Gazeta Transilvaniei, aprilie 1919 (Anul 82, nr. 75-84)
1919-04-16 / nr. 75
t Recacha şi Administraţia Str. Prundului Nr. 15. Telefon 226. ORGAN POLITIC NAȚIONAL. A psi'erm. fiecare si de Ivloiul, îfi Srasor. Il il Hi!!' Anul 80. Pis*. 75. Bani 2040 files*i$ magnăsnal fUercwri BS AppiBie E310. Abonamentul: S f/1 8n................................................. Cor. 16 U »................................................. -------.. ....... __ Inserțiuni de ipX tarif. " Să-i desrobim! In săptămâna patimilor ne gândim la patimile Neamului nostru. Ne gândim la fraţii noştri din teritoriile neocupate încă, şi cu inima strânsă de durere vedem că n’a trecut dela ei paharul suferinţelor grele şi sunt lăsaţi pradă desorientării şi mintea lor este privată de orice perspectivă luminoasă a zilei de mâne. Durerea lor se repercutează cu putere în sufletul nostru, al fraţilor liberi cari suntem îndatoraţi a aduce toate sacrificiile ce le-ar cere desrobirea lor. In trecutul apropiat avem câteva probe decisive că se încearcă o întorsătură nouă a lucrurilor, şi credem că speranţele noastre nu se vor fărâmiţi iarăş în vânt. Din telegramele ultime se evidenţiază hotărîrea ententei de a arunca forţe nouă militare pe front, realizând acel cordon sanitar contra epidemiei bolşeviste. Acesta ar fi un prim indiciu de ameliorare a situaţiei. Hotărîrea aceasta a întârziat cam mult, la Versailles s’a bagatelizat primejdia bolşevistă, în loc ca să se lucreze expeditiv şi eficace. Trăgăneala şi zăbava zădărnicesc roadele victoriei aşa de scump plătite. Acum a sosit ora supremă când numai iniţiativa repede şi hotărîrea energică pot salva fructele triumfului aliaţilor. Neamul românesc solidarizat ne deplin cu marii săi anţi, este gata de toate jertfele în lupta de desrobire a omenirii din cătuşilor vechii lumi şi gata să facă front bandelor bolşeviste. S’a dovedit un element de ordine şi disciplină în tabăra aliaţilor. Şi a mers aşa de departe cu solidaritatea sa încât a stat cu totul la dispoziţia ententei şi şi-a sacrificat propriile sale interese. In timp ce Cehii n’au respectat nici o poruncă de sus, ci cu forţa armei au cucerit întreg teritoriul din nordul Ungariei pe care-l revendicau pentru republica ceho-slovacă, creind o linie demarcaţională care să congrureze cu hotarul etnic-politic, şi în timp ce Sârbii au tras dungă peste condiţiile armistiţiului de la Belgrad. Introducând administraţie sârbească în Bacica şi Bănat. Românii s’au oprit la o linie demarcaţională artificială şi au suportat cu o durere înăbuşită masacrele ungureşti şi suferinţele fraţilor bănăţeni, calvarul unui milion şi jumătate de Românii. O întorsătură trebuie să vină. Generalul d’Besperey a trecut pe la Bucureşti şi a cercetat frumosul oraş Timişoara. Se va fi convins singur de defectuositatea armistiţiului de la Belgrad încheiat cu aventurierul Kărolyi. Ca un al treilea indiciu de o ameliorare a situaţiei putem considera şi vizita popularului nostru prinţ moştenitor Carol, care şi-a inspectat trupele ce vor să plece pentru ca să desăvârşească opera întregirii României tuturor Românilor. Ardealul răsună de chiotele oastei tinere care pleacă pe câmpul datoriei, ducând cu ei toate speranţele împlinirii idealului naţional. Nu mai putem aştepta. Nu mai putem jertfi pe fraţi. Trebuie să-i scoatem din întunericul de azi şi să ni-i redăm Libertăţii. Să-i desrobim! Ententa nu poate decât să aprobe pasul nostru, pentru că întregindu-ne xrfy-r» fi .rnuîţ: c: -asi- col cari ne punem în serviciul realizării unei lumi mai bune, unei umanităţi