Gazeta Transilvaniei, august 1919 (Anul 82, nr. 156-179)
1919-08-01 / nr. 156
Bani 25 numărul Anul 80-lea Nr. 156. Braşov, Vineri, I Auguet 1919 ITRANSILVANIti *, v ...... * O \ T—«*■**■■-J ^ W * . I II Redacţia şi Reministratia Braşov, Str. Prundului Nr. 15. Telefon 226. ORGAN POLITIC NAŢIONAL -Apare seara £rr fiecare zi sie lucru. H ______ .. ~ ________________? Abonamentul: Pe n &&...............................................Lei 60 Pe Vi an . . .............................................80 Pel/4 an. . .............................................. 15 Pentru străinâtate îndoit Graniţa sângelui De patru ani ne-am obişnuit să citim comunicatele de război ale Cartierului general. De câteva zile aceste comunicate anunţă lupte înverşunate. Desigur că şi perderile sânt însemnate. Războiul crâncen a izbucnit din nou cu furie. Armata noastră sângeră pe nisipurile Tisei, înroşindu-le. Iadul artileriilor cutremură văzduhul şi neînfricoşaţii noştri oşteni luptă cu bravură legendară. Tabloul nu poate fi descris. E peste măsura puterilor noastre; numai gândul îl poate cuprinde. Să nu se creadă că e mai mic decât acela al celor mai aprige lupte din marele război mondial. Este un act tragic, un epilog al acestuia. Duşmanul cu puteri ultime, în număr însemnat, pregătit cu avioane, tancuri, artilerie numeroasă şi baterii multe grele — ne-a atacat cu furie disperată. Rămăşiţele armatei lui Makensen se resimt în rândurile duşmanilor. Momentul a fost hotărâtor. Având de apărat şi graniţa de răsărit, trupele noastre sânt împărţite pe două fronturi. Ungurii crezuseră că vor reuşi atacând în massă posturile noastre. Sperau că vor sfărâma viteaza oştire a României mari. Speranţele celor de peste Tisa trezeau ecou puternic în sufletele ungurilor de la noi. Şi Oradea-Mare o vedeau cucerită, — până ori. Amarnică le va fi decepţia. Puternica armată ungară se sfărâmă şi este asvârlită în dezordine peste Tisa. Armata de speranţe, de recucerire a Ardealului a fost învinsă desăvârşit. Victoria trupelor noastre a fost grea, dar cu atât mai mare. In număr inferior, oştirea română a izbit cu atâta tenacitate frontul de fier al ultimei armate ungare în cât şarpele uriaş al ofensivei duşmane s’a încovoiat, s’a refăcut ca în urmă să se fărâmiţeze în mii de bucăţi. Ungurii fug disperaţi pe pusta care singură îi mai poate adăposti. Socoteala din urmă cu acest popor duşman, o închee azi armata română. Strălucită victorie, sublim sacrificiu din partea oştenilor noştri. Slava ce li se cuvine, nu numai din partea noastră, dar a întregei lumi civilizate, o merită cu prisosinţă. Nu cunoaşte istoria al doilea sacrificiu mai mare, o mai perfectă conştiinţă naţională în imprejurări cum niciodată n’a avut de înregistrat. Nu este numai vitejie, ci o înţelegere superioară a ideei de patrie, care întrece chiar aceea cântată de marele Maeterlink — gloria Belgiei şi a civilizaţiei lumii întregi. In faţa faptelor de arme ale armatei române, pusă în serviciul ideei de patrie şi apărătoare a civilizaţiei, va trebui să se închine toţi ! Şi aşteptăm acum dreptatea cea mare. Occidentul va vedea cum din nisipurile înroşite ale Tisei se ridică înspăimântătoare umbrele eroilor, formând zid gigantic întru apărarea veşnică a ţărei. Graniţa sângelui, în- semnată pe nisipurile Tisei cu sânge, va rămâne. Nimeni nu o va mai putea şterge, căci ea s’a săpat odată cu sfârticarea trupurilor bravilor noştri oşteni, în sufletele noastre cari vor lăsa o moştenire de veci urmaşilor. Şi cine va mai îndrăsni să atingă rana adâncă pe care doliul de astăzi ne-a crestat-o? Nimeni! Socoteala este definitivă. Popoare mature şi misers Sunt dintre acei cari se bucură din toată inima când se sfarmă câte o nedreptate vehe, se spulberă câte o legendă falsă. Admiram odată un tablou dintr-o carte de-a lui Zola; se ştie că acest