Informaţia Harghitei, octombrie-decembrie 2016 (Anul 28, nr. 6115-6151)

2016-10-04 / nr. 6115

• Pagina a 2-a • 4 octombrie 2016 • Revizionismul ungar - un monstruos angrenaj destabilizator în Europa urmare din pag. 1 alte popoare. Această convingere a ema­nat de la o altă fantasmagorie pe care doar „o naţiune mică, cuprinsă de o febrilă epidemie spirituală” şi-o putea închipui, anume că protopărinţii omenirii, Mdam și Eva, au fost unguri, iar Dumnezeu vorbea cu ei în limba maghiară, când erau în rai.­ Cel ce a afirmat o astfel de absur­ditate nu a fost un novice, ci chiar un istoric ungur! Cu alte cuvinte, ungurii se consideră un fel de,,popor ales”, născut în Grădina Edenului! Iar misiunea lor sfân­tă" aici, pe pământ, este aceea de a fi stăpâni peste alţii. Iar aceşti „alţii” trebuie să devină musai unguri, ori să dispară. Dintr-o asemenea ideologie primitivă nu se puteau naşte decât monstruozităţi primitive, precum, de exemplu, cele cu­prinse în capitolul ,Mărturisirea leven­tului", din ,Ffincs Kegyelem” (Nu există iertare) a lui Ducso Csaba: „...voi suprima pe fiecare valah şi atunci nu va mai fi în Ardeal decât o singură naţionalitate, cea maghiară, naţiunea sângelui meu?". Apli­carea în practică a unor astfel de „mărtu­risiri” a făcut ca „mândrul pământ al Tran­silvaniei să se transforme într-o amarnică Golgotă, unde se petrec cele mai groaz­nice evenimente. Oamenii sunt închişi cu sutele, cu miile, sunt bătuţi, sunt torturaţi în mod cumplit. Asasinatele şi execuţiile se ţin lanţ, şi toate acestea doar pentru unica vină a nenoricitelor victime este aceea de a se fi născut român. (...) Până aici se aude hohotul disperării a multor sute de mii de oameni, ajunşi sub stă­pânire străină pe pământul Golgotei din Transilvania, unde vântul suflă leşurile celor spânzuraţi, unde cadavrele marti­rilor asasinaţi cu o sălbatică cruzime ves­tesc că instinctul bestial s-a eliberat şi barbarismul - răzbunarea joacă dansul sălbatec al morţii (Ferenczy György, jurnalist). Revenind la convingerea lor falsă de a stăpâni, ungurii nu au făcut altceva decât să promoveze permanent o politică ex­ternă bazată pe expansiuni teritoriale, pe cotropirea şi asimilarea tuturor popoarelor cu care au venit în contact. Apoi au făcut totul pentru a menţine, cu orice preţ, pri­vilegiile impuse cu forţa. Acestei politici i-au căzut victime popoare precum: sârbii, croaţii, sloveni, cehii, slovacii, polonezii şi teritoriile acestora, între ele şi Tran­silvania românească. Aceasta, chiar cuce­rită fiind prin forţa armelor, nu a fost nici­odată transformată într-o ţară ungurească. Regii unguri au trebuit să accepte o or­ganizare politico-administrativă separată de cea a Ungariei, „menținându-se vechile jupănii geto-dacice, pe care ungurii le-au rebotezat în limba lor" (Ion Nestor). Situaţia românilor transilvăneni s-a în­răutăţit brusc începând din 1438, odată cu constituirea acelei monstruoase coaliţii „Unio Trium Naţionum”, dintre nobilii unguri, saşi şi secui, devenită o adevărată instituţie discriminatorie, de persecutare socială şi politică a românilor din Transil­vania, deveniţi „toleraţi” pe propriul lor pământ strămoşesc. Astfel, persecuţiile îndreptate împotriva românilor au devenit o tristă realitate tocmai prin acele „dră­ceşti născociri", cu scopul de a-i desfiinţa. Loviţi crunt atât în fiinţa lor naţională, cât şi în credinţa străbună, românii tran­silvăneni au rezistat tuturor nedreptăţilor la care au fost supuşi, pentru că nici o frontieră artificială, marcată prin silnice borne de hotar, nici o supraveghere men­ţinută prin săbiile duşmane nu au reuşit să-i rupă de firul moral ce-i lega de fraţii lor de peste munţi, nu au putut să-i de­părteze de credinţa că sunt parte a unui singur popor, unit de veacuri printr-un singur cuget şi o singură simţire. Primul Război Mondial, izbucnit ca ur­mare a unei profunde crize care a marcat Europa începutului de secol XX, a con­dus, în final, la dispariţia de pe harta po­litică europeană a monarhiei austro­­ungare. O construcţie statală multietnică, artificială, a cărei dispariţie a constituit un factor generator de progres social, prin apariţia, pe mormântul acestui colos cu picioare de lut, a noilor state naţionale, aşezate pe temelii solide. Prin voinţa una­nimă a românilor