Gazeta Transilvaniei, decembrie 1919 (Anul 82, nr. 252-274)

1919-12-02 / nr. 252

f­r­e­z's nimic : ştia, că iluzia­­no­­tată este «"elifcHM einar chin. Cât»va zile, are’as mutism. în­cepeam să nădăjduesc. Ică s’a pe­trecut vre-o minune. Şi într’ade­­vSr, când ara aflat, că armata ro­mână trecuse Prutul, că desar­­mează bandele bolşevice, un val de lumină, care înroteşte marile revelaţiuni, mi-a năvălit în sufet. Eram salvat­. Am râs de pacea dela Bucureşti ; aerele importante ale lui Kuehlman şi Cernin le a­­fam ridicole, după ce ştiam că soldatul român câsfrpase cea mai grea victorie a războiului. Vitalitatea strămoşilor români nu s’a dovedit în războaiele de cuce­rire, ci în uriaşa bărbăţie, cu care au suportat dezastrele aduse de Hennibal.* In Noemvrie 1918. Autorităţile ungureşti temându-se că mânia poporului român împilat şi batjocurit, se va descărca asu­pra lor, în grabă mare, furişindu-se prin întunerecul nopţii, j­i-au pă­răsit locul. Câteva luni Ardealul n’a avut nici jandarmerie,­­nici ar­mată, nici administraţie. Era tim­pul gărzilor şi sfaturilor naţio­nale. Şi totuş în cele mai multe lo­­curi s’a păstrat cea mai desăvâr­­­ şită ordine: nici-un jaf, nici-un omor. Dacă s’a dărâmat sau spart ici­ cerea câte-o casă, ea a aparţi­nut cu siguranţă unui zbir al po­porului, care — în acest caz — şî-a luat, ce era al său. Nici-unuî om cinstit " însă "nu i­ s’a clintit nici măcar un fir de păr din cap ! Oare să fie oare explicaţia ? Orice forţ­ă şi instituţie socială, ori­ce creaţiune technică şi bun al civilizaţiei, sunt numai o exte­riorizare a culturii, care există în suflet. Cutare invenţie technică­­ sau capodoperă, a trebuit să e­­xiste mai întâi u­­n suflet ca să se fixeze în formă materială. Nimi­cită această invenţie sau dărâmată această capodoperă, ele cont­­­tinu­ă totuş să existe, căci autorul lor se poate reînvia ori­când. Exis­tenţa materială a culturii omeneşti e condiţionată de existenţa celei spirituale. Ordinea şi respectul legilor au continuat să existe în Ardeal şi după ce dispăruseră organele, cari să le garanteze. Ordinea şi res­pectul legilor continuau să tră­iască, pentru că ele existau in su­fletul poporului român. Şi viitorul apropiat va dovedi, că ele sunt mult mai desăvârşite în sufletul poporului român, de­cât cum au fost exteriorizate în legislaţia şi administraţia ungu­rească. Jirg Ci­­ste­a. Daruri D­e maior Mihail Colihan a fă­ . r­o.‘L­.u. aucv c/dcrs reuşit n­­iia la Braşov 100 cor., la care s’a înscris ca membru. Pentru Reuniunea femeilor ro­mâne Braşov în memoria bunicei sale Mona Câmpean, ca veche mem­bră a acestei Reuniuni, suma de 300 cor., care s’a transmis Reu­niunea. Se esprimă cea mai călduroasă mulţămită stimatului domn major Mihail Coliban, pentru generozi­tatea cu care a ajutorat aceste in­­stituţiuni de binefacere şi se chi­­tează pe calea aceasta. Ailalia 23. Raiul eseu, adevărată dragoste «românească, autorităţile şcolare, bisericeşti, ci­vile, militare, precum şi presa ro­mână, părinţii, rudele şi pretinii elevilor. Programul serbării cuprinde ur­mătoarele puncte: „Dumnezeu* poezie, recitată de Lucia Popovici elevă cl. I. „Im­nul Regal" cor. „Pajurei cu două capete poezie de Oct. Goga, re­citată de C. Laurescu elev cl. I V. „Cuvânt despre însemnătatea zilei, rostit de T. Popovici dîr. şcolar," „România mare" poezie de P. „ y E*''aJtUO tCUUl rom. gr. or. de băeţi şi de