Informaţia Harghitei, ianuarie-martie 1969 (Anul 2, nr. 269-343)
1969-01-03 / nr. 269
Pag. 2 ...Pionieri! Deschizători de drumuri, în graiul de toate zilele, vă spunem cutezători. Triunghiul de mătase roşie — cravata — vă adaugă la numele de elev, şi calitatea de a fi pionieri. Vă face prezenţi peste tot acolo unde vi se cere să daţi dovadă de anumite calităţi : în clasă buni la învăţătură şi disciplină , pe stradă şi acasă, cuviincioşi şi modeşti; în alte ocazii să vă afirmaţi curajul şi înţelepciunea. .. . Orele de curs s-au terminat. învăţătoarea Dusa Larisa, de la Liceul pedagogic din Odorheiul Secuiesc, s-a oprit în dreptul unor bănci : — Tu vei veni azi după-masă la şcoală îmbrăcat frumos. Să-l chemi şi pe tăticu, sau pe mămica. Vei rosti legămîntul şi apoi vei primi cravata ... O bucurie nespus de mare! Au trăit-o zilele acestea Onose Eugenia, Pop Jenő, Duşa Doru, Deák Sándor şi atîţia alţi copii din clasa ei şi cele ale învăţătoarelor Nagy Ana-Maria şi Pop Luiza, care în prezenţa drapelului tricolor al patriei şi cel al unităţii, au promis partidului, părinţilor şi tovarăşei comandante, că vor învăţa, vor fi buni, cinstiţi şi demni. — Această bucurie au trăit-o mulţi copii din şcoala noastră — îmi declara zilele acestea Soe Lila, — comandanta de unitate a liceului pedagogic. în şcoală, numărul elevilor din clasele III— VII este de 275. Dintre aceştia, 211 sunt pionieri. Vom primi în continuare, pe acei care merită să intre în Organizaţia pionierilor. — Care sunt acei elevi, ce consideraţi că merită aceasta ? Numai cei cu note de 9 şi 10? — Nu. Ne orientăm şi după alte criterii. Mai mult, am învăţat din experienţa anului trecut, cînd în Organizaţia pionierilor nu puteau intra decit elevii foarte buni la învăţătură. De fapt, asta şi era concepţia unor profesori diriginţi. După o discuţie avută cu dînşii, în cadrul unei şedinţe a consiliului Organizaţiei pionierilor din şcoală asupra importanţei primirii şcolarilor în organizaţie, lucrurile s-au schimbat. Am înlăturat unele „bariere", străduindu-ne să-i aducem şi pe cei slabi la învăţătură, la nivelul celorlalţi. — Ştim că în şcoală aveţi elevi ai anului V, ai liceului pedagogic, care ca mîine vor fi, la rîndul lor, învăţători şi comandanţi de pionieri. Cum îi pregătiţi pentru această misiune ? — La cele mai multe din activităţile noastre — a continuat comandanta unităţii — participă şi ei. Le comentăm împreună, se iau notiţe. Zilele acestea am organizat la clasa a IlI-a A, o primire model a şcolarilor în organizaţie, la care au participat şi părinţii copiilor. Invitaţi, au fost desigur şi elevii anului V. Din discuţia avută cu tovarăşa Soc Lila, a reieşit că organizaţia de pionieri din şcoală, îndrumată şi condusă de către organizaţia de partid, se preocupă intens de pregătirea şi primirea şcolarilor în organizaţie. Este îmbucurător faptul că din clasele a IlI-a se primesc aproape săptămânal şcolari în organizaţie, iar din clasele mai mari numărul celor care nu poartă cravata roşie, este din ce în ce mai mic. Aceeaşi preocupare am găsit-o şi la Şcoala generală ,nr. 1, din Cristuru Secuiesc, al cărui comandant este învăţătorul Némethy János. Dînsul împreună cu ceilalţi învăţători şi profesori, organizează lunar acele adunări de primire a şcolarilor în organizaţie. Ca dovadă, sunt clase în care toţi şcolarii sunt pionieri, cum sunt de exemplu clasele a Vil-a A şi a Vl-a A. La această şcoală se remarcă o preocupare intensă pentru a-i pregăti pe şcolari pentru această importantă zi — intrarea în organizaţie. Se organizează întruniri şi carnavaluri, diferite concursuri pe teme pioniereşti, de recitări şi cintece, la care sunt