Informatia Bucureştiului, septembrie 1965 (Anul 13, nr. 3752-3777)

1965-09-01 / nr. 3752

Pag. a 2-a Cu Teatrul „C. Tănase“ pe scena „Olympiei“ din Paris Timp de aproape o lună, un colectiv al Teatrului „C. Tă­­nase“ a fost oaspetele primei scene de music-hall din Paris. Succesul de care s-au bucurat artiștii români a reprezentat o verificare în plus a potentelor teatrului nostru de revistă. La întoarcerea în patrie, directo­rul teatrului, regizorul NICO­­LAE DINESCU, ne-a împărtă­șit din impresiile adunate în timpul turneului. — Teatrul „C. Tănase" a fost singurul oaspete al „Olympiei“ în acest an ? — Spectacolele noastre au fost prezentate în cadrul unui festival internaţional al teatre­lor de music-hall, iniţiat de domnul Bruno Coquatrix, direc­torul teatrului „Olympia“, care ne-a fost gazdă deosebit de a­­mabilă. Mai precis, este vorba de o olimpiadă a music-hallu­­lui, căreia i se vor adăuga şi altele în anii următori. înaintea noastră au prezentat spectacole pe aceeaşi scenă formaţii de music-hall din U.R.S.S. şi Izrael, urmînd după noi cea din Cuba şi formaţia Folksongs din Statele Unite... — Şi despre emoţiile premierei ? — Emoţiile nu au lipsit şi ne-au părut fireşti. Intîlnirea cu publicul parizian a fost pentru noi un exa­men dificil. Jucam doar în patria re­vistei şi era, după cum anunţa pro­gramul teatrului, „la premiere tour­­née officielle“ în Franţa. — Aţi trecut însă examenul „cu brio“ ! — Da, francezii s-au lăsat în cele din urmă cuceriţi de artiştii noştri. Cronicile de specialitate au subliniat în nenumărate rînduri unitatea, omo­genitatea spectacolelor, concepute ca o îmbinare armonioasă între dans, cîntec şi cuvînt . Mircea Crişan, a stîrnit admiraţia publicului prin jocul său degajat, nuanţat, original, cîn­­tăreaţa Mariana Bădoiu, taraful con­dus de Renone Damian, au pus în va­loare frumuseţea cîntecelor noastre. — „Lettres franţaises“ scria că „deşi spectacolul se bazează pe cele mai bune tradiţii ale revistei, el este însă deschis tuturor curentelor ino­vatoare“... — Exact. Mai ales în privinţa mo­mentelor coregrafice, ca şi a mon­tării, am căutat soluţii noi. „Oameni în frac“, „Ritmuri“ şi mai ales „Pă­­ianjenul" au fost deosebit de apre­­ciate!/‘De altfel, ultimul va fi inclus în luna februarie a anului următor, în premiera spectacolului lui Gilbert Bécaud. —--'Am­intiri despre Teatrul „Olym­pia“ ? —’ La intrare, în fiecare seară lu­minii o firmă impresionantă de neon roşu Cît despre public... Deşi prezen­tam opt spectacole pe săptămînă, francezii nu conteneau să se înşiru­iască în faţa casei de bilete. Mai e­­rau şi altfel de cozi­ la cabine şi chiar în stradă, după terminarea spec­tacolelor. Ni se cereau autografe. Cu toate că am prezentat cea mai mare parte a textelor în limba română, între sală şi scenă nu am simţit ri­­dicîndu-se bariera limbii. Am remar­cat la spectatorii francezi o urmă­rire atentă şi vie. In final, îşi luau ră­mas bun rămînînd pe locuri şi aplau­­dînd. De altfel, prezenţa noastră la Paris ne-a prilejuit şi altfel de de­monstraţii de simpatie. Intr-una din zile, mergînd spre Luvru, actorii noş­tri au fost înconjuraţi de tineri şi tinere care au început să scandeze „Vive la Roumanie !" . Specialiştii genului au făcut şi ei o bună primire teatrului nostru ? — Da, mulţi au fost încîntaţi să constate că există o tradiţie bogată a revistei în ţara noastră. La pre­mieră, în pauza care a urmat primu­lui act, Charles