Informatia Bucureştiului, martie 1961 (Anul 8, nr. 2355-2381)

1961-03-01 / nr. 2355

Pag, 2'0 4 La Teatrul pentru tineret şi copii, a doua premieră „ Prima întîlnire“ de Tatiana Sîtina I. Cu „Marţienii“, Teatrul pentru tineret şi copii şi-a deschis porţile în faţa unei categorii de spectatori pentru care a fost creat­ copiii. Pentru tineri a mai fost relache. Dar de cîteva zile, în oraş au apărut afişe cu un ton cam de manşetă publicitară la un roman senzaţional: „PRIMA ÎNTÎLNIRE poate dura o viaţă întreagă?“ Iar deunăzi, în sala de repetiţie, numai la cîteva minute după ridicarea cortinei, Alexei Saveliev (scafandrul numărul 1 al brigăzii 6) şi bunul său prieten Mitia,a­uzi leoarcă, îşi făceau bivuacul de turişti duminicali, discutînd. ALEXEI: O vezi pe fata aceea ? MITIA: Da, ce-i cu ea? ALEXEI: Cu e­a am să mă însor. MITIA: Cum?! ALEXEI: Nu glumesc deloc. MITIA: Isprăveşte. Nici n-o cunoşti! Ascultă, vorbeşti serios ? ALEXEI: Cît se poate de serios. Aşadar, nu numai în romane dragostea se aprinde şi de la prima întîlnire. Şi în dramaturgie, T­atiana Sirina, au­toarea piesei, ar pune lucrurile la­­punct, cu o precizare . 1.Fii­ndcă aşa se intîmplă­­de multe ori in viaţă, mai ales cind ai 21 de ani . Să n-o credem pe cuvint ? (Ca şi Alexei Arbuzov şi alţi dramaturgi sovietici contemporani, Siiik­e scru­tează cu atenţie viaţa con­structorilor comunismului, urmăreşte cum se naşte şi cum se dezvoltă o etică nouă, superioară. Obser­vaţiile ei, consemnate in scris, sunt amplificate şi comentate în interesante dezbateri. Un asemenea manuscris a fost scenariul filmului „Fiul“ care a ru­lat şi pe ecranele cinema­tografelor noastre. Alt ma­nuscris — piesa ..Prima Intilnire“, in ajun de pre­mieră pe scena Teatrului pentru tineret şi copii. — Alioşa, mai In faţă, le rup. Replica nu aparţine dra­maturgului, ci regizorului cantonat undeva in întu­nericul sălii. Alioşa Saveliev n-ar mai avea nevoie de asemenea invitaţie: s-a­­obişnuit să fie mereu „in faţă“, cu­­aroganţă jignitoare, cu nepăsare brutală faţă de cei din jurul său. Toate i-au ieşit întotdeauna aşa cum a vrut el. Vrea să se căsătorească cu Valia şi se căsătoreşte. Vrea să facă din familia lui o citadelă închisă, inafara vieţii care îl înconjoară şi trecind peste demni­tatea soţiei. Va izbuti l P­auză. Regizorul Ion Cojar ! In­­sfirşit accesibil pentru o discuţie. — Fireşte, transformările ce se pe­­trec în conştiinţa lui Alioşa Saveliev, ca şi a lu­i Pavel Smurov până ajung să în­ţeleagă sensul profund al vieţii noi, sunt deosebit de dramatice. La un moment dat, Mitia, prietenul lui Alioşa, spune : „în viaţă, în jurul nostru, au loc mereu bătălii. Ascunse, tăcute, liniştite, şi une­ori extrem de crincene. Bătăliile dintre caractere". Dar autoarea a intenţionat să reliefeze puternic şi o caracteristică a societăţii sovietice de azi: că societatea nu rămîne indiferentă faţă de bătăliile acestea dintre caractere... De aceea, pînă la urmă, prima întîlnire a lui Alioşa cu Valia va aduce adevărata fericire, ba­zată pe respectul , reciproc al soţilor, pe legătura strînsă cu colectivul. Cul­mile eticei înalte a constructorilor co­munismului nu pot fi atinse de unul singur. Aceasta e concluzia profund umană­ a autoarei, şi pe care am căutat să o facem să apară limpede în spec­tacolul nostru,­­ actorii ce părere au ? Andrei Co­­darcea (Alioșa Saveliev) e entu­ziasmat de complexitatea rolului. — Să începi prima scenă ca un Sa­veliev plin de sine însuși şi ultima re­plică s-o rosteşti ca un Saveliev pătruns de respect pentru toţi oamenii din jur, nu e uşor. Dar e pasionant să treci printr-o gamă de sentimente atit de bogată şi variată. Leopoldina Bălănuţă (Valia Kalitina) supralicitează : — Nu ştiu dacă mi-aş fi putut dori un rol mai frumos. M-au cucerit exu­beranţa Valiei, ce se îmbină