Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1919 (Anul 82, nr. 228-251)

1919-11-01 / nr. 228

­gins 2 mina libertăţii şi culturii a mers în frunte, şi deschidă drumul ne­ted. Noi încă vrem să fim m­oneri fii culturei latine aici în Orient Să ţinem sus şi tare credinţa la­tinităţii­ şi culturii, să fim vred­nici de fraţii noştrii din apus. Inchinându-ne libertăţii şi ega­lităţii vom­ ajunge un popor ci­vilizat, un factor puternic prin con­tribuţiile noastre pozitive. Sperăm că ştim ca în acest colţ de pă­mânt să facem o ţară înfloritoare în care cresc caractere, oameni cinstiţi." Vă rugăm să ne deţi sprijinul şi vă mulţumesc de încrederea ce mi-o arătaţi. Imi voiu face da­toria şi nu voiu uita pe lângă interesele obşteşt­iniei de interesele cercului­ acestuia. Cu orice durere şi necaz să vă adresaţi mie cu toată încrederea. (Ţăranii isbucnesc în ovaţii călduroase.) Cărţi de şcoală primară Prin aceste câteva rânduri cred că fac un bun serviciu învăţăto­­rimii române, mai ales celei­ din afară de hotarele vechiului regat. Se ştie, că precum meseriaşul vrednic şi dornic să facă lucru bun îşi alege sculele cele mai per­fecţionate, tot aşa şi dascălul con­­ştienţios îşi alge cărţile de şcoală cele mai bune. Şi cartea este a­­proape singurul şi principalul in­strument de care ne servim în greaua dar frumoasa noastră me­serie. Alegerea aceasta întâmpină gre­utăţi serioase, căci mai rar învă­ţător să fi avut ocazie să cunoască bine, nu întreaga dar o parte din literatura didactică. Totuşi, anul şcolar a început, copii vin la şcoală şi noi trebue să le recomandăm ce cărţi să-şi procure. Sigur că cei mai mulţi se vor conduce de pe reclamele diferitelor case de edi­tură, cari au aranjat aşa ca pe copertă să figureze nume cunos­cute dăscălimii, firme atrăgătoare, etc. Ca învăţătorimea să se convingă cum lâ cuprinsul cărţii corespunde aşteptărilor nu e cu putinţă decât sau studiind cartea înainte de a o Introduce în şcoală ceea­ ce nu dă voie nici timpul scur că n’are oricine cart mână, aici mulţimea f fi­rute; sau s’o introdu şi s’o studieze în curs atunci n’o mai poate cel puţin un an între cu ea pe copii nevinov cătul va lucra cu un instrument greoiu şi va obţine rezultate ne­gative. Ca unul ce mă ocup de ani în­delungaţi şi în mod amănunţit de mersul literaturii didactice din Ro­mânia, sunt în măsură să dau dăs­călimii primare unele indicaţiuni, pentru cari sunt sigur că o să pri­mesc mulţumiri cu timpul. Indica­­ţiunile privesc textul cărţilor pen­tru cari am preferinţe, privesc me­toda după care sunt lucrate, ino­vaţiile introduse, notele originale cari le fac caracteristice, iar nu persoanele ce le-au lucrat şi pe cari dacă le pomenesc e că nu se poate altfel. Trebue mai ales că nu sunt nume cunoscute dăscă­lind­, nu sunt nume însoţite de titluri mari şi ameninţătoare ce ades, puse pe carte, promit mult şi nu fac nimica decât faţadă. Abecedarul carte absolut indis­pensabilă şi copilului şi învăţă­torului, avem apărute vre-o 2—3 duzini. Din toate, cel mai bun ră­mâne tot al învăţătorilor, I. Cioră­­nescu şi C. Stan, carte ce a fost premiată şi tipărită de minister. Autorii au făcut dâră nouă în me­toda scriscetitului şi au găsit mulţi imitatori, dar nici unul nu i-a pu­tut egala, mai ales că la fiecare ediţie l-au revăzut şi îmbunătăţit. Tot învăţătorul Ion Ciorănescu a alcătuit cărţile de aritmetică, lu­crate după un plan original, cu excluderea aproape desăvârşită a regulelor şi definiţiilor, înlocuite prin exerciţii şi probleme stărui­toare asupra fiecărei lecţii. Exer­ciţiile şi problemele sunt aşezate şi alese cum nu se poate mai me­todic, mai gradat, mai artistic chiar aşa că face studiul aritmeticei plă­cut, atrăgător, interesant. Se adre­sează direct şi stăruitor