Gazeta Transilvaniei, aprilie 1919 (Anul 82, nr. 75-84)

1919-04-16 / nr. 75

t Recacha şi Administraţia Str. Prundului Nr. 15. Telefon 226. ORGAN POLITIC NAȚIONAL. A psi'e­rm. fie­care si d­e Ivloiul, îfi Srasor. Il il Hi!!' Anul 80. Pis*. 75. Bani 20­­40 files*i$ magnăsnal fUercwri BS AppiBie E310. Abonamentul: S f/1 8n................................................. Cor. 16 U »................................................. -------.. ....... __ Inserțiuni de ipX tarif. " Să-i desrobim! In săptămâna patimilor ne gân­dim la patimile Neamului nostru. Ne gândim la fraţii noştri din teritoriile neocupate încă, şi cu inima strânsă de durere vedem că n’a tre­cut dela ei paharul suferinţelor grele şi sunt lăsaţi pradă desorientării şi mintea lor este privată de orice per­spectivă luminoasă a zilei de mâne. Durerea lor se repercutează cu pu­tere în sufletul nostru, al fraţilor liberi cari suntem îndatoraţi a aduce toate sacrificiile ce le-ar cere desro­­birea lor. In trecutul apropiat avem câteva probe decisive că se încearcă o în­torsătură nouă a lucrurilor, şi cre­dem că speranţele noastre nu se vor fărâmiţi iarăş în vânt. Din tele­gramele ultime se evidenţiază hotă­­rîrea ententei de a arunca forţe nouă militare pe front, realizând acel cordon sanitar contra epidemiei bol­­şeviste. Acesta ar fi un prim indi­ciu de ameliorare a situaţiei. Hotă­­rîrea aceasta a întârziat cam mult, la Versailles s’a bagatelizat primejdia bolşevistă, în loc ca să se lucreze expeditiv şi eficace. Trăgăneala şi zăbava zădărnicesc roadele victoriei aşa de scump plătite. Acum a sosit ora supremă când numai iniţiativa repede şi hotărîrea energică pot salva fructele triumfului aliaţilor. Neamul românesc solidarizat ne deplin cu marii săi an­­­ţi, este gata de toate jertfele în lupta de desro­­bire a omenir­ii din cătuşilor vechii lumi şi gata să facă front bandelor bolşeviste. S’a dovedit un element de ordine şi disciplină în tabăra ali­aţilor. Şi a mers aşa de departe cu solidaritatea sa încât a stat cu totul la dispoziţia ententei şi şi-a sacrifi­cat propriile sale interese. In timp ce Cehii n’au respectat nici o poruncă de sus, ci cu forţa armei au cucerit întreg teritoriul din nordul Ungariei pe care-l revendi­cau pentru republica ceho-slovacă, creind o linie demarcaţională care să congrureze cu hotarul etnic-politic, şi în timp ce Sârbii au tras dungă peste condiţiile armistiţiului de la Belgrad. Introducând administraţie sârbească în Bacica şi Bănat. Ro­mânii s’au oprit la o linie demarca­ţională artificială şi au suportat cu o durere înăbuşită masacrele ungu­reşti şi suferinţele fraţilor bănăţeni, calvarul unui milion şi jumătate de Românii. O întorsătură trebuie să vină. Generalul d’Besperey a trecut pe la Bucureşti şi a cercetat frumosul oraş Timişoara. Se va fi convins singur de defectuositatea armistiţiului de la Belgrad încheiat cu aventurierul Kă­­rolyi. Ca un al treilea indiciu de o ameliorare a situaţiei putem consi­dera şi vizita popularului nostru prinţ moştenitor Carol, care şi-a in­spectat trupele ce vor să plece pen­­tru ca să desăvârşească opera între­girii României tuturor Românilor. Ardealul răsună de chiotele oastei tinere care pleacă pe câmpul datoriei, ducând cu ei toate speranţele îm­plinirii idealului naţional. Nu mai putem aştepta. Nu mai putem jertfi pe fraţi. Trebuie să-i scoatem din întunericul de azi şi să ni-i redăm Libertăţii. Să-i desrobim! Ententa nu poate decât să aprobe pasul nostru, pentru că întregindu-ne xrfy-r» fi .rnuîţ: c: -asi- col cari ne punem în serviciul realizării unei lumi mai bune, unei umanităţi