fetiţe din loc, va ţinea Luni în 1 Dec. a. c. în sala Clasei a III ea prim. de băeţi, serbarea şcolară come­morativă a acestui mare act na­ţional politic. La această serbare, căreia îi va premerge serviciul divin, ce se va oficia din acest incident în bis. Sft. Nicolae, se învită cu toată stima a participa autorităţile bi­sericeşti, civile şi militare, precum şi părinţii elevilor şi toţi binevo­itorii şcoalei. Braşov, în 28 Nov. 1919. Direcţiunea O fantomă a trecutului Citim în „Sfatul Ţârei* din­­ Chişinău :­­ „In sfârşit se face lumină. Când ziarul nostru a susţinut că Donikra, Colcepg şi Indenkci nu sunt de­cât nişte eroi de o­ Perptă, nişte umbre aie vechiului ţarism, care şi-a trăit traiul, şi că steaua lor, care nici nu răsărise, va apu­ne în curând, o parte a zia­relor din Bucureşti, publicul ne­cunoscător al chestiunilor care a­­gită astăzi inima poporului rus, nu ne-au crezut. Succesele uşoare de la o zi la alta interesele aliaţilor, începuse a întări şi la noi credinţa că bol­­şevi­mul rus a apus şi în locul lui. Rusia întunecată şi hrăpărestă, îşi va lua din nou locul de p­­unere pe harta celor două lumi. Astăzi când cortina s’a ridicat şi adevărul a pătruns,­­astăzi toţi acei cari scontau succesele celor trei monarhişti văd cât de grăbită şi de uşoară a fost bucuria lor. Pin Helsingfors o telegramă scurtă, dar aşa de însemnată prin va­oarea el spunea acum două zile că Judenici a fost trecut peste Narva. B­etul Judenici, a fost trecut peste Narva, peste un râu destul de lat fără ca să nu­ i se întâmple nimic. Noi înţelegem că acolo a fost o bătaie în toată regula, că numai după ce-au fost sdrobiţi, s-au de­cis ca să facă plimbarea aceasta înapoi şi să treacă în goana mare apele unui râu. Com­pătimindu-i pe acei cari au suferit prin cetirea acestei tele­grame, noi nu putem să ne mani­festăm în de-ajuns bucuria că un general de al lui Nicolae al H-lea a fost sdrobit. Ceia ce pentru atâţia interesaţi ar fi însemnat satisfacerea inte­reselor lor egoiste, pentru noi ar fi fost prilejul unor griji care foar­te curând ar fi trebuit să se dea de gândit. De aceea ne bucurăm din tot sufletul de câte ori auzim că De­nikin şi compania au fost bătuţi. Ne bucurăm din toată inima când citim telegrame în care Lloyd George spune că nu se mai inte­resează de refacerea Rusiei aşa cum a fost. Ne bucuram din toţi nervii noş­tri cu cât haosul se întinde mai mult în întunecata lor ţară. Să se bată ei între ei, până când sleiţi şi sătui de sângele vărsat, se vor cuminţii şi vor pierde ori­ce năzuinţî de refacere a ţării lor în cadrul vechei hărţi... înfrângerea lui Judenici este un simbol pentru toţi acei cari cred că concepţiile vechi, mai pot trăi in cadrul unei lumi n­o!. Poporul rus s’a „opus vechilor năzuinţî, şi formând batalioane îşi apără idealurile câştigate cu sân­ge, zdrobind orice armată care bate la poarta libertăţii unei lumi noi.