Inainte, decembrie 1983 (Anul 40, nr. 12031-12057)

1983-12-01 / nr. 12031

< - 99E SCRIS PE­TRICOLOR UNIRE“! l­lwiWijJWiJií ükiiííHl­llü1 ANUL XL NR 12 031 JOI 1 DECEMBRIE 1983 4 PAGINI 50 BANI MAREA UNIRE - adevărată piatră de hotar în dezvoltarea României moderne Țara întreagă sărbăto­rește astăzi împlinirea a 65 de ani de la Unirea, la 1 Decembrie 1918, a Transil­vaniei cu România, eveni­ment care a marcat înche­ierea procesului de formare a statului național unitar român, operă logică și legi­timă a poporului nostru, întemeiată pe apartenența imensei majorități a locui­torilor de pe întreg terito­riul național la unul și același neam, avînd aceeași origine daco-romană, vor­bind aceeași limbă româ­nească, unit prin mii de le­gături, prin aspirații și in­teresele politice, economice și culturale. „Încununare­a aspirațiilor de veacuri ale poporului nostru pentru eliberarea națională, rezul­tat al luptei duse de cele mai înaintate forțe social­­politice ale vremii — în ca­drul cărora rolul hotărîtor l-au avut masele populare —, Unirea din 1918 a repre­zentat o adevărată piatră de hotar în dezvoltarea Ro­mâniei moderne — sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu. Unirea Transilvaniei cu țara a deschis calea spre dezvol­tarea națiunii, a creat ca­drul propice pentru o mai accentuată evoluție a eco­nomiei, științei și culturii, pentru intensificarea mișcă­rii revoluționare a clasei noastre muncitoare, a acti­vității tuturor forțelor pro­gresiste ale societății". Documentele istorice ates­tă, fără putință de tăgadă, originea daco-romană a po­porului român, autohtonia și continuitatea neîntreruptă de viață pe teritoriul patriei noastre. In perioada feudalis­mului timpuriu, locuitorii au­tohtoni ai țării, păstrînd tra­dițiile organizării politice statale anterioare, s-au con­stituit în formațiuni statale proprii, în „țări ale româ­nilor“, care au ființat în tot spațiul etnic românesc. Pentru idealul unității s-a jertfit Mihai Viteazul, care a reușit să reconstituie vre­melnic, în formă româneas­că, întregul pe care îl re­prezentase în antichitate Dacia. Opera de la 1600 a viteazului voievod a avut o deosebită însemnătate pen­tru dezvoltarea ulterioară a poporului român, consti­tuind un măreț exemplu și un nestins imbold în epoca modernă. „Ideea unirii țări­­lor românești, idealurile formării unui stat puternic pe meleagurile Daciei — relevă tovarășul Nicolae Ceaușescu — nu au putut fi ucise niciodată, pentru că ele sînt actinc împlîntate în însuși sîngele, în conștiința și spiritul întregului nostru popor". Spiritul unității naționale s-a afirmat cu putere în timpul revoluției de la 1848, acesta fiind unul din facto­rii de bază care au asigu­rat caracterul ei unitar în cele trei țări române. Stri­gătul mulțimii adunate la Blaj la 3/5 mai 1848 • „Noi vrem să ne unim cu Țara !“ a exprimat deosebit de lim­pede conștiința înaintată de unitate națională și dorința de libertate a românilor (Continuare in pag. a III-a) Azi, în jurul orei 16.00, posturile de radio și televi­ziune vor transmite direct adunarea omagială și specta­colul festiv din Capitală consacrate împlinirii a 65 de ani de la făurirea statului național unitar român ' Patria în eternitate Sc-aude, se-aude în lume cum bate In dacică limbă un clopot la Alba-n cetate Pentru cel ce m­itu-ne-a țara în întregul ei plai, Pentru ochii de-apururea vii ai lui Vodă Mihai, Pentru sufletele arse de chin, pentru miini bătătorite, Pentru fîntînile însîngerate și satele pîrjolite. Pentru norodul ce vrat-a dreptate, Bate, în amintire, un clopot, mai bate. Pentru lacrima doinei din roata lui Horea, Pentru frișca Iancului care ne-a scris istoria. Pentru amarul și visul din ochii fraților, Spînzurați pe coamele munților Mai bate sub soare un clopot, mai bate Din zare în zare, din cetate-n cetate. Pentru om, pentru munți, pentru ape și pietre. Pentru făurarii Unirii în bătrînele vetre. Pentru timpul acesta, pentru sfintul pămînt, Se-aude sub ceruri la Alba un clopot cîntînd. Cu CEAUȘESCU-n frunte, azi — frate, lingă frate — Noi trecem țara-n pace înspre eternitate ! CI AI DU MOLDOVAN „Am fost la Alba Iulia, <« în ziua Marii Uniri Convorbire cu GH­EORGH­E ANDRAȘIU, unul dintre cei peste 100 000 de participanți la Marea Adunare de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918 — Stimate Gheorghe An­­drașiu, vă bucurați de pri­vilegiul de a fi participat la unul dintre cele mai impor­tante evenimente istorice ale neamului românesc, e­­veniment care a consfințit, după lupte îndelungate ale poporului, înfăptuirea Marii Uniri... — Ca fericit supraviețui­tor și participant la acea de neuitat Adunare de la 1 decembrie 1918 de la Alba lulia, văd in măreața săr­bătoare care se pregătește acum, cind se aniversează 65 de ani de la istoricul act al Unirii, o dovadă de pre­țuire și respect față de tre­cutul glorios al poporului nostru. Căci nu este alt lu­cru mai folositor pentru un neam, care de la zămislirea lui poartă lupta grea a existenței și validării sale, decît cunoașterea și cinsti­rea trecutului, din care ac­tualele generații pot trage învățăminte însuflețitoare pentru ideea sublimă a idea­lurilor ce se cer împlinite. Unirea cea mare n-a fost numai urmarea Păcii de la Versailles și Trianon, ci mai ales rezultatul inevitabil al luptelor istorice de sute de ani ale marilor noștri Îna­intași, care au cuprins, în sufletul lor puternic, toată amărăciunea, vrorile și idea­lurile de viață ce au asigu­rat continuitatea, transmisă din generație în generație, odată cu valorile tradiției și culturii în care a rodit unitatea de spirit și de su­flet a tuturor românilor. — Evocați câteva momente premergătoare zilei de 1 decembrie. Care era atmos­fera din ținuturile româ­nești ocupate ? — După prăbușirea fron­tului din Balcani, în toamna anului 1918, și după Decla­rația de autodeterminare de la Oradea, din 12 octombrie același an, studenții români din Budapesta, printre care mă aflam și eu, am pornit cu înflăcărare spre Arad, centrul luptelor politice de atunci, punîndu-ne la dis­poziția Consiliului Național Român Central și Coman­damentului Gărzii Naționale Române. Atmosfera plină de EMIL CALOTA (Continuare In pag. a lll­a) Unitatea de nezdruncinat a întregii națiuni în jurul partidului, a secretarului său general, reprezintă chezășia tuturor marilor succese obținute in țara noastră în anii socialismului, indeosebi in perioada ce s-a scurs de la Congresul al IX-lea al partidului, ani în care secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, s-a întîlnit la sfat cu întreaga țară cu prilejul memorabilelor sale vizite de lucru în toate județele. De fiecare dată, cu ocazia unor astfel de dialoguri, oamenii muncii și-au manifestat dragostea și atașamentul față de partid și conducătorul său și s-au angajat să lupte pentru înfăptuirea neabătută a programelor elaborate.

Next