Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1919 (Anul 82, nr. 228-251)

1919-11-01 / nr. 228

Anul al lefi Ir. 228. Băni 28 Sâmbăta, I~ Novembre 1311 Klate» l * * .i 1838 de Gearw Bariţia Regat, i vt dministrajia Braşov, fc*. : ^sadulsi Nr. 15. Telefon 226. Cu tot dispreţul pentru popor aristocraţii ţi oligarhii nici 24 b­­ere n’ar fi fost în stare să susţină singuri statul. (Istoria Transilvania!)' 6. SaurlfiB. j&jjpeuxe seara- £n fiecare îz! d.a Ixxgxxl Concesiunea anunțurilor și abonamentelor o are Prima Agenție Română de publicitate GR. I­LIES­CU București, s. Ionici $. Abonamentul i p« na ...................................................Lai 00 P« Vj «»........................................ „30 Pe an. . ..................................................ÎS Pentru streintUrt* Sndot­ De ce să votăm candidaţii partidului naţional Câte­va zile ne despart de alegerile pentru Constituantă. Pretutindeni candidaţii parti­dului naţional s’au prezentat în faţa alegătorilor expunând programul acestui partid, me­nit să joace un rol hotărîtor în desvoltarea ţărei. Candidaţii partidului se pre­zintă în faţa alegătorilor ca emisari ai unui vast program de înfăptuit, spre binele şi fe­ricirea poporului. Nu sânt izo­laţi, ci în grup reprezintă i­­deile partidului care urmă­reşte o nouă întocmire socia­lă şi economică a ţarei, con­form nevoilor timpului de as­­­­­tăzi. 1| Din discursul dlui Iuliu Ma­­niu la Alba-Iulia şi din fru­­moasa cuvântare pe care dl Mihai Popovici a rostit-o la Feldioara se vede clar cam­ sânt ideile călăuzitoare ale politicei ardelene de astăzi şi de mâine. Nu se fac promisiuni de­şarte, ci în cumpănire cu po­sibilităţile de­ realizare, se a­­rată ţarei ceea­ ce are parti­dul naţional de înfăptuit în momentul în care Constituan­ta va contopi ţările liberate cu vechiul Regat şi ceea­ ce a înfăptuit până acum. De remarcat este, în afară de însuşi programul partidu­lui, faptul că aceste două mari discursuri nu s’au răstit în centrele orăşeneşti impor­tante ci acolo unde le­­ poate auzi massa cea mare a popo­rului. Alegerea Alba-Iuliei ca locul primei manifestări po­litice a partidului naţional reorganizat este cu înţeles simbolic: de-acolo de unde s’a rostit voinţa poporului ca­re cerea Unirea, de acolo un­de s’au pus bazele marelui Sfat naţional care a înfăptuit cele două mari reforme de­mocratice (votul universal şi împărţirea pământului la ţă­rani), de-acolo unde faptele măritului Voevod Mihai au lăsat de-a lungul secolilor dâra luminoasă care ne-a încălzit sufletele cu dulcea speranţă a împlinirei unui vis milenar, în vremurile grele ale iobă­­giei, — de acolo s’a rostit programul partidului care cu­prinde în el tot ce este su­flet curat românesc, hotărît la muncă şi sacrificiu. Ecoul cuvintelor ce s’au rostit acolo la Alba-Iulia îi poartă candidaţii partidului în toată ţara. Aşa­dar, nu-s candidaturi izolate fie ale fruntaşilor nea­mului nostru, fie ele ale unor modeşti săteni sau preoţi şi învăţători c ei ale unui par­tid care nu vrea să deose­bească pe soldatul său de con­ducător, fiind­că cu poporul alături şi în mijlocul lui au trăit şi conducători şi cei con­duşi. Alegătorii Ardealulu, Băna­tului, Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului să se gândească atunci când hotărăsc cui să de votul, la această perfectă uni­tate ce­ a existat în trecut între partid şi poporul românesc în luptele grele ale stăpânirei un­gureşti; să se gândească la greu­tăţile pe care conducătorii de astăzi le-au întâmpinat în vre­mea organizărei administrative şi politice a Ardealului, după eliberare; să se gândească la împlinirea celor două mari re­forme sociale prin care se dă poporului pentru