Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 961-1038)

1971-04-01 / nr. 961

Fv LA C. A. P. CRISTURU SECUIESC. Insămbnlurile se apropie de sfîrşit La C.A.P. Cristuru Secuiesc, semănatul cul­turilor din prima epocă se apropie de sfîrşit şi se fac pregătiri pentru celelalte însămînţări de primăvară care vor în­cepe imediat după ter­minarea acestora. Meri­tă reţinută responsabili­tatea cu care a fost pre­gătită această campanie: organizarea bună a muncii, ridicarea de la bazele de aprovizionare a întregii cantităţi de seminţe etc. Prezenţa noastră în cîmp, a cooperatorilor (peste 200 zilnic) şi me­canizatorilor (14 trac­toare), grija manifesta­tă pentru calitatea lu­crărilor agricole, de­monstrează cum nu se poate mai bine că apli­carea noului sistem de organizare şi retribuire a muncii cointeresează cooperatorii în obţine­rea unor producţii mari pe fiecare parcelă de pămînt. Pînă în prezent la a­­ceastă cooperativă agri­colă de producţie au fost terminate însămînţările pe cele 16 ha cu viitoa­rea recoltă de ovăz, 32 ha in pentru fuior, 31 ha legume timpurii, 5 ha morcovi, 10 ha pătrun­jel, 16 ha ceapă, 10 ha sfeclă furajeră, aflîndu­­se aproape de finaliza­re şi însămînţările la cartofii timpurii. Concomitent cu aces­te lucrări s-au pregătit şi 215 ha care vor fi însămînţate în zilele ur­mătoare. Există certitudinea că muncind fără preget, cooperatorii din Cristu­ru Secuiesc, sub directa îndrumare a organiza­ţiei de partid din co­operativă vor reuşi să termine integral pînă sîmbătă, 3 aprilie, lu­crările din prima e­­pocă a campaniei a­­gricole de primăvară, realizîndu-și în acest fel angajamentele luate. C. VIRGIL ■ I. Rampa automată de încărcat vagoane de la S.I.L. Gheorgheni. Anul IV, nr. 961 JOI 1 aprilie 1971 PROLETARI DIN TOATE TARILE, UN­IT TV A 1­ 4 pagini 30 baniH AR G HIT ORGAN AL COMITETULUI JUDETEAN HARGHITA AL P. C. R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDETEAN Recent am participat la Conferinţa Uniunii Arhitecţilor din Româ­nia, care a analizat a­­portul arhitecţilor şi proiectanţilor la realiza­rea planului cincinal 1966—1970, stabilind, totodată, direcţiile în care aceştia vor trebui să-şi intensifice efortu­rile pentru realizarea de construcţii utile şi este­tice, care să corespundă nivelului actual de dez­voltare economică a ţă­rii. Faptul că la lucră­rile conferinţei a par­ticipat tovarăşul Nicolae Ceauşescu dovedeşte im­portanţa pe care condu­cerea de partid şi de stat o acordă acestui do­meniu de activitate. Desigur că la această reuniune au fost abor­date multiple probleme, dar aş vrea să mă refer la cele care mi s-au pă­rut deosebit de impor­tante. S-a subliniat fap­tul că o serie de lucrări ale arhitecţilor noştri s-au înscris într-o linie arhitectonică modernă, dar, că s-a neglijat la multe construcţii speci­ficul naţional, lipsindu­­le de o serie de elemen­te valoroase care atestă dragostea pentru frumos a poporului nostru. A­­cest lucru nu înseamnă însă că modelele arhi­tectonice populare tre­buiesc preluate în în­tregime, în forma lor brută, ci tot ceea ce es­te mai valoros din ele trebuie filtrat prin pris­ma cerinţelor arhitectu­rii moderne, creîndu-se astfel un stil specific ţării noastre. Referitor la problema construcţiilor industriale (care reprezintă 40 la sută din totalul investi­ţiilor industriale) s-a a­­rătat că în ultima vre­me au existat tendinţe de exagerare, de supra­dimensionare a spaţiilor şi de extravaganţă, ceea ce