* N. D. Luni, în 1 Deceni, se va face prima comemorare festivă a A­­dunării naţionale din Alba-Iulia, în sala festivă a liceului, după asistarea la serviciul divin în bi­serica Sft. Nicolae, la ora 10 jumn. a. m. la care învită pe membrii Delegaţiunei şi ai Eforiei şcolare şi pe toţi prietenii şcoalei. Direcţiunea liceului român ortodox * Elevii­­şcoalei primare de stat Nr. 3 din Braşovul­ vechi aranjază în ziua de 1 Decembrie a. c. la ora 2 p. m., în pavilonul restau­rantului „Gambrinus" din Str. Lungă, o serbare întru comemora­rea unui an de la marea adunare naţională din Alba Iulia, în care 1 4.1 - I. Dulfu, recitată de Eugenia Co­­pătină elevă cl. IV. „Hora Unirii" jucată de elevi. „Patriei* poezie de P. Dulfu, recitată de Liviu Po­povici elevi cl. III. „Trei co­ori" col. „Pui de lai* poezie de Neni­­tescu, recitată de Maria Suciu e­­levi cl. IV. „Sub tei" horă jucată de elevi din­ cl. I. şi II, „Sergen­tul" poezie de V. Alexandri, re­citată de loan Negulici elev cl. V, „Soldaţii" dialog de P. Dulfu, pre­dat de Elena Puip şi Gh. Duşa elevi cl II „Rugăim­intea din urmă" poezie de Coşbuc, recitată de loan Aldea elev cl III, „Ana Lugojana" jucată de elevi şi eleve. „Pe al vostru steag* cor.« In amintirea marei adunări na­ Serbări şcolare Aniversarea Adunării naţionale de la Alba-lulia — FOILETONUL GAZETEI TRANSILVANIEI — Amintiri şi impresii1’ de prof. I. C. Panţu Mai în jos, pe lângă­­spitalul o­­raşului, mă opresc tocmai în colţ. Se vedeau urmele unei lupte. La răspinienî, unde este gura de ca­nal, cu un grătar gros de fer, văd mult sânge închegat, mai încolo de asemenea, sânge şi iarăşi sânge. Cine ştie, ce erou şi-o fi vărsat sângele, — sbătându-se rănit, — şi-o fi dat sufletul ! Mă uit la spital: geamuri sparte şi ur­me de gloanţe, ce găuriseră tind­uiala, iar pe jos cartuşe goale cu sutele, amestecate ,cu hârburi de sticlă şi cu pachetele de carton, în cari fuseseră gloanţe, ducătoare de moarte ! Io at­ă parte, pe lângă zidurile cetăţii, în coif, unde este „muntele de pietate2", văd mai multe bici­clete puşti şi mantale, puse unele peste altele grămadă, erau desigur mantale dela soldaţi, ce-­şi aflaseră pe acolo sfârşitul. Trec pe lângă şcoala săsească de fete, pe unde încă fuseseră lupte­­gramuri sparte, zidul ciuruit de gloanţe. Mă opresc puţin în loc, mă uit în prejur, în tot locul nu­mai urme de luptă. In drumul cel mare, pe unde trec carăle, în mar­ginea da către Groaveni, lângă pietrile îngrămădite şi cuprinse de bălării, se zărea un cal mort, ză­când pe coaste. Mă întorc „La Rămuri", stradă numită astfel după „ramele", pe cari se uscau în vechime vestitele postavuri de Braşov, postavurile „civile" şi „sure" milităreşti, cu două şi tr­ei „peceţi", ce se măsu­­au în vechime cu cotul rusesc, u arşinul, apuc pe lângă spital în­­sus, o iau deadreptul spre locuinţa 1) Fragment din capitolul al IIMea, ( 10 Octombrie 1916). *1 scrierii: S’aud m­urila la Braşov. 2) Ca*a de *»»**-“ «»** d« gjUtâge colegului Socaciu... Vream să văd, ce face bătrânul nostru coleg „Ţara , cum îi ziceam noi, boerul dda Mândra de pe Ţara Oltului, adevărat boer cu „carte domneas­că dela Mircea Vodă3) şi cu di­plome de nemeş dela prinţii Ar­dealului4).. Doriam sâ’l văd, să stau puţin de vorbă cu „boerul­ demo- crat » care niciodată în viaţa lui nu a făcut „paradă" cu aceste „nimicuri nobilitare", cum le zicea el, care era profesor de „eco­nomie", om cumpătat şi chibzuit la vorbă şi la faptă.. . câteodată chiar prea chibzuit, încât de mul­­te ori scăpa clipa potrivită de a face ceva,.., doriam să «red din gura lui, cum s’a simţit, când era lupta pe lângă casa lui,... om de 71 de ani trecut de altfel prin „luptă", căci făcuse războiul din 1866, luase parte la „pierzarea de la Koenigrătz în Boemia.. Voiam cu orice preț să-­l întâlnesc".