1 lună . . 2-56 cor. Numărul 12 bani. Strada Prundului Nr. 15. Manuscrisele nu se înapoiază. Daţi cărţi prsonerilor noştri întrşi din Ilusia. Ni se întorc prisonerii din Rusia şi între ei mulţi români. Vin cu miile prisonerii noştri din toate părţile fostului imperiu ţarist şi vor mai veni încă, căci numărul total al lor se poate evalua până la două sute de mii. Cei mai mulţi dintre ei au căzut în prinsoare rusească în prima perioadă a răsboiului, atunci, când tăvălugul rusesc năpădise prin surprindere cu masse uriaşe şi copleşise hotarele monarhiei noastre. Şi cu cât soldaţii noştri au fost mai vechi în captivitatea rusească, cu atât mai inteţit a fost dorul lor de casă şi de ţară, care i-a mânat şi i-a purtat pe jos săptămâni de a rândul prin pustiurile fftfpyVv'sfrfrfffftzâoc fasoli, până ce au atins iarăş hotarele patriei iubite şi dorite. In faţa vetrei familiare, unde au fost aşteptaţi cu atâta dor şi iubire şi unde li se dă timp de recreaţie o lună de zile, se dau uitării suferinţele trupeşti şi sufleteşti, îndurate în robia streinătăţii. Fost-au atinşi soldaţii noştri reîntorşi din Rusia, de molima anarhiei, propovăduită cu foc şi cu sabie de garda sângeroasă a revoluţionarilor ruşi? Iată o întrebare, pe care şi-au pus-o cu multă grije şi şi-o pun toţi cei ce sunt chemaţi să privegheze asupra duhului de ordine şi disciplină, care a fost şi până acum cheagul cel mai puternic al bravei noastre armate. Din fericire constatările făcute până acum dovedesc, că impresia, cu care s’au ales soldaţii noştri în faţa anarhiei şi ororilor revoluţiei ruseşti, este numai desgustul şi greaţa. E şi firesc să fie aşa, căci simţul tradţional de disciplină, care este trecut de veacuri în sângele soldaţilor noştri, nu poate fi clătit prin suflarea trecătoare a unei revoluţii streine, care nu poate inspira prin excesele sale decât scârbă. Soldaţii noştri s’auîntors nemiclipsiţi şi curaţi sufleteşte, aşa cum au fost şi în momentul, când vijelia răsboiului i-a aruncat în prinsoarea duşmanului. Această constatare o putem face cu o deosebită satisfacţie în deosebi despre soldaţii noştri români întorşi din captivitatea rusească. Am avut prilejul să vorbim cu câţiva din preoţii noştri militari, cari au căutat să se coboare în sufletul soldaţilor noştri Români, reţinuţi deocamdată în spitalele de carantină. Cu toţii au constatat, că nici urmă nu se poate vedea la soldaţii noştri din cumplita vijelie sufletească şi morală, care devastează azi Rusia. Soldatul român a rămas tot ce a fost mai înainte : bun, cinstit şi supus şi singura dorinţă ce o are, este: să-şi revadă cât mai curând pe cei dragi ai săi, să avea ce s’a mai petrecut pe aici în absenţa lor şi să li se dea cărţi româneşti să cetească. Ceea ce i-a istovit mai mult în streinătate, a fost dorul de casă şi dorul de cartea românească. Cărţi şi iarăşi ărţi româneşti şi mai ales cărţi de rugăciuni cer soldaţii noştri reţinuţi în staţiunile de carantină. Este şi aceasta o dovadă din cele mai frapante, că pe lângă sentimentul atât de puternic al iubirii de ţară, două sunt mai ales sentimentele cari copleşesc sufletul soldaţilor noştri : dragostea de cartea şi învăţătura românească şi dragostea a străbună faţă de biserică. Trimeteţi deci cărţi româneşti, care să potolească setea sufletească a soldaţilor noştri! Trimeteţi-le sau la adresa preoţilor noştri militari sau la adresa redacţiei noastre, care cu plăcere ia asupra-şi sarcina de a le transpune la locul de destinaţie. Tratativele s’au reluat din nou, după ce s’a înapoiat dela Iaşi plenipotenţiarul României. Consfătuirile dela Cotroceni se ţin în aceeaş sală, în care consiliul de coroană hotărâse , în August 1916 Intrarea în acţiune a României, declarând răsboi monarhiei austro-ungare, Pacea cu România. Tratatul de paceva fi subscris în câteva zile. Bucureşti 14 Martie. joi au fost reluate tratativele de pace cu România. După iscălirea tratatului preliminar plenipotenţiarul guvernului român, ministrul de justiţie Argentoianu, a plecat pentru câteva zile la Iaşi, ca să discute cu guvernul român amănuntele păcii. In acest timp delegaţii puterilor centrale au discutat chestiile, cari privesc interesele speciale ale aliaţilor. Este probabil, că în patru şedinţe se vor termina definitiv tratativele cu România. Berlin 14 Martie. Tratativele cu România se afirmă, că decurg în mod favorabil. Tratativele cu România. Distansa lui Marghiloman. Legătur mai strânsa politice și economice ca monarhia. București 15 Martie. Din cercuri politice bine informate se comunică următoarele: Pacea ce se va încheia cu Româna, va fi mai mult decât un act obicinuit internaţional. Sfolitubârne,, ce le va aduce cu sine această pace, vor fi esenţiale. Conducerea politicei externe a României va trece în mânile acelor politiciani români, cari şi înaintea isbucnirei răsboiului au pledat întotdeauna cu toată sinceritatea pentru o cooperare armonică cu puterile centrale. Aceştia sunt Marghiloman, Carp I şi Stere. In ceea ce priveşte situaţia viitoare a regelui Ferdinand, deocamdată nu se poate afirma nimic cu siguranţă. Nu este eschis însă, ca regele Ferdinand să-şi păstreze tronul. Este însă absolut eschis, ca politica externă a României să mai poată fi influenţată vreodată de cârdăşia Brătianu-Tache Ionescu-Mille etc. Este probabil, că aceşti autori ai dezastrului României nici nu se vor mai înapoia în Ţară. Se afirmă cu multă probabilitate că, îndată după încheierea păcii se va forma un cabinet în frunte cu Marghiloman. Misiunea acestui cabinet va fi să reia firul sănătos al politicei regelui Carol, cu scopul de a închega relaţiuni politice şi economice din cele mai trainice între România şi puterile centrale. » Contele Czernin, cel mai escelent cunoscător al situaţiei din România, în decursul tratativelor, ce se urmează acum cu România, este însufleţit de dorinţa sinceră, ca pacea, ce se va încheia cu România, să nu jicnească amorul propriu al regatului român.