invitaţi şi elevii claselor I——III. In cursul trimestrului I, au primit în organizaţie peste 46 de şcolari din clasele mici. Nu aceleaşi aspecte le-am întîlnit la şcoala generală din Satu-Mare, unde, comandant de unitate este Györfi Karoly. Procentajul pionierilor faţă de numărul total al elevilor, este de numai 67 la sută. Cercetând una din cauze, ne-am dat seama că, începînd cu clasele a IlI-a şi a IV-a, nu a existat o suficientă muncă de pregătire a şcolarilor, pentru a deveni pionieri. Considerăm că aproape toţi şcolarii claselor a IlI-a şi a IV-a sunt dornici de a fi pionieri. Doresc acest lucru şi părinţii lor. Trebuie insistat mai mult asupra îndatoririlor lor, de a fi silitori la învățătură şi disciplină. ILEANA DAN MÎNDRIA DE A FI PIONIER „Mulţumim din inimă partidului. ...Speranţele iubitorilor de sport se-ndreaptă de pe acum spre München, 1972. Nu este exclus ca pe podiumul învingătorilor să urce un tînăr înalt, blond, câştigătorul probei de săritură la înălţime... Se intonează Imnul Republicii, tricolorul, se ridică încet pe cel mai înalt catarg... Dar acum suntem abia la sfîrşitul anului 1968, anul Olimpiadei de la Mexico-City, la care unicul participant al judeţului nostru şi mezinul delegaţiei române a fost Dózsa Csaba, cel care îmi relatează acum despre impresiile sale culese cu ocazia minunatului eveniment al anului ’69 şi al vieţii sale. A început a face sport în timp ce era în clasa a VIII-a. Simpaticul meu interlocutor declară rîzînd : — Atunci, am căutat să scap de repetiţiile corului şcolii, ocupîndumă cu altceva. Acum mă bucură acest lucru. Poate niciodată nu aş fi ajuns sportiv, dacă aş fi îndrăgit muzica... corală. La început a făcut şi handbal, şi baschet, apoi s-a îndreptat din ce în ce mai mult spre atletism. A urcat prima treaptă a ascensiunii încă în vara aceluiaşi an, în 1966. Fiind antrenat o scurtă perioadă de Török Béla, de la clubul sportiv al Fabricii de confecţii din Odorheiul Secuiesc, la primul său concurs oficial, la Galaţi, sare 170 cm, ocupînd locul 37. Urmează un nou an de şcoală. Gsaba se simte din ce în ce mai atras de noua sa pasiune. La Galaţi îşi dă seama că toţi ceilalţi concurenţi l-au întrecut din punct de vedere tehnic. Iar el n-are nici antrenor. Nu se descurajează. Citeşte cărţi de specialitate şi în vacanţa de primăvară a anului şcolar 1966/1967 se antrenează singur, aplicînd în practică ceea ce citise în cărţi sau văzuse la alţii. Rezultatele muncii sale s-au arătat curând. In primăvara lui ’67 la concursul republican de atletism cîştigă primul loc la categoria juniori- II, sărind 179 cm. De atunci nu cunoaşte înfrângerea. Peste puţin timp, la concursul divizionar de la Oradea obţine un rezultat de 1.85 cm. In numai 2 luni şi-a corectat recordul personal cu 15 cm ! După terminarea clasei a IX-a pleacă la Cluj, în cantonament unde timp de două săptămîni este antrenat de săritorul Spiridon. Tot aici ia parte, avînd 16 ani, la categoria juniori — I, sare 1,91 cm ocupînd locul V. Un alt eveniment : aici primește prima pereche de pantofi cu cuie. Pînă atunci se antrenase şi sărise... desculţ. Tot în anul ’67, atît de bogat în evenimente, s-a transferat la Liceul cu program special de educaţie fizică ,,Bolyai“ din Tîrgu Mureş. Se antrenează acum sub îndrumarea profesorului Szabó Zoltán şi la primul concurs de sală obţine un nou şi foarte bun rezultat: 190 de cm, perfecţionîndu-se în stilul ventral. Un nou rezultat strălucit : cu puţin timp înainte de a împlini 17 ani, la 17 ianuarie 1968 îşi corectează recordul de sală, obţinînd 195 cm. După citeva zile, la 4 februarie, la Bucureşti, obţine 194 cm la categoria juniori X, lăsînd