­­El ședea în dosul gimnaziului săsesc, clădit nu de multă vreme cu cheltuiala statului maghiar. Pe stradă în tot locul urme de sânge şi iar sânge, amestecat cu ţărână cu pământ, un aluat de coloarea cărămizii. Tencuiala sălii de gim­nastică şi a zidului, ce împrejmu­ite curtea era numai găuri de gloanţe. Lume multă venise să se uite prin partea locului. Unii clătinau din cap, alţii făceau observări ră­utăcioase faţă de Români, dar cei mai mulţi ziceau doamne fereşte şi mulţămiau lui Dumnezeu, că a trecut bătaia. 8) Diploma, „cartea domnească" de la Mircea a fost dată profesorului Gr. Toci­­lescu şi după cum am auzit, acum se gă­seşte la Academia română. 9) Diploma de „nemeși am dăruit’o, cu știrea fratelui său, la „AsotiatiuW ai». aiuiui Ajung la poarta lui Socaciu. El era pe galerie. II salut cu mana Nu-mi răspunde nimic. Nu mă vă­zuse deși se uita cătră mine. Intru, sui scara și-i dau mâna. *— Asta a fost una... măi tată, îmi zise scurt colegul meu, uitât­­­du-se ţântă la mine. A făcut o pa­uză... apoi — cu oare care sforţare — a continuat: „a venit neamţu cu putere mare, cu tunuri cu pre­­gătire.. Ne-a înghenunchiat... Cine ştie, de ce a’fost bună şi asta! .. A fost o încercare a lui D-zeu.. Prea uşor s’ar fi luat Ardealul... Aici trebue luptă mare... Ce se câştigă cu înlesnire nu se preţu­ite, cum trebue... Aşa zâu... Ar­mata română a trebuit să se re­tragă, s’a retras înfrântă,... dar nu l’a nimicit­, nu-i sdrobită... Aşa-i în răsboaie, până se gata... Asta a fost una... măi tată... Privirea lui era împietrită, faţa galbenă, mâna rece. Era bolnav. Suferea el mai de mult., ceva fri­guri, ceva mai greu, era tare amărât. Uite mă pe jos, pe galerie numai gloanţe., când începeau mitralie­rele să „clănţănească" era ploaie de gloanţe., uite ce-i prin tot lo­cul, — le lăsase acolo, parcă anu­me să le privească, — uite ici îmi arată, ducându-mă la spatele case­lor, la tinda de către deal, uite în zid cum a izbit „spărtura" asta de granată, ^ uite ce lovitură... apoi bubuitură, apoi vâjcelele.. A fost ceva îngrozitor,... eram în gura morţii.. — Unde ai stat tu?­­ — In odaia de alături.., mi-a răspuns., ma chemat gazda să merg In pivniţă dar n’am vrut. Intrăm amândoi in tindă și de a­­colo în odaie. Luase, ceva mai înainte, ceaiul şi încă nu venise gazda, să-i cureţe prin casă.,, nici patul nu era făcut.. O pătură ţă­răneasca era aruncată peste mar­ginea cea înaltă a patului, iar alta atârna de pe saltea, era mai mult pe jos lângă micul covoraş de pe podini. Două scaune simple de brad, văpsite erau pline cu cărţi cine ştie de când erau acolo... Al treilea scaun era plecat pe masă ca într’url restaurant, unde îţi re­zervi locul, ca să nu ţi-l ocupe vr’un oaspe, ce ar veni. — E prost de tot cu mine... La „împăratul Românilor" nu mai e chip de mers. Eri şi astăzi mi-a făcut gazda câte ceva, dar văd eu bine, că nu mai merge aşa,... sunt bolnav. Doftoru îmi spune mereu să i­au lapte, lapte mult... dar de unde... nu se găseşte... D’abia aştept să se „aşeze lucrurile", să merg acasă, în satul nostru, la Mândra». Cu mare „foc* a spus el vor­bele ăstea... i se luminase pen­tru o clipă faţa,, toată nădej­dea lui era la Mândra. — Pe astăzi îmi face gazda o zamă de puiu, ştii aşa ca la sat, o „fiertură," pe mâne asemenea şi apoi oi vedea. Cum s’or „lim­pezi drumurile" am să plec. Mi-e urât aici, mi-e scârbă, a sfârșit vorba, apăsând fiecare silabă. Azi noapte pe la miezul nopții, mă pomenesc in casă cu soldați ger­mani. Nici mai mult, nici