mai desăvârşite. Se apropie Paştile, sărbătoarea învierii. Să se apropie cât mai îngrabă şi sărbătoarea învierii naţionale şi să înceteze bejenia şi pătimirea fără sfârşit a Neamului Românesc de pretutindeni. însufleţiţi de căldura idealului nostru avem datoria colectivă să ne strângem rândurile, să ne solidarizam, să jertfim totul pentru armata ce pleacă să-şi împlinească sfânta chemare a desrobirii fraţilor. Ne purificăm? S’a tot vorbit, că în noua organizare naţională şi socială, se vor elimina toate acele elemente, a căror conduită, şi inainte de răsboiu şi în cursul răsboiului, a fost imcompatibilă cu demnitatea naţională. S’a vorbit, dar nu s’a înfăptuit şi azi vedem sfidând din şeaua funcţiilor lor publice pe toţi tovarăşii şi argaţii lui Mangra- Vlaicu. Pare ca s’a aşternut un val gros de uitare peste toate iscăliturile faimosului manifest al lui Mangra, în care România se blăstăma şi afurisia, în care se vorbea că nouă Românilor nu ne trebue unire cu Ţara Românească. Căci vedem mai toate acele nume mai cunoscute figurând în toate organizaţiile nouă, nu i-a tras nume de mânecă când vorbeau cu gura plină de ideal, de naţiune, de unire. Din contră îi vedem la locurile de cinste toţi figurează în „Marele Sfat Naţional", precum au figurat în consiiile şi gărzile naţionale. Se poate, ba sigur, că acele iscălituri erau forţate ; s’au făcut în faţa alternativei: închisoare, deportare ori iscălire. Ei şi ? ’’’’Bace Cehii şi Sârbii au ştiut să devie martiri, noi să nu putem arăta nici un nume la fel ? Dar dacă se uită aşa repede, aşa de complect, atunci ce să zică acei, cari au ajfeit, cari au dus într’adevăr calvarul? Atunci cum n’o să capete nas, cum o să-i ţoaă scoate şi pune în cămara cu vechiuri pe ceilalţi, pe cei cari şi-au făcut un ntoscrîp din exploatarea pentru pentru autoritate politică — naţionale ? Atunci să nu mai vorbim de pu- Hé-jie îmbrăţişăm toţi, să ne reiaşi troacă. rei suîur ::di? Au scris şi alte ziare — ş-ia văzut oricine a trecut pe la Sibiiu — de acei neofiţi români cari reiau şi roesc în jurul Consiliului Dirigent şî cari nici ei nu ştiau că au fost români mai înainte ,pri cari de multe ori în cursul războiului o uitaseră. Li s’a zis „Români de contrabandă", cu dreptate. Aceasta nu i-a durut, ci aceştia sânt tot aşa de bine primiţi la sânul cald al naţiunei (adecă la bugetul ei) ca şi ceilalţi ; sau poate mai bine, căci ei ştiau da’ din coate şi răzima de toate intervenţiile.* * * Intre românii, cari îşi pot zice că nu sânt de contrabandă, sânt Voluntarii cari au trecut din Rusia în armata română. Am fost sărbătoriţi în Moldova, ni s’au spus vorbe bune şi acasă. Vom fi făcut ispravă mare sau nu cu voluntăria, asta e altă socoteală şi timpul va arăta marea însemnătate politică ce-a avut o. In tot cazul noi, ofiţerimea, şi soldaţi, ne-ara înscris în şirul luptătorilor pentru ideal în vremea când, aici acasă se făceau iscăliturile vlădicilor şi căpeteniilor pe manifestul lui Mangra, pe vremea când cădeau Bucureştii, pe vremea când Frmnta Română era aproape distrusă desorganizată, pe vremea când se părea că lumea e deja îngenuncheată la picioarele Kaiserului. „Tovarăşi" noştri mai „cuminţi", cari mi-şi „călcau jurământul", caii nu înţelegeau de ce ne îmbulzia la piemrea sigură, ne numeau „aventurieri," „descreieraţi", „trădători", şi-şi pregâtiau notiţele, scriau „protocoale" pe cari le trimeteau celor în drept de acasă, ca să ne confişte averile, să ne închidă familele... A trecut vremea, aceşti „buni Ro mâni" au ajuns acasă înaintea noastră, cari umblarăm