Informatia Bucureştiului, februarie 1965 (Anul 12, nr. 3573-3596)

1965-02-01 / nr. 3573

Pag­ a 2-a a­g ^wwww^ww­ffWr — Reflector Matineul discului“ 99 ,și iată că studioul Conservato- A rului „Ciprian Forumbescu“ i­ mai adaugă o notă in profilul său. Inchipuiţi-vă că duminică, din scenă lipseau pupitrele, instrumen­tele muzicale, podiumul dirijorului. Sub lumina reflectoarelor se aflau doar o masă şi două fotolii. O am­bianţă intimă, dacă două imense di­fuzoare n-ar fi rezemat arlechinii. La un moment dat, şi-a făcut apa­riţia prezentatorul care a creionat personalitatea cîntăreţei Arta Flo­­rescu, subliniind activitatea ei multi­laterală de interpret şi pedagog. După aceea „replica“ a fost trecută difuzoarelor. Am ascultat in inter­pretarea Artei Fior­escu o arie din „La Wally“ de Catalani, altă arie din „Nabucco" şi una din „Puterea destinului“. Audiţiile alternau cu proiecţii de imagini concepute intr-o suită ce ilustra roluri diferite inter­pretate de Arta Florescu. „Scurt metrajul“ s-a încheiat cu o infor­maţie de ultimă oră : o pagină din revista „Musical America“ anunţa vizita in S.U.A. a unor cîntăreţi de renume, printre care şi Arta Flo­rescu. In continuare am asistat la un original interviu luat cîntăreţei pe scenă. Arta Florescu a evocat de­butul ei, a trecut în revistă roluri din carieră, a comunicat interesante proiecte de viitor. Partea a doua a manifestării l-a adus în prim-plan pe Petre Ştefănescu-Goangă. Mai întîi tot indirect, prin alocuţiunea prezentatorului, prin audiţia a trei arii din „Paiaţe“, „Faust“, „Tann­häuser“, prin prezentarea în ima­gini a variatelor roluri interpretate. Apoi artistul însuşi a venit la ram­pă, gata să răspundă la întrebările interlocutorului. Prilej pentru cîntăreţ să dezvă­luie, cu o nedezminţită notă de umor, amintiri din biografia sa ar­tistică, despre dirijori celebri. Şi să destăinuie cite­va secrete ale impri­mării recente a discului său cu arii din opere. Căci de fapt originala manifestare de duminică a gravitat în jurul a două noi discuri: arii din opere interpretate de Arta Florescu şi tot arii din opere interpretate de Petre Ştefănescu - Goangă. Cele două discuri oferiseră audiţiile muzicale. Autorii acestei manifestări — s-o numim „matineul discului“ — sunt Casa de discuri „Electrecord“ şi Studioul Conservatorului „Ciprian Porumbescu". Interesant este că por­nind cu intenţia de a prezenta un disc nou, au prezentat şi doi cîntă­reţi. Cunoştinţa cu discul a însem­nat şi cunoştinţa cu doi artişti. Ceea ce, evident, a întrunit toate votu­rile spectatorilor. Oare matineul discului are şanse de longevitate ? Organizatorii ne-au asigurat că da , va avea loc din două în două dumi­nici. Următorul va aduce în faţa spectatorilor pe Ion Dacian şi Cleo­patra Melidoneanu, interpreţii prin­cipali ai noului disc cu selecţiuni din „Prinţesa circului“. Alt mati­neu va fi consacrat cîntăreţilor Ze­­naida Palii şi Ion Buzea, interpreţi a două discuri cu arii din opere. Mircea Basarab va fi de faţă cind se va prezenta discul cu Simfonia a VI-a „Patetica" de Ceaikovski, im­primată de orchestra Filarmonicii sub bagheta sa. Şi mai departe, vom vedea. Ne întrebăm totuşi dacă, pentru viitoarele matinee, nu putem conta şi pe participarea Conserva­torului ? Cu orchestra de cameră, cu corul „Madrigal“... Ne gîndim că matineele ar fi şi mai atractive îmbinînd audiţiile pe discuri cu exemplificările „pe viu“, interviurile­­fulger cu concursurile­ ghicitoare do­tate cu premii in discuri