Aznavour s-a urcat pe scenă şi ne-a felicitat cu cuvinte­le : „E de necrezut că poate fi pre­zentat un spectacol atît de frumos în genul atît de dificil al music­­hall-ului“. Cuvinte de laudă au avut şi Micky Mitchel, Lucienne Boyer, Juliette Greco, care au cerut partituri ale cîn­­tecelor româneşti pentru a le cînta şi înregistra. Elvira Popescu care lip­sea din Paris, ne-a trimis în seara premierei o telegramă: „Vă urez din toată inima mea de româncă, un mare succes". — Artiştii noştri au asistat şi ei, desigur, la spectacole din capitala Franţei ? — Am fost invitaţi de onoare la­ Cazinoul din Paris la spectacolul „A­­vec frénesie“, la spectacolul „Frissons“ unde a avut loc o întîlnire cu baletul Moulin-Rouge-lui, la care s-au schim­bat impresii asupra tehnicii dansului. Am realizat în timpul şederii noas­tre în F­ranţa şi un film pentru te­leviziune, care a fost prezentat în premieră în ziua de 23 August, la te­leviziunea franceză, P. Rateu Tri­ţ­oşeni la Paris : Al. Lulescu, Mihai Ciucă şi artista emerită Zizi Şerban. Ca tip — temperament, vîrstă, pozi­ţie socială, comportare cotidiană — profesorul­­Weir este exact opusul eroilor „furioşi“, vulcanici şi nestăpîniţi, impuşi de curentul cel mai înaintat al cinematografiei britanice, mişcarea „Free Cinema“ („Cinematografia li­beră“). De altminteri, filmul însuşi se situează la antipodul acelor realizări îndrăzneţe, tăioase, caustice în spirit şi în stil, datorate lui Tony Richardson („Priveşte înapoi cu minte”, „Singură­tatea alergătorului de cursă lungă“) sau lui Lindsay Anderson („Viaţa sportivă“). E adevărat, personajul interpretat de Laurence Olivier cu acea rigoare a compoziţiei care-i e proprie, marcată de elocvenţa privirii, de laconismul ges­tului, de vibraţia interioară a tonului, poate fi socotit şi el inadaptabil. Dar nu şi un răzvrătit. Neaderenţa lui la o societate prost alcătuită se traduce prin tristeţe şi oboseală. Weir pare resemnat, înfrunt de loviturile vieţii. Sofia lui îi şi reproşează la un moment dat că nu se revoltă, că nu face nimic, că e laş. De fapt, el ţine mai mult ca la orice să rămână conform cu sine însuşi, să nu-şi încalce convingerile morale, să apară demn in proprii săi ochi, să triumfe cu duhul blindetii oricît de dure ar fi experiemțele prin care trece. Integritatea de care dă dovadă în toate împrejurările se întoarce împo­­trivă-i. De-a dreptul stupefiat de mer­sul lucrurilor, el se vede ajuns prota­gonist al unui scandal public, cu răsu­net în orăşelul unde predă limba en­gleză­ ’Nem­ulţumirea lui, multă vreme mocnită, reţinută, va izbucni o singură dată, la proces. Chiar şi atunci va fi însă un protest stîngaci, jenat parcă, cenzurat de delicateţea lăuntrică a eroului. Evident, nimeni n-ar putea contesta valabilitatea unui astfel de personaj, al cărui portret se anunţă iniţial inte­resant. Numai că, după modelul pro­priului său erou, autorul filmului, Peter Glend­se (care a ecranizat piesa „Vară şi fum"), nu s-a hazardat nici acum prea departe în încercarea întreprinsă. Cineastul practică o critică blajină, pasivă, oprită în pragul clarificărilor decisive, şi un stil regizoral cuminte, în care meşteşugul precumpăneşte în dauna inspiraţiei autentice. Există o sumă de notaţii judicioase (ce-i drept banale îndeobşte) în com­punerea fundalului acţiunii. Descrierea oraşului de provincie cenuşiu, înceţo­şat, a lumii înţepenite în convenienţe, prejudecăţi, făţărnicie, a şcolii