Informatia Bucureştiului, decembrie 1961 (Anul 9, nr. 2591-2616)

1961-12-01 / nr. 2591

r Pag. a 2-a. Conferinţa organizaţiei raionale de partid Gh. Gheorghiu-Dej EvriMla mim sa­lit lan si operativ limlita Eficienta muncii de partid se mă­soară după rezultatele obfinute în primul rind în activitatea eco­nomică, în înfăptuirea sarcinilor desăvîrţirii construcţiei socialismu­lui. Conferinţa organizaţiei raio­nale de partid Gh. Gheorghiu- Dej, ale cărei lucrări s-au desfă­­şurat în zilele de 15 -16 noiembrie a.c„ a făcut tocmai un asemenea bilanţ, al eficienţei muncii desfă­şurate de comitetul raional şi or­ganizaţiile de partid din între­prinderile şi instituţiile raionului. Darea de seamă şi delegaţii care au luat cuvîntul au a­­nalizat pe larg — alături de pro­blemele vieţii interne de partid, metodele şi stilul de muncă al co­mitetului raional, munca politică de masă, organizarea şi conţinutul învăţămîntului de partid — modul cum comitetul raional de partid s-a ocupat de principalele pro­bleme economice din raion, for­mele și metodele de muncă folo­site pentru mobilizarea oamenilor muncii la înfăptuirea sarcinilor tra­sate de Congresul al lll-lea al partidului, de Directivele C.C. al P.M.R. cu privire la principalele criterii ale întrecerii socialiste şi de plenara C.C. al P.M.R. din 30 iunie-1 iulie a.c. Urmărind permanent îmbunătăţirea muncii organizaţiilor de partid în conducerea activităţii economice, comi­tetul raional a atras în această muncă un larg activ de partid cu sprijinul căruia a analizat periodic diferite laturi ale activităţii economice şi ale muncii de partid în diferite întreprinderi şi instituţii din raion. Cînd comi­tetul raional a constatat în primele luni ale acestui an că la unele întreprinderi ca : Uzina de maşini electrice, uzina „Armătura" şi altele există o slabă preocu­pare pentru realizarea ritmică a planului de producţie şi îmbunătăţirea calităţii producţiei, a format colective conduse de un membru al biroului sau al comitatului raional care au analizat cu atenţie stadiul îndeplinirii planurilor de măsuri tehnico-organizatorice, preocuparea pentru introducerea tehnicii noi şi aprovizionarea tehnico - materială în aceste întreprinderi. Aceleaşi colective au studiat aceste probleme la uzina „Semănătoarea" şi Fabrica de confecţii şi tricotaje „Bucureşti”, unde lucrurile mergeau mai bine. Aceasta a dat posibilitate comite­tului raional să generalizeze experienţa­­ unor colective şi să stabilească măsuri concrete pentru îmbunătăţirea activităţii economice. — Organizaţia noastră de partid a simţit în acest an sprijinul comitetului raional l­a Gheorghe Trandafir de la Uzina de maşini Subliniez aceasta, deoarece ori de cîte ori analiza vreunei probleme în uzina noastră, raionul a făcut-o împreună cu comitetul şi organizaţiilor de bază, iar concluziile care prins din această analiză ne-au dat posibilitatea să sta­bilim operativ măsurile necesare. Aceasta a imprimat un spirit operativ muncii de partid. Aşa se face că numeroase iniţiative apărute în uzina noastră şi în alte întreprinderi din raion au fost cunoscute şi extinse ope­rativ în alte uzine. In cuvîntul lor tovarăşii Ion Micşunescu de la Atelierele „9 Mai”, Dumitru Ţigănilă de la „Electrotehnica", Nastasia Florea de la Fabrica de confecţii şi tricotaje „Bucureşti" s-au referit la preocuparea comitetului raional de partid pentru răspîndirea experienţei înaintate în activitatea economică şi în munca de partid. Un exemplu din acest punct de vedere, este extinderea iniţiativei : „Fiecare inginer şi tehnician un luptător activ pentru ridicarea calificării muncitorilor” apărută la uzina „Se­mănătoarea". Comitetul raional a studiat mai întîi îm­preună cu comitetele de partid şi birourile organizaţiilor de bază unde există posibilitatea ca această iniţiativă să fie extinsă. Cînd s-a hotărît aplicarea acestei iniţiative, de pildă, la Uzina de maşini electrice, organizaţia de partid, cadrele de ingineri şi tehnicieni, agitatorii şi gazeta de uzină cunoşteau bine în ce constă această iniţiativă pentru a o populariza în rîndul muncitorilor, tehir­ienilor şi inginerilor. Sînt numai cîteva