mult în urmă pe al doilea clasat, care sărise cu 6 cm mai puţin. La data de 20 aprilie sare pentru prima oară 200 cm la Tîrgu Mureş. Peste o săptămînă la Bucureşti, un rezultat excelent 206 cm. Acesta a constituit un nou record republican de juniori, care i-a adus titlul de cel mai bun sportiv şcolar al ţării. Tot atunci a obţinut, împreună cu eleva Popescu Cornelia din Bucureşti, insigna „Cercurile olimpice“ şi dreptul de a participa la Olimpiada din Mexic. In prima jumătate a lunii mai s-a accidentat şi, ca urmare, patru luni de zile nu s-a putut antrena. Din această cauză nu a putut participa nici la concursurile de atletism din Cuba şi nici la Campionatele Europene. Toată vacanţa de vară şi-a petrecut-o în cantonament la Predeal. A urmat apoi drumul la Mexic. Mezinii delegaţiei ţării noastre Popescu Cornelia și Dózsa Csaba au plecat în data de 27 septembrie de pe aeroportul Băneasa. Au aterizat în Irlanda, Canada, S.U.A. (Detroit), întrerupând astfel drumul aerian, ce a durat 22 de ore. La Mexic au ajuns noaptea. Orașul iluminat feeric i-a captivat din primul moment al sosirii. Au fost cazaţi în satul Olimpic. A doua zi după sosire... Dar să-i dăm cuvîntul lui Csaba: — A doua zi după sosire am reluat antrenamentele cu Ioan Seter, cel mai desăvîrşit antrenor din cîţi am cunoscut în scurta mea carieră sportivă. M-am antrenat în fiecare zi. Atleţii români au avut la dispoziţie un microbuz, care ne-a transportat de la satul Olimpic, în 7 minute, pînă la stadion. Seară de seară am ieşit în oraş, pentru a-i cunoaşte minunăţiile. Mexico-Gilly îţi creează o impresie de-a dreptul fantastical O metropolă, în care clădirile moderne se îmbină armonios cu vechi clădiri ce poartă amprenta vechii civilizaţii aztece. E un oraş minunat! — Tot timpul m-am străduit — îmi declară zîmbind, să nu par prea uluit în faţa acestor minunăţii. Am depus un serios efort să nu casc mereu gura, ca un puşti speriat. — Care a fost, totuşi, cel mai însemnat eveniment al acestor zile? — Evident, concursul. Spre sfîrşitul celor două săptămini olimpice, s-a dat startul în proba de sărituri la înălţime bărbaţi. Nu-mi venea să cred, că eu, fiu al plaiurilor harghitene, sînt atît de departe de patrie şi iau parte la cea mai importantă competiţie a lumii, printre cei mai buni. De emoţie, la un moment dat, m-am pomenit fredonînd o melodie, lucru paradoxal, cînd mă gîndiesc că totul a pornit de la faptul că nu-mi i plăcea muzica. „ Am luat pace la concursul de calificare, în grupa B, obţinînd cu o săritură de 23 cm un modest locai în grupa mea de calificare. Fireşte, nu am mai participat la celelalte etape ale concursului, nici nu puteam avea 1 asemenea pretenţii, dar a fi aproape deceilalţi concurenţi, of iată care amentul participăii Mexico-Ci a creat o presie. OJ impresion Crossa, Pe Iod mea rind .a-i urmam fost eveni- Iminant al mele la Totul mi-a Itastică im|Mai mult m a italianul a terminat din grupa llificare, sări, stabilind astfel un nou record italian. Un alt eveniment important pentru mine a fost participarea ca martor ocular, la finalele din 20 octombrie ale săritorilor la înălţime. La întoarcere alte emoţii, alte evenimente. Am aterizat la New York, unde am petrecut 2 ore, vizitînd oraşul. Apoi 22 de ore la Paris. La Zürich alte două ore. Apoi aterizarea la Bucureşti. In sfîrşit, acasă ! Nici acum nu mi-am revenit încă, impresiile continuă să mă domine, sînt copleșit de tot șiparcă nu-mi vine să cred. — Ce planuri ai pentru anul viitor ? — în primul rînd sînt elev. ’ Materia preferată a fost și rămîne chimia. Vreau să încep să mă pregătesc de pe acum pentru examenul de admitere la facultatea de medicină