totdeauna con­ducerea ţărei — fiind­că stă­pân pe pământ şi având la îndemână votul universal va putea să-şi spună ori­când care îi este vrerea —* 'să se gân­dească la greutăţile cari se ri­dică şi azi înaintea politicei de ocrotire economică şi na­ţională a Ţărei de către mulţi adversari streini, apoi la poli­tica de primenire ce trebue să o inaugurăm, cu ajutorul tuturor oamenilor de omenie, în lăuntru! ţărei! Cine poate oare lupta cu succes în acest fel de împre­jurări ? Un om izolat, ifil deputat ales ici şi colo cu programul său aparte ? . Nu. Ci numai un grup po­litic, bine închegat, hotărât să apere drepturile poporului, ne­clintit în faţa atacurilor şi cu un program de muncă de la care să nu se abată sub in­­fluenţa unuia sau altuia dintre partidele politice din ţară. Şi numai partidul naţional poate da acest grup. Vot­aţi dar, în unanimitate, numai candidaţii oficiali ai partidului național. Constitui politica Preşedintele consiliului de miniştri, a declarat că guver­nul său nu face politică. Şi ca toate acestea, dintre toate ziarele numai ale par­tidului liberal apari acest gu­vern.* Din politica tarei în afara se face o armă de luptă în politica dintre partide. Şi e rău şi dăunător ţarei! Campania electorală în Bucovina. Candidaţii Partidului democrat al Unirii Bucovina e lu plină campanie electorală. Dl ministru I. Nistor, şeful par­tidului democrat al unirii a ţinut adunări în toate oraşele Bucovinei, programul partidului fiind primit cu mare însufleţire de miile de ţărani şi intelectuali întruniţi. Cu acest prilej au fost proclamaţi şi candidaţii partid­ului pentru parla­mentul României mari, cari sunt următorii: In ocolul Suceava: Filaret Do­boş; Costâna: Mihai Cormoş; Gura Humorului: Dumitru Gavrilescu; Solea: Dr. Romul Rauţ; Câmpu­lung: Iorgu G. Toma; Dania: Va­­sile Liţu; Rădăuţi: George Tofan; Marginea: Dr. Vasile Bodnarescu; Vicov: Dr. Iancu Nistor; Siret: Aurelian Moldovan; Hliboca: Am­­filochie Burac; Strojineţ: Dr. Aurel Morariu; Ciudeiu: Vasile Ungurean; Vijniţa: Nicolae Prelici; Berhomot: Teodor Bujor; Văjcăuţi: Eudoxie Griboveschi; Cuciurul Mare: Ge­orge Bancescu; Boian: Constantin Morariu; Sadagura: Dimitrie Ţopa; Coţmani: Iosif Vihovici. Partidul de sub şefia d-lui Iancu Flondor a declarat în schimb — precum ştim — pasivitate faţă de actualele alegeri. r .4 ■ • * Programul partidului staţional DISCURSUL Domnului MIHAI POPOVICI­­ • L Principiile călăuzitoare ale politicei partidului naţional înăuntrul ţării şi în afară de ea. D-nul Mihai Popovici, şeful re­sortului de industrie şi comerţ, a rostit în faţa sutelor de alegători din Feld’dira, un mare discurs, explicând proc­ramul partidului na­ţional în politica din înăuntrul ţa­rei şi în afară de ea. Dăm mai jos, în întregime, a­­cest discurs important care arunci lumina cea mai clară asupra sco­purilor pe care le urmăreşte par­tidul naţional. Grandoarea ideii de libertate Trăim cele mai frumoase zile, când ni s’a isbândit visul naţional. România Mare îţi face impresia unei case mari la praznicul căreia sunt înviaţi acum toţi fii răslă­­viţi. Datorăm aceste zile armatei glorioase care a îndreptat cu vâr­­ful baionetei greşala trecutului. Desvoltarea omenească este pă­trunsă de o idee stâpânitoare care încetul cu încetul trecând peste toate curentele reacţionare ale timpurilor a început să se reali­zeze; este ideea libertăţei. Ea dă marca gradului de civilizaţiune atât popoarelor, singuratice cât şi omenirei întregi. Astăzi după ma­rele război al eliberărei naţionale, toată lumea e stăpânită de acea­­stă ideie. Toate neamurile pot eu­ fi în ■ după priceperea lor, să îndrume progresul pe căile cele drepte. Ideia libertăţii a fost realizată