atit de firesc cu generozitatea caldă, tinereţea şi puritatea ei. Şi aş dori mult de tot să fie mulţumită că i-am, preluat. Identi­tatea scenică. A. SANDU Alioşa Saveliev şi Valia s-au regăsit, privind cu încredere viitorul S-a încheiat semestrul I la Universitatea muncitorească de cultură muzicală Cu cinci luni în urmă, în sala Ate­ntului R.P.R. şi-a început activitatea Universitatea muncitorească de cultură muzicală, organizată de Consiliul local al sindicatelor şi Uniunea Compozito­rilor. De atunci, la fiecare două săp­­tămîni, cei aproape 800 de cursanţi s-au întîlnit cu regularitate în această sală. Lecţiile au fost susţinute de com­pozitorii Alfred Mendelsohn, Zeno Van­­cea, D.D. Botez, Ion Vicol, Diamandi Gheciu, Anatol Vieru, Aurel Stroe şi muzicologii Viorel Cosma şi Bisi Roman. In cel dinţii semestru, care s-a în­cheiat cu cîteva zile în urmă, lecţiile au tratat probleme generale ale mu­zicii, elementele ei precum şi genurile şi formele vocale simple. Exemplifică­rile bogate au sporit interesul faţă de curs. Formaţii muzicale profesioniste de fruntaşi şi solişti remarcabili au contribuit la exemplificări. Pentru lec­ţiile universităţii muncitoreşti de cul­tură muzicală au urcat pe podiumul Ateneului corurile Filarmonicii de stat ,,George Enescu“, Radioteleviziunii ro­mâne,­ C.C.S., ansamblului folcloric al S.P.C., orchestra simfonică a cinema­tografiei, cvartetul de coarde al Fi­larmonicii „George Enescu“, soliştii N. Secăreanu, Zenaida Palii, Vladimir Or­lov, Corneliu Gheorghiu, Emilia Petres­cu, Matilda Onofrei, Dorothea Palade, Nicolae Gafton, Sandu Albu şi alţii. Universitatea muncitorească de cul­tură muzicală nu are mare vechime. Totuşi ea a reuşit să organizeze într-un scurt interval o serie de acţiuni inte­resante în afară. Iată cîteva : de curînd s-a deschis l­a F. C. „Gh. Gheorghiu-Dej“ un cenaclu filială a universităţii. În luna decembrie s-a deschis un curs de iniţiere muzicală, concerte populare cu cele mai repre­zentative formaţii profesioniste. Parte din lecţiile ţinute la universitate au fost litografiate pentru a putea fi mai uşor folosite de cursanţi ; s-au spri­jinit cercurile de „Prieteni ai muzicii“ prin materiale documentare şi lecţii etc.Semestrul I s-a încheiat. Cursanţii s-au adunat din nou în sala Ateneului R.P.R. De astă dată, în calitate de... suporteri ai colegilor lor , seminarul de încheiere a cursurilor s-a desfăşu­rat sub forma unui concurs ghicitoare. După ce cu cîteva zile înainte toţi cursanţii au răspuns la o serie de în­trebări, au fost selecţionaţi peste 30 de cursanţi din care în această seară la concursul propriu-zis din sala Ate­neului au luat parte 11 — muncitori, tehnicieni, ingineri. Examinator — Ion Mustaţă. Concurenţii, bine pregătiţi, au obligat juriul şi examinatorul să recurgă­­şi­­la numeroase întrebări de baraj. După o „luptă“ destul de strînsă,­ concursul­ a fost cîştigat de tovarăşa Ileana Sîr­­bu, chimistă, la fabrica de ciment din Capitală. Concurenţii au primit o serie de premii în cărţi. Aceasta manifestare s-a încheiat cu un program de muzică uşoară, inter­pretat de form­aţia de amatori a Ca­sei Centrale a Armatei. „Vacanţa“ , cursanţilor universităţii muncitoreşti de cultură muzicală nu va fi de lungă durată. Peste puţină vre­me, se vor întîlni din nou în sala Ate­neului R.P.R. cu caietele de notiţe pen­tru a participa la lecţiile semestrului G. B. Spectacole prezentate de Teatrul „C. Tănase“, în campania electorală­ încă din primele zile ale campaniei­ electorale actorii Teatrului satiric-mu­­zical „C. Tănase" au pornit la alcătui­i­rea unor programe speciale cu care să prezinte spectacole in afara sediului său. Pînă la sfîrșitul lunii februarie , Teatrul ,,C. Tănase“ a dat la cluburi, întreprinderi, instituţii, case de cultură,­ case ale alegătorului 