mai puțin să mă ridice, să mă ducă, m’o fi „denunțat cineva," destul că au căutat prin odaie, prin du­lapul de haine, prin bibliotecă, mi-au răscolit cărţile, m’au între­bat dacă au fost soldaţi români ascunşi la mine, dacă am arme şi mai ştie „hantătar," ce m’a mai întrebat. M’au năcăjit cu vorba, cu întrebatu, cu căutatu. A veni apoi gazda sus la mine, sasca la care locuesc şi a văzut şi ea mizeria ce mi-o fac. A spus şi ea, că n’au întrat la mine soldaţi ro­­mâni. In fine aşa după o jumă­tate de ceas de hărţuială de chin şi ciorovăială, m’au lăsat Nemţii în pace, Germanii ăştia „foarte culţi." — Au fost şi pe la mine, au fost şi pe la alţii, ziua la amiazi şi In miezul nopţii. Sunt fel de fel de denunţuri. Şi-apoi pe acolo pe la noi prin sus, prin Schei, al­ umblat germanii şi după chilipi­ruri, după slănină şi făină, după găini şi purcel.­ — Aşa, aşa, cum zici tu, adau­­se bietul Socaciu. Uitându-se ţântă la mine şi se aşeză pe un scaun să se odihnească. Era foarte o­­bosit! Eu stăm în picioare şi mă uitam prin odaie. Pe masă erau cărţi de econo­mie politică, vreo două trei puse una peste alta, alăturea o „ulcică" din care luase ceaiul, o lampă cu un glob verde închis, iar la o parte în colţul mesei era deschisă o carte groasă cu tablele negri. Era Sfânta Scriptură, publicată de societatea biblică pentru Bri­­tania şi străinătate, vechiul tes­tament, tipărit în Iaşi 1874. Mă uit, era ceva subliniat cu creion. Mă uit mai cu dinadinsul, voiam să citesc. Observă colegul meu, îşi scoate ochelarii, îi aşează, cu mâna tremurată, pe nas, se uită şi el în sfânta carte, se uită bine, apoi îndreptându-şi privirea că­­tre mine, se uită­­ peste ochelari şi-mi zise: — E multă înţelepciune, adânci vorbe în cartea asta. Se potri­veşte ce-i aici în carte, cu tot ce se întâmplă acum cu războiul ăsta, care aduce „scârbă şi multă­ dur­ere. “ Şi cultura asta e până odată. Mer­ge, merge înainte,­ toate merg până la o graniţă şi la urmă se întoarce omul înapoi, de unde a plecat. Ceteşte, cred că are să ţi placă. Uite aici este: „Eclesiastul". Mă uit, văd, era pagina 535, vers 13 până la 18. Cetesc încet pentru mine: Şi îndreptatu-mi-am inima mea în a cerceta şi a adânci cu înţelepciune toate, ce se fac sub cer­, privit’ara toate, ce se făceau sub soare şi iacă toate erau „de­şertăciune şi vânare de vânt".... Inima mea a văzut multă înţelep­ciune şi ştiinţă,... şi îndreptatu­­mi-am inima mea, ca să cunosc înţelepciunea şi să cunosc nebunia şi nesocotinţa şi aflat’am că şi a­­ceasta e vânare de vânt"... Mă opresc puţin,... mă uit la colegul meu şi apoi continuu ce­tind ceva mai tare, cetind cele trei şire cari erau subliniate cu creion: „Căci unde este multa înţelep­ciune, acolo este şi multă scârbă şi cel ce înmulţeşte ştiinţa înmul­ţeşte durerea“.­ — „Aşa este, „cum e scris în carte"... Cu cât e omul mai „ci­vilizat" cu atât e mai barbar,... civilizaţiunea produce durere, deşi ar fi să producă mulţămire, feri­cire... Nu vezi tu şi răsboiul ăsta afurisit... Aşa e cum e scris în carte: „s’au încăerat ăi mari şi su­feră oi mici",... ştii: „peştii cei mari mănâncă pe cei mici", termină colegul meu dând din cap,... de s’ar sfârşi odată, de s’ar linişti lu­crurile. — Va veni şi liniştea, am zis eu. Da, da, e bună liniştea, trebue să vină... Am trecut iarăşi cu vorba la bătaia de Duminecă. Ii spuneam, că am auzit, că a fost luptă mare pe la Sprenghi