Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1919 (Anul 82, nr. 10-23)

1919-01-13 / nr. 10

lir. 10. Brașov, Duminecă, 13 (26) ian. 1919 Anul LXXX. . - — - -- ...............- -...................................................................... ......— - ____________________­_________________________________________________________________________ , Redacţia şi Administraţia Str. Prundului Nr. 15. iTele­fon 226._______ Zlsur politic n.su'ţion­.SLl ' ' I . • . Apare Sub conducerea unui comitet de redacţie. Abonamentul: Pe un an . .. . . . 72 Cor Pe V» »...................30 „ Pe 7. .........................38 „ Pe 1 lună....................6 „ Numărul singuratic. . 30 bani / « • ■ ’ ) Două tablouri. (c) La sate e pace ; valul zgu­duirilor vechilor temelii a trecut scurt şi repede, asemenea unui cutremur de pământ. Ţărănimea noastră a zvârlit brusc enorma povară, care-i apăsa umerii. . Ca o massă uriaşă, care se deşteaptă dintr’un somn le­­targic, s'a scuturat odată şi putre­gaiul s’a scurs la vale, întreg proce­sul de primenire a durat două zile. Acum e pace: ţărănimea româ­nească aşteaptă noile aşezări, aşteaptă să se înfiripeze noile întocmiri drepte. In multe ţinuturi nici-o administraţie oficioasă,­cea veche, cu sufletul în­cărcat de păcate, a plecat, înainte de-a fi alungată,­ cea nouă n’a sosit încă. Şi cu toate astea, în cele mai multe sate româneşti, resfirate pela poalele munţilor şi in văile largi şi mănoase ale rîurilor, cea mai desă­vârşită ordine:­­nici-un furt, nici-un omor! Poporul romanesc s’a manifestat în revoluţie ca massă, * şi a pornit pe ■ calea arătată de degetul lui Dumnezeu! Nici-unui om cinstit, de orice naţio­nalitate a­• fi fost, nu i­ s’a clintit nici-un fir de păr din cap! Dimpo­trivă­ s’au văzut cazuri de cea mai înaltă generositate ; au fost cruţaţi mişei, pe motivul, că au mulţi copii.­­ •• In această vijelie a primenirilor poporul românesc, când s’a manifestat ca forţă colectivă, a fost executorul unei voinţi dumnezeieşti : „vox po­pul­i, vox Dei“. In orientul Europei nu există alt popor, care să aibă minunatul lui echilibru sufletesc.­­ Al doilea tablou. La Sibiiu s’a întrunit congresul profesorilor români, tagma intelec­tuală, dela care emanează conştiinţa naţională şi razele de lumină, che­mate a împrăştia bura, ce acopere viitorul nostru. S’au întrunit mai mulţi, decât cum se aştepta. Ei, asupra cărora s’năpustit toată urgia asupririi streine şi de multe ori vinovata nepăsare a societăţii­­ româneşti, s’au adunat în un număr aşa de frumos, să dea soluţie celor mai grele probleme ale viito­rului nostru. In vreme ce atâţia moderaţi şi oportunişti ai vieţii noastre publice — cari îţi aruncau un zâmbet de com­pătimire, ori de câte­ ori le aminteai de realizarea apropiată a unui ideal­­ naţional, se îmbulzesc pretutindeni, căutând să fericească biata naţie ro­mânească cu inima lor seacă şi sim­ţirea lor de ghiaţă, — modestul corp didactic a rămas la locul său. Nici­­unul n’a urcat treptele ministeriilor în vederea căpătuielii, ci fiecare a ră­mas la catedra sa. Adunaţi în congres, ei n-au a­­runcat recriminări celor, cari i-au ne­dreptăţit, n-au linguşit pe cei, cari sunt azi puternici şi n-au cerut nimic ce nu li-ar compete. Au rămas oamenii şcoalei—chiar şi în această atmosferă prea încăr­cată de bunătăţi­ în perspectivă, când atâţia oameni şi-au pierdut bunul cumpăt şi dreapta măsură! S’au ocupat numai de proble­mele şcoalei şi niciodată nu s’a vă­zut o corporaţiune, care să discute cu mai multă seriozitate şi demnitate , niciodată nu s a văzut un congres, în care să domnească mai multă în­ţelegere a problemelor şi un acord mai perfect. Niciodată o tagmă inte­lectuală nu s-a manifestat mai înăl­ţător, decât dascălii români din Ar­deal. Azi, când pe ruinele unor aşe­zări nedrepte, avem să clădim un stat nou şi să întemeiem o viaţă dreaptă şi cinstită, sufletul nu-i plin adesea de îngrijorare : vom avea oare tăria, să ne arătăm vrednici de în­crederea, ce s’a pus în noi ? Văzând oastea formidabilă, ieşită ca din pământ, a celor, cari dau asalt la posturi cu leafa grasă şi cu munca puţină, o dureroasă umbră de în­doială ne cuprinde sufletul. Dar oricine a văzut cele două tablouri, are ferma credinţă în pu­terea de viaţă a neamului nostru . Congresul profesorilor români. Şedinţa a IlI-a (r) Dl preşed­inte Andrei­u Bârseanu îna­inte de a începe desbaîterile, atrage aten­ţiunea congresului, să-şi aducă aminte şi de dascălul dascălilor, care mai mult a contribuit la înfăptuirea unităţii neamului românesc, de dl Nicolae Iorga. Crede că nu va fi numai un act de curtoazie, ci o datorie a congresului să-i urăm viaţă în­delungată şi să ne esprimăm mulţămitele şi adânca noastră recunoştiinţă pentru în­treaga lui activitate. Propune să se tri­mită următoarea telegramă, pe care congresul o primeşte cu mari ovaţii. Dinu Nicolae Iorga Bucureşti. Congresul profesorilor români din­­ Ardeal, salută cu dragoste, recunoştiinţă şi admiraţiune pe marele cugetător, mun­citor şi îndrumător a! neamului dascălii, dascălilor, model de cinste şi devotament pentru binele obştesc, dorindu-i viaţă în­delungată şi fericită spre bucuria şi ‘ folo­sul întreg neamului românesc. Presidentul Andrei Bârseanu. IV. Cursul pregătitor pentru profesori.­­ Dl raportor Precup, arată căile ş mijloacele cum s’ar putea recruta numărul profesorilor necesari pentru ocuparea su­telor de cutrede, ce vor deveni vacante cu preluarea tuturor liceilor de stat, din centrele cu majoritate română. Dl Precup propune, ca în primul rând să fie aplicaţi de profesori toţi absolvenţii de 4 semestre la facultatea fi­lozofică, cu îndatorirea ca ulterior să-şi completeze studiile şi să-şi facă exa­menele. b) Pot fi aplicaţi pe noua carieră absolvenţii de teologie şi preoţii tineri cu ■ aptitudini literare mai­ pronunţate. A­­ceştia trebue să facă 2 cursuri pregăti­toare: unul practic, altul teoretic. Adecă deja în anul acesta, să fie împărţiţi pe la cele 5 licee pe cari le avem, să iee parte la orele profesorilor de­­specialitate, în cari voesc să se specializeze. Iar în vară se vor ţinea cursuri teoretice la universi­tatea din Bucureşti, Iaşi şi Cernăuţi, la care cursuri vor fi siliţi să iee parte. La sfârşitul acestor cursuri vor face un e­­xamen, iar pe baza certificatului primit, Consiliul dirigent să­­ poată aplica de pro­fesori, pe timpul acesta de tranziţie. . . c) profesorii români aplicaţi la şco­lile străine în număr de 40—45, să fie

Next