la noi de armata română în frunte cu viteazul Rege (strigăte şi ova­ţii puternice : trăiască Regele şi armata). Nici­odată un frate nu şi a do­vedit mai strălucit iubirea de frate ca fraţii­ noştr­i din vechiul regat. Lupta lor vitejească, suferinţele cari păreau fără de sfârşit în de­cursul grelelor încercări şi pribe­gii, apoi triumful măreţ sunt apo­teoza cea mai grandioasă a iubi­­rei d® frate şi a ideei libertăţei. Recunoştinţă şi vecinică dra­goste­lor. Partidul naţional a luptat pentru libertate Pentru biruinţa ideii de liber­tate a lucrat în trecut partidul nostru naţional, care s’a străduit să creeze fundamentul sufletesc pe care să se înalţe pe viitor Ro­mânia mare. Tendinţa partidului naţional a fost ca pe voinţa de fier să clădim conştiinţa naclintică că suntem români şi ca români vrem să trăim. Lupta noastră mai aprigă durează dela 1848 încoaci. Cei însărcinaţi de d­v. cu direc­ţiunea afacerilor noastre obşteşti, membrii Comitetului naţional, erau oameni fără pată, fără nădejde d® a face carieră, fără profit per­sonal, căci toate căile de a ajunge diregători, cârmuitori ai ţării, mi­niştri, erau închise. Partidul na­ţional a dus o luptă îndârjită, desinteresată, fără preget, pentru liberarea poporului român. Parti­dul a stat în­totdeauna în servi­ciul ideii civilizatoare a libertăţii. Era focul sfânt al imboldurilor mari istorice care călăuzea acţiu­nile partidului. Unitatea naţională Comitetul Naţional a făcut Adu­narea dela Alba-Iulia, care este răspântia dela car® destinul no­stru s’a lămurit definitiv înfăptuind unirea tuturor fraţilor de un sânge într’o singură ţară : România mare in veci nedespărţită. Cunoaşteţi greutăţile de cari a dat Consiliul dirigent, care este continuarea Comitetului naţional executiv. El dispune acum de pute­rea de conducere pe care i-a dat-o naţiunea română în Aduna­rea Naţională de la Alba-Iulia, şi i-a întârit-o Maiestatea Sa ,Regele printr-un d®cret­ rege. Sfărâmându-se stăpânirea veche întemeiată pe minciună, trebuia să clădeşti lu­mea nouă pe baze de dreptate. Trebuia să căutăm oamenii, să stăpânim cu d­ragători români, să îndrumăm viaţa publică în d­recţie românească. Sporul vieţii publice în 10 luni Astăzi administraţia şi justiţia se face în limba românească, astăzi funcţionarii statului sunt adevăraţi slujitori ai poporului cari au me­nirea să lucreze numai şi numai în interesul obştesc. Avem şcoli. Din 4 licee azi a­­vem peste 20 Corpul didactic s’a înmulţit dela 60 de profesori la 61­0. Avem şcoli reale, comerciale, industriale, universitare la Cluj, de unde să se răspândească ştiinţa şi cultura românească. Avem trenurile, căile de comu­nicaţie, poşta, telegraful în mânile noastre, toate create cu muncă stăruitoare în mai puţin de 10 luni de zile. Neajunsurile sunt multe, dar râvna noastră şi voinţa de a continua şi îmbunătăţi a rămas. Cu ajutorul dv. lucrul va continua ca să avem instituţiuni de model. Naţionalizarea şi democrat‘s­zarea ţârii. / Udui­tTrmctpn ge­nerald tie’ că­lăuzesc, principii isvorâte din tre­zitul nostru chinuit şi neîndreptă­ţit, principii isvorâte din sistemele tie nedreptate politică şi socială care neau sugrumat sute de ani. Naţionalizarea şi democratizarea ţărei. Toate instituţiile create de noi, toate întocmirile trebuesc în­temeiat® pe puterea sănătoasă şi puternică a ideei naţionale. Sun­tem stăpâni pe toată viaţa politică şi administrativă. Ne aşteaptă o muncă încordată pe terenul eco­nomic, căci nu este stăpân nu­mai cel ce are diregătorii şi cel­ ce ar® toată viaţa economică în mână, toată chiverniseala din lăuntru. Vrem mai departe ca fiecare om să aibă drept, să aibă interes pen­tru stat, să-şi poată spune cuvân­tul prin votul