şi mai în sus, tocmai prin pădurea pe unde ’şi făcea el de obicei plim­bările şi pe unde se odihnea tot­deauna singur-singurei, meditând şi fâcându-şi reflexiunile sale la Economia politică, studiu cu care se ocupa de multă vreme, studiu căruia îi da mare importanţă.1) Era om pururea gânditor: terminase teologia, drepturile şi filosofia. — Ce va fi acum pe acolo, pe Unde te plimbai tu de atâtea ori?... am zis eu, ca să lungesc vorba, dar el, obosit cum se găsea, n’a răspuns nimic, părea dus pe gân­­duri, se gândea la ceva, a făcut numai un semn cu mâna, se ve­dea că-i este silă. Eram să mă depărtez. Ştiam că-i place să fie singur, îl cunoşteam eu bine, ştiam că-i bun bucuros î) A publicat „Dreptul cambial" cu un comentar bine documentat şi o parte din „Cursul" său de Economie politică în Anuarele şcoalei superioare de comerciu. Cu deosebire broşura lui „Idei funda­mentale în Economia politică şi o nouă teorie sociologică, (Braşov, 1899), a fost bine primită de spe­cialişti şi favorabil apreciată într’o recensiune din „Convorbirile li­terare", să-l lași în pace. Am încercat să plec. M’am mirat însă, că mi. a zis, să mai rămân. Poate asta a fost întâia­ dată, că s’a abătut dela obiceiul său, era un simț de du­rere, se vedea neputincios... — Mai stăi, îmi zise bietul coleg. — Bine, dacă crezi, pot să nu rămân. — Tare mi-e dor, să merg Mândra... Să mă plimb prin Crân şi pe câmp, pe acasă pe la no să mă duc prin toate locurile, şi unde am umblat ca copil,... să mă uit la munţii noştri frumoşi... Am de gând să­­fac o fântână în par­tea locului, acolo la noi, unde e mai mare­­! vitejor... Mi treaga mea , din satul me bine de tot. Vorbea înt parcă avea­­ s’o mai ducă.. L’am cercetat de multe ori, se făcuse ceva mai bine, dar se ve­dea, că-i surt zilele numărate. în­cepuse să iasă la plimbare. Se plimba însă puţin, cu umerii strânşi, ca şi cum ar sgriburi. Era tot obosit. A dus’o pl­asa­ţie pi­cioare până prin Februarie* 1917. A plecat apoi acasă la Mândra lui, pe Ţara Oltului, dar... de întors nu s’a mai întors... A murit,... s’a liniştit.*) 2) Prof. I. Socaciu a lăsat prin testament o parte din averea sa pentru scopuri culturale în co­muna, în care s’a născut şi a­­nume : bisericii din Mândra 2000 cor., pentru zidirea şcolii comer­ciale în Braşov, 500 cor., pentru orfelinatul din Sibiu 300 cor., pen­tru masa studenţilor săraci 450 cor., pentru fondul disponibil al şcoalei comerciale 500 cor. şi un fond de 5000 cor. la şcoala din satul său, ca din venit să se aju­toreze un şcolar „sărac şi bun". Testamentul şi l-a făcut cu patru zile înainte de moarte şi dacă a uitat de „fântâna" pentru adăpa­tul vitelor, sunt moştenitorii lui, cari îl pot îndeplini această do­rinţă.­­ j ­­T A TRANSILVANIE! dl­.h .• h micultd rntificări in Şcoala pi. • . stat Nr. 1 din Braşov-Ct. r. Cismari­lor Nr 3).­­ Luni 1 De­cemvrie 19 d le 11 a. m în sala de in edificiul său anivers a­ i amărei uni­rei politice 1 României,, în măreaţa Iulia. dela Alba-Direcţiun comerciale superioare i superioare de fete au învită auto­rităţile bise­le, şi mili­tare la se­am­ă de co­memorare­­ naţionale dela Alba-1 v a avea loc Luni, 1 De Nov. st. v.) la ora 10 j ; in localul şcoalei sup Regele Fei (Bulevardul Germaals­­ă trâgă-Bir!