conser­vatoare incapabile să rezolve contra­dicţiile intre principiile etalate ritos de director şi moravurile huliganice ale elevilor recalcitranţi. Dar tema spinoasă a dificultăţilor educării unui tineret anarhic şi insolent este enunţată nu­mai şi apoi abandonată. In genere pro­blematica socială nu depăşeşte în film stadiul enunţării ei. Pe datele unui scenariu vădit con­fecţionat, cu situaţii trădînd adesea „mîna“ autorului, subiectul se înfundă în meandrele relaţiilor dintre eleva e­­mancipată, care nu cunoaşte limite in eforturile de a-l seduce pe profesor, şi profesorul tandru şi patern care nu cunoaşte limite in seninătatea atitudinii sale fată de fată. Pretenţiile de analiză psihologică in care e drapat, conflictul își găsesc justificare doar în episoa­dele consacrate direct căsniciei profe­sorului. Prezenta alături de Laurence Olivier a unei mari artiste cum e Si­mone Signoret, conferă scenelor dintre sefii Webr detalii de viaţă adevărate şi o consistenţă dramatică neatinsă în restul filmului. Aşa ar fi, bunăoară, lunga lor explicaţie nocturnă dinaintea procesului. Nota dominantă a filmului rămâne caracterul său constatativ, alunecarea pe marginea problemei pe care lasă impresia că o abordează. Mihail Lupu Cronica filmului „Procesul profesorului Weir“ Blindețca pasivă lată la la zi ca huliganismul juvenil. CĂRŢI NOI dc George Bălan Cartea lui George Bălan este prima dintr-o colecţie a Editurii tineretului, o serie de introduceri In artă. In genurile ei: literatură, teatru, pictură, muzică etc. Lucră­­rile urmăresc un scop instructiv şi educativ bine precizat fiind me­nite să lărgească orizontul cultural al unui public tinăr, şi, mai mult decit atit, să-l deprindă cu auten­ticul sens al artei, cu specificul şi semnificaţiile ei, să-l facă să dis­tinctă adevăratele valori artistice, astfel ca printr-o educaţie esteti­că să contribuie la formarea unei personalităţi multilaterale şi armo­nios dezvoltate. Desigur că aceas­tă colecţie se adresează unui pu­blic larg, dar lucrările vor fi o­­rientate, mai ales către tineretul şcolar , mediu şi chiar universi­tar, ale cărui cunoştinţe primi­te în procesul de învăţămînt, vor fi reluate şi desfăşurate pe un alt plan, propriu acestui gen de lite­ratură de informare. George Bălan concepe lucrarea sa ca pe o incursiune in estetica muzicii simfonice, de operă și de cameră, căutînd să familiarizeze pe cilitor cu acest gen al artei mai puțin frecventat de marele public, datorită mijloacelor sale specifice de exprimare. Autorul subliniază că muzica, la fel ca şi celelalte arte — literatura, teatrul, pictura, sculptura, dansul ş.a.m.d. — procură oamenilor satisfacţii estetice, li educă din punct de vedere social, dezvăluie realitatea şi atitudinea noastră faţă de ea. În acelaşi timp — fără a abuza de o terminologie de specialitate — G. Bălan face cunoscute citi­torilor semnificaţiile muzicii, pro­cesul de creaţie şi de interpretare al unei opere. II apropie de limba­jul ei artistic profund specific. „SENSUL MUZICII" Limba noastră Forme”a unui pronume Să zicem — și nu numai „să zicem", dar chiar să notăm — că am întîlnit într-o subtilă prefață publicată — acum un sfert de veac — de autorul ei la antologicele Pagini de critică din opera lui Sainte-Beuve, următorul pa­saj : „I-a fost dat celui mai curios cri­tic pentru documentul psihologie să cadă el însăşi victimă nu zic a unei metode, pe care el a folosit-o cu nuan­ţă şi