Gazeta Transilvaniei, mai 1918 (Anul 81, nr. 49-61)

1918-05-01 / nr. 49

IIPoetul Gheorghe Coşbu­c 1866—1918. In aceste zile de praznic nesă­­turat al morţii, ce se urmează neîn­trerupt de patru ani de zile, ne-am familiarizat într’atâta cu ideea morţii, încât ne-am obicinuit a trece în faţa fiecărui mormânt nou, ca în faţa unui lucru necesar , comun şi de toate zilele. Orice suflet smuls din mijlocul nostru, ori­ce energie de viaţă ni­micită înainte de vreme ne doare şi acum , dar nu ne mistue, căci bel­şugul neepuisat de sentimente al su­fletului trebue rezervat pentru nouă emoţii, ce ni le aduce ziua de mâne. Şi totuş moartea neaşteptată a poetului Gheorghe Coşbuc ne doare adânc, ne cutremură şi ne lasă ne­consolaţi. Gheorghe Coşbuc, badea Gheor­ghe cum ne obicinuiserăm a-i zice în semn de dragoste mai intimă — câte amintiri nu evoacă acest nume şi câte idei nu face s­­ se concen­treze la suprafaţa conştiinţei noastre cernite ! Căci ce a fost şi ce simbolizează pentru noi numele şi opera poetică a lui Gheorghe Coşbuc? Gheorghe Coşbuc a fost : cel mai mare poet în viaţă, ce i-a avut până acum neamul românesc de pre­tutindeni; a fost : poetul, care a re­generat literatura română prin opera sa plină de sănătate şi viaţă după epoca bolnăvicioasă a epigonilor e­­minesciani ; a fost : cel mai mare scriitor, ce l-a dat patria noastră li­­teraturei române; a fost: cel mai mare poet, care a ştiut tălmăci în adevăr mentalitatea cumpătată, sănătoasă şi plină de vlaga a ţăranului român din Ungaria cu tot belşugul gingaş al inimei sale , dar tot el a fost apos­tolul, care a ridicat cel mai puternic protest al ţăranului impilat din Ro­mânia contra exploatării încâlnite a ciocoilor. Descendent al harnicilor grăni­­ţeri din părţile Năsăudului, badea Gheorghe a fost înainte de toate al nostru, al Românilor din Ungaria. A fost al nostru prin originea sa, prin opera sa și prin tot prisosul îmbelșugat al dragostei sale. Trecut deja în 1890 în România, — nu era vară lăsată de Dumnezeu, în care badea Gheorghe al nostru, să nu treacă dincoace pe plaiurile, pe cari a văzut lumina zilei pe cari şi le-a cântat, să nu ne facă un ceas de aleasă re­creaţie sufletească prin vorba sa în­ţeleaptă şi hazlie. Râsboiul mondial l-a găsit pe Coşbuc acasă la Bucureşti şi tăce­rea sa semnificativă din timpul cât a durat campania de agitaţie în presă şi pe străzi în contra monarhiei noa­stre, a fost un protest plin de înţe­les pentru cei ce au voit să-l înţe­leagă , iar campania nechibzuită şi cu sfârşit atât de tragic a anualei Române în contra acelei ţări, pe care el a iubit-o atât de mult, a trebuit să sgudue pe cel ce povestise cu atâta meşteşug povestea minunată a Coroanei de Oţel—până în adâncul inimei sale. Rămânerea sa la Bucu­reşti, alăturea cu I. Slavici, celălalt scriitor de seamă, ce i-a dat patria noastră literaturei române, şi după înfrângerea armatei române şi ocu­parea ţării prin puterile aliate, a fost alt protest în contra celor ce au învrăjbit cele două ţări învecinate, pe care el le îmbrăcase în atâta iubire. Moartea iubitului său fiu şi tra­gedia neamului românesc provocată de nişte oameni de nimic au fost fără îndoială cele două puternice e­­moţii, care au rupt înainte de vreme firul vieţii marelui şi neuitatului poet. Cu inima înfrântă ne plecăm