raţiunii, inteligenţii iar nu memoriei copiilor. Calculul oral e baza tuturor soco­telilor din cl. I. până în ultima. Faptul că acest curs de aritme­tică e lucrat numai de un singur autor, dă întregei serii o cohezmae şi o unitate de acţiune cum tiu se găseşte la alte cărţi. Cdrţi de cetire sunt multe, dar cele mai bune rămân şi acum tot ale d-lor Costescu—Stoenescu, cari au fost premiate şi tipărite de mi­nister. Prin intervenţia învăţătoru­lui Ion Ciorănescu aceste cărţi au primit îmbunătăţiri radicale, aşa că pot sta la întrecere cu cele mai desăvârşite lucrări din ţările cu trecut literar şi pedagogic cât de vechiu, d. Bogdan­ Duicu. Aflu de oportun cu începerea anu­lui scolastic de a scrie câteva cuvinte despre preot şi învăţător şi în starea aceasta nu mă pot o­­pri de a nu scrie despre o biserică şi şcoala noastră, pentru că preo­tul reprezintă modelul de credinţă şi moralitate propagate în biserică iar învăţătorul reprezintă instruc­ţiunea şi moralitatea împreuna­­tă cu educaţiunea copiilor la şcoală. Deci preotul şi învăţă­torul sunt doi factori de im­portanţă netăgăduită pentru bună­starea şi fericirea culturală a ome­nirei. Biserica şi şcoala au fost pentru toate timpurile —totdeauna—două instituţiuni cărora noi Românii le datorim desvoltarea întregei noastre vieţi naţionale. Biserica ne-a conservat limba noastră strămoşească. In timpuri triste de cutropiri barbare, tinda sau pridvorul bisericei era prefă­cut în şcoală pentru a învăţa pe Români să se închine creştineşte, să cetească şi să scrie româneşte. La noi, România, totdeauna şcoa­la a stat sub aripile bisericei, iar preoţi şi dascălii au­­fost prinii depozitari ai limbei şi religiei stră­moşeşti. Preotul şi învăţătorul în biserică şi în şcoală au avut şi au menirea de-a forma pe adevă­ratul creştin, pe adevăratul cetă­ţean, pe adevăratul român. Prin urmare, este firească apropierea între preot şi învăţător, pentru­ că ambii au acelaş rol,­­de-a forma omenirea şi a o ţine în dreaptă cre­dinţă şi moralitate. In şcoală învaţă copilul să iu­bească pe Dzeu, să respecteze pe părinţi şi pe deaproapele şi să a­­precieze cărunteţile înţelepte, cum zice Solomon. Ergo, în şcoală şi bi­serică se aşează temelia bunului creştin. Temelia cea­ mai solidă este Sf. Evanghelie, căci fără a îndeplini perceptele ei tot aparatul şcoalei ar fi nu numai nefolositor ba chiar periculos societăţei. Fynprîewfr.Tn *'■* J- J'' w * " dită pe baze morale. Toţi învăţaţii­­ pământului, cari au avut bază mo- ' rală au dat roduri bune, unul 30, altul 60 ier altul au avut 100 după cum zice Domnul Nostru Isus Chri­stos. Învăţăturile Sf. E­vanghe­schid omului calea către înalte, ele ridică pe om dir animalelor şi î l ajută să ai perfecţia cea mai înaltă pe lui. De aceea nu trebue s­­că atribuţia preotului este legată de a învăţătorului ş­i r­ă­ciul amândorura este însoţi ;­­ gat de religie, de naţiune, ciproc se asigură în contra primejdiilor, ce ar veni asi Numai munca comută a p şi învăţătorului poate asig­u'unei noastre locui, de or concertul popoarelor em­iliz; cina misiunei de a lumin­iul, biserica a împărţit-o ei, cu şcoala. Alăturea cu trebue să muncească înv posedând şi el acelea­şi­­ nobile, căci cum preotul văţător în biserică, schim desea amvonul în catre şi şcoala, în anumite momer­ţătorul este preot, schimb tedra în,amvon, amândoi e scop — să lumineze şi i Uzeze prin învăţătură şi pi­piul faptelor bune. Ba s­­a scop sigur trebue ca creze în armonie vperiei cum ar fi unul singur. Dacă învăţătorul dă o şcoală moralitate, ştiinţă preotul în biserică trebui simţul religios şi să afirm aceasta cele propagate în de învăţători. De aceea vedem că pe strânse sunt datorinţele în­ tot pe atât trebue să fie şi­­ preotului cu învăţătorul. Numai realizând aceste dar către suflet şi inimă, putem vin şi că ne-am împlinit şi şi conducem omenirea pe adevăratei perfecţiuni. ). Problemele şcolare. Preotul şi învăţătorul — în educaţia tinerilor generaţii — » a » * ? 