etc. „Matinéul discului“, iată ceva care sună bine în viaţa muzicală a oraşului, li urăm viaţă lungă I . A. Sandu fi REVISTA REVISTELOR PRESA NOASTRĂ“ nr. 102-104 — „CONTRIBUŢII LA ISTORIA PRESEI ROMÍNE1­ — Ultimul număr pe anul trecut al revistei Uniunii ziariştilor din R. P. R. este însoţit de un amplu supliment, „Contribuţii la istoria presei romine“ de CONST. ANTIP. Lucrarea se dovedeşte deosebit de utilă atît zia­riştilor cît şi cercurilor de cititori interesaţi de evoluţia presei noastre. In­­cepind cu primele noastre ziare — „Curierul romînesc” şi „Albina romînească“, apă­rute in 1829 la Bucureşti şi Iaşi — pină la cel­e mai recente publicaţii tipărite in ţara noastră, autorul pune la indemnia cititorului principalele date şi observaţii privind pro­filul şi orientarea ziarelor şi revistelor prezentate. O mare atenţie e acordată presei muncitoreşti şi socialiste, influenţei acesteia asupra conştiinţei şi acţiunilor oamenilor muncii. Apariţia presei comuniste, eveniment de Însemnătate istorică în dezvoltarea presei române, e urmărită cu deosebită grijă incepind cu primul număr al revistei „Lupta de clasă”, cu apariţia ziarului „Socialismul“, organ central al Partidului Comunist din Romînia în primii ani ai existenţei sale. După intrarea partidului în ilegalitate, evoluţia presei comuniste ilegale este urmărită paralel cu cea a presei legale inspirată de partid. Un eveniment de o deosebita importanţă l-a constituit apariţia ziarului „Scinteia”, fapt care a avut o mare influenţă asupra acţiunilor de clasă ale proletariatului român din anii următori. Un rol hotăritor l-a avut presa de partid împotriva fascizării ţării. Lupta pentru eliberarea dominiei de sub jugul fascist s-a răsfrînt, în toată tenacitatea şi amploarea ei, in presa ilegală, printre care, alături de „Scinteia“, e cunoscută activitatea des­făşurată de ziarul „Romînia liberă“ ca şi de alte publicaţii. Ultima parte a volumului e consacrată presei în anii puterii populare, incepind cu lupta pentru susţinerea frontului antihitlerist, pentru reconstrucţia ţării, in ampla acţiune a întregului popor condus de partid pentru construirea şi desăvirşirea construirii socialismului in patria noastră. „TEATRUL” nr. 1 In primul număr al acestui an revista Teatrul" continuă să publice articole des­pre literatura dramatică originală, discuţie începută în paginile revistei încă din luna octombrie a anului trecut. Horia Lovinescu iscăleşte un articol intitulat „Răspunde­rea dramaturgului“, articol ce reprezintă punctul de vedere expus de cunoscutul dramaturg la plenara Consiliului teatrelor. Un alt articol în acest sens este semnat de Ana Maria Naru­, „Coordonate in dezvoltarea dramaturgiei originale“. Un binevenit raid-anchetă intitulat „O seară obişnuită de teatru“ aduce în pagi­nile revistei cîteva consideraţii la adresa spect­­rolelor ce au împlinit un număr mai mare sau mai mic de reprezentaţii. Cu această ocazie s-a constatat că majoritatea spectacolelor au păstrat o frumoasă ţinută artistică, unele dintre ele îmbogăţindu-se chiar din punct de vedere interpretativ pe parcurs. Altele, puţine la număr, s-au de­gradat, într-un mod cu totul nejustificat. Revista publică de asemenea citeva însemnări ale lui Liviu Ciulei „Pasionantul -drum spre realism“, ce constituie răspunsul omului de teatru român la o anchetă in­ternaţională despre realism, organizată de revista „Théâtre dans le monde“. Paginile revistei cuprind piesa lui Al. Voitin „Tezaurul lui Justinian“. La muzeul „Bucureşti