Informaţia Harghitei, ianuarie-martie 1972 (Anul 5, nr. 1198-1274)

1972-01-04 / nr. 1198

Pag. 2 CLIPE DE NEUITAT 1972 a venit, ,pentru tinerii odorhedeni, in­­­căinaat de bucuriile unui an rodnic, încărcat de optimism şi cutezanţă. Gătit’sărbătoreşte, mu­nicipal de pe Tîrnnava Mare a în­tîmpinat noul an într-o atmosferă de veselie. Conform frumoasei tradiţii statornicite aici, Clubul­ tineretului a fost — şi de astă dată — gazda îndrăgită şi pri­mitoare a numeroşilor tineri veniţi să-şi petrea­că împreună clipe de neuitat, clipele de la cumpăna anilor. De pre­tutindeni­ de la Tehno­­utilaj, fabrica de aţă, de la cea de confecţii, din şcolile şi liceele muni­cipiului au venit fete şi băieţi, dornici să-şi îm­­părtăşească gîndurile şi speranţele unui ,an nou, de muncă şi bucurii, de eforturi care, ca şi altă data­, se vor încununa de succes. La Clubul tineretului din Odorheiu Secuiesc Formaţia condusă de dr. Ladislau Keisler, beneficiind de aportul unor talentaţi artişti a­­m­atori, printre care Ni­­colae Szabó, Ileana Pál­­fi, Zsigmond Márton, Ioan Bar­ba, Edit Tuli, Iosif Csömör şi alţii, a adăugat un plus de a­­tract­ivi­tate, de voie bu­nă şi veselie acestei seri de neuitat pentru tinerii care au petrecut acolo, sărbătorind un an de muncă rodnică. Au fost aceiaşi tineri care au răspuns cu entuziasm la toate chemările Co­mitetului municipal U.T.C., cum, de altfel, au făcut-o şi de asită da­tă cu aceeaşi bucurie. Clipa mult aşteptată i-a găsit încrezători in anul ce începe, în te­meinicia hotă­rîrilor lua­te : acelea de a munci mai bine, mai mult, mai cu spor. Cele care au urmat i-au prins In iu­reşul învăluitor al dan­sului şi veseliei» al chio­telor de bucurie nestăvi­lită. P. MIRCEA BĂLAN Intr-o casă de miner în apartamentul fa­­mil­iei Vodă, dinitr-unul din noile blocuri con-, st­ruite la Bălan, împre­ună cu Revelionul se mai serbează un eveniment: venirea pe lume a celui mai tînăr membru al familiei, Gostel, un bă­iat dolofan și care, deo­camdată, e cuminte și nu plînge. E al treilea copil al artificierului Constantin Vodă, mun­cind de cîtva timp ca vicepreşedinte al Con­siliului popular orăşe­nesc, calitate în care l-am întlunit deseori în anul ce a trecut, mereu preocupat de rezolvarea unor probleme ale vie­ţii­­de zi cu zi a Băla­nului. Şi cum asemenea e­­venimente, prin­ carac­terul, lor festiv şi sin­gular, nu se pot sărbă­tori în fiecare zi, cum la bucurie nu poţi fi nicio­dată singur, aparta­mentul e plin de musa­firi, vechi şi mai noi prieteni ai gazdei. Va­leran Fazekas, miner în abatajul 525­­l minei, mai are un motiv de bucurie: împreună cu ortacii săi a terminat anul cu peste 300 tone de minereu dat peste plan. Soţia sa, Ana, de­putată în Consiliul popu­lar orăşenesc, perma­nent prezentă în munca cu femeile. Şi pentru Vilhelm György, meca­nic şef la S.I.L. Topliţa, anul, s-a terminat cu bine, cu realizări fru­moase în­ muncă. — Sintem­, cum ve­deţi, un grup de oa­meni, uniţi printr-o sta­tornică prietenie, deşi eterogeni prin origine şi loc de muncă — ne spu­ne Vilhelm György. Fie că sintem­ din Topliţa, fie din Bălan sau Valea Ninajuilui, ne-ara întîl­­nit aici, pentru a înche­ia un an care ne-a adus multe satisfacţii şi a în­cepe altul care, sperăm, să nu fie mai prejos. Penttru aceasta, însă, vom munci mai mult, mai bine ... V. RADU Urarea minerilor : „Noroc bun“ « BORSEC Revelion cu mai multă zăpadă Borsecul — frumoasa staţiune de la poalele Călimanilor — şi-a pri­mit oaspeţii, veniţi din toate colţurile ţării, cu tradiţionala urare: „Bi­ne aţi venit“. Aici, unde becurile multicolore, în­şirate de-a lungul alei­lor, se răsfăţ­au in pro­­moroaca presărată de această iarnă capricioa­să, s-au i­ntîlnit grupuri de turişti din Tirgu Mu­reş, Brăila, Piatra Neamţ, Bucureşti, Con­stanţa, Tulcea , oameni, care şi-au dorit un Re­velion cu multe surprize plăcute şi.