toate colţurile Moldovei şi Basarabiei, sub „pacea" lui Marghiloman. Ajunşi şi noi acasă, am găsit atâţia dintre delatorii noştri .dintre credincioşii u. k. comandanţi de gărzi naţionale româneşti, aciuiaţi prin birourile ministerului român de răsboiu, sau conducători de neam, în funcţii de frunte şi de încredere. Nu pot să nu dau câteva nume, reprezentative (în „cartea Neagră” a corpului voluntarilor avem o colecţie întreagă de nume ilustre, cari vor avea onoarea de a fi cunoscute la timpul său). Astfel Di Emil Lăzăroiu, locotenent în Rusia cel mai aprig strângător de procese verbale în contra „Trădătorilor", care — între altele — m’a denunţat şi pe mine la Regimentul meu, pe urma cărui denunţ, s’a pornit acţiune d’ felségarulas", — a avut onoarea să fie comandantul gărzii naţionale din Orăştie, mult lăudat. Un Domn locotenent Precup (nu agronomul Victor Precup de la Blaj, care încă a rămas „credincios") a descoperit că el era ungur care a făcut tot ce i-a stat în putinţă în lagărul din Omsk — şi a putut muri — să pi esenţe pe românii cari se înscriseseră voluntari şi cari nu arareori nu mai erau siguri, că nu vor fi schinghiuiţi de tovarăşii maghiari ai domnului Precup. Acesta nu l’a împiedecat să fie persona grata, om de încredere, al unora din Consiliul dirigent. Lui i s’a făcut deosebita onoare de a fi curierul Consiliului înaintea Maiestăţii Sale care a stat la masă şi la sfat la Iaşi, ca la Sibiu cu generali, miniştri etc. şi care a fost sărbătorit şi la Blaj,unde a sosit cu aeroplanu de la Iaşi. Trecem peste pleiada atâtor ofiţeri de carieră ca mai puţin importantî, ,ca’ să vorbuesc de mai multe nume din categoria acelor favorizaţi ai soartei, de sarea pământului, cari sânt avocaţii. Noroc cu „Marele Sfat", acest, congres al avocaţilor, astfel n’am fi aflat că aceştia reprezintă aproape în totalitate nu numai politica naţională ci toată viaţa noastră obştească culturală şi economică! Câteva nume din această tagmă, dintre cei ce s’au întors din prinsoare: Dl av. Iustin Nestor, a venit până la Darniţa, unde eram concentraţi voluntarii şi de aici s’a întors iar în Rusia, căci doar el nu venise să lupte, ci pentru vro funcţie (grasă se înţelege). A fost însă membru în consiliul naţional din Blaj, alături de Dănilă Szabol, care nu s’a sinchisit nici atâta să vie la Darniţa. Acesta în schimb a primit onoare şi mai mare şi e între membrii Marelui Sfat. Dl Teodor Sbârcea, avocat Topliţa, întors nu ca voluntar, e ceva ca primpretor. . Iar Dnul Ioan Harşia din Reghinul săsesc, sufletul delatorilor şi cel I mai mare propagandist contra voluntarilor din oraşul Taritin, s’a trezit tocrai în Marele Sfat, căci doar şi el a valoarea representativă adevărată a luptelor noastre din trecut şi viitor. Unde eşti, dascăle Vasile Meştere, că numai tu lipseşti? De sigur, ca ’„marele iezuit", te-ai fi învrednicit de „şi mai mare". Căci Tu ne-ai numit „aventurier", şi Tu Te-ai întors dela Dorniţa, unde nu se dau slujbe; căci doar tu ai’fert între „Marile valori reprezentative..." * * * De s’gur cei chemaţ’ nu au avut cunoştinţa de aceşti membri ai „cărţii negre," deşi puteau şi trebuiau să ia cunoştinţă dela Centrul Corpului Voluntarilor, ’ cari funcţionează în Sibiiu. Dar oare nu e o discalificaţie pentru oricare intelectual, că s’a întors din Rusia fără a trece prin voluntariat? Oare nu putem cere noi. Voluntarii să nu fim jigniţi prin punerea alăturea de acei, cari ne-au batjocort, ne-au denunţat şi în cazul cel mai bun, ne-au declarat nebuni şi aventurieri? Voluntarii au fost mobilizaţi, fără