în arta plastică“ Expoziţii permanente Muzeul „Bucureşti în arta plastică“ dovedeşte multă atenţie pentru popu­larizarea artei plastice în rîndul tineretului şi al oamenilor muncii. Numai în anul care a trecut, muzeul a organizat 22 de expoziţii în afara sediului său. S-a acordat o deosebită importanţă popularizării artei contemporane. Din achiziţiile recente, precum şi din lucrările d­in ultimele expoziţii au fost alese sculpturi, picturi­­­i lucrări de grafică în număr de 304 care au fost expuse, la sediul mu­zeului, în expoziţiile : „Bucureştiul oglindit în arta plastică“, „Aspecte din arta plastică contemporană", „Grafica militantă“. Numeroase expoziţii au fost organizate în întreprinderile din Capitală, prin­tre care notăm pe cele de la fabricile de încălţăminte „Dîmboviţa“ şi „Pionierul“, uzinele metalurgice „Timpuri noi“ şi „Vulcan“, Uzina „Electroaparataj“, Fabrica de conserve „Fulgerul“. Au mai fost organizate expoziţii la G.A.S Afumaţi şi la unele cămine culturale din comunele subordonate Capitalei. In cîteva şcoli din Ca­pitală muzeul „Bucureşti în arta plastică" a orga­nizat descinderea unor expoziţii cu caracter per­manent. Este vorba des­pre şcolile: medie nr. 5, de arte plastice nr. 2, de 8 ani nr. 29. Prin orga­nizarea acestor expoziţii elevii iau cunoştinţă de u­­nele lucrări valoroase din arta plastică contempora­ în şcoli nă. Printre operele expuse sunt­­lucrări semnate de Marius Bunescu, C. Baba, Al. Ciucurencu, Boris Ca­­ragea, H. Catargi, I. Iri­­mescu şi alţii. Perspective în anul acesta muzeul va spori nu­mărul expoziţiilor permanente in şcoli şi in cooperativele agricole de pro­ducţie La sediul muzeului „Bucureşti în arta plastică“ se vor deschide două retrospective importante ale unor ar­tişti plastici bucureşteni dispăruţi de timpuriu. Este vorba despre pictorul Vasile Popescu şi sculptorul I. Gr. Popovici. De asemenea, in cursul a­­cestui an se vor organiza cîteva ex­poziţii de artă plastică ale unor ar­tişti de peste hotare. Lucrările expoziţiei permanente de desene a elevilor Şcolii medii nr. 5 „M. Sadoveanu“ trezesc interesul micilor vizitatori Cînd la PE ECRANE ficţiunea duce autenticitate*) Imaginea cinematografică înşeală uneori. Se întîmplă ca o scenă sur­prinsă direct din viaţa reală să pară pe ecran convenţională, în timp ce un alt episod reprodus în laboratorul studio­ului să sugereze adevărul cel mai preg­nant. Franco Rosi a reconstituit, desi­gur, cu mijloace convenţionale, cata­strofa edilitară din prologul filmului său, dar rar ne-a fost dat să fim mai impresionaţi ca acum de autenticitatea vie a unei secvenţe. Accidentul ne sur­prinde total nepregătiţi. Privim anima­ţia unui şantier de construcţie, soneta care izbeşte ritmic pămîntul, rufele în­tinse la uscat de-a latul uliţei, o fată care fuge, zbenguiala copiilor, o bă­­trînă precupeaţă de care s-a apropiat un client şi în mijlocul acestor detalii mărunte, care redau, în mod sintetic, atmosfera cotidiană a unui cartier, o cărămidă, numai una, prăbuşindu-se cu un sunet înăbuşit... Totul este atît de firesc, atît de nepremeditat, cu toate că pregătirea dramatică a prăbuşirii este impecabilă, încît ai impresia că ai fost surprins, la faţa locului, şi priveşti îngrozit accidentul autentic. Am ţinut să evocăm această secven­ţă pentru că avem impresia că metoda ei artistică este comună compoziţiei dramaturgice a filmului întreg. Fără a fi ceea ce numim, îndeobşte, un docu­mentar, „Cu mîinile pe oraş“ reproduce cu exactitate documentară fazele unei vaste speculaţii imobiliare, mînuind impecabil mijloacele tradiţionale cine­matografiei artistice. Metoda lui Fran­co Rosi este fidel cuprinsă în inscripţia pe care a adăugat-o finalului : „Deşi personajele acestui film sunt fictive, realitatea socială şi ambianţa lor sunt autentice !