transilvăneni, exprimată la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, Transilvania s-a unit cu patria-mamă, România. A fost un proces logic la care poporul român, în totalitatea sa, a avut o contri­buţie esenţială. Intrarea României în răz­boi alături de Antanta a fost impusă de o nedreptate strigătoare la cer: asuprirea so­cială şi naţională de către un mic număr de feudali unguri a peste trei milioane de români ardeleni. A­­oi, poporul românesc - scria Octavian Goga - suntem chemaţi să aruncăm cel dintâi bulgăre de pământ pe acest sicriu vinovat (al Austro- Ungariei - n.n ). Fiindcă avem un război mai mare al suferinţelor şi ne înfăţişăm la această îngropare cu cea mai mare ură şi cea mai mare durere în suflet...Poporul român din Transilvania a slujit cu aur, a slujit cu sânge o ingratitudine milenară". Dezintegrarea monarhiei austro-unga­­re a condus desigur şi la sfârşitul domi­naţiei Ungariei asupra popoarelor supuse, fără voia lor, între graniţele regatului ma­ghiar, denumit „stat naţional". Fiindcă şi Ungaria, la rândul ei, „nu a fost decât un conglomerat artificial de neamuri diferite şi în unele cazuri ostile". Procesul de descompunere al Ungariei, ca şi cel al Imperiului Habsburgic, a început înainte de debutul lucrărilor Conferinţei de Pace de la Paris, prin voinţa popoarelor. Acest proces nu a putut fi acceptat cu nici un preţ de grofii şi baronii unguri. Ei s-au opus cu toate puterile şi prin toate mijloacele pier­derii privilegiilor, motiv pentru care au pus la cale cele mai oribile crime şi pro­­gromuri asupra românilor, sârbilor, croa­ţilor, slovenilor, slovacilor şi polonezilor. De aceea, imediat după semnarea Tra­tatului de pace cu Ungaria, la Trianon, în 4 iunie 1920, s-a pus în mişcare agrenajul uriaş al reacţiunii ungureşti, prin „mar­tirajul revanşard", pentru anularea „ne­dreptăţii istorice” făcută Ungariei. întrea­ga aristocraţie ungară şi-a exprimat voinţa de a lupta ,pănă la ultima suflare” pentru ca prevederile tratatului să nu devină niciodată o realitate. Deviza lansată de Parlamentul din Budapesta, ,Idem, nem, soha”­ (Nu, nu, niciodată) a devenit de­viza simbolică a revizionismului ungu­resc, un fel de catehism revizionist. Era astfel spulberată dorinţa exprimată la Conferinţa de Pace de la Paris, anume că „Ungaria viitoare va fi în Europa un ele­ment de stabilitate şi pace". Nici nu putea fi vorba de stabilitate şi pace din moment ce revizioniştii unguri au început o aprigă campanie pentru re­învierea Ungariei milenare: pretindem hotarele noastre milenare, pretindem mun­ţii ce au încojurat patria ungară! Vom muri dacă va trebui, dar nu vom avea linişte până când nu vom recâştiga ţara"­ Aristocraţia ungară, generaţiile de politi­cieni ce s-au perindat pe la Budapesta, din 1920 şi până astăzi, au reuşit, cu dibăcie, să infiltreze în sufletul poporului ungar ideea că Ungaria nu poate exista fără re­dobândirea vechilor hotare, instigând astfel la ură împotriva popoarelor vecine, care le-au furat ţara. Aceasta nu a încetat nici o clipă din 1920 şi până în prezent, însă acum, când s-au organizat mani­festări prilejuite de împlinirea unui secol de la intrarea României în Primul Război Mondial, care a fost războiul nostru pen­tru întregirea neamului, revizionismul unguresc s-a lansat într-o amplă campanie pentru revizuirea Tratatului de la Trianon, în care sunt antrenate toate societăţile aşa­­zise „culturale”, partidele politice mai mult sau mai puţin extremiste, din Un­garia, dar şi din România, organizaţiile extremiste, de esenţă paramilitară, unele „interzise” la Budapesta, dar cu largă li­bertate de acţiune în România,,pentru ca ceasul reînvierii Ungariei să ne afle în­mulţiţi şi întăriţi”! Aplicând cu tenacitate şi perseverenţă politica paşilor mărunţi, folosindu-se cu iscusinţă de toate drepturile şi privilegiile acordate de toate guvernele ce s-au pe­rindat la conducerea României după de­cembrie 1989, plasându-şi oamenii în cele mai înalte funcţii politice, economice şi administrative, extremismul şi revizionis­mul unguresc din România s-a trans­format într-o adevărată „coloană a cin­­cea”, care lucrează, încet şi cu grijă, dar şi cu destul spor la dezmembrarea teritorială a ţării. Ei sunt convinşi că , fraţii noştri din Ungaria şi amicii noştri din străi­nătate