generală a Institutului medico-farmaceutic din Tîrgu Mureş, în ceea ce priveşte sportul, aş vrea să-mi corectez recordul de sală, şi asta cit se poate de curînd. Mi-am planificat 207 m, corectarea propriului meu record dejuniori. Apoi să particip, dacă e posibil, la europenele care vor avea loc la Atena. — Ce doreşti să transmit cititorilor ziarului nostru? — Tradiţionalul „La mulţi ani“, multe bucurii şi realizarea tuturor dorinţelor. — Noi îţi urăm să reprezinţi cu cinste judeţul nostru obţinînd succese la toate competiţiile la care , vei lua parte ! M. KONYICSKA DE LA ODORUL SECUI LA MEXIC Iarna iară sărbătorile ei ar fi o întindere de ger pi zăpadă. Iar sărbătorile iară urat — un simplu prilej de mincare, băutură pi plictiseală. Ceea ce dă farmec zilelor care petrec in nefiinţă vechiul an pi-1 nasc pe cel nou este tocmai ocazia, irepetabilă In altă perioadă a anului, de a transmite rudelor, prietenilor, cunoscuţilor pi chiar necunoscuţilor, gindurile pi sentimentele sub formă de urare. — Ce bucurie ţi-a adus Anul Nou? l-am întrebat pe un copil. — Dar ţie ? — Am fost pi eu cu puguşorul. — M-am dus cu capra... Dacă laconismul urbanizării a redus pe o bună parte a teritoriului tării noastre urarea la citeva cuvinte —■ „La multi ani “ sau „An nou fericit !“ există localităţi — mai ales in mediul rural — unde frumoasa datină a uratului ipi păstrează de veacuri întreaga ei complexitate. Cu o săptămînă din urmă, i-am surprins pe urătorii din satele de la nordul județului nostru — Tulgheș, Corbu, Valea Frumoasă, Bilbor etc. — în plină febrilitate a pregătirilor pentru mult așteptata zi in care au trecut pe la Casele gospodarilor cu pluguporul, capra, jianul, bujorii etc. Obiceiuri ce îpi pierd începuturile in negura timpului. Păstrindu-pi substratul de ceremonial prin care se transmite celor vizitafi dorinţa cetei ca anul ce vine să aducă bogăţie pi fericire în casă, obiceiurile enunţate mai sus constituie pi un prilej de distracţie, de petrecere. Mai mulţi flăcăi— de obicei 10—12 — se adună cu citeva săptămini înaintea Anului Nou pipi pregătesc uratul. învaţă la perfecţie textele. Ipi confecţionează materialul auxiliar. In noaptea sau în ziua Anului, Nou pornesc la drum cu capra sau cu plugupoml. Fiecare, are in ceaţă cite o fonetie bine definită. In cazul uratului cu capra unul este comandantul — autoritar şi respectat — altul îmbracă pielea de capră sau materialul care o imită pe aceasta, altul susţine partea muzicală prin melodii cintate la fluier, ceilalţi imbracă diferite măşti, care de care mai hazlii şi mai semnificative (baba pi moşul, ursul, ţiganul, botul, speculantul etc.). După ce comandantul intră in casă pi cere voie gospodarului de a veni cu capra, ceafa intră pi tocul caprei începe. In ritmul cintecului din fluier şi a strigăturilor comandantului, capra îşi desfăşoară mişcările care stirnesc admiraţia şi în acelaşi timp hazul spectatorilor. Urmează apoi cîntecul şi jocul celorlalte măşti, după care gazda ii invită pe flăcăi la masă şi le serveşte mincare şi băutură. Pluguşorul exprimă acelaşi scop şi aceeaşi intenţie de urare, cu deosebirea că în cazul acestuia accentul cade nu pe latura hazlie, ci pe cea de ceremonial. Chiar dacă acum acest obicei apare puţin schematizat — boii şi plugul sunt reprezentaţi numai prin clopoţeii al căror clinchet străbate spaţiul întregului sat — pluguşorul nu şi-a pierdut nimic din semnificaţie şi din puterea de datină, de obicei. Textul urmează şi aici aceeaşi structură ca pe întreg teritoriul ţării, cu deosebirile dreşti impuse de specificul local. De remarcat înfiltrările de note satirice, de versuri in care zeile misite — adesea nominal — persoane vicioase din sat — leneşii, beţivii, cei lipsiţi de spirit gospodăresc. In timp ce unul sau mai mulţi flăcăi rostesc cuvintele care povestesc de ,,bădica Troian“ (evident, împăratul roman Troian, strămoşul nostru) şi de alegoria semănatului şi culesului recoltei, ceilalţi 11 susţin prin pocnete de bici, prin clinchet de clopoţei pi prin acel ,,hăi, hăi“ care stîrneşte ecouri în dealurile pi munţii din împrejurimi. Obiceiurile de Anul Nou dau locuitorilor care le practică un farmec deosebit. Dincolo de semnificaţia lor— trecerea în revistă a succeselor şi neajunsurilor din sat, urarea ca în anul care vine belşugul să se reverse in case, griul să fie ,,in spic ca vrabia, in pai ca trestia“ pluguşorul, capra pi celelalte obiceiuri pe care spafiul , nu ne-a permis să le descriem aici, oferă imagini ale tezaurului folcloric românesc care înscrie la loc de frunte aceste tradiţii şi obiceiuri care completează valorile spirituale ale judeţului nostru. A_ AVRAM mmmmm* ...... In Valea Tulgheşului. INFORMAŢIA HARGHITEI 17.00 Telex tv.; 17.05 Concurs internaţional de schi — probe alpine. Transmisiune de la Berchtesgaden (R.F.G.); 18.05 Mult e dulce şi frumoasă — emisiune de limbă română; 18.30 Pentru copii şi şcolari. „Atenţiune, filmăm!“ Aventuri în ... Orăşelul copiilor; 19.00 Telejurnalul de seară; 19.30 Publicitate ; 19.40 Muzică populară românească interpretată de Maria Lătărețu; 20.00 Tele-enciclopedia; 21.00 Un invitat pe săptămână. Hugues Aufray la Festivalul de la Braşov; 21.30 Film serial; 22.30 „De la o melodie la alta“; 23.10 Telejurnalul de noapte. radio SIMBATA 4 IANUARIE Programul 1 6.05—8.25 Muzică şi actualităţi; 8.25 Moment poetic; 8.30 La microfon, melodia preferată; 9.30 Matineu literar; 10.20 Muzică de estradă; 11.45 Sfatul medicului. Traumatismele gleznei; 12.30 întâlnire cu melodia populară şi interpretul preferat; 13.20 Solişti şi orchestre de muzică uşoară: Puica Igiroşami, Cristian Popescu, Sheila, Vice Vucov, orchestrele Bebe Prisada, şi Bert Kaempfert; 14.30 Automobile club; 14.50 Drag mi-e jocul românesc; 15.05 Concertul zilei; 16.00 Radiojurnal. Sport; 16.10 Recital de operă Mario del Monaco; 16.30 Antena tineretului; 17.15 Pe teme economice; 17.45 Orizont ştiinţific: 18.05 Muzică populară şi uşoară; 18.30 Gazeta radio: 19.00 O melodie pe adresa dumneavoastră; 19.20 Sport: 21.00 în ritm de dans; 22.00 Radiojurnal: 22.20 Romanţe; 22.40 Moment poetic; 22.45 Melodii de succes; 0.05—6.00 Estrada nocturnă. Programul 2 7.00 Itinerar folcloric muzical; 8.10 Tot înainte (emisiune pentru pionieri); 8.25 Muzică de estradă; 8.35 Din tezaurul nostru folcloric; 9.30 Muzică ușoară de Emanuel Ionescu; 9.45 Muzică populară; 10.30 Vreau să ştiu (emisiune de ştiinţă şi tehnică pentru şcolari).’ „Prietenul meu, robotul"; 10.55 Concert simfonic popular; 13.00 Emisiune de la 1 la 5; 17.00 Radiojurnal. Sport; 17.15 Ateneu; 18.05 Itinerar turistic; 19.05 Sofişti de muzică populară; 19.30 Odă limbii române; 20.00 Concert simfonic; 22.40 Jazz; 23.07 Meridiane melodii; 0.07—1.00 Suită de ritmuri. Bultine de știri : Programul I: 5.00, 5.30, 6.00, 6.30, 9.00, 11.00, 13.00, 15.00, 20.00, 24.00, 1.00, 2.00, 4.00. Programul II: 7.30, 10.00, 12.00, 14.00, 18.00, 19.00, 23.00, 0.55. SIMBATA (4. I.) 5—5,30 în limba română: — Muzică populară. Emisiunea pentru crescătorii de animale. Masa rotundă cu specialiştii din Consiliul Superior al Agriculturii; 5,30— 6,15 în limba maghiară: — Relatări de dimineaţă. Muzică distractivă. Cronica industrială. Ce oferă cumpărătorilor comerţul în 1969 ?; 13— micul iamureş 13.30 în limba maghiară: — Sumarul presei. Melodii populare. Pe