precauţie, cu poezie şi delicateţe, deşi cu luciditate necontenită, ci unei înclinaţii pentru cancan şi indiscre­ţie". Pasajul care se referă la iubirea cri­ticului — socotită Culpabilă —­ pentru Adela Hugo, ni se prezintă cu un fla­grant dezacord gramatical : unui pro­nume personal de genul masculin (el) i se ataşează un altul (cel aşa-mimit de identitate) de genul... feminin : în­săşi. A greşit autorul textului pe care l-am citat ? înclinăm să credem că nu — de vreme ce eroarea — în construc­ţii similare — nu se repetă. în adevăr, prefaţa respectivă ne ofe­ră şi un pasaj cum este : „nu numai metoda, ceea ce este firesc la urma urmei, dar însuşi obiectul criticii (în secolul al XIX-lea, n.n.) a variat la numeroasele personalităţi care au ilustrat genul", şi un altul ca acesta : „plăcerea lui i-a rafinat înţelegerea, i-a subtilizat-o pînă la acea formă rară a inteligenţii sensuale care este însuşi simţul excepţional al criticului de rasă". Nu mai încape, cred, vreo îndoială că folosirea pronumelui­ de identitate în forma proprie femininului singular însăşi pe lîngă un nume de genul masculin a fost — în primul context pe care l-am citat — un accident. Aceeaşi situaţie este şi cu exemplul următor care este singurul de acest fel într-un alt, articol de mai multe pagini de revistă: „Dincolo de acest echivoc fantastic, în care însăşi eroul principal se îndoiește, rezultă un por­tret cu totul realist al unei femei răz­bătătoare". într-o altă împrejurare, însă, n-ar fi exclus ca folosirea greşită a pronume­lui de identitate (sau de întărire — cum i se mai zice) să nu mai consti­tuie un simplu accident. Ne gîndim la acea situaţie în care însuşi apare în combinări de tipul cu (pe) mine în­sumi şi cu (pe) sine însuşi. în astfel, de cazuri, dacă persoana care vorbeşte este de genul feminin — formula co­rectă va trebui să sune : cu (pe) mine însămi, iar dacă ea aparţine genului masculin , cu (pe) mine însumi. De pildă, un vers eminescian sună: „Ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaş­te“. Tot aşa, şi în cazul celeilalte îm­binări (cu sine însuşi — pentru mas­culin, — cu sine însăşi — pentru fe­minin). Ca atare, în pasajul : „Este însă un rol temporar, căci Esther (personaj fe­minin dintr-un roman de Balzac, n.n.) nu înţelege să prelungească compro­misul Făcut cu sine însuşi", formula cu sine însuşi — trebuie refăcută ast­fel: cu sine însăşi — adică în funcţie de genul numelui pe care îl repre­zintă. N. Mihăescu COMITETUL raional 16 Februarie al P.C.R. acordă o mare atenţie mo­dului în care organizaţiile de partid din fabrici şi uzine ajută con­ducerile tehnico-administrative în vederea aplicării în viaţă a mă­surilor incluse în planurile M.T.O. Cu prilejul Instruirilor, Comitetele şi birourile organizaţiilor de partid sunt îndrumate să urmărească îndeaproape realizarea măsurilor cuprinse în aceste planuri, că şi alte laturi ale orga­nizării temeinice a procesului de producţie. în acest scop a fost ţinută o expunere privind: „Planul M.T.O. — mijloc important de valorificare a rezervelor interne şi de îndeplinire a sarcinilor de producţie“, urmată de seminare pe grupe de întreprinderi, iar colective de specialişti din comisia economică a comitetului raional sprijină în permanenţă organizaţiile de partid în această direcţie, în urma muncii politice desfăşurate de organizaţiile de partid, din cele peste 3200 propuneri făcute de muncitori, ingineri şi tehnicieni din