mai desăvârşite. Se apropie Paştile, sărbătoarea învierii. Să se apropie cât mai în­­grabă şi sărbătoarea învierii naţio­nale şi să înceteze bejenia şi pătimirea fără sfârşit a Neamului Românesc de pretutindeni. însufleţiţi de căldura idealului nostru avem datoria colectivă să ne strângem rândurile, să ne so­lidarizam, să jertfim totul pentru armata ce pleacă să-şi împlinească sfânta chemare a desrobirii fraţilor. Ne purificăm? S’a tot vorbit, că în noua organizare naţională şi socială, se vor elimina toate acele elemente, a căror conduită, şi ina­­inte de răsboiu şi în cursul răsboiului, a fost imcomp­atibilă cu demnitatea naţională. S’a vorbit, dar nu s’a înfăptuit şi azi vedem sfidând din şeaua funcţiilor lor publice pe toţi tovarăşii şi argaţii lui Mangra- Vlaicu. Pare­ ca s’a aşternut un val gros de uitare peste toate iscăliturile faimosului manifest al lui Mangra, în care România se blăstăma şi afurisia, în care se vorbea că nouă Românilor nu ne trebue unire cu Ţara Românească. Căci vedem mai toate acele nume mai cunoscute figurând în toate organizaţiile nouă, nu i-a tras nume de mânecă când vorbeau cu gura plină de ideal, de naţiune, de unire. Din contră îi vedem la locurile de cinste toţi figurează în „Marele Sfat Naţional", precum au fi­gurat în consiiile şi gărzile naţionale. Se poate, ba sigur, că acele iscălituri erau forţate ; s’au făcut în faţa alternativei: închisoare, deportare ori iscălire. Ei şi ? ’’’’Bace Cehii şi Sârbii au ştiut să devie martiri, noi să nu putem arăta nici un nume la fel ? Dar dacă se uită aşa repede, aşa de complect, atunci ce să zică acei, cari au ajfeit, cari au dus într’adevăr calvarul? Atunci cum n’o să capete nas, cum o să-i ţoaă scoate şi pune în cămara cu vechi­­u­ri pe ceilalţi, pe cei cari şi-au făcut un ntoscrîp din exploatarea pentru­­ pentru autoritate politică — naţionale ? Atunci să nu mai vorbim de pu- Hé-jie îmbrăţişăm toţi, să ne reiaşi troacă. rei s­uîur ::di? Au scris şi alte ziare — ş­-ia văzut oricine a trecut pe la Sibiiu — de acei neofiţi români cari reiau şi roesc în jurul Consiliului Dirigent şî cari nici ei nu ştiau că au fost români mai înainte ,pri cari de multe ori în cursul războiului o uita­seră. Li s’a zis „Români de contrabandă", cu dreptate. Aceasta nu i-a durut, ci aceş­tia sânt tot aşa de bine primiţi la sânul cald al naţiunei (adecă la bugetul ei) ca şi ceilalţi ; sau poate mai bine, căci ei ştiau da’ din coate şi răzima de toate in­tervenţiile.* * * Intre românii, cari îşi pot zice că nu sânt de contrabandă, sânt Voluntarii cari au trecut din Rusia în armata română. Am fost sărbătoriţi în Moldova, ni s’au spus vorbe bune şi acasă. Vom fi făcut ispravă mare sau nu cu voluntăria, asta e altă socoteală şi timpul va arăta marea însemnătate poli­tică ce-a avut o. In tot cazul noi, ofiţerimea, şi soldaţi, ne-ara înscris în şirul luptăto­rilor pentru ideal în vremea când, aici a­­casă se făceau iscăliturile vlădicilor şi căpeteniilor pe manifestul lui M­angra, pe vremea când cădeau Bucureştii, pe vremea când Frmn­ta Română era aproape distrusă desorganizată, pe vremea când se părea că lumea e deja îngenuncheată la picioa­rele Kaiserului. „Tovarăş­i" noştri mai „cuminţi", cari mi-şi „călcau jurământul", caii nu înţelegeau de ce ne îmbulzia la piem­rea sigură, ne numeau „aventurieri," „descreieraţi", „trădători", şi-şi pregâtiau notiţele, scriau „protocoale" pe cari le trimeteau celor în drept de acasă, ca să ne confişte averile, să­ ne închidă fa­­mile­le... A trecut vremea, aceşti „buni Ro­ mâni" au ajuns acasă înaintea noastră, cari umblarăm toate colţurile Moldovei şi Basarabiei, sub „pacea" lui Marghi­loman. Ajunşi şi noi acasă, am găsit atâţia dintre delatorii noştri .