­ cu mai multă zăpadă. Intr-un torent de ve­selie generală a fost în­­timpinat noul an 1972 şi pretutindeni se auzeau urări de fericire şi mulţi ani. Ne apropiem de un grup de tineri, ce şi-au propus să întîmpine a­­nul 1972 in acorduri de eiitec . — Am venit pentru a doua oară in această sta­ţiune — ne spune Con­stantin Tudor, tehnician constructor din Con­stanţa. Aici, şi vara şi iarna e la fel de frumos. Drumul a fost lung, dar merită ! — Dar partenera ? — Vizitez pentru pri­ma dată Borsecul, deşi Piatra Neamţ nu este prea departe — ne măr­turisea Mioara Lungu. Asemenea acestor ti­neri, dornici să-şi pe­treacă Revelionul la munte, familia maistru­lui Gheorghe Vasilache din Tulcea şi-a ales Bor­secul ca localitate de un­de, la cumpăna dintre ani, să transmită colegi­lor de muncă şi tuturor tulcenilor un sincer şi călduros „La mulţi ani“. Secvenţele surprinse ar fi, poate, incomplete dacă in final nu am re­marca strădania orga­nizatorilor pentru crea­rea acelui cadru plăcut, sărbătoresc, punctat cu surprize de tot felul, ca­re să nu înşele aşteptări­le celor sosiţi in staţiune cu scopul de a-şi petre­ce Revelionul departe de casă şi totuşi, ca in fa­milie ! C. LIVIU început de întrecere In ritmurile valsului, cîteva zeci de perechi dansează... La cantina­­restaurant din Bălan, frumos împodobită, co­mitetul sindicatului a organizat Revelionul pentru 300 salariaţi. La mese, tineri şi vîrstnici, milițieni şi familiile lor, toţi surîzători, veseli, se pregătesc să întîmpine anul 1972. La una din mese, tinerii mineri Au­rel Oatu şi Nicolae Dia­­conu, colegi de muncă, întotdeauna dînd mine­reu peste plan, îşi urea­ză reciproc noi succese în noul an. E ceea ce le­­am dorit şi noi. Tinereţe, antren, bucurie, armonie, fericire ^^wfuHAHOHITEI MIERCUREA-CIUC „Ca­merii, ca perii, în mijlocul verii.. (Urmare din pag. 1) Avram, Viorica Todor, telefonistă, toţi dorin­­du-şi succese cit mai mari, în tot ceea ce vor întreprinde. Soţii Mag­dalena şi Eugen Nagy, căsătoriţi de cinci ani, vor să le crească copiii mari şi sănătoşi, să în­veţe bine, să devină ce­tăţeni demni ai patriei dragi. Agneta Nagy — contabilă şi loan Simo — maistru la confecţii — fac pentru prima dată Revelionul împreună. S-au cunoscut cu puţin timp in urmă, dar intr-o seară de an nou, întot­deauna prietenia se ci­mentează. Maria Pinti­­lie şi-ar dori un loz cîş­­tigător, lozul cel mare, care pentru ea e sino­nim cu o trainică căsă­torie. In atmosfera Revelio­nului punctată cu mul­tiple numere distractive şi artistice, urările de pluguşor au transmis un generos mesaj de mai mult şi mai bine pentru anul viitor. Mo­ment emoţionant l-a constituit sosirea la Re­velionul tineretului a tovarăşilor Ludovic Fa­zekas, prim-secretar al Comitetului judeţean Harghita al P.C.R., pre­şedintele Consiliului popular judeţean, Ko­vács B. Mihai, prim-vi­­cepreşedinte al Consi­liului popular judeţean, Petru Ţăran, Ovid­iu Munteanu, Alexandru Szekeres, secretari ai Co­mitetului judeţean Har­ghita al P.C.R., care au felicitat