între­prinderile raionului ÎN PLANURILE M.T.O. AU FOST INCLUSE PESTE 2 000, CU O EFICIENTA ECONOMICA ANUALĂ ANTECALCULATA DE APROAPE 43 000 000 LEI. Comitetele de partid de la Uzina „Semănătoarea", Fabrica de confecţii şi tricotaje — Bucureşti, Complexul C.F.R. Bucureşti Triaj, întreprinderea „Electrotehnica" şi altele au analizat periodic îm­preună cu conducerile unităţilor respective stadiul îndeplinirii obiective­lor incluse în planurile M.T.O. Acelaşi lucru l-au făcut şi birourile orga­nizaţiilor de bază, care au pus în dezbaterea adunărilor generale diferitele aspecte ale realizării integrale a planurilor M.T.O. In această însemnată acţiune au fost antrenate cu rezultate bune şi organizaţiile sindicale şi ale U.T.C De exemplu, la Fabrica de confecţii şi tricotaje-Bucureşti, din iniţiativa comitetului de partid a avut loc o consfătuire pe întreprindere, unde nu­meroşi muncitori, ingineri şi tehni­cieni au făcut noi propuneri în scopul creşterii productivităţii muncii, re­ducerii preţului de cost şi al îmbu­nătăţirii calităţii produselor. Pe lîngă cele 305 măsuri cuprinse în planul M.T.O. pe acest an, au mai fost in­cluse încă 106 măsuri tehnico-organi­­zatorice care, aplicate, contribuie din plin la îndeplinirea înainte de termen a prevederilor planului de produc­ţie, în primele 7 luni ale anului, a­­proape 200 de măsuri tehnico-orga­nizatorice au prins viaţă, aducînd economii întreprinderii de peste 16 700 000 Iei. Din totalul de 69 de măsuri teh­­nico-organizatorice cuprinse în plan pe acest an la Complexul C.F.R. București-Triaj, au fost realizate pînă în prezent 58, cu o eficientă econo­mică de aproape 2 200 000 lei. A­­ceste rezultate se datoresc în primul rînd comuniștilor care, situîndu-se în fruntea întrecerii socialiste, au contri­buit la mobilizarea întregului colectiv de muncă la îndeplinirea înainte de termen a planului M.T.O. $i la Uzina „Semănătoarea" comi­tetul de partid se îngrijește perma­nent de realizarea sarcinilor stabi­lite în planul M.T.O. cînd a constatat unele rămîneri în urmă, împreună cu conducerea uzinei, comitetul sin­dicatului şi al U.T.C. au fost anali­zate cauzele, adoptîndu-se măsuri care să ducă la îndeplinirea inte­grală a planului M.T.O. pe acest an, pînă la sfîrşitul trimestrului III. Rezultate bune privind realizarea planurilor M.T.O. au obţinut şi Ate­lierele 9 Mai, IPROFIL-Tehnica lem­nului, întreprinderile poligrafice „Luceafărul“ şi „Informaţia“, „Elec­­trecord“, „Spicul“ etc. O analiză a modului cum muncesc organizaţiile de partid pentru înde­plinirea obiectivelor prevăzute în pla­nurile M.T.O. ce a avut loc în biroul comitetului raional 16 Februarie al P.C.R., a scos în evidenţă că s-ar fi putut obţine rezultate şi mai bune în această privinţă dacă unele comitete şi birouri ale organizaţiilor de partid nu ar fi neglijat îndrumarea siste­matică a factorilor de răspundere din întreprinderi. De exemplu, la Uzina de maşini electrice — Bucureşti deşi se cunoştea că o serie de obiective din planul M.T.O. nu sunt realizate în termen, comitetul de partid nu a îndrumat suficient conducerea teh­­nico-administrativă pentru recupera­rea rămînerilor în urmă. Numai aşa se explică faptul că din cele 40 de măsuri prevăzute pentru semestrul I au fost realizate integral doar 18, iar din cele 13 măsuri p­rivind creşterea productivităţii muncii au fost aplicate în aceeaşi perioadă doar 3. Nici co­mitetele de partid de la Fabrica de obiecte