0 9 R.A­K­8 t­fc V & tff V­f PUBI.toaŢIUNE Spre orientare pentru aleg Dreptul de alegător , pentru Adunarea de­ Senat e normat prin dt electorală. Art. 4. Punct dere al legii este, că 6 tmv­ (soldaţii de profesi cari fac serviciul activ c­ari, în înţelesul legilor nu au drept de alegător rezervişti (cei cari au îmi viciul activ şi au fost i­n cadrele de rezervă ale ari­m dreptul de alegător. Aceşt la conscrierea alegătorilor ordonanţei Nr. 7900 a­rt­­ de interne, au şi fost in lista alegătorilor la comum domiciliu şi e indicat la fiecăruia şi unitatea la car veste. In situaţia escepţională când sunt’sub drapel în ori­dinelor de mobilizare mai contigente dintre rezervişti, u­ţii rezervişti din aceste conţi nu sunt la domiciliul lor, ci uităţile militare, la care fac s­oiul militar. Dreptul de alegător se exerci­­tează prin exprimarea votului în ziua alegerii la secţia de votare a comunei de domiciliu. Cum însă soldaţii aflători sub drapel, din consideraţii de serviciu, nu pot să lipsească cu toţi de-o dată de la unitatea lor, ci numai o parte, care în baza dispoziţiilor militare se află la concediu, nu pot să se bu­cure de dreptul de alegător decât aceia, cari fiind la concediu in ziua alegerii, se află în comuna lor de domiciliu. Prin urmare, soldaţii rezervişti, care fac serviciu activ ca rezer­vişti glotaşi etc. în baza art. 4 al decretului-lege electorală, aflându­­se la concediu în comuna lor de domiciliu, pot exercita dreptul de alegător, fie că vor subscrie pro­punerea de candidatură pentru un candidat, fie că în ziua de alegere vor da votul pentru un candidat. Soldaţii rezervişti pot fi chiar şi aleşi de deputaţi. Dacă vreun sol­dat, care după lege are dreptul de alegator, ar fi propus spre candi­datură, aceasta trebuie să fie ori­ referitor la dru­mtăţi şi senate Iar ş­ i din partea preşedintei eşedinţii birourilor el admite, fără excepţiun , sldaţii rezervişti trecuţ­i pătorilor, fie că se prezintă îiformă, fie în haine civile, noi serviciul militar mai o­pe­­pentru exercitarea dreptului vot al acelor soldaţi, cari după se bucură de el. De aseme­­ni să exerciteze dreptul de acei soldaţi, cari în urma Uzării lor, fac serviciul în­­ator în comuna lor de do­i­alţi soldaţi rezervişti, care se urma serviciului la uniţă­­departe de comuna lor de Jiu, nu-şi pot exercita drep­­aiegător, dar dreptul lor răr . A .1 îeatins, numele lor sunt în lista de alegători a câ­te domiciliu, iar dreptul a­­irantat în lege. 6 Octomvrie, 1919 p. șeful resortului: dr. Onisor secretar general. Brașov, în 28 Octomvrie, 1919 Biroul electoral central. Ludovic Servatius, m­. p. subprefect-președinte, dr. Teofil Baciu, m. p. subnotar I. municipal-greîier. Luptele din Rusia. Copenhaga — Trupele polone au ocupat frontul Dunaburg capturând tunuri, muniţii, mitraliere şi mult material de războiu, pe care bol­şevicii nu­­ au putut lua în retra­gerea lor. Copenhaga — Trupele lui lude­­nici au ocupat localităţile Daskaja şi Uiurgotsch. Ber­lin — „Der Morgen “ anunță că trupele lui Denikin au ocupat loca- litatea Cernigov, unde bolșevicii au avut enorme pierderi. Denikin înaintează repede spre Moscova . Osemintele lui Mihai Vi­teazul vor fi îngropate la Mănăstirea Dealului In urma unei hotărâri a Consi­liului de miniştri, osemintele lui Mihai Viteazul, cari, după cum se ştie, sunt îngropate la Turda, vor fi exhumate şi îngropate la Mănăstirea Dealului, unde a fost păstrat capul marelui Voevod. Cu prilejul înmor­mântării, în ziua sf Arhangheli­a Davril, va avea loc Mănăs­­lui o mare