subminează statul român - aceia pe dinafară, iar noi pe dinăuntru". Fiind­că „o înţelegere paşnică cu tâlharii - a­­dică cu românii! - este esclusă. Trebuie să vindecăm rana Trianonului prin unirea celor 15 milioane de unguri şi să eliberăm pământul secular al maghiarimii". Acesta a fost şi a rămas visul dintot­­deauna al revizionismului ungar: „dreptul indiscutabil de a-şi recăpăta patria jefuită". Iar din această ,patrie jefuită" face parte în primul rând Transilvania, într-o astfel de situaţie, nu-mi rămâne alt­ceva decât să mă rog: Doamne, ocroteşte-i pe români! Nu faţă de duşmanii ştiuţi, ci de cei neştiuţi. Nu faţă de revizioniştii şi extremiştii unguri, răi şi ticăloşi - cum bine ştim cu toţii! - ci împotriva miopiei şi prostiei politice de care dau dovadă cei ce au guvernat şi guvernează România. Nu e vorba de greşeli, ce se mai pot îndrepta, ci de prostia în care se persistă. Blestemata sete de putere a politrucilor de după 1989 i-a orbit pe toţi, încât au fost şi sunt in­capabili să priceapă jocul perfid al revi­zionismului unguresc, al cărui slogan a rămas acelaşi: „România este un stat arti­ficial, creat de Trianon, stăpânind teri­torii ungureşti ocupate". Ilie ŞANDRU La sfârşitul săptămânii trecute au prezentat la control permise de conducere din Ungaria, Bulgaria şi Ucraina, care nu existau pe numele lor □ Un al patrulea şofer fără permis, dar şi băut, a provocat un accident şi s-a rănit grav Trei persoane sunt cercetate de poliţiştii harghiteni pentru comiterea infracţiunii de conducere fără per­mis, după ce, la sfârşitul săptămânii trecute, au prezentat în urma controa­lelor acte eliberate de autorităţi din Ungaria, Bulgaria şi Ucraina, fără ca acestea să existe în realitate. Primul caz de acest fel a fost înre­gistrat pe DJ 135, după ce o şoferiţă de 35 de ani din comuna Atid le-a prezentat poliţiştilor un permis de conducere eliberat de autorităţile un­gare, iar în urma verificărilor efec­tuate a rezultat că acesta este atribuit unei alte persoane. Al doilea caz a fost înregistrat în comuna Mugeni, unde un şofer de 54 de ani, din muni­cipiul Bucureşti, a fost depistat de poliţişti în timp ce conducea un an­samblu de vehicule, format din auto­turism şi remorcă, având 0,26 mg/l alcool pur în aerul expirat. Şi în acest caz, în urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că nu există permisul de conducere eliberat de autorităţile bul­gare, pe care declarase că îl deţine. Cel de-al treilea caz a fost depistat duminică după-amiaza, pe raza mu­nicipiului Gheorgheni. Aici, un şofer de 28 de ani din localitate a prezentat pentru control un permis de condu­cere eliberat de autorităţile din U­­craina, asupra căruia există suspiciuni cu privire la legalitatea obţinerii şi a deţinerii acestuia. Un al patrulea caz de conducere fără permis depistat la sfârşitul săp­tămânii trecute a fost semnalat în co­muna Lupeni. Aici, un bărbat de 30 de ani din comună, fără permis de conducere şi fiind sub influenţa bău­turilor alcoolice, într-o curbă pericu­loasă la stânga, a pierdut controlul autoturismului, care a părăsit partea carosabilă şi s-a izbit violent de un copac. în urma impactului, şoferul a suferit leziuni grave, fiind internat la Secţia Ortopedie a Spitalului Muni­cipal Odorheiu-Secuiesc. Şt. PĂTRÎNTAŞ Consiliul Judeţean Harghita în temeiul prevederilor art. 7 al Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia pu­blică, republicată, Consiliul Judeţean Harghita a afişat la avizierul propriu şi pe pagina web a Consiliului Judeţean Harghita, respectiv www.judetulharghita.ro - şi totodată publică anunţul referitor la următorul proiect de hotărâre: 1. Proiect de hotărâre privind aprobarea modi­ficării Hotărârii Consiliului Judeţean Harghita nr. 119/2010 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare, organigramei şi statului de funcţii ale Şcolii Populare de Artă şi Meserii a judeţului Harghita, cu modificările şi completările ulterioare. Pentru soluţionarea observaţiilor care vor fi eventual formulate în legătură cu proiectul de hotărâre puteţi apela într-un termen de 10 zile de la apariţia anunţului la ajutorul persoanei de contact, d-na Balász Sarolta, Birou contabilitate­­ financiar-administrativ, tel. 0266/31.08.84. Miercurea-Ciuc, 27.09.2016 Manager, Péter Csaba

Next