exemple din multe altele subliniate în conferinţă, atît de darea de seamă, cît şi de partici­panţii la discuţii. Aşa cum sublinia în cuvîntul său Iov. Dumitru Sibianu de la uzina „Semănătoarea", o iniţia­tivă oricît de importantă şi de bună ar fi ea nu poate da rezultate bune dacă nu este organizata şi condusă cu pricepere. Comitetul raional şi organizaţiile de partid din raionul Gh. Gheorghiu-Dej au acumulat din acest punct de vedere o experienţă pozitivă. Meritul muncii politice de masă desfăşurate de­­ organizaţiile de partid constă nu numai în faptul că au dat viaţă unor iniţiative valoroase pornite din rîndul muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor din numeroase întreprinderi din raion, ci şi în faptul că au reuşit să asigure însuşirea, aplicarea şi­ generalizarea în mod operativ a fiecărei iniţiative apărute. In discuţiile purtate în conferinţă, tovarăşii Tănase Ionescu de la întreprinderea „Ascensorul”, Ion Tudor de la „Armătura”, Constantin Roşea de la IPROMET, au scos în evidenţă faptul că comitetul raional n-a acordat aceeaşi ateiusire generalizării experienţei pozitive în toate întreprinderile. Experienţă întreprinderilor fruntaşe trebuie să devină un bun al tuturor colectivelor îrt lupta pentru îndeplinirea sarcinilor de plan pe 1962. Comitetul raional a raportat conferinţei că sarcinile de plan pe 1961, după datele preliminare, vor fi nu numai îndeplinite ci şi depăşite. Pe primele 10 luni, planul producţiei globale şi marfă a fost realizat în proporţie de 103 şi respectiv 102,7 la sută. Un obiectiv important al întrecerii socialiste desfăşurate de colectivele între­prinderilor din raion l-a constituit îmbunătăţirea cali­tăţii producţiei şi realizarea unui volum sporit de eco­nomii şi beneficii peste plan. Aceste obiective se află la loc de cinste. Pînă în prezent s-au realizat pe raion 57.900.000 lei economii și 47.900.000 lei beneficii peste plan. Aceste realizări din zece luni, reprezintă mai mult decît angajamentul pe întregul an. Că în raion se găsesc colective care posedă o expe­riență valoroasă, dobîndită în lupta pentru înfăptuirea sarcinilor t­ate de Congresul al lll-lea al partidului, ne-o demon­trează şi faptul că uzina „Semănătoarea", Uzina de­­şini electrice şi Fabrica de confecţii şi tricotaje „Bucureşti“ sunt deţinătoare ale Drapelului de întreprindere fruntaşă pe ramură. Participarea în număr mare a delegaţilor la discuţii, spiritul critic şi autocritic în care s-au desfăşurat lucră­rile conferinţei, profunzimea cu care au fost analizate problemele activităţii economice şi ale muncii de partid, au demonstrat creşterea maturităţii politice a membrilor de partid, simţul răspunderii pentru înfăptuirea sarcini­lor trasate de partid. Sintetizînd activitatea comitetului raional şi a orga­nizaţiilor de partid din raionul Gh. Gheorghiu-Dej, con­ferinţa a subliniat faptul, că sarcinile economice ce stau în faţa colectivelor întreprinderilor şi instituţiilor din raion în 1962, vor fi nu numai îndeplinite ci şi depăşite, întreaga desfăşurare a lucrărilor conferinţei organizaţiei raionale de partid a­­ demonstrat cu putere unitatea­­ acestei organizaţii în jurul Comitetului Central al Parti- ^ dului Muncitoresc Român, devotamentul şi hotărîrea de­­ a munci cu însufleţire pentru înfăptuirea măreţelor sar­cini ale desăvîrşîrii construcţiei socialismului. V FRICOP mai mult spus Iov. electrice, s-a făcut comitetul birourile s-au des­ AICI VORBEŞTE BUCUREŞTEANUL UN EXEMPLU : RÎNDUL 19, LOCUL 10 De mai mult timp, spectatorii care vizionează filmele prezentate la ci­nematograful „Arta“, se pling de faptul că unele scaune sunt defecte. Conducerea acestui cinematograf, in loc să repare cum trebuie scaunele, a recurs la unele improvizaţii Ast­fel, la unele scaune au fost puse seînduri, nedate la rindea. De aşchiile acestor seînduri, se întimplă adesea, ca spectatorii să-şi agaţe îmbră­cămintea. Un exemplu de scaun re­parat în acest fel poartă nr. 10 din rîndul 19. M. BROCINER UN COLECTIV DE MUNCĂ FRUNTAŞ Colectivul de muncă al întreprin­derii poligrafice „Outenberg“ a ra­portat îndeplinirea sarcinilor de plan pe acest an In prezent, toate