lui, să aibă con­ştiinţa că el formează statul. Sub democraţie înţelegem ca afară de îngrădirile naturale să nu mai fie altele. Toţi să aibă o desvoltare liberă, caile să fie deschise pen­tru toţi, ca să se ridice pe trep­tele ierarhiei sociale, şi astfel chiar şi cel mai umil, dacă dovedeşte calităţi deosebite, să p©ată ajunge în fruntea trebilor obşteşti fără nici o piedică. Statul să se îngri­jească de această desvoltare li­beră. * De lumina şcolii să se împărtă­şească toţi, fără deosebire, bogăţi şi săraci după voinţa, priceperea şi iscusinţa lor. Sa nu fie nimeni cu drepturi mai multe sau mai puţine, muncitori, cărturar, o­­răşan ori ţăran. Aceasta este de­mocraţia, iar pentru ca să o în­făptuim, Marele Sfat a introdus votul obştesc. Resulratul este că toţi cetăţenii cari sunt de 21 ani pot să-şi spună voinţa, să aleagă reprezentant în Sfatul ţării. Avem două case. In jocul casei magnaţilor am introdus o corpora­­ţiune de oameni mai bătrâni, care să judece încă odată soluţionarea chest­unilor de viaţă pentru stat şi să ie d­a valoare de lege. Vrem să cunoaşteţi şi dv. pla­nurile de muncă pentru viitor, pentru ca să ştiţi pentru ce vă ce­rem votul, ce reprezentăm, dacă gândurile noastre sunt şi ale dv. Noi aţintim urechea la gândurile dv. pentru ca să lucrăm unitar în interesul poporului. Descentralizarea administrativă. Tram ca România mare să fie consolidată într’un stat puternic, cârmuit de un singur guvern la Bucureşti, un stat nedespărţit, fără deosebire de provincii. Unitatea noastră de stat pretinde acţiuni da interes obştesc, să schimbăm ad­­minis­traţia ţinând seamă de nece­sităţile locale ale diferitelor re­giuni. Altele sunt interesele popu­laţiei dela­ndare, altele ale celei dela munte, alteia ale celei dela şes, altă gospodărie reclamă ţinu­turile mănoase, alte ţinuturile sterp®. Tendinţa aceasta este cunoscută şi într’alte ţări sub denumirea di descentralizare administrativa. O centralizare prea mare este dăună­toare deoarece cetăţenii din dife­rite regiuni mai bine îşi cunosc interesele, mai bine ştiu să-şi a­­ranjeze gospodăriile,­deci este co­rect ca ei să-şi poată lua iniţiati­vele urgente, fără avizul prealabil al conducerii central®. Aceste pla­nuri preocupă azi toate statele. Reforma financiară. Altă reformă este cea financiară. Statul român cu războiul a făcut datorii. Trăim fără parlament şi budget. S-a cheltuit mult, dări sau plătit puţine. Cheltuielile trebuesc plătite. Cine să le plătească ? Pen­tru ca să ştim aceasta trebuie să ne întrebăm cine este statul ? Este organizaţia tuturor cetăţe­nilor,­ cu putere suverană asu­pra tuturor locuitorilor de pe un teritoriu,. Datoriile sunt­­ale noastre ale tuturor. Le împlinim prin reformarea dărilor. Ne vedem necesitaţi să introducem un sistem nou de dări, care să nu fie povară prea grea pentru cetăţeni. Vom introduce așa numita dare progre­sivă pe venit. Unul care are o a­­vere de zece ori mai mare, să nu plătească numai o dare de zece orî ci de 20 ori, de 30 ori ba ch­ar de 40 ori mai mare Cine are o sută de mi­i, poate plăti 50 000 — 60.000' și tot îi mai rămâne, acela însă care are un venit numai de 1000 cor, cu greu va putea plăti o data de 100 cor. Vrem să mai la trod­ucem un im­pozit pe câştigul de război. Mulţi, cam­ îi timpul când alţii sufereau, şi-au făcut bani grei vor pierde o parte din capital care va fi confiscată de stat iar cealaltă parte va fi su­pusă dărilor Reforma economică. Un nit punct însemnat din pro­gramul partidului nostru este cel economic, industrial şi comer­cial. România Mare poate că este cea mai bogată ţară la Europa. Nu ne mai e frică de foamete Avem multe bogăţii, petrol, cărbuni, gaz metan, căderi de apă, păduri