scriitor de un realism brutal chiar uneori, era iubitor de tablouri mari şi sinteze largi. Un mecanic trăise vreme îndelungată lângă un motor-sistem vechiu, şi atât de mult se identificase cu acest sistem încât la auzul unei inovaţii tremura de gelozie şi ură. Intr’o zi motorul îmbătrânit, uzat, se sfărâmiţi şi luă şi viaţa mecanicului. Căzură deodată doi fraţi... Ce prăbuşie năprasnică. Deodată cu ei căzu şi sistemul.. Vorbesc de legenda ce circula până mai deunăzi în publicul nostru, că poporul român încă nu este matur ca să-şi capete întreaga libertate, şi că robia nu ne strică, ea are să ne înveţe încă multe.. Domina opinia asta falsă, că un popor are îndreptăţirea la libertate numai dacă este matur. Dar un popor neliber nu poate ajunge niciodată la maturitate, iar o robie prelungită mai degrabă sapă mormântul decât să aducă o reviscenţă naţională. Cunoaştem doar implacabilele legi ale progresului. Am fi fost ameninţaţi să ne înghită o civilizaţie strălucitoare’ străină. Erau aşa de mulţi printre noi cari Începeau să-şi însuşiască obiceiurile culturii ungureşti ca pe ale unei culturi, oricum, superioare. Rătăcirea celor ce credeau într’o evoluţie lentă şi sigură sub o dominaţie streină, era din ce în ce mai evidentă. Concepţia noastră este : pune-l pe om în posibilitatea de a se desvolta, de a da maximul capacităţilor sale, şi vei grăbi îmbunătăţirea sorţii sale, lărgirea vederilor, rafinarea gusturilor, înobilarea moravurilor. Revenim iarăş la lucrările Marelui Sfat. Prin reformele ce se vor traduce în realitate, se face începutul de înălţare a poporului nostru. I se dau condiţiile prime ca să prindă calea progresului. Un popor nu se face matur într’o zi, nici într’un deceniu. Se reclamă muncă grea şi anevoioasă. Nimic mai greu decât să descoperi legile desvoltării sigure şi sănătoase. Trebuie ochiu de observator, de calculator rece, trebuie cultură, studiu anevoios. Nu mă îndoiesc că se vor găsi aceştia, căci comoara sufletului românesc este neghicit de bogată, şi oamenii reprezentativi se vor ivi. Lucrul viitorului este dificil... Baza se înalță astăzi, începutul se face. Poporul român încetează să fie un popor minor.... Euphrasie Ştiri telegrafice Răscoalele Negrilor laăbaştie Madrid. — Ziarul „Epoca" anunţă cu mare întârziere din Tanger, că la graniţa Tangerului au fost lupte violente între trupe spaniole şi bande de Negri, cari voiau să puie mâna pe edificiul poştei din Tanger. Trupele spaniole au rămas victorioase. Negrii au fost bătuți. S-a restabilit ordinea. Reclădirea oraşelor Franţei de nord Paris. — Camera franceză, în înţelegere cu guvernul, a votat 250000 franci pentru reclădirea marilor oraşe din Franţa de nord. Cercurile politice din Paris afirmă, că reclădirea acestor oraşe se va face de către soldaţii germani, cari sunt prizoneri în Franţa Situaţia Greciei la Paris Paris. — „Le Temps" anunţă din cercurile intime ale Consiliului superior interaliat, că Tracia va fi alipită definitiv Greciei. I se vor lua Bulgariei şi teritoriile de la Adrianopol, luate de la Turci în 1913, pe cari deasemenea le vor da Greciei. Şefii bandelor turceşti au fost în cea mai mare parte prinşi şi duşi la Atena, unde au fost predaţi curţii marţiale. Serbia şi Grecia Atena. — Ministrul lucrărilor publice comunică oficial, că tratativele cu guvernul sârb în chestiunea reluărei comunicaţiei pe linia ferată Salonic—Belgrad s’au terminat. Trenurile vor circula dela 15 August. Aliaţii veştejesc acţiunea Ungarilor Atena. — „Agence de Atene" anunţă din cercurile guvernului, că consiliul de cinci s’a ocupat eri seară exclusiv cu chestiunea boşevismului din Ungaria şi a ajuns la concluiiunea, că Maghiarii cari fac toate sforţările trebuie să fie aspru şi sever pedepsiţi. (Dacia) Presa franceză despre ofensiva Ungurilor Lyon. — Toată presa franceză se