55 de spectacole dintre care 37 numai in Bucureşti. Res­­­tul programelor au fost la Otopeni. Vo-­ luntari. Călugăreni, Copăceni, Domneşti, Fierbinţi, Bildana, Săbăreni, Mogoşnaia, ■Feteşti etc. De asemenea grupuri mici de actori şi-au dat concursul în alte 15­­ programe la case ale alegătorului. Programele alcătuite in scopul aces­tor deplasări cuprind: s cintece populare­­ romineşti şi muzică uşoară, versuri în­chinate partidului şi realizărilor obţi­nute de oamenii muncii din ţara noa­stră, scenete, monologuri, cuplete etc.,­­ care vorbesc despre alegerile din trecut, despre alegerile şi candidaţii de astăzi. Cele cinci brigăzi ce se deplasează cu­ programe in cinstea campaniei electo­rale sunt formate din aproximativ 100 de persoane, actori, cintăreţi, instrumen-­­ tişti, dansatori, tehnicieni etc. Printre aceştia sunt : N. Stroe, Maria Tănase, Horia Şerbănescu, Radu Zaharescu, Mir­ţ­cea Crişan, V. Tomazian, Dorina Dră­, ghici, Gică Petrescu, Aida Moga, Lavi­­nia Slăveanu, Sorina Dan, Gabi Pascu, Radu Lucian, Anatol Bogdan, Mihai Ciucă. Pînă în ziua de 5 martie Teatrul „C. Tănase­ va mai prezenta circa 20 specta­cole la case de cultură, cluburi și case ale alegătorului. viaţa muzicali Tinere talente la Studioul Radioteleviziunii! Recent încheiatul concurs de selec­ţionare a tinerilor pianişti, violonişti şi cîntăreţi români care vor reprezenta ţara noastră la cel de al doilea Concurs in­ternaţional „George Enescu“ a prilejuit evidenţierea mai multor elemente cu serioase perspective de creştere. Trei dintre laureaţii acestui concurs intern au apărut joi seara ca solişti ai­­obişnu­itului concert simfonic săptămînal al Orchestrei Radioteleviziunii : soprana Ileana Cotrubaş, violonistul Ladislau Kiss şi pianistul Dan Grigore. Desigur că acesta din urmă poate fi socotit de pe acum unul din cele mai viguroase talente­ pianistice apărute la noi în anii din urmă. Judecîndu-1 după cum redă la vîrsta de­ numai 17 ani lucrări, de maximă dificultate, care pentru a fi bine cîntate cer o practică îndelungată a in­strumentului şi o formare temeinică a culturii muzicale, posibilităţile sale apar foarte mari. După informaţiile noastre, Dan Grigore a cîntat joi pentru prima oară în public, cu orchestra. Şi a ales pentru acest debut Concertul al doilea de Rahmaninov! Stăpînirea sigură a meşteşugului pianistic se aliază la el cu o intuiţie muzicală matură. Melodiile generoase ale romanticului concert sunt frazate admirabil de către Dan Grigore ; nu mai puţin remarcabilă este grija pianistului pentru cizelarea detaliilor. Ceea ce a lipsit acestei execuţii a fost doar plenitudinea sonoră. Dacă putem spune astfel, execuţia de joi a concer­tului de Rahmaninov a fost macheta a ceea ce ne va da Dan Grigore inter­preted aceeaşi lucrare foarte curînd, poate chia­r peste cîteva luni, la Con­cursul „Enescu“, unde porneşte cu şanse mari. Trei suplimente — Chopin, Liszt, Debussy — au întregit portretul artistu­lui, dindu-ne tocmai acel sentiment de satisfacţie totală pe care­ îl aşteptam. Ileana Cotrubaş, solista de mai ieri a Corului de copii Radio, a crescut repede. Astăzi ea este studentă în anul III al Conservatorului „Ciprian Porum­­bescu“ şi se prezintă cu o voce foarte frumoasă de soprană cu aptitudini pen­tru, rolurile lirice şi de coloratură. Cintul său impresionează prin justeţea tonu­lui, caracterul­ natural al emisiei şi lipsi de efecte excesive, calităţi demonstrate în aria Gildei din „Rigoletto“ de Verdi. In privinţa ariei din „Nunta lui Figaro“ de Mozart, credem că mai există posi­bilităţi de ameliorare. A fost cîntată corect, dar nu mai mult. Autentic temperament violonistic, La­dislau Kiss a interpretat partea intii a Concertului în re major de Mozart, evi­denţiind calităţi de sunet şi o tehnică foarte curată ; ni se pare însă că