­in la păcs! „Vossich învită gu­vernul go 1 ; trăgănească cât ma: m. narea proto­ K­aiaieior­u Pr trei. Paris, de­j a dis­cutat ieri şi recentul memoriu al guvernului otoman care cerea so­luţionarea grabnică a chestiunilor turceşti pentru a putea proceda pe baze sigure la restabilirea or­­dinei şi liniştei în imperiu, hotă­rând amânarea rezolvirei chestiu­nilor orientale în mod definitiv până la întrunirea conferinței de ambasadori la începutul anului viitor. Hotărârea a fost notificată Portei. IMFORMAŢIUEII O numire nesgrestă la Bucu­reşti — Zi’. 1 „Le De­mocrate* pr corespon­dentul său e următoarea notă: zilei. Medicamente şi tratament gratuit pentru bolnavii lip­siţi de mijloace. — Precum în alte oraşe mai de samă din Ardeal, ast­­fel şi la noi în Braşov, funcţionează de câtva timp o instituţie dintre cele mai umane, un spital şi ambulator policlinic înfiinţat de resortul ocrotirilor sociale, cu scop de a combate cele mai răspândite şi mai peri­culoase boale : tuberculosa, boalele venerice şi de piele. La acest spital, unde lucrează zilnic 3 medici specialişti, bolnavii lipsiţi de mijloace nu numai că primesc tratamen­tul corespunzător gratuit, ci­ vor primi şi medicamentele de lipsă. Ambulatoriul dispune de medicamentele cele mai mo­derne pentru combaterea a­­cestor boale şi e prevăzut cu laborator bacteriologic. * Cămin pentru invalizi şi orfani de răsboi. Suntem in­formaţi că s’a luat o iniţiativă în armată ca să se înfiinţeze pe lângă regimente cămin­uri pentru invalizi şi orfani din răsboiu. In Braşov se va face în cu­rând un cămin. Dl colonel Pă­­curariu, comandantul regi­mentului 89, se va îngriji de înfiinţarea lui. In căminul regimentului din Braşov vor fi primiţi 15 inva­lizi de răsboi şi 15 orfani. Căminul va da nu numai lo­cuinţă, hrană şi îmbrăcămin­te acestor neajutoraţi, ci le va face şi creşterea lor învă­­ţându-i la anume meserii. Ideia este foarte bună. Avizăm invalizii şi orfanii din răsboi să se prezinte la Cercul de recrutare din Bra­şov (Casarma nouă), cu docu­mentele necesare, pentru a fi primiţi în căminul regimentu­lui 89. * Şovnpism german. Ca să se vada că în Germania s’a schimbat numai" forma de guvernământ nu însă şi sufletele, ziarul „Le Demo­ Se ştie că federal a trebuit să i v ,*­a a nub­irei dlui S., dese r­eprezentant la Bucureşti • 41 elveţian de schimb c­i, acest om fiind net net u astfel de serviciu. Astăzi se că acelaşi Consiliu­ a îs i pul acestui oficiu un ge de­­rând natu­ral zat, care vremea oru paţiunei R , imperiile centrate m­­­arelui car­tier genera in această ţară, el era • :. de a sub­venţiona zia­reşti pentru a publica e­le marelui cartier genr­­are — zic­i elveţian — că în anum ale Pătatu­lui de mai s­­e descon­sideră sistem -.ele Elveţiei în România.* Atrageri celor în drept asupri c uimiri. In­formaţia ce se affiă în „Le Democ 9Noemvrie. % Cursul r . sf Din Bucu­reşti se am '■ ific ziarului „Sfatul Târ isir.ăn. S’a hotărât ca i ; i • primită în Basarabia publice pe cursul de u usiv pentru dări, iar în 1 pe cursul ptuuiu a profesorului yuinde pen­tru lipsă de patriotism. Se repro­şează d-lui Quidde că a votat, la conferinţa Biroului internaţional al păcei, ţinut la Berna în Septem­vrie, ordinea de zi care constată responzabiitatea imperiilor cen­trale în organizarea războiului. Ceea­ ce este mai interesant, Quidde a avut la Berna o atitu­dine de plâns, luând apărarea au­tocraţiilor militare din Berlin şi Viena şi cu mare greu a votat mo­ţiunea. Cu toată atitudinea sa patrioţii democraţi bavarezi nu-l iartă, Iaşi, ca