secţiile întreprinderii lucrează în contul anu­­lui viitor Cu acest prilej muncitorii, tehni­cienii şi inginerii poligrafiei au făcut un prim bilanţ al muncii depuse Pină acum ei au realizat economii peste plan la preţul de cost in va­loare de 158 000 lei şi­­ 116.000 lei beneficii peste plan. P. DANET NU LE PLACE CURĂŢENIA . Aşa se explică faptul, că toate gunoaiele şi molozul rămase de la efectuarea unor reparaţii au fost de­pozitate de salariaţii unităţii „Arta mobilei“ din calea Moşilor 284, in gangul de la intrarea imobilului Ce­tăţenii care locuiesc la această adresă au cerut responsabilului unităţii să descongestioneze intrarea şi să ia măsuri ca in interiorul curţii să se păstreze curățenie. Cererile lor re­petate au rămas insă fără rezultat. N. EFTIMIE noTM Lipsă de operativitate și chiar mai mult­ ­ Combinatul de cauciuc „Jilava“ fur­nizează întreprinderii „Acumulatorul“ dopurile de ebonită, monoblocurile etc. Cum cantitățile de care are nevoie beneficiarul sunt destul de mari, aproa­pe zilnic un autocamion este trimis la combinat să aducă­­ marfa. Camionul este însoţit de cîţiva muncitori. Operaţia de încărcare durează apro­ximativ un ceas. Deci cam atît ar tre­bui să stea în combinat camionul res­pectiv. Lucrurile nu se petrec însă ast­fel. In majoritatea cazurilor, maşina aşteaptă cite 6, 7 şi chiar 8 ore. A­­ceasta din cauza formelor pe care tre­buie să le întocmească serviciul de vîn­­zări. Facerea actelor nu este compli­cată. Dacă cineva s-ar ocupa in mod operativ de acest lucru, nu mai puţin de un ceas totul ar fi rezolvat. Dar ca un făcut, aproape de fiecare dată, delegatul întreprinderii „Acumulatorul“ este întîmpinat cu : — Mai aşteptaţi ! Nu avem timp. _ In acest fel îşi pierd timpul atît delegatul cît şi încărcătorii. Maşina are şi ea un plan de transport zilnic care este dat peste cap, nemaivorbind de faptul că produsele respective sunt necesare producţiei. Toate aceste „amă­nunte” se pare că nu sunt luate în con­sideraţie de către tovarăşii de la ser­viciul de vînzări al combinatului de cauciuc „Jilava“. Numai astfel se poate explica lipsa lor de operativitate. S. CORENBERG corespondent voluntar Cum sunt rezolvate propunerile comisiilor permanente? (Urmare din pag. I) şcoli şi grădiniţe, de introducere a canalizării intr-o şcoală etc. - au stat propunerile comisiei permanente de în­văţămint. Unele din propunerile comisiei per­manente de comerţ-aprovizionare au fost de asemenea luate imediat in considerare. Printre acestea se nu­mără şi reamplasarea unor unităţi, comerciale în urma căreia se va îm­bunătăţi deservirea cetăţenilor dintr-un cartier. Şi în alte raioane multe din pro­puneri şi-au găsit o aplicare promptă. Comisia permanentă de învăţământ şi cultură din comuna Cornetu, raionul Lenin, a propus ca la construcţia noii şcoli să fie folosită pentru execu­tarea lucrărilor necalificate munca pa­triotică a cetăţenilor. Ca urmare costul lucrărilor a fost cu 50.000 lei mai mic faţă de devizul iniţial. Am dat numai cîteva din multele exemple pe care am avut prilejul să le aflăm cu ocazia anchetei noastre. Unde sînt propunerile ? Totuşi trebuie arătat că nu toate comisiile permanente se străduiesc să studieze probleme de interes obştesc şi ca o concluzie a acestei activităţi să facă propuneri comitetului execu­tiv Este cazul comisiei permanente agricole a sfatului popular al raio­nului Griviţa Roşie, singura comisie care n-a făcut nici o propunere in acest an, deşi probleme care ar fi putut fi abordate sunt in comunele din raion. In aceeaşi situaţie se află şi comisia permanentă agricolă a Sfatului Popular al Capitalei care­­ n-a înaintat comitetului executiv nici o propunere. Cine acordă răspunsurile ? O comisie permanentă activă, bună, cea pentru problemele de comerț-a­­provizionare­­ a Sfatului Popular al Capitalei studiază în fiecare trimes­tru probleme actuale. Nu întotdeauna studiile efectuate sunt urmate de pro­puneri scurte, concise. (Nu ajunge să trimiţi comitetului executiv studiul propriu zis). Este cazul studiilor pri­vind formele şi metodele folosite pentru studierea cererii de consum a populaţiei, care are in cele 12 pa­gini