deosebire de etate, deşi n’au stat acasă decât câteva săptămâni ; tiu pot ei cere să se revoace toate numirile şi să nu se facă în viitor nici una aita de persoane cari au fost prinşi şi nu au devenit voluntari. Dacă nu li s’a făcut altă favoare politică , înţeleg împământenirile şi despăgubirile, cari sunt egale pentru toţi să li se împlinească această favoare negativă. Să fie puşi aceştia la locul lor, mai după uşă, nu în fruntea bucatelor. Şi dacă voim să nu sufere ordinea morală în noul nostru stat, dacă voim să ne „purificăm", aceasta să se facă consequent şi să înceapă de la capetele mari. Dr. Pompiliu Nistor. Assail Cine n’a auzit de „Junii" din Braşov? Cine n’a auzit de aceşti flăcăi chipeşi, cari înfioraţi de duhul învierii, animaţi de sunetele sfintei Surle, îmbrăcaţi în port românesc încingeau la Paşti o horă voinicească, bătătorind pământul cu cişmele, despicând văzduhul cu buzduganul, împrăştiind veselie şi dor de vitejie, cari ca nişte Feţi-frumos, îmbrăcaţi în cămeşi cusute cu fluturi şi fir, ce străluceau în bătaia Soarelui, pe cai sprinteni, coborau „Dintre Pietri" cântând şi chiuind, făcând ca monimele noastre să tresară de mândrie şi smulgând străinilor strigăte de admiraţie!... Ce farmec dădeau aceşti Junii sărbătorilor de Paşti !— Dar au fost şi Paşti lipsite de acest farmec. Cât de triste au fost acele sărbători. Junii nu mai erau în Braşov sângerau pe câmpul de luptă, iar cei de acasă, îndureraţi, chinuiţi şi asupriţi nu mai simţiau seninătatea zilelor mari, ci cu mai multă ardoare implorau scutul Celui de sus pentru iubiţii îndepărtaţi, putere pentru sfărâmarea jugului, ce devenise prea greu pentru noi. Ruga ne-a fost ascultată. Suferinţele ne-au fost răsplătite mai bogat decum în vis am fi crezut vreodată. Eroii şi-au primit răsplată, mameie-copiii, surorile-fraţii, natura-haina-i dumnezeiască, iară Paştile noastre — farmecul. — Da vom vedea iarăşi pe dragii noştri Junii. Vor apărea iarăşi în mândrul lor port, cu privirea de învingători, cu fruntea de eroi. Vor întinde hora — Hora Unirei, vor bătător pământul — astăzi al nostru, vor cânta— „Christos a înviat" şi vom înţelege că adevârat a înviat, vait. 'tt. Şovinismul „bolşevicilor ghiari, ama- Ungurii, chiar sub noua rer formă de stat, nu încetează a nega drepturilor noastre naţionale. Bela Kun, comisarul poporal pentru afacerile externe, in declaraţiunile pe cari le-a făcut reprezentanţilor presei a spus între altele : „Consiliul dirigent revoluţionar al guvernului sovietelor maghiare nu stă pe baza integrităţei teritoriale. ■ ’ „Dar — adaose sovietistul Bela Kun— se declară împotriva oricărei revoluţiuni care ar urmări o politică imperialistă de cucerire . Ştiţi cine urmăreşte această politică imperialistă de cucerire ? Românii zbiară ungurii în presa lor din Budapesta şi străinătate, înţelegeţi clar spiritul nouei revoluţii care aşează un guvern sovietist cu aceiaşi tendinţă de a menţine Ardealul şi ţările liberate de sub dominaţiunea maghiară. Dar Kun Bela ignorează drepturil româneşti şi atunci când propune, parai cu întrunirea conferinţei dela Paris, instruirea unei comisiuni a reprezentant' republicei austro-germane, ai repulî ceho-slovace şi ai regatului iugoslav, să clarifice destinele privitoare la grane politice ţărilor formate din fostaAust. Ungarie, înţelegeţi ca de Ardeal nu poate fi voba, de oarece nici când ei nu vor recunoaşte eliberarea lui. Sentimentele şoviniste aie sovieteio, din Ungaria s’au dovedit şi cu refuzul de a recunoaşte noua linie de demarcaţie, — ceea ce dă foc unei intervenţii miliare departe a aliaţilor şi a noastră. Să fim deci lămuriţi: nici-odată' nici sub vre-o formă de stat, Ungaria va recun.DHr.r- \ singuri trebue să le ştim apăra dună le-am cucerit cu atâtea jertfe, ! ‘ ' X. 1 ■ TELEGRAMELE ZILEI. Serviciul nostru telefonic şi telegrafic. 