Glasul Bucovinei, ianuarie 1921 (Anul 4, nr. 602-621)

1921-01-16 / nr. 611

* g­m 9mm -■ ■ [UNK] " Ofier ft; u, £*ei»p­ar .Opeca Universitara " ,iber cont. legea *• gea­d.n 23 Martie Organul partidului democrat al­­ unirii REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: APARE ZILNIC Telefon Wo. Pwulsteer: SepiVi Pvssmiaf ABONAMENTUL: Jte iw­ait « tei, ‘it **> 40 lea, pe trei îmi 20 tei, parts» $8scsuæ zaak, pe «a vni +0 iei, pe ®­* an 20 «ei, pe te«s S«ü f ® te». wHcims nassini­ et DutBink* p*­utantGtet»p«Hi*** ***» P* tod lad 216 let. Cernăuți, Strafe: DomnottMi fi«.. Ä S« print*«« numi stk'tie&i« äs Ä«ssch?in«Se kb »ft tespetesl lbe»? l N­­ WuiMstful 56 teául Cernăuți Duminică 16 Ianuarie 1921 ANUNȚURI Șl RECLAME? csÉMÂïà ctapi tari? ți se primesc fe» Strata Démroaé&S' "Nó. Sö îtesi» ha«?*î* ta trj*rkx& aa ® bhsl » ssrcă te» «s­ e "7 BIBLIOTECA «IVEI »r«sawWill»aw«w! -SSR­ Nr. 611 0 discuție nedorită D. deputat Kohlruis a ținut să onoreze Crăciunul românesc colaborând la numărul în­chinat acestei sărbători, al ziarului blatt«. O intenție cu atât mai frumoasă „Morgent cu cât ceilalți concetățeni neromâni din Cernăuți au »stat și nîme­ni Ia-a adus aminte, că se găsesc în România, unde biserica gr. or. este biserica oficială a statului, care măcar In ziua aceasta­­a Nașterii Domnului trebuia mai mult respec­­ Sată de cum au găsit acești concetățeni de cu­viință ținând prăvăliile deschise. Lăudăm gestul deputatului german, care n’a uitat acest lucru. Dar d-sa a făcut la oca­zionalul articol unele aprecieri politice, împo­triva cărora ne ridicăm în modul cel mai ho­­tărît.. D. Kohlfuss, făcând o „privire retrospec­tivă asupra situației Germanilor­­ în România Mare«, vorbește de nedreptățile ce »nerecu­noștința,“ statului român a făcut să se îndure conaționalii d-sale în acești doi ani de la Unire. Nu vom dra deputatului discuta toate capetele de acuză german, comparând, pentru a dovedi netemeinicia lor, situația de la noi cu aceea a conaționalilor d-sale din Jugo­slavia, din Cehoslovacia sau din Alsacia- Lorena. Punctul nostru de vedere, sau mai bine zis punctul de vedere românesc în privința asta, j I-am precizat, mai mult decât odată, limpede­­și hotărît. A reveni, ar însemna a nu ne fi dat­ aear­a nici pânâ azi, că, orice am face, câtă­ vreme va trăi generația neromână de azi noi vor înceta aici nemulțumirile cu noua patrie.­­ Dar d. Kohlruss puse chestiunea germană la noi într’un food, care nu poate fi trecut sub tăcere. j . se știe că prin nimic nu se poate evi­­­decția mai mult o situație ca prin comparație, i și compară situația Germanilor In cadrele Ro­­­­mâniei Mari cu situația Românilor bucovinenii la cadrele fostei Monarhii, pentru a­ ajunge! La concluzia, că, «deșir am fost »o minoritate! dispăreau­«, ne am­bi­ționale și politice, cad bucurat de drepturi m­­azi, la rândul nostru, am refuza a le recunoaște dumnealor. Respingem, din capul locului, cu toată in­dignarea comparația aceasta, în care au odată , și-au luat refugiul campionii minorităților­­ noastre pentru a-și plasa reaua credință și întenția de a interverti faptele. Refuzăm comparația, fiindcă noi Românii­­ bucovineni, în momentul răpirii, nu eram niște­­ coloniști risipiți aici pe un pământ german și­­ înconjurați de-o imensă populație germană, Ia­r Bara singur caz am admite și comparația și concluzia la care vrea să ajungă deputatul german al cercului românesc Storojineț. Noi ne găsi­am aici în acel moment intr’o­­ străveche provincia românească, unde am aș­­­­teptat dela stăpânirea cotropitoare, an ca să­­ ni se »deieu drepturi ci ca să nu ni se „îee". Iar față de Germanii noștri nu poate fi vorba de a se „imit ceva ci numai de a se »«­«, căci ceea ce au avut nu au fost drepturi ci usurpări, de cad Insă noi nu facem vinovat pe nimeni și pe care eu le-am aminti, dacă oameni ca d. Kohlruss nu ne-ar provoca. Dar n’am­ terminat cu d. Kohlruss. Printre chestiunile atinse da d-sa și peste cari trecem, se găsește ana, asupra căreia poate­ nu ne-am rostit dacă destul de precis. D-sa ne acuză că am prigonit teatrul german, acest «așezământ de cul­tură germană» cum­ numește d- sa o halucinație ce-o are, probabil ,sub impresia recentelor în­tâmplări din Ceha-Slovacia. Am spus «o halu­cinație», căci,­­ pentru Dum­trezeu, cum am fi putut noi prigoni ceva ce nici nu există în Bu­covina. Dacă am fi în Bodelsila —■ cum vedem trebuie să nu transportăm In alte țări mai apre apus, pe balcanicul levante neputându-ne pământ și României nnte­înțelege cu cine vorbește tr. camele unor ide­i ca cel apărate de d. Kohk­­rusa — dacă am fi, cum am spun, tu P?vem!a, am admite amărăciunea d-șase cum am fi admis și comparația de mai sus, dacă în anul 17­75 ne-am fi găsit sămănați de curând