sanitare din porţelan. Fa­brica de produse lactate, întreprin­derea „Arta modei", ş. a. nu s-au preocupat îndeaproape de îndeplini­rea la termen a planurilor M.T.O. Biroul comitetului raional a cerut organizaţiilor de partid să intensifice munca de îndrumare şi control şi să mobilizeze pe toţi comuniştii la înde­plinirea sarcinilor prevăzute în planu­rile M.T.O. pe acest an, cunoscut fiind faptul că aplicarea acestor mă­suri contribuie la creşterea producti­vităţii muncii, reducerea preţului­­de cost al produselor, la o mai bună va­lorificare a rezervelor interne ale întreprinderilor. Instruirea activului de partid şi fără de partid, îmbunătă­ţirea agitaţiei vizuale şi a tematicei gazetelor de perete sunt forme efi­ciente de antrenare a colectivelor de muncă la realizarea obiectivelor sta­bilite în planurile M.T.O. Al. Ştefănescu Informaţii de partid Pe ordinea de zi: Realizarea planului M. T. O. 1 POŞTA JURIDICĂ Concediul de odihnă cuvenit salariaţilor care au fost bolnavi VASILE DUMITRIU ne întreabă dacă angajaţii care au fost în con­cediu de boală pot beneficia de concediul normal de odihnă. RĂSPUNS In stagiul de muncă neîntrerupt de 11 luni, după care potrivit dispoziţiilor legale se acordă, concediul de odihnă, se includ şi perioadele cît angajatul a fost în incapacitate temporară de muncă (şi a primit ajutorul de boală). In cazul însă cînd perioada de inca­pacitate acoperă în întregime stagiul de muncă care condiţionează acordarea concediului de odihnă (cu alte cuvinte atunci cînd concediul de boală e mai mare de 12 luni) concediul de odihnă nu se mai poate lua. Ca urmare, salariaţii care în cursul unui an calendaristic au fost în incapa­citate temporară de muncă mai puţin de 12 luni, au dreptul la concediul a­­nual de odihnă pe acel an. Dacă in­capacitatea temporară de muncă­­mai MIHAI POPESCU ne cere să pre­cizăm termenul înăuntrul căruia ti­tularul unui ordin de repartiţie pen­tru o locuinţă, poate cere punerea în executare a acestui ordin. RĂSPUNS Nu există nici o dispoziţie expresă în această privinţă. Ţinînd însă seama că locatarii care lipsesc temporar mai mult de 6 luni din locuinţă pierd dreptul asupra încăperilor respective (în mică de 12 luni) s-a extins pe doi ani calendaristici (de exemplu de la 26 iunie 1964 la 13 aprilie 1965) sa­lariaţii au dreptul la concediu de odihnă atît pe anul în care s-a produs inca­pacitatea temporară de muncă, cît şi pe anul când ea a luat sfîrşit. Salariaţii care au fost în incapacitate temporară de muncă întregul an calen­daristic — de exemplu de la 1 ianua­rie 1964 1 ianuarie 1965 (şi au primit deci ajutor de boală 12 luni) nu mai primesc concediu de odihnă pe acest timp.­­ Salariaţii a căror incapacitate tempo­rară de muncă a durat (în situaţii spe­ciale) o perioadă mai mare de 12 luni, fără ca aceste 12 luni să coincidă cu anul calendaristic (deci au fost în con­cediu de boală de exemplu de la 1 iunie, 1964, pînă la 15 august 1965) pot primi concediul de odihnă pentru anul calendaristic în care au reînceput activitatea (dacă nu au beneficiat de concediul anual de odihnă înainte de a se îi îmbolnăvit), afară de unele cazuri anume prevă­zute de lege­, în spiritul dorinței de a nu se bloca inutil suprafeţele locative care nu sunt efectiv folosite, se aplică aceleaşi dispoziţii şi în situaţia cînd o asemenea revocare nu a avut loc, be­neficiarul ordinului nu-l mai poate pune în executare; suprafaţa locativă care a