a dus la subordona­rea necesităţilor tehno­logice şi funcţionale u­­nor considerente estetice contribuind la încărca­rea nejustificată a pre­ţului de cost. Dar nu trebuie căzut nici în ex­trema cealaltă, conside­­rînd aceste construcţii doar ca un simplu în­veliş al proceselor de producţie, ci, prin for­mele şi materialele a­­doptate, să se contribuie direct la optima desfă­şurare a procesului teh­nologic. în domeniul construc­ţiilor social-culturale s-a mers şi se mai merge şi în prezent pe linia con­struirii de cartiere sau de microraioane noi care să satisfacă din ce în ce mai bine nevoile crescînde ale oamenilor muncii. Din păcate însă dotarea acestora cu spa­ţii comerciale şi de de­servire, cu locuri de re­creare şi odihnă sau parcare — ca să nu mai vorbim de drumuri de acces — este necores­punzătoare. în acest sens Uniunea Arhitecţi­lor va trebui să consulte mai larg opinia publică prin diferite sondaje în rîndul tuturor categorii­lor de oameni ai muncii. Referitor la construcţia de locuinţe este bine­venită noua legislaţie în legătură cu diversifica­rea lor pe categorii de confort. Totuşi, simplifi­carea exagerată a spa­ţiilor şi a finisajelor va trebui evitată­ în acest sens, de curînd a fost sistată construcţia apar­tamentelor de categoria a IV-a. După cum se ştie încă la Conferinţa Naţională a P.C.R. s-a trasat ca sarcină Uniunii Arhitec­ţilor sistematizarea zo­nelor rurale, mergîndu­­se pe ideea ca în fiecare judeţ, în jurul unor cen­tre urbane să graviteze trei-patru comune ceea ce ar duce la estompa­rea diferenţei dintre sat şi oraş, reflectînd fidel noile condiţii de trai ale locuitorilor satelor noas­tre. S-a stabilit prin plan de stat că pînă în 1980 toate comunele ţării să aibă întocmite schiţele de sistematizare, la a că­ror realizare să se aibe în vedere ca fiecare co­mună să dispună de un centru cu dotări specific urbane (sediu politico­­administrativ, poştă, şcoală, cinematograf, spaţii comerciale, poli­clinică). Direcţia noastră a început să lucreze de­ja la întocmirea unor asemenea schiţe de sis­tematizare şi este plani­ficat ca pînă la sfîrşitul anului să se execute 50 de astfel de schiţe. O problemă care ar trebui să preocupe mai mult şi pe arhitecţii ju­deţului nostru este cea a valorificării mai bu­ne a potenţialului tu­ristic şi­­balneoclimate­ric. Dar nu numai la noi în judeţ, ci şi în alte zone ale ţării (Maramu­reş, Delta Dunării etc.) Arh. AJTONYI LADISLAU, şef de secţie la Direcţia de sistematizare, arhitectură şi control (Continuare în pag. a 2_a) I­ N SA PROIECTAM construcţii utile şi estetice! In ziarul DE AZI: 90 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI O. GOGA păcăleli CEA DE A 2-A FAŢĂ A COMUNEI MARTINIŞ (Pagina a 3-a) Note externe: VINOVAT ŞI... ŢAP ISPĂŞITOR (Pagina a 4-a) (Pagina a 2-a) . Spaţiul comercial al magazinului de o­­biecte metalo-casnice, din Lunca de Jos, se va mări cu încă 30 metri pătraţi, în urma începe­rii lucrărilor de amena­jare a unui nou raion de piese electrotehnice şi aparate electronice. Măsura înfiinţării aces­tui raion a fost luată în urma sugestiilor făcute de membrii cooperati­vei de consum din co­mună şi ca urmare a creşterii cerinţelor de a­­parate electrice, în ur­ma electrificării locali­tăţii. • Mii de 43 de elevi ai Li­ceului ,,Dr. Petru Groza* din Odorheiu Secuiesc vor pleca într-o excursie de două zile la Lireu Mureţ şi Cluj, cu care o­­cazie vor vizita monumente is­torice, obiective economice şi social-culturale din cele doua mari centre urbane.