violo­nistul e înclinat să evite muzica lui Mozart cu excesivă pasiune. Compozitorul Mauriciu Vescan a abor­dat treptat de-a lungul anilor genurile complexe ale muzicii de cameră şi sim­­fonice. „Poemul eroic“ prezentat joi seara in primă audiţie este o lucrare de proporţii relativ ample, îmbrăcînd forma unui allegro de simfonie. Bazată pe o tematică pregnantă, pe o­ tratare armonioasă a secţiunilor, pe contraste expresive care pun în valoare programul lucrării — închinată muncii eroice a constructorilor socialismului din ţara noastră — Poemul lui Mauriciu Vescan reprezintă un succes al compozitorului pe drumul său ascendent. Orchestrei Radioteleviziunii, condusă de Iosif Conta, i-a revenit in afara acestei prime audiţii, ci sarcina grea de a acompania trei solişti încă insuficient rodaţi faţă de exigenţele ritmice ale concertului simfonic. Acompaniamentelor în general îngrijite, orchestra şi diri­jorul le-au adăugat un succes „personal prin execuţia strălucitoare şi cu o pre­cizie de ceasornic a poemului simfonic •„Ucenicul vrăjitor“ de Paul Dukan. RADU GHECIU Dirijorul Iosif Conta in mijlocul soliştilor: Dan Grigore, Ileana Cotrubaş şi Ladislau Kiss Prin domeniile cărţii, într-unul din palatele luminii 7 Printr-o semnificativă Intlmplare, Biblioteca Centrală de Stat a R.P.R. ţi-a aflat găzduirea într-un mare imo­bil care adăpostea In vremuri nu prea de mult trecute bursa. Una din marile instituţii de lumină ale ţării se află azi aici, între aceşti pereţi unde cultura era „articolul“ cel mai puţin cotat. Şi tocmai între aceste ziduri care au cunoscut ascensiuni fulgerătoare şi falimente scandaloa­se pe spinarea oamenilor muncii, între aceşti pereţi în care urla neruşinata poftă de aur, se află astăzi săli în care se vorbeşte în şoaptă şi se pă­şeşte cu grijă, în care se studiază şi se învaţă. Regimul democrat-popu­lar a repartizat acest spaţiu locativ — cărţii ! Şi în fosta clădire a bur­sei nu se mai vinde şi nu se mai cumpără nimic­ Populaţia unui oraş în sala de lectură Deşi numără abia cîţiva anişori, fiind — cum s-ar spune — la vîrsita preşcolară, Biblioteca Centrală de Stat se bucură deja de un înalt pres­tigiu atit în ţară cît şi în străinătate, primind mereu mai mulţi cititori. Ci­frele stau mărturie despre aceasta: anul trecut au fost deserviţi aci 160.000 cititori, populaţia întreagă a unui mare oraş. In luna trecută me­dia zilnică a cititorilor s-a ridicat la 750—800, iar cea a solicitărilor sa­tisfăcute la 1400. Zilnic, degete har­nice parcurg zecile de fişiere ale bi­bliotecii. Şi sînt destule fişe pentru că şi fondul tinerei biblioteci este uriaş. Numărul cărţilor, periodicelor, şi al altor genuri de publicaţii se ridică la trei milioane şi jumătate. In sala de lectură nr. 1, unde se citesc lucrări de filozofie, ştiinţe so­ciale, istorie şi geografie, există un bogat fond de materiale pentru cursanţii şi propagandiştii învăţămin­­tului de partid. In sala nr. 2 vin cei interesaţi de ştiinţele naturii, de me­dicină, tehnică şi agricultură. Sala nr. 3, este cea dedicată artelor şi be­letristicii. Pretutindeni, la dispoziţia solicitanţilor stau un număr impună­tor de enciclopedii şi dicţionare ro­­mîneşti şi străine. Să presupunem insă că vizitatorul simte nevoia unor îndrumări bibliogra­fice. Nimic mai simplu ! La etajul III, serviciul de informare ştiinţifică dă informaţii prompte şi utile. O studen­tă a primit de aci o listă de lucrări cu privire la des­tinul eroilor lui Homer. La cererea lucrătorilor cine­matografiei noas­tre s-a realizat o listă bibliografică referitoare la viaţa lui Vlaicu. Servi­ciului, care devine tot mai cunoscut, i se adresează şi in­stituţiile. Recent, Sfatul Popular al Capitalei i-a cerut o bibliografie refe­ritoare la cultura industrială a ciu­percilor. Zeci de a­­semenea solicitări sînt zi