multe consideraţii si constatări interesante. Am găsit şi alte studii ale ace­leiaşi comisii, care nu au propuneri sintetizate. La un astfel de material de... 19 pagini, comisia a primit un răspuns al secţiei comerciale a S.P.C. pe... 5 pagini. Activitatea obştească riscă să se transforme astfel intr-un schimb, scriptologic, cu nimic justifi­cat, m­ai ales că consideraţiile sec­ţiei de resort asupra studiilor efec­tuate pot fi făcute verbal chiar in cadrul şedinţelor de comisie perma­nentă, prin şeful secţiei (care are­ datoria să participe la aceste­­ şe­dinţe). Se ridică aici şi o altă problemă Nu secţiile trebuie să răspundă în propunerile comisiilor permanente ci comitetul executiv. Altfel comisia permanentă riscă să devină• o anexă a secţiei de resort. T­a Sfatul Popular al Capitalei sunt din păcate destule cazuri în care răs­punsurile la propunerile comisiilor permanente sunt date de secţii, fără a fi măcar văzute de vicepreşedintele de­­ resort. Şi s-ar­ mai cuveni să amintim aici că interesanta metodă folosită la unele raioane de a discuta in cadrul şedinţelor de comitet exe­cutiv fiecare propunere nu se aplică tocmai la Sfatul Popular al Capitalei... Din ancheta noastră rezultă nece­sitatea generalizării experienţei pozi­tive privind elaborarea şi rezolvarea propunerilor comisiilor permanente de deputaţi. Această generalizare poate fi efectuată chiar prin intermediul Instructorilor comitetului executiv al S.P.C astfel ca pretutindeni propu­nerile comisiilor permanente să fie discutate cu toată răspunderea, in cadrul şedinţelor de comitet execu­tiv. (inclusiv la SPC.) E­ste necesar însă ca toate comisiile permanente să studieze în primul rind problemele obşteşti cele mai actuale şi să facă propunerile corespunzătoare (pentru că, după cum s-a văzut, unele comisii n-au făcut incă nici o pro­punere). t In fotografie: lucrarea din teracotă „Bunicul". INFORM­ATIA Lucrări de electrificare in fața noilor blocuri din bd. Magheru. Excursii cu autocarele Autocarele O.N.T. „Carpaţi­ vor fi fo­losite din plin şi pe timpul iernii pe numeroase Itinerari pe care se or­ganizează excursii. Iată cîteva din acestea : Ploieşti-Sinaia, cu vizitarea Castelului Peleş (costul transportului 35,70 lei); Giurgiu, cu vizitarea Podului Prieteniei, Muzeului raional, Fabricii de covoare şi localităţii Călugăreni (costul transportului 29,75 lei); Cimpulung-Mus­­cel (fostul 35,65 lei); Doftana cu vizita­rea muzeului Doftana şi Casei memoriale pictor „N. Grigorescu“ din Cîmphia (cos­tul 32,15 lei); Curtea de Argeş, cu vizi­tarea mănăstirii Curtea de Argeş şi Mu­zeului 1348 din Goleşti (costul 35,70 lei); Valea Oltului, Calimireşti, cu vizitarea Muzeului Goleşti, staţiunilor Câlimineşti şi Căciulata, Mănăstirii Cozia, defileului Oltului şi oraşelor Rimnicu Vil­cea şi Pi­teşti (costul transportului, a 3 mese şi cazarea pentru o noapte in vile - 68,9 mi lei). Turul oraşului Bucureşti se efectuează In orice zi la cererea colectivelor şi în fiecare joi la orele 16, pentru solicitanţi individuali, plecarea se face din faţa agenţiei O.N.T. Carpaţi, calea Victorie­ IOO. De asemenea, se organizează ex­cursii de 4 ore la Mogoşoaia cu vizitarea Muzeului şi Centrului Cinematografic „Buftea“ In colecţia redacta­tă de „Clubul prie­tenilor cărţii pro­gresiste“, la Paris a apărut recent o „In­troducere în poezia romîn­ă", datorată cu­noscutului literar francez Hubert Juin. La rubrica „Cronica poeziei“ a revistei pa­riziene „Les lettres franţaises“, criticul René Lacote, recen­zind lucrarea lui Hu­bert Juin, dă şi cîte­va amănunte interesante despre sfera de cunoaştere a operelor poeţilor ţării noas­tre în Franţa. „Poezia romînă mi a fost pînă acum ne­cunoscută în țara noastră — notează cri­ticul. Dar ea era prost cunoscută. Tălmă­cirile, puţin numeroase, erau prea­­ izolate de contez lui lor istoric şi cîteodată chiar de cel national. In 1920, intr-o colecţie foarte răspîndită, colecţia „Palass“ a edi­turii Delagrave, s-a publicat o „Antologie a literaturii române“ în care poezia pri­mise locuit, meritat. Deşi aceasta antologie are o importanţă greu de subestimat în istoria raporturilor noastre cu