­­ Fabrica de tricota­je din Miercurea-Ciuc a expediat beneficiarilor interni un nou set de tricotaje P N.A, pentru informat­ori adulţi şi copii. Astfel la Piteşti au­ fost livrate 2.000 bucăţi, la Oradea 1.500, la Timişoara 2.000, la Iaşi 1.500, la Suceava 500 şi la Bucureşti 11.000 de pulovere pentru băr­baţi, femei şi copii, pre­cum şi jachete pentru copii şi femei şi costu­­maşe pentru copii. • In localităţile Joseni şi Ciumanî s-a încheiat cursul apicultorilor de masă, cu care ocazie, celor peste 100 de api­cultori amatori, le-au fost înmî­­nate certificate de absolvire a cursului.­­ I.J.I.L- „Partiza­nul“ Gheorgheni a livrat beneficiarilor externi 100 de paturi „Elegant“ din prima serie de măr­furi ce au fost coman­date în cadrul unei ex­poziţii internaţionale, la care au fost expuse o­­biecte şi garnituri de mobilă realizate de co­lectivul acestei între­prinderi. • Filiala judeţeană a Asocia­ţiei crescătorilor de albine, a pus în vînzare, prin magazi­nele sale, 30 tone de apistin, 7.000 kg şerbet-pastă necesare hrănirii şi prevenirii îmbolnăvi­rilor familiilor de albine în a­­ceastă perioadă, precum şi 200 kg faguri artificiali în sul. l___ "T Kw WM^»I IUBII l'l crcaisa susis&s tszraxa El CEH PÄS1 r'-ÎSs SS9H WOW KSB MB W9K PBp JBBWi —P H WW BM atfa —B WBTOT »na» MW ammi ggşgg —BB BBS B8BB HfB 0093 WÎT0IH BWBM WHBEI «aggM 0B91JÍ A Două de la pe care mă vrea sunt aspectele C.P.L. Gălăuţaş articolul de fa­şă le pună în evidență: pe de o parte, modul în care sunt pri­vite şi soluţionate pro­punerile de îmbunătă­ţire a procesului tehno­logic făcute de salariaţi şi, pe de altă parte, sti­lul de muncă ce carac­terizează pe unii mem­bri ai conducerii com­plexului, în special pe cei din serviciul teh­nic. Ne vom folosi die un exemplu ilustrativ pentru amîndouă aceste aspecte. Primeam la redacţie în cursul lunii decem­brie a anului trecut o lungă scrisoare de la Iuliu Marcu, maistru la secţia lăzi a complexu­lui, în care ne ruga să intervenim pentru re­considerarea unei raţio­nalizări întreprinse de el la secţia unde lucrea­ză, raţionalizare apli­cată, dar sub un alt tit­lu şi sub alte auspicii decît cele cuvenite. Dar iată, textual, despre ce e vorba: „în cursul lu­nii mai 1970 am încer­cat să introduc o nouă metodă de lucru­ la sec­ţia lăzi compartimenta­te. în acest sens am cerut conducerii (tova­răşului ing. Turea Ia­­mandi, şeful secţiei lăzi, Mincsor Valentin, ingi­­nerul-şef şi Boac Virgil, director) să-mi aprobe introducerea unei ma­şini de capsat la secţia lăzi Apemin. După in­sistenţe, am primit a­­probarea verbală şi ast­fel am schimbat com­plet fluxul tehnologic, lucrînd mai mult şi mai bine cu un număr mai mic de muncitori. La 27 mai, comisia pentru normarea muncii a sta­bilit şi o nouă normă, care a fost apoi înde­plinită şi depăşită lună de lună“. Acestea sunt faptele în primă instanţă. Vă­­zînd că treaba merge bine, Iuliu Marcu şi-a întocmit un dosar cu documentaţia de raţio­nalizare pe care l-a de­pus (ce e drept, mai tîr­­ziu decît prevede regu­lamentul) la comisia de inovaţii. Nu vrem să luăm în discuţie dacă exista sau nu dreptul ca Iuliu Marcu să fie autorizat sub toate as­pectele ca autor al ra­ţionalizării, ci doar mo­dul cum intervenţiile sale au fost considerate de către conducerea C.P.L. şi a C.E.I.L. Mier­curea-Ciuc. După două luni şi ju­mătate i s-a răspuns textual: „Secţia a fost dotată cu maşini de