ser­bare naţio­n­ii peste 300 de ani de ce Voevod a fost ucis în­­ntru înfăptuirea acelui are neamul românesc zilele noastre, la indep­că după săvârşirea fap­­ile a oamenilor lui Basta,­elui Voevod a fost înmor­­i Turda, iar capul lui a și păstrat în mănăstirea ridicată de Mihai Vodă, î ■ da, deodată cu înfăptuirea imului românesc, pentru ertflse marele erou,— a­­mea ca osemintele lui ască odihna într’un singur irel-Românii. n hotărârei Consiliului­­de •u capul lui Mihai Vodă cât din biserica Mitropo­­laşi, unde a fost dus cu tragerii trupelor române — şi însoţit de mitro­po­­liştii va fi dus pin Buco- Ardeal la Turda, unde sul eroului. Osemintele lui ate de aci şi duse la Alba . Mihai Viteazul fusese c­­a de Domn al Ardealului, poi purtate prin Sibiu, şi îl, după ce osemintele Voevo­i vor cutreera drumul pe care şi Viteazul l-au bătut acum , 300 de ani, vor fi duse şi îrmântate la Mănăstirea Dea- ; i ; -v‘ '» .sj.ii- ; v_. r.'j.. Ui . • * ■ J - — muu v V<* UUIIUAUyi esori universitari, magistraţi şi aT, în care s’a admis în prin- i înfiinţarea unei asociaţiuni i­ale a juriştilor din România 5. sociaţ’a va avea un comitet ral şi patru secţiuni: în vechiul­­, Ardeal, Basarabia şi Buco­­. Din fondurile adunate prin e, donaţiuni, cotizaţiim­, se institui premii pentru lucrări aloare, burse, conferinţe, etc. cietatea va avea de scop: strânge relaţîunile între toţi fii din România mare, con­ii luuind la organizarea lor într’un corp solidar, bazat pe comunitatea de interese şi indiferent de crezul politic al fiecărui membru; a lupta pentru realizarea revendicărilor de ordin profesional a celor trei ca­tegorii de jurişti din care se com­pune asociaţia generală; a fi re­prezentată de drept în Parlamentul ţărei, prin membrii ce-i va de­semna prin alegeri; a crea un Ins­titut de ştiinţe juridice, sociale, morale şi economice, precum şi o comisiune legislativă; a propaga şi dezvolta studiile juridice prin pu­­blicaţiuni şi conferinţe şi a te în­curaja prin acordare de premii şi burse; a contribui la reprimarea abuzurilor şi stabilirea responsa­bilităţilor; a creia o societate de asigurare mutuală şi o casă de retragere comună. Asociaţia va avea ca activitate imediată : contribuţiuni la formarea nouei Constituţiuni pentru Ro­mânia mare,­ contribuţiuni la uni­ficarea legislaţiei în toate ţinutu­rile româneşti; contribuţiuni la cer­r­cotarea provenienţei averilor. Ca mijloace, Asociaţia va căuta să dobândească organe proprii pentru răspândirea ideilor Aso­ciaţiei şi aducerea lor la cunoştinţa marelui public, precum şi pentru publicaţiile speciale de drept, le­gislaţie, economie politică ale Aso­ciaţiei.* După discuţiile urmate în jurul scopurilor Hoții, asociaţii s’a ales un comitet de organizare compus din d-nii Dobrescu, decanul ba­roului de Ilfov, N. Schina, Take Ionesco, C. Dissescu, P. Missir, C. Panaitescu, Romulus Bolintianu şi Ştefan Pop, ministrul­­Ardealului la Bucureşti, care va studia şi va face propuneri pentru constituirea acestei asociaţiuni de­ o deosebită importanţă pentru consolidarea vieţii publice în România mare. O inițiativă importantă, cis­ia puri vi... Oficiosul partidului naţional, Pa­tria din Cluj, publică următoarele cu privire la candidaturile neo­ficiale : După ştirile ce le avem până acum, în unele circumscripţii elec­torale, pe lângă candidaţii parti­dului naţional român, cunoscuţi din lista oficială publicată în toate zia­rele noastre, şi-au pus candidatura şi alte persoane, cari, înfrângând astfel disciplina de partid şi soli­daritatea ce ni se impune tuturor, au înţeles să arete, că nu mai vo­­iesc să facă parte din partidul na­ţional român. Nu putem să luăm decât cu regret la cunoştinţă pa­sul greşit şi dăunător făcut de a­­ceşti candidaţi „independenţi“, cari nu s’au ştiut ridica la înălţimea datoriei din motive cari, la nici o întâmplare, n’au nimic cu progra­mul politic al partidului nostru. Se dă, astfel, pentru întâia oară la noi, proba că avem şi dincoace de Carpaţi oameni, cari preţuiesc mai mult ambiţa şi interesul lor particular, decât marile interese naţionale. Publicul românesc îşi va şti trage de-aici, consecinţele : îi va cu­noaşte, chiar de la început, pe aceia, de la cari nu se va putea aştepta pe viitor la nici un folos ob­ştesc. Partidul naţional, se înţelege, încă îşi va trage consecinţele fireşti ne­­mai considerându-i ca membrii ai săi. Dar două dintre candidările ne­oficiale, de care avem cunoştinţă până azi, nu numai că ne întris­tează ci­ne revoltă, cum vor re­volta întreaga noastră opinie pu­blică, aceea a lui Arsenie. Vlaicu la Braşov, şi a vestitului Drumaru V. E Moldovan, dela Trascău, îm­­potriva d-lui Dr. Boeriu. Se ştie că în conferenţa parti­dului naţional ţinută în Sibiu cu ocaziunea întrunirei Marelui Sfat s’a hotărât ca toţi aceia cari în vremea războiului au adus servi­cii reale duşmanului să fie elimi­naţi din viaţa publică românească. ..ie mn.î trecea prin gând­­atea românească şi în viaţa noas­tră publică, şi hotărârea de atunci viza pe păcătoşi cu mult mai mici decât fostul director de la Braşov. Şi iată, că azi suntem nevoiţi să îndurăm ruşinea ce se răsfrânge aspura intregului popor românesc de dincoace de Carpaţi din hotă­­rîrea inconştienţilor cari, la Braşov, l-au candidat pe Vlaicu. In candidarea dela Braşov vino­vatul de căpetenie nu e fostul di­­director, ci aceia cari împotriva sentimentului unui neam întreg, vreau să-l învie din morţi pe o­­mul care a batjocorit atât de crud cel mai sfânt ideal al neamului nostru. Şi în rândul al doilea, putem vinovaţi noi toţi, şi poate mai mult decât oricare chiar presa româ­nească, fiindcă nu am început o­­pera de purificare din bună vreme. I-am lăsat pe toţi trădătorii cari ne-au făcut de ruşine chiar înain­tea duşmanului pe care-l slujeau, să-şi vadă de nevoile lor, şi de nicăiri nu s’a pornit biciul de foc care să-l silească să se ascundă în întunerecul din care să nu mai cuteze a eşi niciodată. Două motive­­ ne-au oprit dela începerea operei de purificare na­ţională, greutăţile mici prin care dela armistiţiu, trecea şi mai trece neamul nostru, şi convingerea că cei pă­rtaşi vor şti să-şi tragă singuri consecinţele. Atâta încre­dere aveam încă in elementul ar­delenesc, chiar atunci când s’a făcut vinovat de mari crime na­­ţionale. Vede­m însă că ne-am înşelat. Trebuia să ştim de la început că oamenii cari au păcătuit mai grav împotriva noastră chiar când du­rerile neamului erau mai grozave, sunt căzuţi pe veci, şi nimic nu-i mai poate mântui. Opinia publică românească, ale­gătorii vizaţi, vor şti însă cum să le răspundă acestor nenorociţi, şi opera de purificare naţională, atâ­ta vreme întârziată, va trebui per­­lun­ăm nici o cruţare. Alegerile în Ardeal Candidaturi... neoficiale STOitici­­­­IA 1 A N­VUI VH" Se comunică din sursă elveţiană că primul ministru maghiar per­­sistă în intenţia sa de a convoca vechiul parlament din Budapesta, spre a face să i­ se aprobe legea electorală şi spre a proceda la nu­mirea unui consiliu de stat de 5 membri, destinaţi să "guverneze •Ungaria în timpul perioadei de tranziţie până la formarea unui nou guvern. Proectul acesta este viu combătut de către liberali şi socialişti cari văd în el o îndru­mare spre restabilirea anarhiei. Fireşte că Friedrich ar face parte din guvernul provizoriu şi şi-ar asigura concursul lui Wekerle şi al financiarului Leo Lanczy. Spre a învinge opoziţia Friedrich asigură că va face apel la toate partidele şi la toţi oamenii politici cari n’au avut nici o relaţie