meleagurile patriei socialiste; 16,15—17 în limba maghiară: — Veşti, relatări. De toate pentru toţi; 17—18 în limba română: — Agenda actualităţii. Poşta muzicală. Magazin radio. DUMINICA (5. I.) 8,30—9 în limba maghiară: — Emisiunea pentru copii mici: , 9— 9.30 în limba maghiară: — Emisiunea pentru pionieri și școlari. . . .. ............... ' ■ ti:':; jF Brazi... AMUS I, nr. 269 O INVITAŢIE de Anul Nou In seara aceea nu prea mai aveam ce să fac. Obosit de atîta alergătură cu pregătirile necesare întîmpinării zilei mult așteptate m-am gîndit că totuși, nu strică, dacă mai arunc o ultimă privire peste cele din jur. Nu de alta dar, dacă uitasem ceva, poate că în timpul rămas se mai putea recupera. Am revăzut bradul, pacheţelele de hîrtie multicoloră, citeva cutii destinate surprizelor şi... Un moment n-am ştiut ce să cred. Am reluat cercetarea, pornind de la uşă... Da, aşa cum văzusem de una din crengile bradului era agăţat un plic de proporţii uriaşe. Cînd şi cum ajunsese acolo habar n-aveam. Şi acum ce să fac? Să-l las, să-l deschid? M-am hotărit, în cele din urmă, pentru a doua alternativă şi, retras într-un coif, am început să descifrez rindurile scrise pe un petec de hîrtie aproape albastră. „Ultima şansă care îi mai rămine e să te îmbraci imediat și să vii pe vîrful Harghita. Lingă releu. De rest ne vom ocupa noii". Nici o semnătură, fără dată, fără nimic... Acum, că tot îl citisem m-am gîndit că n-are rost să nu dau curs misterioasei invitata, și am pornit-o spre munte. Pe drum, gînduri peste gînduri... Poate că e o farsă... poate că nu va fi nimic. Sincer să fiu, am plecat mai mult pentru ineditul invitaţiei şi cu speranţa (păcatul reporterului!) de a realiza ceva ieşit din comun. Dar cu cît mergeam teama, legată de faptul că s-ar putea să fie ceva adevărat, devenea tot mai evidentă. Şi ca să îmi fac curaj am început să-mi ..sptun că este o păcăleală de parcă ceea ce-mi spuneam eu putea să influenţeze cu ceva lucrurile. Totuşi nu înţelegeam, dacă era ceva serios, de ce se convenise la alegerea acestui loc de intîlnire. M-am oprit puţin la Brădet pentru că pădurea mă făcuse să simt și mai mult necesita- tea unei doze de curaj. Ratez revelionul, a fost primul gînd după ce am reluat drumul. I Ideea unei convorbiri extraordinare a înce- put să mă părăseas- că treptat, treptat. i Am început să pri- 1 vesc mai des înapoi, la distanta parcursa şi ț la golul nopţii în care i flăcări de lumină tă- | -------------------------------| Microfoileton ! Sau neputincioase... i Pentru prima dată am ? început să-mi dau I seama că am dat cu | prea multă uşurință curs invitației. Ajuns lingă releu nu m-a Intîmpinat nimeni. Vocea aceea pe care o auzisem mereu în gînd „Ei, ai sosit?“ întînzia să se facă auzită. M-am învîrtit pe lingă releu și dacă nu-mi aruncam privirea în sus poate că mă întorceam cu convingerea că am fost victima celei mai stupide farse. Dar sus am descoperit citeva plicuri de aceeaşi mărime cu cel pe care ii văzusem acasă. Pe primul era o indicaţie scurtă: „Citeşte-le în ordinea numerotării". In cel de-al doilea am găsit o notă ceva mai cuprinzătoare. ..Fiecare plic confine planurile de activitate ale instituţiilor pe care le-ai criticat în timpul unui an de zile şi despre care ai afirmat că nu ţi-au dat prilejul să te priveşti niciodată de la înălţime. Acum, credem, că Harghita te va satisface; dacă nu-ţi convine aşteaptă anul următor şi atunci vei fi invitatul nostru pe Ceahlău". înţelegeţi că am aruncat toate plicurile şi am renunţat să mai zic ceva pentru că din vale lumina zilei Începuse să desfacă din umbră oraşul care se trezea, intr-un nou an. I. N ______________A