de zi satis­făcute. Dar ce se întîm­­plă dacă una din lucrările recoman­date în bibliografie nu se află în fon­dul bibliotecii ? Și aici personalul bi­bliotecii vine în a­­jutorul cititorului. Intîi trebuie să se constate dacă lu­crarea se află în vreuna din bibliotecile publice ale ţării. Biblioteca Centrală de Stat este centrul naţional al catalogului colec­tiv, imensă lucrare la care colaborea­ză sute de biblioteci din ţară dintre cele mai importante. Datorită cata­logului colectiv, aflat în plină ela­borare, poţi găsi cartea căutată, chiar dacă se află în cine ştie care bibliote­că din Cluj, Iaşi sau Timişoara şi pe baza împrumutului interbiblioteci poţi solicita volumul care va fi trimis apoi in Capitală. Documente scrise... Intr-un depozit, special amenajat, se conservă documentele care înfrun­tă vremea. Găseşti aici hrisoave stră­vechi ca şi foi volante cu versuri antifeudale editate în ajunul revolu­ţiei paşoptiste, note după cursul de declamaţie ţinut de Constantin Notta­­ra, manuscrise, scrisori, autografe ale marilor noştri creatori de artă. ...Documente sonore cutului. Cu emoţionantă grilă se conservă aici vocea Melbel, a lui Sariapan şi Carusso, a lui Tita Ruffo şi a Americei Galli-Curci. Alături de Înregistrări cu vocile marilor cîntă­reţi ai lumii te păstrează şi cele mai strălucite voci ale cântăreţilor noştri Leonard, Grozăvescu, Folescu şi mulţi alţii. Toate aceste mărturii ale cul­milor artei vocale ca şi cele ale mu­zicii Instrumentale le poţi asculta după ce ai completat o fişă la sala de audiţii. Aici, în timp ce 12 mag­­netofoane se rotesc în cea mai depli­nă linişte, 12 auditori ascultă cu căş­tile la urechi înregistrarea cerută după consultarea cataloagelor care cuprind 400 benzi de magnetofon şi 3.500 de discuri. Dar în domeniile muzicii poţi pă­trunde şi prin sala de audiţii colec­tive, în care iubitorii artei se întîl­­nesc în fiecare miercuri la orele 18. Secţia muzicală organizează şi audi­ţii în afara Bibliotecii, la cluburile marilor uzine şi întreprinderi bucu­­reştene. Un ciclu de audiţii lunare va fi organizat, astfel, curînd pentru metalurgiştii uzinelor „23 August“ în timp ce un altul este pregătit pentru casa de cultură a Parcului de'­cul­tură şi odihnă „I.V. Stalin“ după ce aceasta îşi va începe, In primăva­ră, activitatea. Sînt fapte obişnuite, cotidiene din activitatea marii biblioteci. In clădi­rea în care altădată mişunau rechi­nii bursei în căutarea prăzii, s-a in­stalat temeinic una din marile in­stituţii de cultură ale ţării. Bătrîna clădire bucureşteană a devenit casa lui Eminescu şi Caragiale, a lui Be­ethoven, Ceaikovski şi Enescu. Şi su­tele de oaspeţi care se perindă zilnic pe aci, oameni ai muncii din diferite domenii, elevi şi studenţi, scriitori şi artişti, profesori şi cercetători, mărtu­risesc preţuirea lor pentru această frumoasă realizare a regimului de­mocrat-popular denumită : Biblioteca Centrală de Stat a R.P.R. T. CARANFIL Intr-o încăpere trează altfel de alăturată se păs­­vestigii ale­­re­ într-una din cele opt săli de lectură ale bibliotecii Itinerar industrialL­a „Dacia“ Mai acum o lună, Covaci i-a adunat pe băieţi. — Pădurarule ! Ştefane ! Ia’ pregă­tiţi bagajele că ne schimbăm „poziţia geografică” ! — Spre nord sau spre sud ? — Spre răsărit mă, puilor. Nici a­­cum n-aţi învăţat, poziţia noii clădiri ? „Puii“ au privit pentru cea din urmă oară boiangeria veche. Apoi au păşit în urma lui Covaci, sfioşi, spre „poziţia geografică de răsărit”. Şi iar au privit. Mozaicul tărcat şi strălucitor ca în sa­loanele de dans, maşinile, pe cît de mari pe atit de necunoscute, sclipirile de neon. •— Îi place răsăritul, băieţi ? întrebare de prisos. Băieţii n-au acum timp decit pentru admiraţii. — Dar dumitale, nea Covaci ? — Ei, cu mine e o altă chestie. Eu trăiesc astăzi un