literatura şi poezia romînească, cartea este în mare pane perimată“. Luînd ca punct de plecare un poem pe care­ Mihai­­ Benîuc l-a scris în 1934, ca o­ fremătătoare chemare adresată tinerilor poeţi, Hubert juin arată,­­ cura s-a născut IN SCOPUL sprijinirii creaţiei artisti­ce ele amatori, sectorul de teatru al Ca­sei creaţiei populare a Capitalei a invi­tat la o discuţie o serie de membri ai cenaclurilor literare, muncitori, funcţio­nari etc. au participat reprezentanţi ai Editurii pentru literatură - redacţia Teatru pentru amatori - precum si au­toarea dramatică Constanta Bratu. S-au discutat probleme legate de te­matica actuală a pieselor intr-iul act, de construcţia dramatică, de limba literară In dramaturgie, de calitatea artistică a materialelor, despre necesitatea ridicării continue a nivelului cultural al creato­rilor amatori etc. De asemenea, s-a reco­mandat participarea in număr cît mai măre a creatorilor amatori la concursul „Fabrica mea - mindria mea“. Zilele acestea s-a deschis la Ga­leriile de Artă ale Fondului plastic din bd. Magheru 20 expoziția de sculp­tură mică a lui Alexandru Benc­­zedy. îşi realizează angajamentele La începutul acestui an, colectivul fabricii de încălţăminte „Flacăra Ro­şie" din Capitală şi-a luat o serie de angajamente privind realizarea de e­­conomii, crearea de noi modele, etc. Muncind cu elan, colectivul fabricii a reuşit să realizeze o serie de angaja­mente înainte de termen Astfel, de la imeputu­l anului, au fost economisite 24.658 kg talpă (angajament anual: 18.000 kg ), 3 167 mp. căptuşeli (an­gajament 3.000 mp.) Faţă de angaja­mentul Inat de a economisi in acest an 3.000 m.p piei feţe, la fabrică au fost economisite pină acum 2 682 mp. Şi creatorii de modele s-au ţinut de cuviint şi au creat 286 modele şi 5 sortimente noi de încălţăminte, depă­­şindu-şi astfel angajamentele luate. Filme educaţiv-sanitare La cererea Ministerului Sănătăţii şi Prevederilor Sociale şi a institutului de igienă şi sănătate publică, Studioul ci­nematografic ,,Alexandru Sabia“ a pre­zentat recent noile filme educaţi­v-sani­tare romîneşti realizate în cursul anu­lui 1961, , ,,ASCARDIOZA" unul din cele două filme realizate anul acesta, prezintă in­tr-o formă accesibilă marelui public căile de transmitere a acestei afecţiuni insis­ted în mod deosebit asupra măsurilor de prevenire. Al doilea film ,,ATENŢIE LA INIMA" redă în mod sugestiv noţiuni de fizio­logie ale aparatului circulator. Filmul pune la dispoziţie şi unele date inedite. Poţi afla, spre exemplu, că forţa a patru inimi poate­­ pune în mişcare un auto­turism. De asemenea, filmul evidenţiază şi cauzele care pot produce îmbolnăvi­rea inimii. ESTE îmbucurător faptul rft redlita „Ten­orul", a început să fib­ă loc în ultimele sale numere unor m­ateriale satirice, ma­teriale ce-i înniorează aspectul. Satira este prezentă în paginile revistei fie sub forma caricaturii si desenului, fie sub forma schiței sau notei. Se fac remarcate mate­rialele „Si eu am fost la estradă...“ fur. 6) care­­ satirizează unele aspecte de slabă factură ale spectacolelor de estradă. „Mo­­nologale* t­r. ?) combătînd tendinţa unor autori dramatici de a nu tine seamă de opiniile criticii precum si desenele satirice datorate graficianului benedict Gănescu din rubrică „D ale teatrului“. Trebuie rem­ar- _ cat totuşi că in această privinţă revista nu reuşeş­te sa se ridice la nivelul exigentei cititorilor săi Ast­fel, nu toate ma­terialele satirice poartă amprenta specificului medit de teatru, conţinutul lor putîndu-se referi deopotrivă la oricare alt domeniu al vieţii culturale. (Vez­i schiţa „Cum a fost la şedinţă“, publicată in nr. 11). Pe de altă parte, nici unul din materiale nu face concretizări, plutind în sfera generalului. Remedierea deficienţelor semnalate prin­­tr-o atentă îndrumare a autorilor precum şi atragerea unui număr mai mare de co­laboratori pentru rubrica de satiră ar da posibilitate redacţiei să publice materiale mai bine orientate şi de o­­ mai mare as­cuţime satirică. IN HOLUL Gării de Nord la ieşirea dinspre calea Griviţei au apărut nu de multă vreme o serie de panouri care atrag atenţia