tineretul, urîn­­du-le tuturor noi succe­se in muncă, o viaţă în­delungată şi fericită. Muguri de rod bogat întreprindem o scurtă vizită şi pe la alte loca­luri, unde s-au organi-** zat petreceri de Revelion. In localurile restauran­­tu­lui „Harghita", cra­mei, al lactobiarului „Corso", cit şi in alte părţi, am regăsit aceeaşi atmosferă efervescentă, plăcută, cu oameni bucu­roşi de a petrece, intre cunoscuţi sau în mijlo­cul familiei lor, clipele, inedite ale noului an. La una din mese vedem reunită familia Vitoş. întrebaţi despre dorinţe, ne spun că aşteaptă in 1972 un copil. Francisc András, strungar la ■lS,M.A.,şi Dime­s Bartalis, contabil, ar dori şi ei să-şi găsească perechea potrivită. Pavel Orban in anul trecut a realizat cele mai importante lu­cruri ale vieţii lui — închegarea unei familii şi cumpărarea unui a­­partament, pe cind tine­rii Rozalia Fogarassy şi Dorel Baraboi aşteaptă aceasta de la noul an. La fiecare din cei cu care am stat de vorbă am surprins aceeaşi a­­dăugire atit de emoţio­nantă şi generoasă: u­­rează colectivelor lor, tuturor oamenilor ■ mui­­­cit din ţara noastră noi succese în muncă şi cu­ mai multe zile fericite. Toate aceste gînduri, muguri puri de rod bo­gat in noul an, îşi gă­seau un cadru minunat in ambianţa plăcută a sărbătorii, realizată de numeroşi urători veniţi cu „pluguşoarele“, de ritmicitatea antrenantă a orchestrelor de muzi­că uşoară, a soliştilor vocali şi instrumentişti, de numere de surprize, răvaşe, tombolă. Oameni la­ Şi totuşi,­­ undeva in unele clădiri ale oraşu­lui, la serviciile de asis­tenţă medicală, in faţa tabloului comenzilor telefonice, in staţia C.F.R., cineva urmă­reşte cu ochi atenţi dia­grama sănătăţii pacien­ţilor, recepţionează şi transmite o felicitare, sau aprinde semaforul verde de-a lungul li­niilor de oţel. Doctorul Dionisie László, la ma­ternitatea spitalului din Miercurea-Ciuc, îm­preună cu asistenţa sa, Sarolta Mezei, Ana Ţo­­cu, Luiza Hunyadi, au asistat la naşterea pri­mului cetăţean al oraşu­lui Miercurea-Ciuc, în anul '72 — Imre Bor­­băt. „Bucuria mea cea mai mare este să trans­mit telegrame, aducătoa­re de bucurie şi ferici­re“ , mărturiseşte cen­tralista Ana Cozma. „In cei 11 ani de cind lu­crez la gara din Miercu­rea-Ciuc, ca impiegat de mişcare, de nouă ori am petrecut Revelionul in serviciu. In prima parte a serii, cind toţi se îndreaptă grăbiţi spre case sau spre locurile de petrecere, este mai greu, dar datoria noas­tră nu ne lasă timp de gîndire", spune Ludovic Firidi. De aceeaşi păre­re sunt şi şeful de tren Iosif Szöcs, sau meca­nicul de locomotivă Ion Olteanu. Alţii străduiesc ca în­tr-o asemenea seară să te asigure tuturor o pe­trecere cit mai plăcută, să creeze un mediu am­biant potrivit. Am sim­ţit acest lucru din mă­iestria interpretativă a lui Vasile Moldovan şi Iuliu Tanko, de la an­samblul folcloric Har­ghita sau din servirea atentă şi solicitudinea ospătarelor, Iulia Szabó şi Elisabeta Kelemen. In toate locurile unde s-a petrecut Revelionul, s-a cîntat şi s-a jucat cu foc în acompaniamen­tul orchestrei, al inter­preţilor în veselia ge­nerală care a fost un imn închinat vieţii li­bere şi fericite de pe plaiurile noastre. împreună şi de Revelion (Urmare din pag. I) doar cîteva cifre din bilanţul bogat cu care s-a soldat munca de zi cu zi a membrilor coo­peratori de la unitatea agricolă din Sinmartin, ceea ce­ certifică de ce valoarea convenţională a unei zile de muncă se ridică la această