“ în filmul său, ficţiunea întăreşte, dezvăluie, sporeşte expresivi­tatea autenticului, iar metoda, ca atare, este o admirabilă expre­sie a dialecticii contra­riilor. Realizarea lui Roşi are — cum spuneam — virtu­ţile unui bun film artistic, înfruntarea care aduce, faţă în faţă, pe întreprin­zătorul consilier Nottcia (căruia actorul Rod Stei­ger îi redă, cu forţă, ener­gia şi lipsa de scrupule) şi pe deputatul comu­nist De Vitta (atît de ex­presiv şi cald interpretat de Guido Alberti) care i se opune cu egală însufle­ţire, este, cu adevărat, captivantă, şi ţine trează atenţia spectatorului pînă la ultima secvenţă. „Cu mîinile pe oraş“ are şi meritul de a constitui un minuţios studiu sociologic. Roşi dovedeşte el însuşi energia şi in­dignarea sinceră a eroului său, De Vit­ta, urmărind etapele speculaţiei imo­biliare şi fazele politice care le cores­pund, cu alianţele şi divorţurile dintre grupuri şi partide, cu strategia compli­cată a manevrelor de culise, cu fali­mentul scrupulelor morale în faţa mur­darelor complicităţi politice. Ca prin­­tr-o lupă, el scoate, în evidenţă, zonele mai adînci, greu accesibile perceperii comune, în care democraţia burgheză se confundă cu profitul şi supranumca, în care politica electorală se identifică cu exploatarea şi specula. Filmul său devine, astfel, o admirabilă lecţie de iniţiere politică. Concluzia finală e amară, dar în nici un caz sceptică. Dacă filmul lui Roşi ne-a cucerit, aceasta nu numai pentru patosul său cetăţenesc dar şi pentru admirabila demonstraţie a posibilităţilor multiple ale expresiei cinematografice, pentru că a prospectat căi noi, slab explo­rate pînă acum. T. Caramfil *) „CU MÎINILE PE ORAŞ" pro­ducţie italiană de Franco Rosi distinsă cu Marele Premiu „Leul de aur" la Fes­tivalul de la Veneția — 1963. O imagine a accidentului de la începutul filmului... De la Casa ziariştilor Duminică seara a avut loc, la Casa zia­riştilor, o manifestare închinată memo­riei regretatei artiste, strălucitei inter­prete a muzicii noastre populare, Ma­ria Tănase. Gheorghe Dinu a evocat amintiri despre viaţa şi activitatea cîntă­reţei. Mia Barbu a interpretat cîteva bucăţi din repertoriul Măriei Tănase, acompaniată de o formaţie orchestrală condusă de Ionel Banu­ de la Radiotele­­viziune. Actriţa Magdalena Buznea, de la Teatrul „C. I. Nottara“, a recitat versuri omagiale, în încheiere s-au prezentat, imprimate pe bandă de magnetofon, mai multe cîntece în interpretarea Măriei Tănase. INFORMAŢII DE PARTID CALIFICAREA ŞI CERINŢELE TEHNICII NOI Considerind problema ridicării ne­încetate a pregătirii tehnico-profe­­sionale, ca o cerinţă de seamă, in­dispensabilă, în lupta pentru îmbu­nătăţirea calităţii produselor, comi­tetul raional de partid Tudor Vladi­­mirescu a întreprins cîteva acţiuni pe această linie. Astfel, colective formate din cad­re de ingineri şi teh­nicieni cu experienţă au studiat în­­tr-un număr însemnat de întreprin­deri din raion modul cum se desfă­şoară pregătirea de cadre calificate, creşterea neîncetată a nivelului de cunoştinţe tehnice şi profesionale al muncitorilor, tehnicienilor şi ingine­rilor. Prin acest studiu s-a urmărit cunoaşterea situaţiei din fiecare în­treprindere