­dintre credincioşi­i u. k. comandanţi d­e gărzi naţionale româneşti, aciuiaţi prin birourile ministe­rului român de răsboiu, sau conducători de neam, în funcţii de frunte şi de în­credere. Nu pot să nu dau câteva nume, repre­zentative (în „cartea Neagră” a corpului voluntarilor avem o colecţie întreagă de nume ilustre, cari vor avea onoarea de a fi cunoscute la timpul său). Astfel Di Emil Lăzăroiu, locotenent în Rusia cel mai aprig strângător de pro­cese verbale în contra „Trădătorilor", care — între altele — m’a denunţat şi pe mine la Regimentul meu, pe urma cărui denunţ, s’a pornit acţiune d’ felségarulas", — a avut onoarea să fie comandantul gărzii naţionale din Orăştie, mult lăudat. Un Domn locotenent Precup (nu a­­gronomul Victor Precup de la Blaj, care încă a rămas „credincios") a desco­perit că el era ungur care a făcut tot ce i-a stat în putinţă în lagărul din Omsk — şi a putut muri — să pi esenţe pe ro­mânii cari se înscriseseră voluntari şi cari nu arareori nu mai erau siguri, că nu vor fi schinghiuiţi de tovarăşii maghiari ai domnului Precup. Acesta nu l’a împie­decat s­ă fie persona grata, om de în­credere, al unora d­in Consiliul dirigent. Lui i s’a făcut deosebita onoare de a fi cu­rierul Consiliului înaintea Maiestăţii Sale care a stat la masă şi la sfat la Iaşi, ca la Sibiu cu generali, miniştri etc. şi care a fost sărbătorit şi la Blaj,unde a sosit cu aeroplanu de la Iaşi. Trecem peste pleiada atâtor ofiţeri de carieră ca mai puţin importantî, ,ca’ să vorbuesc de mai­ multe nume din categoria acelor favorizaţi ai soartei, de sarea pă­mântului, cari sânt avocaţii. Noroc cu „Marele Sfat", acest, congres al avoca­ţilor, astfel n’am fi aflat că aceştia re­prezintă aproape în totalitate nu numai politica naţională ci toată viaţa noastră obştească culturală şi economică! Câteva nume din această tagmă, dintre cei ce s’au întors din prinsoare: Dl av. Iustin Nestor, a venit până la Darniţa, unde eram concentraţi volu­n­­tarii şi de aici s’a întors iar în Rusia, căci doar el nu venise să lupte, ci pentru vr­o funcţie (grasă se înţelege). A fost însă membru în consiliul naţional din Blaj, a­­lături de Dănilă Szabol, care nu s’a sin­chisit nici atâta să vie la Darniţa. Acesta în schimb a primit onoare şi mai mare şi e între membrii Marelui Sfat. Dl Teodor Sbârcea, avocat Topliţa, întors nu ca voluntar, e ceva ca prim­­p­re­tor. . Iar Dnul Ioan Harşia din Reghinul săsesc, sufletul delatorilor şi cel I mai mare propagandist contra voluntarilor din ora­şul Taritin, s’a trezit tocr­ai în Marele Sfat, căci doar şi el a valoarea representativă adevărată a luptelor noastre din trecut şi viitor. Unde eşti, dascăle Vasile Meştere, că numai tu lipseşti? De sigur, ca ’„marele iezuit", te-ai fi învrednicit de „şi mai ma­re". Căci Tu ne-ai numit „aventurier", şi Tu Te-ai întors dela Dorniţa, unde nu se dau slujbe; căci doar tu ai’fert între „Ma­rile valori reprezentative..." * * * De s’gur cei chemaţ’ nu au avut cu­noştinţa de aceşti membri ai „cărţii negre," deşi puteau şi trebuiau să ia cunoştinţă dela Centrul Corpului Voluntarilor, ’ cari funcţionează în Sibiiu. Dar oare nu e o discalificaţie pentru oricare intelectual, că s’a întors din Rusia fără a trece prin vo­luntariat? Oare nu putem cere noi. Volun­tarii să nu fim jigniţi prin punerea alătu­rea de acei, cari ne-au batjocor­t, ne-au denunţat şi în cazul cel mai bun, ne-au declarat nebuni şi aventurieri? Voluntarii au fost mobilizaţi, fără deosebire de