format obiectul unui asemenea ordin de repartizare devine disponibilă şi deci supusă unei noi repartizări. Termenul de prescripţie repartizării unei locuinţe I­I Notă COPERTINA CU BUCLUC... Pe bd. Gheorghe Gheorghiu-Der lume multă, t Un tinăr Înalt, care tre­cea în grabă cu un prieten pe unul din trotuare s-a oprit la un mo­ment dat, fără voie, scotînd un in­voluntar ..ah”. Pietonul se lovi de una din barele copertinei cofetăriei „Cișmigiu", montata și coborită mult prea jos. NU este primul caz pe care l-am intilnit. Asemenea intim­­plări au loc nu o dată şi pe str. Lipscani şi în alte locuri unde se află acelaşi gen de copertine. Nu se poate ceva mai multă grijă pentru pietoni din partea unităţilor comer­ciale ? Nu pot fi copertinele aşezate astfel Incit să nu provoace neplăceri trecătorilor . Şi nu numai despre asemenea copertine e vorba, ci şi des­pre alte neglijenţe oarecum Înrudite. Pe o alee situată în spatele blocului din str. Rahmeninov 27 o gospodină a Intrpg la mică distanţă de sol o sîrmă pentru uscat rufe. Uitînd-o în acelaşi loc noaptea, un copil s-a tăiat în fugă destul de rău la gît. Pe Magistrala Nord-Sud, colţ cu str. Bibeş­u Vodă, a rămas ieşită din trotuar gura metalică spre o con­ductă subterană de care pietonii se pot lesne împiedica. Uneori şi în preajma şantierelor edilitare nu se iau toate măsurile pentru asigurarea bunei circulaţii a pietonilor (e vor­ba de improvizarea unor treceri pes­te canalele în lucru, de barele sau paravanele de protecţie necesare a separa traversarea porţiunilor din partea carosabilă, în cazul trotua­relor ocupate de șantiere etc.). P. Irimescu Caracterul manifestărilor organizate de Casa de cultură a raionului N. Bălcescu în legătură cu această problemă, am discutat cu tov. ALEXANDRU OTT, metodist principal. — De ce anume se ţine seamă la alcătuirea planului de activi­tate al casei de cultură ? — Condiţia esenţială de la care pornim este în primul rînd o pro­fundă cunoaştere a principalelor eve­nimente — atît interne, cît şi exter­ne —, a problemelor la ordinea zilei legate de viaţa raionului nostru. Tre­buie să oferim cetăţenilor din cartier programe care să fie în consonanţă cu cerinţele, cu preocupările lor. Cele mai multe dintre manifestările ultimei perioade au fost, după cum se ştie, consacrate lucrărilor celui de al IX-lea Congres al P.C.R. Astfel a fost jurnalul vorbit intitulat „Directivele celui de-al IX-lea Con­gres al P.C.R., măreţ program de în­florire a patriei" şi interviul la masa rotundă „Constituţia Republicii So­cialiste România — legea fundamen­tală a ţării noastre". Alte manifestări sînt axate pe teme ştiinţifice, culturale. Mult Inte­res stîrnesc şi discuţiile pe teme de educaţie cetăţenească­ De pildă, la discuţia pe tema „Convieţuirea tovă­răşească a locatarilor", participarea în număr mare a cetăţeniior ne-a do­vedit cit de actuală a fost pentru ei tema propusă. — Şi In ceea ce priveşte for­mele manifestărilor ! — Ele trebuie să fie la înălţimea exigenţelor, să­­le atractive, accesi­bile, prezentate cu competență, va­riate, desigur. în ultimul timp nu mai folosim expunerile, ele sînt mai gre­oaie, în schimb simpozioanele, jurna­lele vorbite, călătoriile pe hartă, in­terviurile la masa rotundă se bucură de o deosebită apreciere din partea cetățenilor. Să vă dau numai cîteva exemple călătoria pe hartă „Noua geografie a patriei noastre" şi inter­viul la masa rotundă „Creşterea pres- Spectatorii