coope­rativă la peste 40 de lei. Iar acum, oamenii sunt veseli, au venit să ser­beze, să petreacă îm­preună, potrivit tradiţi­ei, plecarea anului îm­plinit şi să salute cum se cuvine pe noul an. E firesc, ca feţele să fie îmbujorate, ca oamenii să zimbească şi să ridă ascultînd replicile iscu­site din piesa de teatru „Pisica neagră", prezen­tată pe scena căminului cultural de formaţia ti­nerilor artişti amatori din localitate, sub în­drumarea învăţătoarelor Ileana Ferencz şi Eva Kömény, ca intre două dansuri să se ciocneas­că paharele, ca ploştile cu vin , să se plimbe din mină in mină. In această atmosferă de voioşie se scurg cli­pele ce-au mai rămas din vechiul an. Pe ca­dranul ceasului arătă­toarele se suprapun la numărul 12. Clipa de tăcere, păstrată parcă in semn de omagiu in cin­stea celui plecat, se to­peşte în strigătele de bucurie şi in veselia ge­nerală. Oamenii se îm­brăţişează şi se felicită reciproc. Răsună tradi­ţionalele urări: La mulţi ani, prieteni! Boldog újevet! Cea dinţii şarjă a lui '72, în furnalele Vlăhiţei GHEORGHENI Optimism şi exuberanţă Locuitorii Gheorghe­­nilor au păşit în noul an cu bucurie, mulţu­mire, veselie, şi opti­mism, izvorîte din re­zultatele bune pe care le-au obţinut în­ anul de care se despărţeau, cu încredere nestrămutată în perspectivele şi mai luminoase ce-i aşteaptă în acest an. Cum ar putea fi altfel, cind oa­menii muncii din Gheor­­gheni au îndeplinit înainte de termen sarci­nile planului pe anul 1971, au obţinut o pro­ducţie marfă suplimen­tară de peste 6,4 mili­oane lei, iar în acest an urmează a fi puse în funcţiune cîteva mari obiective industriale. A fost impresionant momentul trecerii în noul an, în clinchetul paharelor cu vin şi şampanie, sub cerul brăzdat de focuri de ar­tificii, în tumultul îm­brăţişărilor şi urărilor de fericire şi împlinire a tuturor dorinţelor. A­­lături de cetăţenii din Gheorgheni, peste 1.000 de oaspeţi din Bucu­reşti, Iaşi, Bacău, Tîr­­gu Mureş, Piatra Neamţ şi din alte localităţi ale patriei au petrecut Re­velionul în localurile din oraş, la Bucin sau Lacu Roşu, la cabana de la kilometrul 4 sau alte cabane şi restauran­te primitoare. In cele mai frumoase momente ale petrecerii, gîndurile noastre s-au îndreptat şi spre r­eca­­nicii de locomotivă Lu­dovic Toth, Petru Gli­­ga, Mihai Rastal şi Iuliu Făgărăşanu, toţi comunişti, care erau prezenţi la posturi asi­­gurînd circulaţia trenu­rilor de marfă, spre te­lefonistele Ana Biro şi Margareta Pop, spre a­­tîţia alţii care şi în a­­ceste momente vegheau ca totul să fie în ordine acolo unde activitatea nu se poate întrerupe nici o clipă. Să consemnăm încă două lucruri : în ultima zi a anului trecut, la Gheorgheni s-au oficiat nouă căsătorii, s-au în­temeiat nouă familii noi, iar primul născut al a­­nului 1972 a fost o feti­ță, Erika Puskás. thomAn béla corespondent ANUL IV, nr 1198 Belşug şi veselie O zi în care toţi avem emoţii, pe toţi ne stă­­pîneşte buna dispoziţie, şi veselia descreţeşte frunţile, este de fapt o noapte. Aceea a ştafetei anului pe care cel vechi o predă celui ce se naş­te în cîntece şi bucurii. Oameni de toate vîrstele sărbătoresc Anul Nou făcînd bilanţul realiză­rilor anului 1971 pe tă­­rim profesional şi per­sonal. Muncitorii Salinei Praid, ţăranii coope­ratori, cadrele didactice din comună au primit cu bucuria reînnoirii forţelor şi sporirii do­rinţelor de muncă pri­mul tic-tac al anului 1972. Revelioane s-au organizat la