trecătorilor. Este vorba de o expoziţie care are ca scop populari­zarea muzeelor din Bucureşti. Se află aici date interesante despre muzeele din Capitală. Sunt trecute în revistă nu numai adresele şi orar­ii­le de funcţionare, dar şi numeroase amănunte din însăşi viaţa respectivelor instituţii culturale. Aşa, de exemplu, vom putea primm­­a aspecte şi reproduceri din Muzeul de Artă al R.P.R. — cu diferitele lui săli, — fotografii de la Muzeul de Istorie a oraşului Bucureşti, de la Muzeul Th. Aman etc. Este o foarte bună iniţiativă, prin care secţiunea cul­turală a S.P.C. popularizează comorile de artă din muzeele Bucureştiului. o poezie nouă care a înnoit versul romi­­nesc, cu opere ca acelea ale lui Beniuc însuşi, Eugen Jebeleanu şi ar fi foarte nu­meroşi la care — scrie recenzenţi«1, — po\i găsi puerile admirabile. Hilbert Juin, tra­ducător­ul acestor poe|i in plachete astăzi epuizate, despre care m­-am ocupat în nu­meroase rînduri, a reluat creaţiile lor pen­tru a le­ situa mai precis în istoria Rom­î­­niei şi în momentul poetic contemporan, bl ne in­dm­irneazii de asemenea in etapa în curs, cînd poezia a primit un puter­nic impuls şi în care se pun noi probleme ale perioadei construcţiei socialiste. Ope­rele născute în această perioadă sunt prin­tre cele mai marcante ale poeziei româ­neşti“.... Veşti de la secţia de scenografie a Uniunii Artiştilor Plastici DISCUŢII DESPRE SCENOGRAFIE Secţia de scenografie a Uniunii Artiş­tilor Plastici în anii trecuţi luase ini­ţiativa de a pune în discuţie la Uniune scenografia diferitelor spectacole. Cu a­­cest prilej, după vizionarea în colectiv a spectacolului, scenograful respectiv pre­zenta schiţele de decor şi costume, ex­plicitul în acelaşi timp ideea pe care a vrut s-o exprime. S-au organizat peste 10 discuţii de acest gen. Luna aceasta U.A.P. în colaborare cu A.T.M. va relua seria acestor discuţii, ele organizîndu-se în întreprinderi. Mun­citorii vor avea astfel prilejul să urmă­rească nu numai problemele de inter­pretare şi regie la spectacole ci si ce e de decor si costume, cu atît mai mult cu cît însuşi scenograful va fi acela care ie va explica procesul de creaţie prin care a realizat scenografia. PREGĂTI­ŢI PENTRU O EXPOZIŢIE In colaborare cu A.T.M., secţii­ de scenografie pregăteşte o expoziţie de scenografie, s-au primit pînă acum in jur de 600 de lucrări din întreaga ţară. Juriul le va analiza în vederea realizării expoziţiei. Lucrările ce vor fi expuse sunt : schiţe de decor si costume care au fost realizate cu prilejul diferitelor spectacole, in acelaşi timp expoziţia va cuprinde o serie de panouri care să re­prezinte drumul de la prima expresie a ideii de creaţie — schiţa de decor — pină la realizarea scenică a decorului (foto­grafii). Cu prilejul expoziţiei se vor organiza vizionări de spectacole care au decoruri ale căror schiţe se găsesc în expoziţie. SE AMENAJEAZĂ O ARHIVĂ Secţia de scenografie începe strîngerea documentelor care vor constitui bazele unei arhive centralizate a scenografiei româneşti. Membrii secţiei de scenogra­fie şi al A.T.m. vor depista schiţe de de­cor şi costume, fotografii, precum şi alte materiale din care să se poată ve­dea evoluţia creaţiei respectivilor sceno­grafi, însemnări şi caiete. De asemenea se vor recupera materiale istorice de scenografie. „SECOLUL 20“ (nr. 10). Literatura şi arta sovietică la ora actuală De regulă, o revistă nu face citi­­torului mărturisiri deschise despre scopurile ei, decit la apariţia primu­lui număr , cînd de fapt se recoman­dă. De recomandări, „Secolul 20“ n-ar mai fi avut nevoie. Şi totuşi, numărul 10 începe cu o prefaţă care ar suna cam aşa : „Cititorule, de data aceasta îţi oferim un mic atlas literar-artistic al Uniunii Sovietice. Sîntem siguri că o să te intereseze“ Revista şi-a luat din vreme mă­suri ca să nu dezmintă aşteptările cititorilor Şi-a procurat în premieră mondială“ o serie de materiale inte­resante (scrisori inedite ale lui Maxim Gorki, articolul „Cum l-am filmat pe Lenin“, scris de reputatul cineast Eduard Tissé), altele le-a obţinut cu titlul de „colaborare spe­­cială * (articolele ,,Pentru educarea omului de mîine“ de