ocupă de ofensiva acum oprită a lui Bela Kun, asigurând pe Români de toată simpatia aliaţilor şi cerând urgente măsuri contra bolşevicilor unguri. Relaţiile comerciale Italo-germane Lyon. — Italia reia comerţul cu Germania, menţinând sechestrele pe averile germanilor până la aplicarea hotărîrilor definitive ce se vor lua de conferenţa păcei. „Vorwaertz" contra la Michaelis Nauen. — „Vorwaerts" atacă vehement pe Michaelis, care a înşelat Germania cu prilejul demersului pentru pace al papei și cere darea sa în judecată. VUestianea Dobrogei Lyon, 30. — Consiliul suprem aliat s’a întrunit Marţi după amiazi. La ordinea zilei a fost studiul stipulaţiunilor cari sunt încă în suspensie în ceea ce priveşte pacea cu Bulgaria. „Le Temps" scrie în această privinţă: Indicaţiunile publicate până acuma asupra delimitărilor graniţelor bulgare nu par a avea un caracter definitiv. In ceea ce priveşte în deosebi chestiunea Dobrogei,tendinţa actuală pare a fi de a lăsa României şi Bulgariei grija de a tranşa acest litigiu printr-o negociere directă. Un mărturisitor de dreptate: d. de Martonne D. N. Iorga scrie în Neamul Românesc : D. de Martonne, geograful frances, care ni-a cercetat din nou ţara şi care, cu o misiune oficială, a străbătut Basarabia de la un capăt al ei la altul, informânduse pe lângă fiecare naţie şi pe lângă fiecare categorie socială, şi-a arătat, la Paris, guvernului francez ca şi opiniei publice, nu impresiile, ca alţii, ci,’ cum se potriveşte pentru un om de’ştiinţă şi pentru un aşa de însemnat şi sever om de ştiinţă, convingerile sale.’ Ele nu se poate să nu influinţeze hotărîrile Conferinţei, în momentul, deocamdată zăbovit fără termin, când se va ocupa, altfel decât pentru informaţii, de problema Rusiei întregi, în care diplomaţia face să între, peste propriile sale recunoaşteri repetate, „chestia" Basarabiei. Deocamdată avem să arătăm dlui de Martonne adânca noastră recunoştinţă pentru spiritul de dreptate care l-a însufleţit. Profesorul de la Paris nu este din speţa, simpatică totdeauna, dar de cele mai multe ori inutilă, a „filoromânilor". Nu ni-a făcut niciodată declaraţii în acest sens şi, aşa cum îl cunoaştem, nici nu credem că ar fi în stare să le facă. Nota sentimentală o evită, dacă nu cu indignare, măcar cu o neînduplecată hotărîre. Obiectivitatea ştiinţei imparţială este pentru d-sa o religie care nu îngăduie nici-o alunecare de la preceptele ei. D. de Martone s’a ocupat îndelung de geografia munteană şi de condiţiile generale de viaţă ale poporului nostru. Nimeni, nici de la noi, nu le cunoaşte mai bine, aş zice chiar : aşa de bine. Orice învăţat are, oricum, un simţ pentru obiectul studiilor sale de o viaţă întreagă. Dar e sigur că, daca în Basarabia, d-sa ar fi găsit altă stare de lucruri decât aceea pe care o descrie, afirmând în chipul cel mai franc, tot dreptul nostru, nu s’ar fi dat în lături s’o spuie. ___ De vânzare in Braşov o vilă cu grădină şi dependinţă pe Straje, în cea mai frumoasă aşezare naturală a oraşului, grădina are oîntindere de 150 m. înălţime pe coastă şi cam 70 m. lăţime. Acest complex mare este foarte potrivit pentru instalarea unui sanator. Informaţiuni la Gazeta Transilvaniei. 3-6 Aurant. Lecţiuni de limba franceză şi maşina de scris’ se predau convenabil metoda practică şi uşoară. Jurac 1-3 Str. Castelului 38 Un cuvânt pentru preoţii şi învăţătorii noştri.1) In 1 August a. c. se încep înscrierile pe anul şcolar 1919/920 la liceul real de stat din Braşov, care până acuma se numea: şcoala reală superioară de stat. Mare ne-a fost dorinţa, ca şcoala noastră reală gr. or. română să se întregească la 8 clase şi elevii să nu fie nevoiţi a alerga pe la institute streine ca să-şi completeze studiile referute pentru cursurile academice, împrejurările neprielnice, cari au împiedicat toată desvoltarea noastră