căminele culturale, la şcoli şi res­taurant. Ţăranii s-au intilnit într-o mare fa­milie a ogorului, în sa­la Căminului cultural din Praid. De astădată şi-au părăsit uneltele o­­bişnuitei lor munci, lu­­înd in mîini pa­­harele cu vin, ca­re au fost ridicate în cinstea înfăptuirilor coo­perativei şi pentru vii­­torul agriculturii noas­tre. Cadrele didactice n-au părăsit nici acum lăcaşul de instruire. Clubul — sediul de în­trunire a tinerilor, răs­­pîndea iz de sărbătoare. Sala, frumos împodo­bită, cu serpentine mul­ticolore, alături de cren­guţe de brad, cu mesele pline, îşi aşteptau oas­­peţii. Moment solemn — ora 24 — toţi au ascul­tat cu emoţie cuvintele tovărăşului Nicol­a­e Ceauşescu, după care paharele s-au ciocnit în urale şi toasturi pentru prosperitatea anului 1972. Secretarul Comi­tetului comunal de par­tid, Koszma Attila, ros­teşte un cald cuvînt în care evidenţiază succe­sele anului care a tre­cut, urîrud alte noi şi măreţe succese, sănătate şi fericire celor din Praid. La aceeaşi oră de miez de noapte fanfara sa­linei a fost prezentă la fiecare instituţie, unde cetăţenii au sărbătorit Anul Nou. La Ocna de Sus şi Oc­na de Jos, ţăranii coope­ratori au sărbătorit în aceeaşi atmosferă de ve­selie noul an. Pluguşo­­rul, uratul, capra şi al­te tradiţionale obiceiuri ale voioşiei, au fost to­varăşi ai tinerilor din Voşlobeni în noaptea Anului Nou. Vinul cur­­gea în pahare, rîsetele şi urările străbăteau uliţele satului şi um­pleau inimile sătenilor. Tineri şi vîrstnici în­chinau în cinstea belşu­gului şi a prosperităţii. Ca peste tot şi aici au răsunat m­ili de „La mulţi anii!“ NA­DIA POT Cale liberă! „Urează“ impiegatul Ludovic Fi­ridi, in noaptea Anului Nou Forestierii dintre ani da sălile, frumos îm­podobite, ale localurilor publice din Topliţa, fo­restierii şi-au sărbăto­rit in noaptea de Anul Nou, nu numai momen­tul emoţionant al tre­cerii în 1972, dar înain­te de toate, au închinat pentru succesele dobin­­dite în 1971, pentru tot ceea ce vor trebui să întreprindă în al doilea an al actualului cinci­nal, în care se vor pu­ne, în oraşul lor, bazele a încă două unităţi eco­nomice, destinate pre­lucrării superioare a lemnului. Aceşti oameni înfrăţiţi cu pădurea au raportat îndeplinirea planului anual la pro­ducţia globală şi marfă în data de 17 decem­brie 1971. Şi, un fapt demn de remarcat , prin valorificarea re­surselor interne, a ma­terialului subţire şi de­şeurilor rezultate din prelucrarea lemnului s-au realizat, în anul 1971, produse nenomi­nalizate în valoare de 12 milioane lei. La ob­ţinerea acestor succese un aport deosebit l-au avut sectoarele de ex­ploatare Topliţa, Capu Corbului şi cele de in­dustrializare de la To­pliţa şi Hodoşa. Intilnirea cu „prota­goniştii“ acestor fru­moase realizări, îndră­gostiţi de cifrele care trec de sută la sută, ne-a oferit posibilitatea de a consemna in carne­tul de reporter ginduri şi dorinţe, ce-şi află îm­plinirea in şirul zilelor lui '72. — Toastez pentru co­legii de brigadă, pen­tru colectivul de mun­citori de la U.E.I.L., pentru succese tot mai mari, de la un an la al­tul, ne spunea muncito­rul fruntaş Alexandru Portik. De acelaşi gînd erau animaţi şi Traian Fina, Iosif Szász, teh­nicienii Alexandru Chio­­reanu şi Mihai Săsăr­­man, ca să amintim doar cîteva nume, dem­ne de harnicul colectiv de forestieri de la U.E.I.L. Topliţa. L. COSNEVICIU Szép Matilda şi Cosma Ana, telefoniste de ser­viciu în noaptea de Revelion

Next