Adevărul Harghitei, iulie-septembrie 1998 (Anul 10, nr. 1951-2016)

1998-07-01 / nr. 1951

• Pagina a 2-a • / iulie 1998 • !!jllll!UI!il!!l!ll!!HII!!!lllllilll!! CENACLU Ultima şedinţă a Cenaclului literar “Buna Vestire”, la care am participat în calitate de cronicar, s-a desfăşurat la Şcoala generală numărul 9 “Liviu Rebreanu”, după ce precedenta a avut loc la Liceul teoretic “Octavian Goga”. Pentru a nu se naşte dubii privind nominalizarea sediului cenaclului, în şedinţă a fost scoasă la suprafaţă realitatea că sediul,, atestat juridic, este locuinţa poetei Georgeta Mănilă. Punct şi de la capăt: nimic şi nimeni nu-i împiedică pe cenaclişti să se întâlnească, de fiecare dată, acolo unde se poate crea o atmosferă sufletească şi artistică de bun augur. Presa va comunica la timp locul devenit ad-hoc sediul “Bunei Vestiri”. “Activitatea cenaclului nostru trebuie să fie vizibilă, pe de o parte, pe de alta să nu deranjeze pe nimeni. De aceea, poate odată şi odată ne vom opri definitiv într-un punct plasat într-un mediu potrivit”. Opinează şi presimte d-l preşedinte Ionel Simota. Adina Mănilă ne-a citit noile sale poezii şi - ca aproape niciodată - fiecare dintre cei prezenţi au avut câte ceva de spus despre strofele ascultate: • Versuri străbătute de o frământare interioară a tinerei poete, surprind imagini foarte frumoase, evidente în “Talisman”, “Rătăcire”, “In rugă” şi “Nedumerire”. “împliniri” este o adevărată poveste . Poeziile sunt culoare, lumină, muzică, deci şi ale Adinei, în special cele înfrumuseţate de metafore bine gândite şi inedite. Nu poate fi uitat un vers precum acesta: “Să-mi aud răsuflarea rătăcind printre aştri" • Trebuie lucrate poeziile “Rugăciune”, “Nedumerire” şi altele, unde se întâlnesc imagini nu prea reuşite, chiar dacă au un substrat filozofic corespunzător vârstei poetei • Unele strofe sensibilizează interiorul cititorului, fiind pătrunse de puternice note de pesimism. A fi postdat de pesimism nu înseamnă a fi lipsit de viziunea orientată spre frumos. Indiferent ce parte a medaliei artei poetice privim, un buchet de poezii numit “Adina” înfrumuseţează sufletul iubitorului de versuri • Gândurile Adinei sunt cele pe care le-a înscris pe hârtie mai bine sau mai puţin bine. Sigur, scrisul ei va fi din ce în ce mai frumos, măsurat de ritmul ascendenţic spre maturitate • Poeta şi-a percutat cu folos talentul care a îndreptat creaţiile sale spre esenţa prozodiei, chiar dacă nu a atins întru totul stilul clasic. Nu toate silabele versurilor sale sună bine, însă această defecţiune nu provoacă un impas pentru cineva aflat în propria-i tranziţie literară. IULIU CONDRAT Poeziile Adinei Mănilă-fragedă lumină pe trupul sufletului­ răspândesc culorile unei maturităţi prea devreme împlinită. Poate ciiti acest motiv versurile ei necesită o lectu­ră atentă pentru a răzbate filosofia frumos construită, cuprinsă în ele. In poezia ei frământările şi dorurile sunt fireşi cu ajutorul cărora poeta a dat naştere unor imagini şi metafore deosebite. Ea ne vorbeşte despre surâsul iubirii, despre setea de început şi sfârşit, despre neputinţa unor stări şi împlinirea unor vise... Candidă şi înţeleaptă, creaţia Adinei Mănilă ajută regăsirea fiecăruia dintre noi în trupul cuvântului conturat de emoţia intensă a primelor trăiri, îndrăgostită de amintiri, de anotimpuri, de cer şi pământ, poeta are nedumeriri în ce priveşte compensaţia iubirii... Şi totuşi versul ei adulmecă împlinirea legată nu numai de originalitate şi stil, ci şi de compoziţia şi forma poeziei sale. Dincolo de toate acestea apar într-o natură neîmplinită regretele, ale căror paşi şovăielnici pot fi percepuţi ca o primordială şi ultimă încercare în acest sens. Despre creatoare şi poezia ei