com­promiţătoare cu Bela Kuhn şi Ka­­rolyi. Se spune că acesta din urmă s’ar pregăti să părăsească Praga spre a se duce îa America. Procesul regimului comunist din Ungaria. Se­­ştie că ministrul preşedinte Friedrich şi-a manifestat inten­ţia de a angaja o a­liune judi­ciară împotriva tuturor guvernelor revoluţionare cari s’au succedat în Ungaria dela 31 Octomvrie 1918 Aceste guverne sunt acuzate de a fi risipit averea naţională. Ast­fel Paul Szende, care a fost ministru de finanţe sub Karolyi a mărtu­risit că a cheltuit în primele zile ale revoluţiei ungare, cam 600 milioane de coroane. Pentru orga­nizarea armatei roşii, Wilhelm Boehm a cheltuit 890 de milioane. Alocaţiile muncitorilor fără lucru şi diferitele indemnităţi acordate revoluţionarilor întrec suma de SOO milioane de coroane. Mihail Ka­rolyi şi succesorul său Berinkey au cheltuit pentru uzul lor per­sonal sume exorbitante. Ce vor regaliştii maghiari Noul partid regalist pretinde că n’are nici un candidat particular la coroana Ungariei. El luptă pen­tru ideea monarhică în general şi are de gând să lase adun­ărea la naţi d­e alegerea viitorului suveran. De altfel, ei concep restaurarea sub o form­ă constituţională şi de­mocratică. Partidul numără printre şefii săi pe fostul secretar de stat Ştefan Basztery, contele Somaich, dr. Ladislau Sandor, colonelul Geza Eperjessy, consilierul Ştefan Barczy, fostul ministru de război Bartfau şi generalul Marschail 30 practice­ ­- vul­t, lucrătorii metalurgişti , lucrătorii din branşa zidăriei din Braşov şi împrejurime . Pentru a satisface unei dorinţe de mulţi ani simţită şi de multe ori esprimată a clasei meseriaşii­ir noştri, comisiunea şcolară a şcoa­lei orăşeneşti de meserii din loca­li­tate are intenţia să aranjeze în lunile de iarnă ale acestui an două cursuri speciale, înainte de toate pentru calfele celor două branşe de meserii mai sus amintite. In a­­ceste cursuri se vor preda din partea unor specialişti probaţi ace­le cunoştinţe, pe cari nici şcoala învăţăceilor’ dela ra­serii şi nici munca din ateliere nu le ofer în­­tro astfel de măsură, care să co­­respundă pe deplin referinţelor vieţii de azi, c­u alte cuvinte ast­fel de cunoştinţe, cari de altfel nu se pot câştiga decât în şcolile mai înalte profesionale de meserii. Direcţiunei şcoalei noastre de meserii i-a succes să câştige în vederea acestui scop doi specia­lişti escelenţi, în persoana dom­nilor Albert Schuller, arhitect şi Ernst Pauli, inginer (al fabricei Schiel). Suntem convinşi, că nu numai pentru calfe, ci şi pentru unii maeştrii se oferă un prilej fa­vorabil, pentru ca în schimbul u­­nui onorar foarte moderat să-şi poată câştiga cunoştinţe nouă atât de necesare pentru progresul şi desvoltarea atelierului lor sau cel puţin pentru ca să-şi poată reîn­­prospăta cele învăţate mai înainte. Pentru ca şi maeştrii şi calfele de­la sate să poată participa la acest curs, orele se vor ţinea întro sin­gură după prânză odată pe săptă­mână, şi anume­­fin Novembre până la­ finea lui Martie. Pentru a da prilej celor ce vor participa la surest curs, ca să-şi esprime şi dorinţele lor speciale, cari ar putea fi lua­t în conside­rare la compunere­a planului de învăţământ şi la stabilirea orelor, toţi lucrătorii din branşa zidăriei, maeştrii şi calfe (zidari, lemnari şi măsari), precum şi lucrătorii­­ metalurgişti (lăcătuşi de zidărie şi maşini, strungari în fier, turnători de fier, electriciani, instalatori, ti­nichigii) sunt incitaţi, ca Sâmbătă în 1 Novembre, la ora 11 înainte de prânz să se adune la o con­sultare în sala de şedinţe a casei statului. Participarea la această consul­tare nu obligă pe ni­meni să par­ticipe şi la curs. Braşov, în 13 Octombre 1919.­ E. Mhlbrandt, directorul şcoalei de meserii #?! 228—19!»

Next