Serghei Anto­nov şi „Douăzeci de ani de litera­tură sovietică letonă“ de Valdis Luks, fragmentul de memorialistică Noapte de vară“ de „ Markov); a ob­ţin­ut pagini inedite în româ­­neşte din noul roman al lui Konstan­tin Fedin — „Rugul şi-a trimis un corespondent special (Dinu Saru­ra) la Moscova care a stat de vorbă cu Stepan Seipaciov, Konstantin Si­monov şi Ser­gh­ei. Mihalkov Toate a­­ceste materiale, alături de care figu­rează în cuprinsul numărului şi ver­suri de Scipaciov, Masa Djulil, Ro­bert Rojdestvenski, Vladimir Solou­­hin, interesantul articol „Importanţii mondială a literaturii sovietice" de a­­cad. Tudor Vianu, un cuprinzător stu­diu despre „Eroii comunişti ai Donu­lui, liniştit.“ semnat de Ion Jánosi, recenzia amplă la „Cartea gheţurilor“ de Smaul, alcătuiesc un volum ce fixează bine varietatea actualului peisaj literar din Uniunea Sovietică Să adăugăm la acestea şi, linguist ilustraţie, care cuprinde, sp­­rim plan, cîteva reproduceri după lucră­rile lui Ily­a Glazunov — unul din cei mai reputaţi pictori sovietici din tînăra generaţie — vo­m fi de a­­cord că Matlasul“ de 1­)4 de pagini prezentat de „Secolul 20“ e deosebit de cuprinzător Prin calitatea mate­rialelor prezentate, revista are un merit suplimentar : nu numai că in­formează cititorul despre eferves­cenţa deosebită a i­­terni­urii şi artei sovietice la oră­ actuală, dar îi oferă prilejul să adin­cească unele problem Am înclina să credem că, de pildă articolul lui Ser­gh­ei Antonov soli­cită lectura cu creionul la mină, pen­tru sublinierea ascuţitelor idei des­pre modali­tăţile de realizare a crea­ţiei artistice care să educe omul In­teresantele probleme ridicate de An­tonov merită desigur o reflecţie a­­dineită. Scnt interviurile cu Scipn­­dov, Simono­v şi Mihalkov, ce *** disting nu at­t printr-o relatare a bio­grafiei literare a scriitorilor, ci prin discutarea unor interesante probleme de continut in jurul creaţiei literare. Şi prin aceasta reuşesc să ne aducă la cunoştinţă căutările creatoare, spi­ritul inovator şi îndrăzneţ, al oameni­lor de litere din Uniunea Sovietică pentru realizarea unei literaturi in pas cu marile cuceriri ale construc­torilor comunismului. Este neîndoios că revista „Secolul 20“ şi-a respectat promisiunile făcute cititorilor. Ca într-o veritabilă anto­logie, a reușit să cuprindă în volum aspecte dintre cele mai pline de in­teres ale peisajului literar-arcislic sovietic în continuă dezvoltare. Colaborare între uniunile de compozitori • Zilele acestea a plecat la Buda­pesta în cadrul convenţiei de colabo­rare dintre Uniunea Compozitorilor din R.P.R. şi Uniunea Compozitorilor din R­P. Ungară, Mircea Chiriac şi Theodor Grigoriu. • Ieri au sosit din R. P. Bulgaria compozitorii Boian Iconomov Ata­tas Boiagev şi muzicologa Lidia Anasta­sova. In cele 10 zile cit vor sta in ţara noastră oaspeţii bulgari vor li­a cunoştinţă de creaţia muzicală a com­pozitorilor noştri, vor vizita Capitala şi alte oraşe ale ţării noastre. pe ecrane „Cele 400 de­ lovituri“ Faptele de viaţă ale filmului „Cele 400 de lovituri“ ar fi putut servi drept ex­celentă materie primă pentru fabricanţii de pelicule lacrimogene şi siropoase. Ju­decaţi numai, eroul este un „copil din flori“ care lipsit de supraveghere, de­cade tot mai mult, devenind un delic­vent minor şi atiingind in cele din urmă la şcoala de corecţie. Primul lucru care îţi trezeşte Insă respectul şi interesul pen­tru filmul tînărului cineast francez Franţois Truffaut este discreţia şi de­cenţa în tratarea acestei teme, evitarea oricărui efect de melodramă. Decenţa şi discreţia de care vorbeam nu înseamnă însă răceală ! Dimpotrivă, regizorul pune în filmul său multă pasiune şi realizea­ză un vehement act de acuzare la adre­sa celor vinovaţi de pervertirea lui An­toine Donet. Antoine, eroul filmului lui Truffaut, e un băieţaş de 12­ ani, un omuleţ inte­ligent, pe ai cărui umeri firavi viaţa a­­pasă din greu. Ziua sa este împărţită între casă şi şcoală. Acasă are de su­portat lipsa de dragoste a unei mame cochete, iritată de certitudinea îmbătrîni­­rii şi de primejdia dezvăluirii adulteru­lui cotidian. Tatăl, care nici măcar nu e