îm­belşugate cari cresc în valoare pe zi ce merge. Aveai toate bogăţiile şi o populaţie harnică şi munci­toare. Conform principiilor noastre, venitele întreprinderilor vor ră­mânea în ţară la noi, ca să fie recompensa justă a muncii noaste. Chestiunea muncitorimii. Pentru armata cea mare de mun­citori o­ri fără odihnă d­ădese via­ţa noastră economică şi cu su­doarea feţii lor ajută să urcăm mână în mână treptele progresului, vrem să creiem astfel de institu­ţiuni cari să deschidă pentru toţi larg căile mulţumirii şi a fericirei omeneşti. Munca să nu mai fie o mar­fă, pe care o duci în târg să o vânzi ca orice altă marfă. Munca omului trebue egal cinstită, fie la muncă intelectuală sau munca braţelor. Ea trebue egal privită ca cea mai supremă contribuţie a omului în misiunea sa civilizatoare. Vom lupta pentru armonia socială pe toate căile şi cu toate mijloacele. Vom introduce asigurări de tot soiul de accidente, boală, lipsă de muncă, bătrâneţe, asigurări pentru orfani, văduve, vom introduce co­misii obligatoare de arbitragiu, participare la beneficii, în sfârşit tot ce reclamă protecţia celui slab pentru de a-l face tare. Vom legifera în sensul indicat aci. Programul nostru, în esenţă, îl putem cuprinde în aceste cu­vinte: binele neamului nostru. Solidaritatea ca aliaţii. Statul român îl datorăm soldatului român, voinţei po­porului românesc, dar să nu uităm alt factor nu mai puţin decisiv : aliaţii noştri cari dela începutul răsboiului au luptat pentru libertate. Noi ne-am făcut datoria. Cunoaştem su­­ferinţele fără număr. In 1916 aliaţii erau la strâmtoare, căci Germania dedea asalturi pu­ternice la Verdun. Imtjtfÿ. clipe grele România Wmrms„ 25 divizii cu dorinţa^&h^a elibera pe fraţi. Cu­ cele 25 divizii am plecat contra colo­sului german de 42 divizii. Deci noi am colaborat la slă­birea frontului de la Verdun şi aliaţii şi-au refăcut forţele. Sunt câteva chestiuni de controversă între noi şi aliaţii noştri, de pildă chestiunea teritorială şi a minorităţilor. La 1918 ni se dedea mandi­tul întreg, azi ni se ia un colţ de ţară. Cellalt punct de teză naţională este chestiunea cedării de drepturi pentru mi­norităţi, cari drepturi să fie garantate de Liga Naţiunilor. Dacă pe viitor o naţiune va crede că este nedreptăţită ca să se poată plânge Ligei Na­ţiunilor şi astfel aliaţii să se amestece în afacerile noastre interne. Dacă o astfel de mă­sură sar fi luat pentru toate puterile, ca să ne putem a­­mesteca şi noi în chestiunile minorităţilor lor, noi am ac­cepta-o, fără murmur, pentru noi, dar altfel nu. Neînţelegerea aceasta a noastră cu aliaţii, este mică şi trecătoare. Va dura pu­ţin şi se va sfârşi cu biru­inţa punctului nostru de ve­dere cinstit şi drept. Cu­­toate acestea, politica noastră externă vrem să o continuăm pe adevărata prietenie cu aliaţii noştri. Noi vrem să rămânem aliaţi şi mai departe. Ei au interes de noi noi avem interes de ei. România mare, care în viitor are să reprezinte un alt fac­tor de putere decât în trecut, cere însă pe lângă tot de­votamentul, ca toată hotă­rârea să nu fie jignită. Binele şi propăşirea noas­tră va veni în urma unirei şi a bunei înţelegeri cu marii noştri aliaţi. Atitudinea fiţi de Sa­ti şi Ungari. Aceste sunt punctele din pro­­gramul nostru, pentru fericirea neam­ului, a tuturor cetăţenilor. Avem datoria să facem o casă primitoare şi pentru cetăţenii de altă limbă. N’am vrea să se nas­că în ei ura ce-am avut-o noi faţă de stăpânirea ungurească. Suntem popor nobil şi puterea noastră nu va umili pe cel slab. Vom da şi lor mâna ca să fie un factor de ordine, progres şi cul­tură. Conştiinţa latinităţii Noi facem parte din familia popoarelor latine. Franţa cu lum

Next