cît şi generalizarea ex­perienţei pozitive în organizarea ac­ţiunilor de ridicare a calificării profe­sionale, în cursul săptămînii precedente, bi­roul comitetului raional a analizat, într-o şedinţă lărgită, la care au participat secretarii şi preşedinţii co­mitetelor sindicatelor din principalele unităţi economice, preocuparea pen­tru ridicarea calificării profesionale în întrepri­nderile din raion. Din in­formarea prezentată în şedinţă cît şi din discuţiile­­purtate de participanţii la această analiză a rezultat că în cele mai multe întreprinderi din acest raion — Uzina „Timpuri noi", întreprinderea optică romînă, Uzina „7 Noiembrie" — textile, „Producţia", „Crinul" , — comitatele şi birourile organiza­ţiilor de partid au acţionat din timp, îndrumînd conducerile între­prinderilor, sindicatele şi organizaţiile d­.T.M. să ia măsuri pentru a asigura organizarea şi buna desfăşurare a cursurilor de calificare şi de ridi­care a calificării profesionale, în cele mai multe fabrici şi uzine din raion, tematica cursurilor de ca­lificare şi ridicarea calificării profe­sionale a fost bine alcătuită, lectorii au fost selecţionaţi din rîndul cadre­lor tehnico-inginereşti cu bună pregă­tire, s-au luat măsuri pentru a se crea condiţii bunei desfăşurări a acestora. Unele comitete şi birouri ale organizaţiilor de partid au ana­lizat problema calificării în şedinţe lărgite, ca de pildă, la Fabrica de tricotaje, „Crinul" şi întreprinderea optică romînă. La Uzina „Timpuri noi" fiecare expunere este urmată de demonstraţii practice la locul de muncă, lecţiile sunt însoţite de planşe, schiţe, diafilme şi alte materiale vi­zuale care uşurează asimilarea pro­blemelor tehnice. Nu aceeaşi atenţie se a­cordă con­ţinutului expunerilor şi lecţiilor de la cursurile de calificare şi ridicarea calificării la Uzina de medicamente, în unele secţii şi sectoare de la Fabrica de pielărie şi încălţăminte „Flacăra roşie", Uzina „7 Noiem­brie" — textile, la întreprinderea „Eprubeta“ ş. a. O slabă preocu­pare manifestă une­le întreprinderi pentru pregătirea şi specializarea cadrelor din serviciile C.T.C. Cartea tehnică­­nu este suficient popula­rizată, numărul cititorilor este re­dus în raport cu cel al salariaţi­lor. De pildă, la Fabrica de tricotaje „Crinul", din peste­­ 700 de sala­riaţi, numai circa 100 frecventează biblioteca tehnică, la „Eprubeta* sunt doar 55 de cititori ai cărţii tehnice. Situaţii similare pot fi întîl­­n­ite şi în alte întreprinderi, ,unde propaganda tehnică nu este organi­zată la nivelul cerinţelor­­ actuale. Măsurile stabilite de comitetul ra­ional de partid privesc îndrumarea şi ajutorarea organizaţiilor de partid în scopul îmbunătăţirii preocupării pentru organizarea şi desfăşurarea cursurilor de calificare şi ridicarea calificării profesionale, orientarea conţinutului acestei activităţi sp­re cunoaşterea problemelor-cheie de rezolvarea cărora depinde îmbunătă­ţirea calităţii produselor. CONFERINŢE Dirijorii şi membrii formaţiilor mu­zicale de amatori participă, în fiecare miercuri, la serile de studio organizate de Casa creaţiei populare a Capitalei. Conferinţele profesionale sunt grupate într-un ciclu de specialitate despre for­me muzicale ca sonata, poemul, cantata, oratoriul, simfonia. Un alt ciclu cu­prinde conferinţe de estetică printre care „Arta şi rolul ei în viaţa so­cială“, „Caracterul de clasă şi parti­nitatea artei“, „Educaţia estetică prin artă“, „Teoria leninistă a reflectării în ar­tă“.