cap­sat în urma propuneri­lor din planul M.T.O., propunerea de inovaţie înregistrîndu-se cu 3 luni mai tîrziu în baza unui studiu încheiat în iulie 1970 şi înaintat Di­recţiei tehnice din M.I.L. Propunerea dv. nu poate fi acceptată ca inovaţie, nefiind o idee proprie“. Orice om ar fi rămas perplex în faţa unui a­­semenea răspuns. Mai întîi pentru că nici vor­bă să se fi propus în planul M.T.O. o astfel de iniţiativă, apoi pen­tru că nu se dumirea cum adică nu e o idee proprie din moment ce el a introdus-o şi, în sfîrşit, pentru că nu era de loc în clar cu acel studiu întocmit de ser­viciul tehnic. Marcu Iu­liu s-a adresat atunci, concomitent, comisiei de judecată din cadrul în­treprinderii, conducerii C.E.I.L. Miercurea-Ciuc şi ziarului. Comisia de judecată i-a răspuns du­pă aproape două luni că... dosarul nu intră în competenţa ei (amar­nică birocraţie!), condu­cerea C.E.I.L., cu toate insistenţele ulterioare a­­le lui Marcu, a făcut mile pînă astăzi. Redac­ţia a cerut explicaţii conducerii C.P.L., care răspunde: „Intr-adevăr, maşina de capsat a fost introdusă la sugestia şi propunerea tovarăşului Marcu Iuliu încă în cursul lunii mai 1970, obţinîndu-se apoi cu ea rezultate bune atît în direcţia folosirii timpu­lui de lucru cît şi a sporirii productivităţii muncii. în acelaşi timp, în mod independenţi!) serviciul tehnic-concep­­ţie-normare a înaintat la minister un studiu cu privire tot la aceas­tă problema(...) Mar­cu Iuliu a depus docu­mentaţia numai după 45 de zile de la trimi­terea studiului respectiv la minister şi deci nu i se pot acorda drepturi­le de inovator (De aceas­tă dată nu se vorbeşte ni­mic de planul M.T.O.). Care e adevărul? Vă lăsăm, stimaţi cititori, să-l extrageţi singuri din relatarea discuţiilor pe care le-am avut ul­terior cu cei implicaţi în această chestiune. Ne-am adresat mai întîi tovarăşei Antal Doina, responsabila cu inova­ţiile şi, în acelaşi timp, secretara comisiei de judecată, cu rugămintea de a ne explica de ce această tărăgănare ? — Am primit dosarul lui Marcu abia la 20 august şi apoi, din nou, la 20 noiembrie pentru comisia de judecată. — De ce i-aţi primit dosarul dacă aţi ştiut de studiul serviciului teh­nic? — Eu mi-am făcut datoria; l-am înaintat la cabinetul tehnic care l-a respins. — De ce nu i-aţi ex­plicat lui Marcu Iuliu cum stau lucrurile? — N-am ştiut pînă la 20 august că în secţie A. VASILE (Continuare în pag. a 2_a) Ci a descoperit serviciul tehnic America Aspect exterior la rafinăria Piteşti. Politica de industrializare a factor lc­ri­tor al dezvoltării economice ION CAMAŞOIU, cercetător ştiinţific Baza progresului în­tregii economii, a dez­voltării forţelor de pro­ducţie moderne este in­dustria. Aceasta este condiţia primordială pentru consolidarea pu­terii populare, pentru ridicarea continuă a bu­nei stări materiale și culturale a oamenilor muncii. Pornind de la necesi­tatea obiectivă a creării unei baze tehnico-mate­­riale înaintate, P.C.R. a pus în centrul întregii opere de construire a noii orînduiri, industria­lizarea socialistă. Politica economică a partidului nostru este fundamentată pe o con­cepţie unitară asupra rolului, formelor şi di­recţiilor dezvoltării for­ţelor de producţie. Veri­ficată şi îmbogăţită de-a lungul anilor, în strînsă concordanţă cu expe­rienţa proprie, cît şi a celorlalte ţări socialiste, această concepţie are drept surse principale teoria marxist-leninistă despre legile generale a­­le dezvoltării societăţii