moment mai important ca voi... — De ce mai important ? — Păi voi ce ştiţi ? V-aţi ros cîţiva ani coatele pe băncile şcolii şi, acum, hai la cea mai modernă boiangerie. Pe cind eu... Băieţii cunosc acum întreaga viaţă a lui Covaci. A fost portar, paznic, apoi muncitor necalificat, iar acum, ajutor de meşter în cea mai nouă boiangerie... — O să-i scriu chiar astăzi lui Con­stantin. Să ştie şi el... Constantin e feciorul lui Covaci, în­vaţă­ să devină ofiţer. Mîine va şti şi el că în Bucureşti a intrat in funcţiune, parţial, cel mai mare şi mai modern cen­tru de finisaj (de pe lingă fabrica „Dacia“) Ce va ajunge fiul vădanei ? — Cu Parasch­iva Scurtu ? Se poate. Numai că trebuie să vă grăbiţi. Acuş pleacă. Are treburi multe. Ce vreţi, e membră in Consiliul Central F.D.P.! — Cine, Scurtu ? Ţesătoarea ? — Păi, dacă vă spun... Paraschiva Scurtu abia plecase de lingă războaiele de ţesut. Şi-a scuturat broboada, îşi pregăteşte hainele de oraş. Peste puţin timp, ţesătoarea va avea de rezolvat treburi de stat... Peste puţin timp. Deocamdată, ţesă­­toarea Scurtu acordă un interviu unui corespondent al gazetei de perete. — De cind lucraţi în, fabrică ? — Au trecut mai bine de douăzeci şi şapte de ani de cind am început munca. —Ce ne puteţi spune despre trans­formările din fabrică ? — Cum, arată acum, ştii şi dumneata. Instalaţii de aerisire, parchet, maşini noi, lumină fluorescentă. Şi, alături de vechile clădiri, cel mai nou şi mai mo­dern centru de finisaj. Eu să vă spun cum am apucat fabrica. Prin tavan cer­nea ploaia, lucram îmbrăcate cu haine groase (din cauza frigului), pe jos era ciment. — Cum s-a transformat viata dum­neavoastră ? Amintiri de mult uitate se regrupează In memorie. Era prin 1942. Parasch­iva Scurtu a primit o comunicare. Soțul mu­rise pe front. Constantin avea atunci șase ani. Ce va ajunge fiul vădanei ? întrebarea şi-o puneau atunci prietenii, tovarăşii de muncă. Şi astăzi au primit răspunsul: fiul vădanei va ajunge in­giner. Fabrica „Dacia” îl trimite la studii... Date monografice ...„Filatura avea, înainte de naţiona­lizare, doar 12.000 fuse. Acum, 20.000...“. ...„Ţesătoria dispunea de 90 războaie vechi. Acum funcţionează 250 războaie...“. ...„Clădiri scunde, neîngrijite, fără lumină, cu pardoseală de ciment. Nu exista nici un grup social. Astăzi, fa­brica dispune de instalaţii moderne de ventilaţie, pe tavan, străluceşte lampa fluorescentă, peste ciment S,a aşternut parchet. Vestiare, spălătoare sunt la în­demâna tuturor...”. ...„Fabrica s-a transformat şi continuă să se transforme. Utilaje moderne so­sesc neîncetat. F I a e r e , laminoare, carde...“. ...„Electroplusul este realizat de una din secţiile înfiinţate nu de mult. Cu­rînd, aici se va produce şi electroplus imprimat...”. ...„O construcţie nouă, abia termina­tă va adăposti creşa fabricii... „Metalurgica" înlătură „Marţali" — Marţoli pleacă la muzeul de ve­­chi­tu­ri. — Cine ? — Marţoli, nu ştiţi ? „Marţoli“ e o marcă de fabricaţie. O găseşti pe maşinile de laminat. Cîndva, maşinile cu această marcă, erau vestite. Cindva. Astăzi, oamenii le pregătesc un loc la muzeul de istorie a tehnicii. Se pregăteşte in schimb o primire triumfală maşinilor „Metalurgica“, fabricate la Sibiu. „ Expediem şi cardele... — Unde ? — La muzeu, nu v-am spus . — Şi un loc ? — Maşini romineşti. O reutilare completă. Carde, laminoa­re, ringuri. Consecinţa ? Vor putea fi realizate cu 700.000 kg fire în plus pe an... Cel mai nou, cel mai modern Pornim la drum de...kilometri. Nu pe şosea ci pe mozaic lucios, de-a lungul unor hale. Ne aflăm în cel mai nou şi mai modern centru de finisaj textil. Tre­cem prin atelierul de albitorie şi merce­­rizare, prin cel de tuns şi scămoşat, prin vopsitorie, apretură, imprimerie. Admirăm utilaje unice în ţară. Ele vor permite introducerea unor procedee tehnologice cu totul noi : albirea continuă, somfori­­zarea (înlăturarea fenomenului de con­tractare a ţesăturilor la spălat), vop­sirea prin presare, gofrarea, imprimarea automată. 