­­- f i- \ in { •0 }. INSTITUTUL DE ARTĂ TEATRALĂ ȘI CINEMATOGRAFICĂ „I. L. CARAGIALE” — STUDIOUL DE TEATRU 99MITICĂ POPESCU“ de Camil Petrescu „Mitică Popescu“, singura comedie a lui Camil Petrescu, este un portret dramatic scris în tonuri calde, pline de simpatie faţă de eroul principal. Piesa nu e lipsită însă de accentele furioase ale scriitorului, scîrbit de meschinăria vieţii sociale; scenele din viaţa funcţionărească a băncii în care lucrează Mitică nu numai că surprind sufocanta existenţă de acolo ci spun şi cîteva triste dar usturătoare adevă­ruri despre societatea anilor 1920 în­condeiată prin prezenţa unor tipuri de afacerişti veroşi la modă. Pe acest fundal schiţat se detaşează net portre­tul lui Mitică, omul bun, simpatic şi demn. Mitică e om­ul oarecare, anoni­mul, năzdrăvanul care ascunde într-un „pumn de inimă“ o comoară de bo­găţii umane, sentimental şi generos, mereu vesel şi lăudăros, aparent o­braznic, Mitică e un om cinstit, un inadaptabil, un protestatar care refuză orice tranzacţie cu lumea de „peşti şi escroci“. Acestui mic funcţionar cu suflet mare, dramaturgul îi şi acordă, în final, o bucurie pe măsura sufletu­lui său: împlinirea unei dragoste me­ritate. Reprezentată în Bucureşti — şi me­ritul aparţine clasei profesorului Geor­ge Dem. Loghin — comedia lui Ca­mil Petrescu oferă studenţilor-ac­­tori prilejul de a-şi dovedi ca­lităţile interpretative care îi vor recomanda peste un an teatrelor. Alegerea acestei comedii pentru una din producţiile clasei amintite este evident că a fost făcută pentru posi­bilitatea pe care variata tipologie a piesei o oferă studiului. Astfel jude­cată şi privită, producţia studenţilor are merite incontestabile. Sub îndru­marea competentă a profesorului Dem. Loghin (lector Dem. Rădulescu) par­titura dificilă a rolurilor, mici sau mari, a solicitat actorilor-studenţi e­­fortul şi interesul pentru a studia şi realiza portrete cît mai complexe ale personajelor interpretate. Am apreciat în primul rînd firescul şi bonomia cu care Ovid Schumacher l-a jucat pe Jean, naturaleţea şi umo­rul lui Dorel Vişan (Subdirectorul) precum şi sensibilitatea Elenei Cernat (Patroana) care a ştiut să fie copilă­roasă în dragoste şi naivă în afaceri. Trebuie apoi subliniată ironia cu care Dumitru Angh­el (Buiac) schiţează a­­gitaţia funcţionarului trepăduş, ridicol în aerele sale conştiincioase, prestan­ţa scenică a lui Petre Paulhoffer pre­cum şi apariţiile scurte dar pregnante ale Silviei Năstase (Ana), Ileana Sandu (Servitoarea) şi Radu Cazan (Gheorghe). Păcat că Ștefan Sihlea­­nu (Secretarul general), cu o voce frumos pozată, nu își studiază înde­ajuns plastica în scenă care, la O. Oprenea (Beringrădeanu) este chiar neplăcută. Interpretul lui Mitică, stu­dentul Viorel Comănici, surprinde exact variatele ipostaze ale eroului; cînd Mitică născoceşte poveşti, acto­rul degajă simpatie, iar cînd eroul e gelos, are chiar haz. Totuşi, rolul mai suportă un plus de cizelare, actorul nu căptuşeşte cu suficientă poezie şi emoţie rolul, pare obsedat de efectul poantelor. In ansamblu, ca producţie, un spec­tacol bun; credem însă că studenţii­­actori sunt prea mult preocupaţi de personajele lor şi prea puţin de comu­nicarea între parteneri; de aceea acest spectacol are pauze de vioiciune, de ritm. Emil Riman Scenă din spectacol Aprovizionare ritmică Comitetul de partid de la Fabrica de produse zaharoase „Bucureşti“ (se­cretară tovarăşa St­rda Voinea) a des­prins din multiplele probleme şi pro­puneri ridicate de muncitori, tehnicieni