tată, este un om cumsecade care îşi dă­ruie timpul liber patimii sale de auto­mobilist. Ghemuit în pat, seara, copilul are prilejul să asculte, din cearta înă­buşită a părinţilor, adevăruri utile pen­tru viaţa care îl aşteaptă. La şcoală, dascăli fără vocaţie de pedagogi, cul­tivă ipocrizia, egoismul şi minciuna. Orice încercare de a fi el însuşi, de a fi cinstit, de a gîndi, constituie o abatere de la disciplină ,reprimată cu străşni­cie. Un profesor înăcrit în lupta zilnică pe care o duce cu şcolarii, rezolvă pro­blemele pedagogice ivite, în spiritul pre­ceptului : „Dacă vinovatul nu va recu­noaşte, va fi pedepsit un altul“. Şi toţi aceşti filistini care­ duc o viaţă murdară, laşă, adaptată cerinţelor eticii burgheze, îi cer micului şi „refractarului“ Antoine să se adapteze, convinşi că întreprind o operă utilă de educare. Intre casă şi şcoală mai sunt şi ispi­tele străzii. Cinematografele cu filmele lor de groază şi aventuri, stăpânile de crimă, senzualitate şi nebunie, distrac­ţiile brutale, filmele de foc ale cabare­telor cu „cele mai îndrăzneţe nuduri ale Europei“, viaţa pestriţă şi înveninată a metropolei capitaliste care otrăveşte atmosfera şi perverteşte sufletele. Fran­cois Truffaut descrie cu rară fineţe de psiholog drumul pe care Antoine îl face către delicvenţă. El istoriseşte întâm­­­plări tragice cu simplitate, adesea cu duioşie. Pînă şi furtul unei maşini de scris, fapt care constituie apogeul de­căderii lui Antoine şi care-l aduce în faţa justiţiei, este tratat de către regi­zor ca un simplu joc de copii, aşa cum îl înţeleg şi îl trăiesc cei doi miei pari­zieni. Efecte actoriceşti rar întrunite a ph­­imit Truffaut hierind cu micul inter­pret al rolului titular, Jean Pierre Leaud. Antoine este întotdeauna supe­rior judecătorilor săi, fie ei părinţi, edu­catori sau reprezentant­ ai aparatului de stat. Iată-l privindu-şi mama, pe care abia deunăzi a văzut-o să nu fii du-şi a­­mantul în plină stradă. Şi tocmai a­­ceastă mam­ă îi vorbeşte despre adevăr — ea care îşi minte soţul în fiecare zi, — îl sfătuieşte cum să se poarte şi îi promite o recompensă bănească dacă va lua o notă bună la compoziţie. O recompensă pentru compoziţia reuşită sau pentru ca să-şi ţină gura ?... Bă­iatul o priveşte cu o tristeţe rece pe mamă, care îşi continuă discursul pe­dagogic cumpănit de cine ştie cită vre­me. Aceeaşi tristeţe rece, pe care o ex­primă chipul său cînd în faţa exami­natorului care-i alcătuieşte dosarul psi­hologic la şcoala de corecţie, îi vor­beşte cu zguduitoare simplitate despre felul cum a ajuns la furt, Antoine nu este în concepţia autorului filmului un fenomen excepţional şi sin­guratic, o „problemă pedagogică“ izola­tă ci un simptom cu totul semnificativ al lumii în care trăieşte. Ceea ce este mai zguduitor în filmul lui Truffaut este tocmai mediul de indiferenţă generală în care trăiesc şi cresc oamenii de mîine. Regizorul prinde în prim plan mîinile brutale ale poliţiştilor care în­torc capul gingaş al lui Antoine din unghiuri diferite, care-i apasă degetele pe amprente. Ai senzaţia că iei parte la o crimă monstruoasă şi că Francois Truffaut n-a făcut altceva decât să-ţi dezvăluie că vinovata de această crimă este o întreagă societate. Francois Truffaut cunoaşte bine tragedia per­sonajului său. El însuşi, înainte de a fi critic cinematografic, a fost în copilă­rie unul din acele „cazuri pedagogice” despre care povesteşte în film, el însuşi a simţit pe propria sa piele distingă­­toarea reprimare a şcolii de corecţie !* Umili său e dedicat unui cunoscut teo­retician al artei cinematografice, france­zului André Bazin. Truffaut nu l-a cu­noscut pe Bazin din volumele pe care acesta le-a scris, ci îi datorează liber­tatea, pentru că Bazin este cel care l-a scos din şcoala de corecţie, şi a recu­perat în el omul cinstit, omul care creea­ză şi crede în viaţă, aşa cum l-am cu­noscut noi în primul său film. Truffaut vorbeşte despre el însuşi, despre propria sa copilărie chinuită şi ratată, şi iată de ce filmul are forţa şi sinceritatea unei adevărate profesii de credinţă. I. CARANFIL O imagine care grăieşte singură: Antoine privind viaţa printre gratii

Next