30.000.000 metri pătraţi de ţesături vor putea fi­­aici finisate intr-un an (lucrîndu-se numai In două schim­buri). Este și aceasta o secție ■ fabricii „Da­cia”... I. MOSCU Noul centru de finisaj al fabricii Vesti de la cooperiea mestesitoireasca „soarele" Anul trecut, pentru a se crea con­diţii cît mai bune de deservire a popu­laţiei, s-a introdus în mod experi­mental, în cadrul unei unităţi a coo­perativei „Soarele“, programul de lu­­­­cru în două schimburi. Bunele rezul­­­­tate obţinute în această direcţie au determinat conducerea cooperativei să extindă noul program şi în alte cen­tre. Aşa se face că un număr de 6 unităţi — bd. Republicii 68 — con­fecţii sport şi confecţii pentru băr­baţi, str. Lipscani 57 — lenjerie de pat, lenjerie pentru femei, broderii şi remaiat ciorapi, str- Lipscani 63 — lenjerie bărbaţi, Dudeşti 146 — croitorie bărbaţi etc. stau zilnic la dispoziţia populaţiei între orele 6—22. REAMPLASAREA UNITĂŢILOR DE DESERVIRE O intensă activitate se desfăşoară în momentul de faţă în cadrul co­operativei pentru reamplasarea unită­ţilor de deservire. Pînă acum au fost reamplasate 16 unităţi, urmînd ca pînă la sfîrşitul semestrului I întrea­ga acţiune să fie terminată. Totodată, pentru a se crea condi­ţii cît mai bune de deservire, un număr de 10 centre au fost dotate cu mobilier nou. Se prevede ca în cursul anului toate unităţile să fie reamenajate şi transformate. PRESTĂRI DE SERVICII PENTRU 120.000 CETĂŢENI Unităţile cooperativei meşteşugăreşu „Soarele“ au deservit anul trecut cu diferite lucrări — croitorie, lenje­rie, confecţii sport etc., un număr de peste 120.000 cetăţeni. Faţă de anul 1959, numărul cetăţenilor care au apelat la serviciile cooperativei a fost mai mare cu peste 50 la sută­ Printre unităţile care au fost îndeo­sebi solicitate se numără şi centrul nr. 5 din str. Lipscani 32, care exe­cută — cu plata în rate — lenjerie de pat, lenjerie pentru femei, feţe de masă, broderii, decorațiuni inte­rioare şi altele. Construcţii sintactice Feluritele tipuri de con­strucţie sintetică trebuie să fie respectate dacă vrem să ne exprimăm co­rect. Unul dintre ele poate fi ilustrat prin acest exemplu: „Unul dintre acei cărturari de curaj, care în trecut s-au îm­potrivit regimurilor reac­ţionare, este sărbătoritul de astăzi“. Observăm că schema unei astfel de formulări se caracterizează prin următoarele particulari­tăţi : prezenţa unui su­biect exprimat prin unul (sau una), urmat de o determinare introdusă prin prepoziţia dintre (sau din); la rîndul ei, această determinare (dintre acei cărturari de curaj) e succedată de o atributivă introdusă de relativul care sau ce. Intr-un astfel de caz, pronumele relativ al atri­­butivei și, totodată, pre­dicatul ei se acordă nu cu unul, ci cu determi­nantul lui, aflat la nu­mărul plural: „Unul dintre acei cărturari care s-au împotrivit regimu­rilor reacţionare". De multe ori însă, in acest tip de construcţie, legăturile sintactice nu se stabilesc aşa cum se cuvine. Iată, bunăoară, acest exemplu: „Unul dintre primele colective artistice căruia i-a revenit un rol însemnat in educaţia ar­tistică şi patriotică a maselor largi este An­samblul de cintece şi dansuri al Consiliului Central al Sindicatelor“. Fireşte că, aşa cum am arătat, pentru a fi fost corectă, o construcţie de tipul acesta impunea al­te legături sintactice — şi anume: „Unul dintre primele colective artis­tice cărora le-a reve­nit...