şi ingineri cu prilejul dezbaterii ci­frelor de plan, necesitatea asigurării unei aprovizionări ritmice care condi­ţionează desfăşurarea în bune condi­­ţiuni a procesului de producţie şi contribuie la îmbunătăţirea calităţii produselor. Un colectiv format din ca­dre de ingineri şi tehnicieni a studiat diferite laturi ale acestei probleme. Pe baza concluziilor acestui colectiv, precum și din informarea prezentată de tov. Ion Georgescu, director ad­junct al fabricii, comitetul de partid a analizat, recent, măsurile stabilite de conducerea întreprinderii în vederea asigurării aprovizionării ritmice a în­treprinderii, în semestrul întîi al aces­tui an. Analiza întreprinsa de comitetul de partid — la care au participat mem­brii birourilor organizaţiilor de bază şi principalele cadre ale serviciilor de aprovizionare şi planificare — a scos la iveală existenţa unor neajun­suri care se răsfrîng în desfăşurarea ritmică a procesului de producţie. Comitetul de partid a cerut conduce­rii întreprinderii, pe baza unor pro­puneri concrete ce au rezultat din această analiză, sa urgenteze rezol­varea acelor probleme de care depinde asigurarea în bune condiţiuni a apro­vizionării tuturor unităţilor fabricii. Un factor care concură la realiza­rea unor produse de calitate la nive­lul exigenţelor consumatorilor este controlul tehnic de calitate, care tre­buie să acţioneze cu exigenţă sporită începînd de la intrarea în fabrică a materiei prime. Iată de ce, în cadrul analizei întreprinse de comitetul de partid privind aprovizionarea ritmică, un loc de seamă l-a ocupat discuta­rea şi stabilirea măsurilor celor mai corespunzătoare pentru controlul cali­tăţii materiei prime la intrarea în fa­brică. , .................................................... iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimmiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiHiiiuHiiniiiiiiiiiii Ne scriu corespondenţii Răsplata muncii în după-amiaza zilei de 26 ianuarie, sala de festivitati a Uzinelor de pompe Bucureşti a cunoscut o vie animaţie. în prezența unui mare număr de munci­tori, ingineri şi tehnicieni, comitetul sin­dicatului din uzină a decernat diploma de sector fruntaş In întrecerea socialistă, desfăşurată pe anul 1964, sectorului II — prelucrări pompe. Cu acelaşi prilej au mai fost acordate diplome de onoare unui număr de 25 de brigăzi care, în anul trecut, au obţinut succese remarcabile. Cu asemenea di­plome au fost distinse brigăzile conduse de sudorii Ion Coif­un şi Gh. Iliescu, de strungarii Marin Ioniţă, Stelian Ba­ncn, Ion Băcanu ş.a. De asemenea, au fost inminate, indi­vidual, insigne de fruntaş in întrecerea socialistă pe anul 1964, unui număr de 236 muncitori, ingineri şi tehnicieni. Iată ciţiva dintre aceştia: trezoarele Anuţa Tincă şi Antoaneta Plăeşu, ingi­nerii Emil Dăbuleanu şi Alexandru Dincă, strungarii Marin Stănculă şi Gheorghe Amza, tehnicienii Niculae La­­zăr şi Ioan Mas. Gh. Baboia Produse chimice pentru protejarea pomilor fructiferi Consiliul agricol al oraşului Bucu­reşti pune la dispoziţia tuturor deţină­torilor de pomi fructiferi şi ornamen­tali, în mod gratuit, produse chimice (lichide) pentru executarea stropitului de iarnă. Solicitanţii se pot prezenta — cu ambalajele corespunzătoare — în fie­care luni, miercuri şi vineri între orele 8 şi 12 la centrul de combatere a dău­nătorilor, din raionul V. I. Lenin, cadp­ătul tramvaielor 3, 8 , prelungirea alevardului Ghencea, telefon 15.07.47. Materialele se distribuie pe baza