ANGHELIN MITRAN — muncitor la I.D.G.R — Mulţi lucrători din întreprinderea noastră sînt oaspeţi nelipsiţi ai Casei de cultură N. Bălcescu. Aici putem petrece cîteva ore în mod plăcut şi util, ne putem completa cunoştinţele în diferite domenii, putem asculta melodia preferată de muzică uşoară sau populară. Aş dori cît mai multe conferinţe pe teme tehnice. TABAN DUMITRU — trezor­ia „Eiestromagnetica" — Spectacolul prezentat nu de mult de o echipă artistică de la Monetăria Statului ne-a plăcut mult, un program artistic bine pus la punct, omogen și antrenant. Așteptăm cît mai multe asemenea vizite. în cadrul serilor cul­­tural-distractive programele de va­ — Toate acestea sînt urmate de programe artistice­.. — Desigur. Deseori ilustrăm te­mele respective cu jurnalele de actua­litate, filme documentare şi artistice. Formaţiile casei de cultură prezintă şi ele spectacole artistice atît pe sce­na noastră, cît şi pe scenele cluburilor Adeseo, Monetăriei Statului sau Ca­sei de cultură a tineretului din raion, ale căror formaţii ne-au vizitat la rîndul lor. în prezent problema nr. 1 este în­trecerea caselor de cultură la care vom participa şi la care vrem să ob­ţinem o notă bună. Cu cuvîntul uietăţi sînt atractive, la fel şi con­cursurile fulger „Cine ştie Cîşligă". TRAIAN TANDIN -student — Lucrările de pictură din holul Ca­sei de cultură a raionului V. I. Le­nin au reprezentat o întîlnire agrea­bilă cu artiştii amatori. Aşteptăm şi pe viitor astfel de întîlniri. PANAIT IOANA — casnică — Este foarte bine că atragerea ce­tăţenilor la manifestările Casei de cultură a raionului V. I. Lenin nu este lăsată numai pe seama afişului. Ni se trimit invitaţii în care se spe­cifică programul zilei şi ora. Ar fi şi mai bine, dacă s-ar folosi mai des şi alte forme pentru completa­rea programului, decit filmele ar­tistice. Sunt lucruri mici Intr-adevăr, dar nu pot trece neobservate. Eşti anun­ţat, de pildă, că Intr-una din seri, la Casa de cultură N. Bălcescu, orele 19, va avea loc o manifestare inte­resantă: interviu la masa rotundă cu tema „Constituţia Republicii Socialiste România — legea fundamentală a ţării noastre“, urmat de un Ulm artistic. Te grăbeşti să vii. Mulţî specta­tori au sosit Încă de la orele 18,30 Intri în sală, lei toc şi... aştepţi. S-a făcut ora 19. Aştepţi 10 minute, două­zeci de minute.­. Programul, totuşi, are loc. Unul dintre acelea care fac ca mereu locurile din sală să fie insuficiente. Dacă pleci Insă, Încerc­ să-ti răspunzi la o Întrebare: de ce aceste „academice" două sleituri de oră 11 Organizatorii ne rămln datori cu un plus de exactitate. La Casa de cultură a raionului V. I. Lenin, alti spectatori, alt pro­gram. Prof. ing. Radu Stoica vor­beşte despre „Prezenţe româneşti peste hotarele patriei*. Seara ne mai rezerva şi Ulmul artistic „Zbo­rul întrerupt“. La grădina casei de cultură o altă conferinţă: „Galaxie şi metagalaxie". Şi din nou un Ulm: „Flăcări şi hori". De ce nu se apelează mai des la fantezie pentru a alterna filmele cu alte manifestări, montate literare, Intirniri cu oamenii de artă, specta­cole artistice axate pe o temă legată de cea a conferinței ? R. B, tigiului ştiinţei medicale peste hotare". româneşti Cîteva însemnări în curm­fl, formaţiile de amatori din Capitală vor intră lrn cea de-a doua etapă a întrecerii artistice pe tema ,,Slavă partidului«. Orchestra de muzică ușoară a Casei raionale de cultură 16 Februarie, se pregătește.

Next