în faţa mormântului proaspăt al nemuritorului poet! Despre împrejurările morţii poe­tului Coşbuc corespondentul nostru din Bucureşti ne comunică urmă­toarele : Joi după amiazi, la ora 1, a în­cetat din viaţă poetul George Coşbuc autorul „Firelor de Tort“ şi duioa­selor „Balade şi Idile“*, c­u care ma­rele poet şi-a cucerit locul printre fruntaşii literaturei româneşti. Ştirea a căzut ca un trăznet în mijlocul rudelor şi admiratorilor ma­relui nostru poet. Se ştia, în cercul intimilor săi, că poetul Coşbuc este suferind, mai mult abătut, de la trista nenorocire, care l-a lovit acum doi ani, când şi-a pierdut pe unicul său fiu. Pierderea copilului in împreju­rări atât de tragice i-a cauzat sufe­­rinţi nespuse, de cari nu a putut fi izbăvit decât în ceasul morţii. Miercuri fusese în oraş şi seara când s’a întors acasă, s’a simţit in­dispus. Familia, crezând că este ră­cit, s a reţinut în casă. Coşbuc a continuat în timpul zilei de joi să păstreze patul, stând de vorbă cu soţia sa, când pe la ora 1 şi jumă­tate, simţindu-se rău, a căzut în pat dându-şi sfârşitul, fără ca familia să fi avut cel puţin timpul de a chema în ajutor un medic. Marele nostru poet a murit în vârstă de 52 ani. Rămăşiţele sale pământeşti au fost ridicate de la lo­cuinţa defunctului, calea Plevnei 48. Sâmbătă 11 Mai­, la orele 4 d. a., şi au fost înmormântate la cimitirul Şerban­-Vodă. Tratatul de pace cu România. ’— Raport special al „Gaz. Trans". — Bucureşti, 9 Mai. (Urmare). Articolul VIII. Până la lămurirea stărei din Ba­ba­sarabia, forţele militare fluviale şi mari­time române se lasă cu întreg echipajul, şi armamentul lor, întru­cât echipajul nu trebue redus după articolul­­X. După a­­ceea, aceste forţe militare se vor readuce la starea obişnuită din timp de pace. De la aceasta se exceptează forţele militare fluviale trebuitoare pentru poliţia fluvială, şi forţele militare maritime pen­tru protecţiunea navigaţiunei comerciale pe Marea Neagră şi pentru stabilirea de că­i maritime curăţite de mine. îndată după semnarea tratatului de pace, aceste forţe militare fluviale se vor pune la dispoziţia organelor însărcinate cu poliţia fluvială, în baza unei convenţiuni deosebite. In­ ce priveşte forţele militare maritime, Comisi­­unea nautico-technică a Mărei Negre are dreptul de a dispune ; pentru stabilirea legăturei cu această Comisiune, i se va alătura un ofiţer de marină român. Articolul IX. Toţi oamenii aflaţi în armată şi în marină, cari în timp de pace au fost ocu­paţi în porturi sau la navigaţie, trebuiesc la demobilizare, să fie concediaţi cei din râi, ca să-şi poată găsi ocupaţiune în ac­tivitatea lor de mai înainte. Capitolul al treilea. Articolul X. România cedează Puterilor aliate Dobrogea până la Dunăre, şi anume între hotarul ei şi Marea Neagră, până la braţul Sf. Gheorghe. Puterile aliate vor avea grijă ca Ro­mânia să-şi capete o cale comercială asi­gurată la Marea Neagră prin Cernavoda- Constanţa. Bpaşelş Harţi I (14) Maiu SAR- -POLITIC NATIONAL Redacţia şi administraţia: Strada Prundului Nr. B. 24 Coroane, Redactor responsabil: G. Crainic. Editură: Tipografia „Ger­ta Transilvaniei” Strada Prundului Nr. iu. 2­56 cor. Numărul 12 bani. 1 lună Inseratele se primesc la administraţie.1 Preţul cupă tarif şi înrolată. _ Manuscrisuie nu se înanoiazâ.

Next