cea statorită sub punct C. E. Declaraţiunile de candidatură se vor prezenta în ziua de 2 Decemvrie 1939 între oarele 9 a. m. şi 1 p m. la mâna preşedintelui alegerei din circumscripţie, care­­este de o­­bligat a fi prezent în localul de alegere a reşedinţei din cir­cumscripţie. F. Locul pentru publicarea rezultatului ale mâna Zârneşti. Făgăraş la 21 Noemvrie 1919. BIROUL ELECTORAL CENTRA­L?. Teodor Poposea subpr­efect președinte. Wales* Langs notat I. judeţean Nr. 252-1M®. Alegerea de deputat din circ. Bran Publicaţiune Biroul electoral central al judeţului Făgăraş considerând, că alegerea restrânsă de deputat în circumscripţia Bran fixată pe 12 Noemvrie a. c. prin retragerea candidatului Iuliu Enescu s’a zădărnicit în baza art. 78— 79 din legea electorală, aduce la cunoştinţa alegătorilor următoarele: a) Ziua alegerei de deputat se statoreşte pe 11 Dec. 1919 la 8 oare a. m. b) In circumscripţia electorală Bran cu reşedinţa Zârneşti biroul electoral este format după cum urm­ează: Preşedinte Dr. Pompiliu Nistor medic de plasă Zârneşti, locţiitor loan Gogore conduc, cărţei fonduare Zârneşti, gre­fier: loan Colesiu fost primar Zârneşti, locţiitor, Ştefan Ga­­roiu învăţător, Zârneşti, c) Secţiile de votare şi birourile acelora sunt compuse astfel:­­ I. Secţia de votare Zârneşti, localul preturel preşedinte: Dr. Pompiliu Nistor medic de plasă, Zârneşti, locţiitor loan Gogore conduc. cărţei funduare Zârneşti, grefier loan Colesiu fost primar Zârneşti, locţiitor: Ştefan Garoiu învăţător­­eşti. La aceasta secţie de votare vor vota numai comunei Zârneşti. II. Secţia de votare, Tohanul vechi­u . munale, preşedinte Grigore Manoilă şi locţiitor Octavian Pop teolog Tohanul veb .„ohe Pop învăţător Tohanul vechiu locţiitor, Ti­m prea subse­cretar Tohanul vechiu. La aceasta secţie de votare vor vota alegătorii comunelor: Tohanul vechiu şi Tohanul nou. III. Secţia de votare Bran, localul primăriei comunale; preşedinte Ilariu Reit preot Poarta, locţiitor Victor Puşcariu preot Sohodol; grefier Emil Reit învăţătoriu Bran; locţiitor Nicolae Popoviciu comerciant Bran. La aceasta secţie de votare vor vota alegătorii comune­lor: Bran, Sohodol, Predeal, Simon. IV. Secţia de votare Moeciul de jos, localul primăriei co­munale; preşedinte, Isaia Enescu preot Moeciul de sus (Cheia) locţiitor loan Puşcariu învăţătoriu Moeciul de jos, grefier loan Berbece învăţătoriu Moeciul de sus (Cheia), locţiitor loan Sperchez Şirnea. La aceasta secţie de votare vor vota alegătorii comune­lor Moeciul de jos, Moeciul de sus, Fundata, Sirnea, Peşte­rea, Măgura. V. Secţia de votare Râşnovul românesc, localul primăriei, preşedinte loan Nan preot, Râşnovul românesc, grefier loan Cristolovean înv. dirig. Râşnovul român, locţiitor loan Renghea înv. Râşnovul românesc. La aceasta secţie de votare vor vota alegătorii comunei Râşnovul românesc. VI. Secţia de votare Poiana mărului, localul primăriei comunale; preşedinte Moise Micu preot Poiana Mărului, loc­ţiitor Neculae Gogonea rec. rc . Toiana Mirului. La aceasta secţie de votare vor vota alegătorii comune­lor: Poiana Mărului şi Holbav. VII. Secţia de votare Şinca nouă; localul şcoalei confe­sionale; Preşedinte David Chiuşaea preot Şinca nouă; locţ. George Moldovan secretar Şinca nouă grefier Isidor Turcea învăţător Şinca nouă, locţiitor Ştefan Constandin fost cassar comunal Şinca nouă. * O '‘I-* » 'J'* *— ' * ----- ’

Next