­. Lucrurile nu se Schim­bă nici atunci ctnci in construcţie unul (sau una) nu îndeplineşte ro- Ch­n.'ba, 'h&asbi'& Iul de subiect sau de nume predicativ ci de complement drept. Iată, intîi, o formulare corec­tă : „Academia Republi­cii Populare Române a reuşit astfel să-şi înde­plinească, prin Institu­tul de lingvistică din Bucureşti, una dintre sarcinile care ii revin în cadrul revoluţiei cultu­rale din ţara noastră“. Iată, acum, şi un exem­plu de exprimare gre­şită : „Demascarea tutu­ror acestor teorii ce pa­razitează pe corpul ştiin­ţei este una din sarcinile principale ce revine fron­tului filozofic marxist". In unele construcţii sintactice intră forma ver­bală dat fiind. Cind ci­neva spune : „Dat fiind­ rolul pe care Ta avut, X poartă o mare răs­pundere“, el se exprimă­­ corect, căci a efectuat a­­cordul gramatical dintre­­substantivul rolul şi par­ticipiul dat (care se com­portă ca un adjectiv). Dar, dacă, aşa cum am­ intilnit noi, intr-un re­cent articol de ştiinţă popularizată, cineva va spune: „Dat fiind calităţile acestui tip de radianţi... el va greşi, fiindcă o ast-­ fel de construcţie impune un anumit raport sintac-­ tic. In sfirşit, si amintimi acum, de construcţia cu o altă formă verbală — şi anume: merită să... De bună seamă, o for­mulare ca aceasta: „me­rită să fie invitat“ ne apare corectă. Cind au­zim, însă, intr-o formă abreviată: „merită in­vitat“ sau „merită spus“, nu putem să nu relevăm că o astfel de exprimare este greşită. (Verbul a trebui permite astfel de construcţii, trebuie che­mat, dar cu a merita, nu se pot alcătui astfel de formulări). Acestea, insă, după­ cum vom vedea cu alt prilej, nu sunt singurele construcţii sintactice de un anumit tip, pe care e bine să le cunoaştem. N.­ MIHĂESCU Expoziţie de pictură şi grafică Zilele trecute, la uzinele „23 August“ s-a deschis o expoziţie de pictură şi grafică organiza­tă de membrii cercului de artă plastică din uzină în cinstea alege­rilor de deputaţi în Marea Adunare Naţională şi sfaturile populare. Expo­ziţia cuprinde 65 de lucrări care în­făţişează portrete ale fruntaşilor din uzină, scene de muncă, piesaje indus­triale şi urbane din cartier etc. Expoziţia va rămîne deschisă timp de o lună. Opereta şi spectatorii Teatrul de Stat de Operetă are In Ca­pitală un mare număr de admiratori. O dovadă este cifra spectatorilor pe anul trecut: peste 200.01­0. Aproape 500 de spectacole au fost prezentate în 1960 la sala teatrului. In cluburi, întreprinderi, Instituţii, case de cultură, cămine cul­turale. Anul acesta, activitatea Teatrului de Stat de Operetă este la fel de intensă. In primele două luni ale anului, s-au dat 96 de spectacole şi concerte, din care numai în campania electorală peste 30 la Casele alegătorului, la Intîlniri cu candidaţii, In unităţi culturale. Spre ogoarele gospodăriilor agricole colective In cursul zilei de ieri un număr de 5 brigăzi de tractoare de la S.M.T.­­Chitila au plecat spre ogoarele gos­podăriilor colective şi întovărăşirilor agricole din comunele Ştefăneşti, Bălăceanca, Mogoşoaia, Otopeni şi Afumaţi. Alte brigăzi au plecat azi dimineaţă in comunele Tunari, Glina, Pu­pera şi altele. Tractoarele ca şi celelalte maşini­­agricole necesare muncilor agricole de primăvară sînt pregătite pentru a incepe lucrările. In prezent, se fac insămînţări de mazăre timpurie, ovăz, plante furajere etc. REZULTATELE TRAGERII DE AMORTIZARE A ASIGURĂRILOR ADAS . La tragerea de amortizare a asigu­rărilor mixte de persoane ADAS din 23 februarie 1961, au ieşit următoarele opt combinaţii de litere : Toţi acei cărora, încheind asig­urări mixte de persoane, le-au fost atribuite una sau mai multe din combinaț­ii­le de mai sus, se vor prezenta deîndată la inspectoratele ADAS, pentru a-și primi sumele cuvenite. Viitoarea tragere de amortizare va avea loc la 31 martie 1961. Pentru a participa și la această tra­gere, achitaţi-vă din vreme primele de asigurare. 1) F.F.B. 2) M.W.X. 3) F.B.S. 4) A.X.O. 5) E.E.R. 6) F.P.F. 7) O.O.O. 8) B.H.G. /

Next