în vr’o Lu­m­e germană oarecare, iar nu ca singură popu­­lațiune băștinașă și stăpână a Bucovinei. Ia adevăr nn Fraga Germanii au un teatru al lor, pe care populațiunea cehă l-a ocupat în mod forțat izgonind trupa germană. La noi lasă afară de scena din casa națională germană, față de care an i-a trecut nimănui prin gând nebunia de a se atinge, nu vedem nici un tea­tru german. Aici este numai un teatru orășă­­șesc, care a fost în slujba culturii germane precum se cuvine cu mai mult drept să fie de azi înainte tn aceea a culturii românești. E adevărat că, la un moment dat, trupă germană care venia in Buco­vina, a Întâmpinat oarecare greutăți la graniță. Dar tot așa de a­­devărat este că ceea ce s’a întâmplat ulterior nu ar fi fost posibil să se întâmple bunăoară în Franța. Acolo guvernul francez n’ar fi admis niciodată venirea și stabilirea, ca­­ a ea acasă, a acei trupe berli­neze,­­ pe pământul Alsaciei, care de bună samă nu este mai francez decât este românesc pământul Bucovinei. La noi a fost posibil acest act, nu de toleranță ci direct, am putea spune, de slăbiciune în dauna pro­priilor noastre interese. Și totuși se găsesc printre Germanii noștri oameni ca domnul Kohlruss, cari să ne atace chiar și pe această chestiune, nevoind a înțe­lege că ana este să ai teatrul d-tale german și trupa d'tale germană compusă din cetățeni ai acestei țări și cu totul alta e a aduce trupe străine și a ocupa un teatru, asupra căruia toc­­mai con­cetățenii noștri germani au cel mai pu­țin drept. Dar d. Kohlfuss face politică și crede că­­ trebuie un piedestal în ochi conaționalilor săi și pentru ca să-l aibă crede că trebuie să ațâțe nemulțumirile acestora. Uită însă că la a­­celași timp ne ațâță și pe noi, aducându ne a­­minte de o mare datorie ce­ o avem față de cultura noastră aici Regretăm. In interesul unei pașdce conve­niri, efectul urmărit de deputatul "german, " mulțumim însă pentru cellalt la care nu s’a gândit. 6. Rodică Din isprăvile teren­ului 6. Hutu Cu privire la sirieola­ nostra „Figuri câm­paîan­­gene“, apărut în No. 602, și ca o completare a celor cuprinse în el, D. Ionn Aighe l nu trimite spre pubii­­care, ceea ce o facem cu plăcere, următoarea Constatare: Toate băncile știa că în urma războiului a apărat o lege, prin care s’a fixat maximal camerelor admise ș. a. pentru cambii 6 °/C , pentru act da înscriere 5 °/C. Legea aceasta e și seama in vigoare și are vădit de de scop să scutească populațiunea de cămătari, viața în urma războinic­i fiind și s­ șa­d,*siu­­d* grea. Ce se Întâmplă iasă ? Li banca amintită »’a fost In tot de cursă! râzboialul și și ia și astăzi camătă de 7 Vî °/6* La adunarea menționată, dând Direcțiunea raport despre activitatea sau mai bine zis neactivitatea bäncii, după cum a susținut d-i director «sogar, sm veștejit ridicarea unei carnete mai mari decât a permite liges, adecă 5 ° 10, inducând ca caz concret, și am propus amânarea adunării spre a se putea constata «bazările ș. a. de la cine și cu cât s’a luat mai mult și ce s’a întâmplat ca plusul. Cuvântarea mea a ficat asupra membrilor pre­zenți o impresie adâncă, iar pe d-1 director și­­ pe d - visterni, i-a scos din echilibru. Toate desvinovățirile n’au avut efectul dorit de a calma spiritele și armarea a fost, că cea mai mare parte a­ membrilor prezenți, cam S0 la număr, sa părăsit nedumeriți și huiduieci asupra cămătăriei nerușinate, localal adunării remânând de față numai o parte a Direcțiunii și vro 15 membri­ Cu aceștia Direcț­unea a continuat, cu tot protestul meu, adunarea, la care s’a decis: „să rdmâie am au. Cei ce au luat această faimoasă hotârire nu sunt cei loviți de camati regaîă, ci aceia cari au avut de­puneri și au ridicat pentru ele 6 ° 10 dobândă, deși cu­­noscut este că pentru depuneri 6șa plătit la toate institutele cinstit conduse în timpul războiului numai 1“'1 Va’lo» ba, în cele mai multe cazuri, nîmîcă. Vra să zici . Spre a putea servi depunătorilor fericiți, cari sunt membrii ai direcțiunii sau protejați ai acesteia, dobândă de 60­0 și spre a vota vlatornicu­­lui George Hain remunerația ca și înainte de război un mivas de 1600 cor. anual, cu toate că, după cum a raportat directorul, în anii 1916—1918 banca și-a sistat activitatea, s’au împovărat datornicii cu o ca­mătă oprită prin lege. Deci nu ia contra fiecărei cam­ete, ci in contra ridicării unei cam­ete da 7V2 ® 10 d la osmani încrezuți in corectitudinea funcționarul biucii s’a îndreptat protestului meu­ Aceasta spre lămuriri. Molțămindu-Vă pentru aspiralitate, român ai­a Voastră Câmpulung, 5 Ianuarie 1921. Ioan Anghel. Contele Sapieha la București București, 14 (Damian) —■ Ministrul polon al externelor Contele Sapieha sosește mâine în vederea întrevederii cu Take Ionescu.

Next