vom mai auzi cu siguranţă lucruri frumoase, fiind la începutul unui ascendent parcurs literar. IONEL SIMOTA ■ (Urmare din pag. I) După încheierea liturghiei, soborul de preoţi a oficiat o slujbă­ de pomenire a celor adormiţi în cimitirul comunei, unde se află o bisericuţă­­ cu o vechime de trei secole­­ de lemn. După toate cele de mai sus, în faţa scenei de la poalele dealului s-a strâns un mare număr de spectatori pe care trebuie să-i considerăm ca fiind dintre cei mai autentici iubitori de cântece şi dansuri populare. Iată de ce. Abia s-a încheiat evoluţia in­formaţiei Clubului de elevi din Topliţa şi s-a dezlănţuit­­ o ploaie torenţială însoţită de tunete şi fulgere. Majoritatea privitorilor s-a adăpostit sub brazii din pădure, unde au aşteptat cu răbdare să se limpezească cerul. Acesta s-a limpezit, însă din motive necunoscute, curentul electric s-a întrerupt, cauză care a stopat funcţionarea aparaturii de amplificare a sonorului spectacolului. In această situaţie, totuşi, cu mult curaj, şi-a făcut apariţia pe scenă formaţia de dansuri din Bilbor, care a demonstrat - urmărind cu atenţie şi eficienţă coregrafică melodia de dans - forţa sa artistică. A intrat în spectacol şi taraful "Izvoraşul" din Gălăuţaş, "emiţând" cu pricepere şi talent cântecele, până la ultimele rânduri ale auditoriului. In sfârşit, electricitatea a reapărut. Au urcat pe scenă vocea şi chitara lui Tudor Gheorghe, acesta dorind să informeze că a venit la Bilbor pentru a spune: "Ţara asta nu e şvaiţer şi nici stână fără câini...". A urmat Sava Negrean, o cântăreaţă categoric îndrăgită, nu pentru prima oară la Bilbor, delicată dar hotărâtă să redea îngrijit gândurile cuprinse în melosul izvorât din folclor. Alte două "capete de afiş". Nicolae Mureşan, de asemenea nu pentru prima dată la sărbătoare, şi Florina Mureşan, solişti a căror valoare a fost deja certificată,­­ au făcut să rămână aprinsă bucuria doritorilor de a asculta cântecele iubite. O "piesă" importantă a spectacolului a fost formaţia "Rapsozii Varingiului" din Subcetate, ajunsă deja la un nivel artistic ce o apropie mult de cel al formaţiilor profesioniste. La manifestarea "Bilborul în sărbătoare" a asistat şi d-l prefect Dézsi Zoltán. "Bilborul în sărbă­toare”,» Două imagini de arhivă cu ’’Madri­galul” şi un gând: înainte vreme veneau şi pe aceste melea­guri... RĂTĂCIRE Un haos şi demoni, iubirea alunecând înspre moarte, ne piere Dumnezeul simţirii din noi, se lasă tăcere şi-s hohot surd al durerii. Doamne, unde mi-e sufletul ce-a plâns prin bine, prin sfânt şi lumină? Mă vreau dezminţire de ură şi timp dat înapoi... De-ncerc sentimente străine şi-s nepăsare ori vio, e-o­ altă făptură, nu-s eu. Tu, Doamne, mă umple de tine, să-mi alungi rătăcirea să pot plânge cu tine şi să pot iubi... Adevărul Harghitei VIS SFÂRŞIT De durere mi-e frig şi-mi plânge pe suflet un cântec de leagăn, dar cine s-adoarmă doruri ascunse când visele-s duse de vânt:" Azi, mă tem să mai visez pe pământ... TALISMAN Te port în suflet Atât de firesc încât mi te-ai suprapus peste inimă... acum până la mine, nu mai răzbate noaptea. ADINA IV De astăzi până vineri, la Cinematograful "Transilvania" poate fi IC-----~­ urmărit filmul american "Recul", a cărui acţiune urmăreşte războiul­­ IftVA dintre poliţişti şi mafioţi. Un detectiv şi echipa sa sunt anchetaţi pentru uciderea unui jefuitor care nu s-a supus somaţiei poliţiei. Trista întâmplare ar fi avut o consecinţă fără urmări tragice pentru cei angrenaţi în ea, dacă victima nu ar fi fost fiul unui mafiot. Unul câte unul membrii echipei sunt ucişi, iar detectivului i se înscenează un accident în care dispar, din păcate, soţia şi copiii lui. Replica dată de polițist mafiotului a fost sălbatică...

Next