şi ale construirii socia­lismului, ideile progre­siste ale gîndirii econo­mice româneşti referi­toare la necesitatea in­dustrializării României. P.C.R. încă de la fău­rirea lui a considerat că industrializarea ţă­rii reprezintă factorul fundamental şi hotărî­­tor al progresului Ro­mâniei. în această per­spectivă largă, indus­trializarea socialistă pro­movată cu consecvenţă de partidul nostru, se prezintă ca o operă is­torică vastă, de mare complexitate care a a­­tras şi atrage după sine schimbări profunde în condiţiile de existenţă a poporului. Elaborînd politica de industrializare socialis­tă a ţării noastre, P.C.R. a pornit nu de la sche­me abstracte, ci de la realităţile economiei ro­mâneşti, de la proble­mele concrete ale con­struirii socialismului în patria noastră. Funda­­mentînd în mod ştiinţi­fic programul de indus­trializare, partidul a ţi­nut seama de nivelul şi structura forţelor de producţie preluate de la capitalism, de necesită­ţile interne pentru creş­terea rapidă şi intensivă a economiei naţionale, de tendinţele progresu­lui tehnic contemporan, în condiţiile istorice create după victoria in­surecţiei armate din au­gust 1944, P.C.R. a mi­litat neabătut pentru ca industrializarea să de­vină linia dezvoltării e­­conomiei noastre naţio­nale. Condiţiile favora­bile ale României au făcut posibilă şi necesa­ră dezvoltarea multila­terală a industriei în a­­şa fel ca toate ramurile să coopereze în mod e­­ficient în direcţia valo­rificării superioare a bogăţiilor naturale şi a celorlalte resurse eco­nomice. Organizarea raţională a producţiei pe terito­riul ţării, îmbunătăţirea permanentă a reparti­zării teritoriale a forţe­lor de producţie, ridica­rea economică şi social­­culturală a ţinuturilor mai puţin dezvoltate, au constituit una dintre principalele preocupări ale partidului şi statului nostru în perioada cin­cinalului 1966—1970. în­tregul complex de mă­suri luate pe baza di­rectivelor Congresului al IX-lea şi a Conferin­ţei Naţionale a P.C.R. au asigurat în perioada 1966—1970 ridicarea îrn ritm accentuat a nive­lului de dezvoltare a tu­turor judeţelor ţării şi în mod deosebit a celor relativ rămase în urmă. Au fost chemate astfel la viaţă nouă meleaguri altădată rămase în ur­mă, au fost asigurate condiţii pentru valori­ficarea superioară a re­surselor umane din în­treaga ţară. Toate acestea au fă­cut ca producţia indus­trială a României să crească un ritm rapid, a­­tingînd în ultimii 11 ani un ritm mediu de 12,9 la sută şi în aceas­tă perioadă ţara noas­tră s-a menţinut pe lo­cul doi pe plan mondial în ceea ce priveşte acest ritm. Este de remarcat că în anul 1969 produc­ţia industrială pe un lo­cuitor a fost de peste trei ori mai mare decît în 1958, ţara noastră depăşind la acest indi­cator pe unele ţări dez­voltate ca Italia, Franţa, Japonia etc. Atenţia deosebită a­­cordată industrializării, repartizării raţionale a noilor unităţi industria­le pe teritoriul ţării, a făcut ca rolul industriei să crească considerabil în fiecare judeţ. Astfel, la sfîrşitul anului 1970 numărul judeţelor care realizează o producţie globală industrială a­­nuală de peste 4 miliar­de de lei, a crescut la 22 faţă de 12, cît era în 1965. De asemenea, a crescut numărul judeţe­lor ce realizează între 10.000—15.000 lei pe lo­cuitor, de la 5 la 9, a celor între 15.000—20.000 de la 3 la 7 judeţe, concomitent cu scăderea judeţelor ce realizează o producţie pe locuitor (Continuare în pag. a 29 a)

Next