culturală, au zădărnicit şi înfăptuirea acestui vis. Azi statul nostru ne-a împlinit vechea dorinţă, căci modesta şcoală reală inferioară, susţinută până acuma de biserica Satului Nicolae şi a Sftei Adormiri, dispare, iar în locul ei vom avea în edificiul frumos de pe bulevardul Regele Ferdinand un liceu real complet, prevăzut cu toate întocmirile, colecţiunile şi laboratoriile unei şcoli moderne. Dar nu zidurile şi muzeele dau unei şcoli viaţă, ci elevii şi profesorii. Profesori din îngrijirea stăpânirii noastre vom avea, însă ne temem, că elevii nu ne vor veni în număr corespunzător, pentru că este fapt constatat, că românul nostru e prea conservativ şi nu uşor se hotărăşte a-şi trimite copilul la şcoli reale. Dânsul e încă tot de credinţă, că un tânăr nu se poate altcum ferici, decât numai dacă trece prin gimnaziu. A sosit timpul ca să spulberăm cu desăvârşire astfel de idei greşite. Să le spunem părinţilor neorientaţi, că până imalaltăeri studenţilor români puţine carieri le erau deschise, adecă mai ales acelea pentru cari trebuia să aibă pregătire de gimnaziu, azi însă li s’au deschis multe alte căi cu un nemărginit câmp de muncă. N’avem ingineri pentru căi ferate, electrotehnică, chimice, tehnică, mecanică, monta- nistică ş. a., n’avem arhitecţi nici funcţionari de poştă şi telegraf, n avem nici ofiţeri în raport cu numărul soldaţilor noştri. Şi când ne gândim, că toate aceste categorii de funcţionari se recrutează mai uşor şi mai cu folos dintre absolvenţii de şcoli reale superioare, vom înţelege deplin însemnătatea deosebită a acestora pentru clădirea şi desvoltarea statului nostru. Fireşte că poporul nu poate imediat să aprecieze foloasele şi favorurile împreunate cu deschiderea liceelor noastre reale, ci despre aceasta trebuie să-l convingem prin sfătuiri şi explicări necontenite, trebuie să-i repetăm cât de des, că au trecut vremurile grele, când cătră toamnă fiecare părinte se îndrepta cu fiul său doritor de carte pe un singur drum, — drumul cătră gimnaziul din Braşov. Aceste sfaturi şi îndrumări sunt chemaţi să le dea poporului cei mai de frunte povâţuitori ai lui : preoţii şi învăţătorii. Ii rugăm deci în interesul mare al cauzei, să nu cruţe osteneli nici greutăţi de a explica poporului cât se poate de amănunţit însemnătatea liceului real şi folosul important pentru neamul nostru, căci numai astfel se poate tineretul îndemna a întră în această şcoală. Având prospectele cele mai bune, că în cursul lunei lui Octomvrie se va deschide şi internatul şcoalelor noastre secundare, unde interniştii aveau găzduirea, întreţinerea şi supravegherea cuvenită, ar putea, să ne vină elevi şi din judeţe mai îndepărtate. Elevi cari vin din clasa I şi a II gimnaz. se primesc fără nici un examen, iar cei ce vin din clasa II şi IV gimnaz. vor da un examen de diferenţă. Fiind edificiul şcoalei ocupat de trupe militare inserierile se vor face în liceul gr. or. roman, din loc dela 8 -12 ore a. m. şi anume din 1 -5 August c. Deocadată se vor deschide clasele I—V cu limba de propunere românească. Direcţiunea liceului real de stat din Braşov. 1) Ziarele noastre sunt rugate a reproduce comunicatul de faţă. In scopul edificărei unei nouă biserici în parohia rom. ort, de la biserica „Stei Adormiri" din Braşovul vechiu, a contribuit cu o deosebită mărinimie un domn rentier din Bucureşti , care voieşte să rămână anonim, 409 coroane. Primească generosul donator pentru această jertfă făcută pentru piosul şi nobilul scop amintit, din parte-mi cât şi din partea credincioşilor bisericei noastre, espresiunea mulţămirei noastre. Iosif Maximilian paroh. Atitudinea noastră Animus domini sau animus dominandi numiau Romanii spiritul de stăpânire sau voinţa de a stăpâni în dreptul lor civil, fără de care nu exista proprietar la dânşii. Printr’o simplă asociaţie de idei, trecând