5 divizii notar greşeşti peatru teratas. Din Atena se anunţă că eri a plecat de la Pireu 5 divizii trupe greceşti pentru Ucraina. In Portul Pireu se aflau ministrul de războiu grec, mareşalul palatului şi ministrul de externe. Toate trupele sunt echipate cu cel mai modern material de război. La infanterie fiecare al 2-lea soldat are o mitralieră. Vienne — Generalul grec Paraschivopolos ce se afla la Constantinopol a fost numit șef al statului major grec. In locul său vine la Constantinopol Stravropolitis. ( Ag. Dacia). Retarmrea «tarsa-SEtai taatateaccasiliatai ds patren. Vierna. Staţia radio-telegrafică din Elveţia anunţă din Paris că în şedinţa sa ultimă Consiliul de patru s’a ocupat cu dezarmarea Germaniei. La tratative au luat parte ministrul de războiu al Statelor Unite, secretarul de stat la război, gen. Parsing şi generalii Manor şi Denich Ungarii retaşi aonaifuos aliaţilor. Viens. O misiune interaliată care fusese trimisă ori la Budapesta pentru a provoca guvernul revoluţionar să îndeplinească ordinele puterilor aliate s’a întors la Viena. Guvernul ungar refuză îndeplinirea ordinelor şi declara că nu recunoaşte puterile antantei. O mare laStâat esre bolşevică. Paris. Din Omsk se anunţă, că trupele bolşeviste au suferit o înfrângere complectă la Tarnopel. Bolşeviştii numără 45000 morţi, 1600 prizonieri, 218 trenuri calibru greu,8062 mitraliere, 14 tunuri blindate, 3 vagoane cu material telegrafic, şi telefonic şi alt material de războiu pierdut. (Ag. Duca.) &asa româno-polonă." Paris. Ziarul , La Frace libre" în articole de rond se ocupă cu alianța românăpolon delegate a Poloniei sosită la Pans, a declarat, că Polonia va forma un cordon entrai, care se va întinde de la Marea attică până la Marea Neagră. Pentru ca acest cordon să poată fi întărire datoria, să realizeze cât Polonia, Ceho-Slovacia și Pr Granițele acestor comune. Itapie latre te Viena. Biroul nunţă că între trupele cel bandele maghiare a fost rupte în apropierea oraşului Rab. Ungurii au avut 45 morţi, Unieri, 12 mitraliere şi alte materiale Cu, în mânile Cehoslovacilor. Efataţelegeri taire Sârb şi Msaai negreai. Bucureşti, primeşte din Salonic ştire Muntenegrenii au adresat al doilea men riu Conferinţei da pace prin care sa piars împotriva trupelor sârbeşti cari comit jafuri, omoruri şi orori îmipotriva populaţiei muntenegrene. Dupâ cum se vede neînţelegerile dintre sârbi şi muntenegreni devin tot mai acute. SLesnia BănaSsSsîS ta gafa ist pase. Bucureşti. Ştiri sosite din Paris spun, că comisiunea de patru a discutat Sâmbătă chestiunea Bănatului. Desbaterile au continuat Luni. Greutăţile esîxtente s’au înlăturat. Divergenţele de păreri se crede ca aplanate cât de curând Tlaat acordat Belgiei. Paris. Congresul de patru a decis, ca ţinutul Malmede cu împrejurimele să aparţină Belgiei. Laosialul Staassz Petala la Bheisrestî. Bucureşti. Generalul francez Petain a sosit la Bucureşti. Generalul Petain care va fi primit în audienţă de Regele, Ferdinand, este etaşat generalului Bertherot, ravalafla ta Aspasaala. Viena. Corespondentul ziarului Tares anumă că în Germania o nouă revolta este imanentă. In locul Spartachiştiior s’au format sindicaliştii cari lucrează la nimicirea industriei şi la împiedecarea muncei. Conform telegramelor corespondat- o k