unei cereri, în care să se menţioneze nu­mărul pomilor, vizată de preşedintele comitetului de stradă. Unităţile socia­liste pot obţine aceste materiale tot gratuit, în baza unei adrese. Acolo unde stropitul pomilor se va face de către echipele de muncitori ale consiliului agricol, cetăţenii au datoria să permită executarea acestei lucrări pentru întregul patrimoniu pomicol şi dendrologic. Stropitul pomilor se exe­cută în mod gratuit pentru cei ce deţin pînă la 20 pomi, iar peste acest număr se va achita numai manopera. Se recomandă ca înainte de efec­tuarea stropitului de iarnă, să fie culese cuiburile de omizi, să se taie crengile uscate şi să se cureţe tulpinile de muşchi, licheni etc. Lectorate Ing. Ştefan Oană cu părinţii elevilor La Şcoala generală de 8 ani nr. 103, situată pe şoseaua Giurgiului din ra­ionul N. Bălcescu, se acordă o mare atenţie organizării lectoratelor cu pă­rinţii elevilor. Cu prilejul unor asemenea acţiuni, sunt recenzate şi comentate diferite lu­crări menite să constituie un îndrumar pentru părinţi, în direcţia educării copiilor. De pildă, la recentele lecto­rate, ţinute în şcoală, au fost dezbătute probleme desprinse din broşurile : „Ro­lul familiei în formarea deprinderilor civilizate ale copiilor“ ; „Păstrarea avu­tului obştesc — sarcină de onoare a fiecărui cetăţean“ ; „Cum poate supra­veghea familia modul cum se pregătesc elevii“ ş.a. Aceste lectorate — la care participă un număr din ce în ce mai mare de părinţi şi cadre didactice — se bucură de o bună apreciere, constituind, tot­odată, un util schimb de experienţă în ceea ce priveşte legătura dintre şcoală şi familie. Ion Grigoriu Inventar de lungă durată Mulţi dintre cititorii aflaţi în evi­denţa bibliotecii populare „Grigore Alexandrescu“, de pe str. împăratul Traian nr. 44, nu se pot împăca cu gîndul că un inventar, la acest aşeză­­mînt cultural, durează luni în şir. Ne­dumerirea lor este pe deplin justificată, avîndu-se în vedere că, în cazul de faţă, inventarierea bibliotecii populare „Grigore Alexandrescu“ a început la data de 6 octombrie 1964 şi nu s-a terminat nici în ziua de azi. Nu puţine sunt situaţiile cînd, dorind să înapoieze cărţile împrumutate, sau să împrumute altele, foarte mulţi cetăţeni merg, în zadar, la bibliotecă. Este vremea ca, totuşi, cineva să se sesizeze­ de această deficienţă ce este în detrimentul cititorilor. Ştefan Ionescu In laboratorul de chimie a apelor minerale şi nămolurilor, al Institutului de balneologie şi fizioterapie, tovarăşa Cornelia Podeanu, chimistă, stabileşte cu ajutorul unui aparat modern — spectrofotometru — concentrația microelemen­­telor din apele minerale (aluminiu, titan, vanadiu etc.) încrederea cetăţenilor (Urmare din pag. I) Dinicu Golescu, Piaţa Gării de Nord etc. O contribuţie preţioasă a dat-o şi la­­ terminarea lucrărilor pentru des­chiderea la timp a noii şcoli generale de opt ani din cartier, amenajarea curţii, montarea mobilierului, înfrumu­seţarea claselor etc. La aceste lucrări, Teodora Popa a participat în dubla sa calitate, de cetăţean şi de mamă. Fetiţa sa mai mare, Daniela, este elevă în clasa a II-a a Şcolii gene­rale de 8 ani nr. 154. Pentru succesele obţinute în activi­tatea profesională şi obştească, pentru exigenţa ce o manifestă în îndeplinirea tuturor sarcinilor primite, cetăţenii din circumscripţia electorală nr. 44, la pro­punerea consiliului raional al F.D.P., au desemnat-o candidată pentru alege­rile de deputaţi în Sfatul popular al raionului 16 Februarie.

Next