din domeniul dreptului particular în cel al dreptului politic al unui popor, voim să relevăm importanţa acestui spirit de stăpânire, sau a stăpânului, esplicând şi lărgind sfera sa de acţiune, ca să fixăm atitudinea noastră atât de necesară pe pământul de curând descătuşat din fiarele acelora, cari, gonind, în miopia lor vulgară, decenii de-a rândul „idea" utopică a statului naţional maghiar, au ajuns astăzi să se închine comunismului anarchic şi depravat al evreului Béla Kun. Dar lanţurile robiei seculare de em au lăsat urme sângerânde pe trupul răbduriului Ardeal. Atâtea lăcaşuri sfinte profanate ne privesc cu desnădejde; case devastate îşi poartă cu îndurerare ruina şi goliciunea în faţa ochilor noştri. Să nu uităm chinurile îndurate în închisori şi în internate de tovarăşiii noştri de lupte şi de sânge; să nu uităm ocara cu care ne-au gratificat, la fiece pas, stăpânitorii noştri de em. Să nu uităm suferinţele din moşi-strămoşi, aduse pe altarul neamului. Să nu le uităm ! Şi dacă morţii noştri ne cer răzbunare, este, ca să ne înţelegem măcar rolul de adevăraţi stăpâni pe acest pământ, în virtutea justiţiei milenare şi a drepturilor etnice eterne. Căci poporul, care ne-a robit până ori, fanatizat de o istorie falsificată şi de dascăli venali, adunaţi din avorturile tuturor neamurilor, nu s’a liniştit încă şi nu vrea să recunoască starea de drept şi de fapt a lucrurilor. Cîne a asistat la discuţia reformei agrare în faţa agrarienilor unguri, care a avut loc de’ curând la Tg. Murăş, s’a putut convinge uşor de spiritul diabolic şi de ura neîmpăcată, ce ne-o poartă aceşti demni reprezentanţi ai tigrilor. Agenţi şi emisari din Budapesta şi Seghedin lucrează pe ascuns. La Cluj, la Tg. Murăş şi în alte locuri- ungurii se adună, discută, se agită şi clocesc fel de fel de planuri. In faţa acestor uneltiri şi agitaţiuni să ne ridicăm frunţile, să le încreţim, să deschidem ochii şi pătrunzându-ne de o nestrămutată şi puternică voinţă de a stăpâni, să exercităm nu numai un control riguros asupra tuturor celor ce se petrec în jurul nostru, dar să manifestăm acest spiri de stăpânitori la orice ocazie, în toate acţiunile noastre, întreaga noastră atitudine să poarte pecetea stăpânului. Să uităm odată, că am fost robi! Să înceteze toleranţa şi nepăsarea ! Asupra celui refractar să lăsăm să cadă toată greutatea pumnului nostru de fier, pe cel supus să-l primim cu bunăvoinţă, dar să ne ferim de linguşitori! Ostaşul, care a ridicat arma împotriva duşmanilor noştri, îşi cântă poate acum doina lui de veselie în munţi şi prin lanuri, iar noi, cari am pus în slujba neamului mintea, voinţa şi energia noastră, să ne ridicăm fruntea cu deplină demnitate, să pitpim orizontul larg cu ochiul sigur, încrezători în noi înşine şi conştienţi de marea operă, ce ne aşteaptă. Să ne debarasăm de beţia triumfului, care te aduce pe alunecuşuri, atât morale cât şi sociale, dar mereu treji, să ne dăm seamă, că suntem nu numai învingători, ci şi stăpâni. loan AI. Lemeni. Pământul Bănatului e românesc Dl Robert de Fiers despre împărţirea Bănatului Ziarul „Le Figaro" publică un articol al prietinului cauzelor româneşti, dl Robert de Fiers, care ocupându-se de chestia Banatului, spune că o linie de frontieră care trece prin Biserica-albă, Vârşeţ, Chichinda-mare, nu poate fi decât arbitrară, Conferinţa dela Paris a făcut greşala de a învrăjbi România cu Serbia din cauza Bănatului. Şi e o greşeală cu atât mai vinovată cu cât ea s’ar’fi putut înlătura. S’ar fi putut crea — zice diplomatul francez — o zonă internaţională în nordul Dunării, care să poată apăra pământul Serbiei de tunul românesc şi atât. Pământul Bănatului e însă românesc, indiscutabil, şi românesc trebue păstrat. Conferinţa n’a făcut acest lucru. Şi greşala se va resfrânge curând asupra întregei politici orientale.