etate, deşi n’au stat acasă decât câteva săptămâni ; tiu pot ei cere să se revoace toate numirile şi să nu se fa­că în viitor nici una aita de persoane cari au fost prinşi şi nu au devenit voluntari. Dacă nu li s’a făcut altă favoare politică , înţeleg împământenirile şi despăgubi­rile, cari sunt egale pentru toţi să li se împlinească această favoare negativă. Să fie puşi aceştia la locul lor, mai după uşă, nu în fruntea bucatelor. Şi dacă voim să nu sufere ordinea morală în noul nostru stat, dacă voim să ne „purificăm", aceasta să se facă con­sequent şi să înceapă de la capetele mari. Dr. Pompiliu Nistor. Assail Cine n’a auzit de „Junii" din Braşov? Cine n’a auzit de aceşti flăcăi chipeşi, cari înfioraţi de duhul învierii, animaţi de sunetele sfintei Surle, îmbrăcaţi în port românesc încingeau la Paşti o horă voi­nicească, bătătorind pământul cu cişmele, despicând văzduhul cu buzduganul, împrăş­tiind veselie şi dor de vitejie, cari ca nişte Feţi-frumos, îmbrăcaţi în cămeşi cusute cu fluturi şi fir, ce străluceau în bătaia Soa­relui, pe cai sprinteni, coborau „Dintre Pietri" cântând şi chiuind, făcând ca moni­­mele noastre să tresară de mândrie şi smulgând străinilor strigăte de admiraţie!... Ce farmec dădeau aceşti Junii săr­bătorilor de Paşti !— Dar au­ fost şi Paşti lipsite de acest farmec. Cât de triste au fost acele sărbători. Junii nu mai erau în­ Braşov sângerau pe câmpul de luptă, iar cei de acasă, îndureraţi, chinuiţi şi a­­supriţi nu mai simţiau seninătatea­ zilelor mari, ci cu mai multă ardoare implorau scutul Celui de sus pentru iubiţii înde­părtaţi, putere pentru sfărâmarea jugului, ce devenise prea greu pentru noi. Ruga ne-a fost ascultată. Suferinţele ne-au fost răsplătite mai bogat decum în vis am fi crezut vre­odată. Eroii şi-au pri­mit răsplată, mameie-copiii, surorile-fraţii, natura-haina-i dumnezeiască, iară Paştile noastre — farmecul. — Da vom vedea ia­răşi pe dragii noştri Junii. Vor apărea iarăşi în mândrul lor port, cu privirea de învingători, cu fruntea de eroi. Vor în­tinde hora — Hora Unirei, vor bătător pământul — astăzi al nostru, vor cânta— „Christos a înviat" şi vom înţelege că a­­devârat a înviat, vait. 'tt. Şovinismul „bolşevicilor ghiari, a­ma- Ungurii, chiar sub noua rer formă de stat, nu încetează a nega drepturilor noas­tre naţionale. Bela Kun, comisarul poporal pentru­ afacerile externe, in declaraţiunile pe cari le-a făcut reprezentanţilor presei a spus între altele : „Consiliul dirigent re­voluţionar al guvernului sovietelor ma­ghiare nu stă pe baza integrităţei te­ritoriale. ■ ’ „Dar — adaose sovietistul Bela Kun— se declară împotriva ori­cărei revoluţiuni care ar urmări o politică imperialistă de cucerire . Ştiţi cine urmăreşte această politică imperialistă de cucerire ? Românii­ zbiară ungurii în presa lor din Budapesta şi străinătate, înţelegeţi clar spiritul nouei revoluţii care aşează un guvern sovietist cu aceiaşi tendinţă de a menţine Ardealul şi ţările liberate de sub dom­inaţiunea maghiară. Dar Kun Bela ignorează drepturil româneşti şi atunci când propune, parai­ cu întrunirea conferinţei dela Paris, inst­ruirea unei comisiuni a reprezentant' republicei austro-germane, ai repulî ceho-slovace şi ai regatului iugo­slav,­­ să clarifice destinele privitoare la grane politice ţărilor formate din fosta­­Aust. Ungarie, înţelegeţi ca de Ardeal nu poate fi vo­ba, de oare­ce nici când ei nu vor recu­noaşte eliberarea lui. Sentimentele şoviniste aie sovieteio, din Ungaria s’au dovedit şi cu refuzu­l de a recunoaşte noua linie de demarcaţie, — ceea­ ce dă foc unei intervenţii miliare de­parte a aliaţilor şi a noastră. Să fim deci lămuriţi: nici-odată' nici sub vre-o formă de stat, Ungaria va recun.DHr.r- \ singuri trebue să le ştim apăra dună le-am cucerit cu atâtea jertfe, ! ‘ ' X. 1 ■ TELEGRAMELE ZILEI. Serviciul nostru telefonic şi telegrafic. 5 divizii notar greş­eşti peatru teratas. Din Atena se anunţă că eri a plecat de la Pireu 5 divizii trupe greceşti pentru Ucraina. In Portul Pireu se aflau ministrul de războiu grec, mareşalul palatului şi ministrul de externe. Toate trupele sunt echipate cu cel mai modern material de război. La infanterie fie­care al 2-lea soldat are o mitralieră. Vienne — Generalul grec Paraschivo­­polos ce se afla la Constantinopol a fost numit șef al statului m­ajor grec. In locul său vine la Constantinopol Stravropolitis. ( Ag. Dacia). Retarmrea «tarsa-SEtai taatateacc­a­­siliatai ds patren. Vierna. Staţia radio-telegrafică din El­veţia anunţă din Paris că în şedinţa sa ul­timă Consiliul de patru s’a ocupat cu de­zarmarea Germaniei. La tratative au luat parte ministrul de războiu al Statelor­ Unite, secretarul de stat la război, gen. Parsing şi generalii Man­or şi Denich Ungarii retaşi aonaifuos aliaţilor. Viens. O misiune interaliată care fu­sese trimisă ori la Budapesta pentru a pro­voca guvernul revoluţionar să îndeplinească ordinele puterilor aliate s’a întors la Viena. Guvernul ungar refuză îndeplinirea ordinelor şi declara că nu recunoaşte pu­terile antantei. O mare laStâat esre bolşevică. Paris. Din Omsk se anunţă, că tru­pele bolşeviste au suferit o înfrângere com­plectă l­a Tarnopel. Bolşeviştii numără 45000 morţi, 160­0 prizonieri, 218 trenuri calibru greu,8062 mitraliere, 14 tunuri blin­date, 3 vagoane cu material telegrafic, şi telefonic şi alt material de războiu pierdut. (Ag. Duc­a.) &asa româno-polonă." Paris. Ziarul , La Frace libre" în ar­ticole­ de rond se ocupă cu alianța română­­polon delegate a Poloniei sosită la Pans, a declarat, că Polonia va forma un cordon entrai, care se va întinde de la Marea attică până la Marea Neagră. Pentru ca acest cordon să poată fi întări­­re datoria, să realizeze cât Polonia, Ceho-Slovacia și Pr Granițele acestor comune. Itapie latre te Viena. Biroul nunţă că între trupele cel bandele maghiare a fost rupte în apropierea oraşului Rab. Ungurii au avut 45 morţi, U­nieri, 12 mitraliere şi alte materiale Cu, în mânile Ceho­slovacilor. Efataţelegeri taire Sârb şi Msaai negreai. Bucureşti, primeşte din Salonic ştire Muntenegrenii au adresat al doilea men­ riu Conferinţei da pace prin care sa piars împotriva trupelor sârbeşti cari comit ja­furi, omoruri şi orori îmipotriva popula­ţiei muntenegrene. Dupâ cum se vede neînţelegerile din­tre sârbi şi muntenegreni devin tot mai acute. SLesnia Băn­aSsSsîS ta gafa ist pase. Bucureşti. Ştiri sosite din Paris spun, că comisiunea de patru a discutat Sâmbătă chestiunea Bănatului. Desbaterile au continuat Luni. Greutăţile esîxtente s’au înlăturat. Divergenţele de păreri se crede ca aplanate cât de curând Tlaat acordat Belgiei. Paris. Congresul de patru a decis, ca ţinutul Malmede cu împrejurimele să aparţină Belgiei. Laosialul Staassz Petala la Bh­­eisrestî. Bucureşti. Generalul francez Petain a sosit la Bucureşti. Generalul Petain care va fi primit în audienţă de Regele, Ferdinand, este etaşat generalului Ber­­therot, ravalafla ta Aspasaala. Viena. Corespondentul ziarului Tares anumă că în Germania o nouă re­­volta este imanentă. In locul Spartachiş­­tiior s’au format sindicaliştii cari lucrează la nimicirea industriei şi la împiedecarea muncei. Conform telegramelor corespondat- o­ k

Next