Informatia Bucureştiului, august 1968 (Anul 16, nr. 4648-4678)

1968-07-27 / nr. 4648

,r I N­I­g g­N­­­E i 1 î"— gI SEDIUL CENTRULUI DE CERCETARE | IN CHIMIA ORGANICĂ 1 Constructorii din cadrul I.C.M. R București au predat beneficiaru- ■ lui — Academia Republicii So- ■ cialiste România — noul local al ■ Centrului de cercetare In dome- | niul chimiei organice. Clădirea, _ cu cinci niveluri, are două cor- I puri In care sunt amplasate peste in 25 de laboratoare, o bibliotecă, ateliere de întreţinere etc. • Secţie anexă pentru­­ produse de artizanat­­ Colectivul Întreprinderii de ma­teriale de construcţii *7 Noiem­brie" a Înfiinţat experimental o secţie In care executa produse de artizanat din sticla metalizata si colorată. Pentru început s-au creat circa 30 tipuri de scrumiere şi vasa cu diferite utilităţi — pentru flori, oţet, ulei, sare, piper etc. • In colaborare cu întreprinde­rea cinematografică a municipiu­lui București, Casa filmului — A­CIN organizează zilnic, în pe­rioada de vară, spectacole cu filme în premieră, la sala Cine­matecii din bd. Magheru 29. In cursul săptămînii viitoare­­va putea fi vizionat filmul „A­­venturierii“.­ ­ Modificări pe traseul liniei de autobuze 73 In vederea Îmbunătăţirii cir­culaţiei autobuzelor liniei 73 în zona de Intersecţie Chi­rigiu, I.T.B. ne informează că începând cu data de 23 iulie a.c. autobuzele acestei linii pe sensul Şura Mare , cartierul Militari îşi schimbă traseul după cum urmează : nu vor mai cir­cula pe str. Odoarei, bd. Tudor Vladimirescu, str. Corneliu Fo­­peea şi prin şoseaua Viilor, bd. G. Coşbuc, de unde reintră pe traseul normal prin calea Raho­­vei. Restul traseului rămîne neschimbat. Ieri, la invitaţia Comitetu­lui executiv al Consiliului popular al municipiului Bucu­reşti, a sosit în Capitală pri­marul oraşului Copenhaga, Urban Hansen, împreună cu soţia. ■■Ml Pe aeroportul Bă­­neasa, oaspetele da­nez a fost întîmpinat de Ion Cosma, prim vicepreşedinte al Co­mitetului executiv al Consiliului popular al municipiului Bucu­reşti şi de alţi mem­bri ai Comitetului executiv. A fost de faţă S. Sandager Jepipesan, ambasado­rul Danemarcei la Bucureşti. Ieri după-amiază, oaspetele a făcut o vizită la Consiliul popular al munici­piului, după care a vizitat diferite car­tiere de locuinţe din Capitală. Seara, I. Cosma, prim vicepreşedinte al Comitetului exe­cutiv al Consiliului popular al munici­piului Bucureşti, a oferit în cinstea oas­petelui o masă. g g I I I I I I I g g I g I- VIZITA PRIMARULUI ORAŞULUI COPENHAGA s g I 1 I I I 1 8 i I I I I I I I g I I Sarcini dle răspundere înalta in fata constructorilor Măsurile adoptate la recenta şe­dinţă a Comitetului Executiv al G.G. al P.G.R. şi a Consiliului de Miniş­tri privind intensificarea şi diversi­ficarea construcţiei de locuinţe, se înscriu in contextul preocupărilor statului nostru pentru asigurarea în­tr-un timp scurt a unui număr spo­rit de apartamente şi garsoniere, care să satisfacă cerinţele diferite­lor categorii de oameni ai muncii. Reţine în mod deosebit atenţia fap­tul ,că în anii 1969—1970 urmează a fi construite din fondurile statu­lui circa 180—200 000 locuinţe noi. O creştere de peste două ori a nu­mărului mediu anual de locuinţe construite în perioada 1960—1967. Evident, o parte din acestea vor fi clădite în­ Capitală. De altfel, după cum se ştie, în vecinătatea pieţei Rahova s-a şi deschis primul şan­tier unde, în mod experimental, se construiesc locuinţe ieftine, dife­renţiate după suprafaţă, grad de ing. Constantin director tehnic Voiculescu al D.G.G.M. (Continuare in pag. S-a) 1 I I I I I I I S I B I PffcfcFFAfdl DIN TOATE ŢĂRILE, DNIŢI-VĂ ! INFORMA­ŢI­A ZIAR Al COMITETULUI MUNICIPAL BUCUREŞTI AL P.C.R. Şl al CONSILIULUI POPULAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ANUL XVI­­ Nr. 4648 | 6 PAGINI 30 BANI Slmbătâ 27 iulie 1968 | MESAJ Celui de-al IX-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor pentru solidaritate, pace şi prietenie Am plăcerea sf­ adresez un cald salut participanţilor la cel de-al IX-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor veniţi la Sofia din numeroase ţări ale lumii. Prin dinamismul şi receptivitatea sa la idealurile de libertate, drep­tate socială, la schimbările înnoitoare, prin aspiraţia sa către progres, tînăra generaţie constituie o forţă activă în lupta popoarelor împotriva imperialismului, colonialismului şi neocolonialismului, pentru eliberare naţională şi independenţă, pentru democraţie şi pace. Urez succes celui de-al IX-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor, care se desfăşoară în capitala unei ţări de care ne leagă o trainică prietenie. îmi exprim speranţa că el va contribui la promovarea spiritului de înţelegere, de destindere şi apropiere între popoare, la întărirea unităţii de acţiune a tinerei generaţii şi consolidarea frontului forţelor antiimperialiste, la triumful cauzei păcii şi securităţii interna­ţionale. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România g­I­I • ULTIMELE STIRI SPORTIVE • In turneul final al campio­natului mondial studenţesc de Sah de la Ybbs (Austria), Româ­nia a terminat la egalitate, 2—2, cu Cehoslovacia. In clasament conduce U.R.S.S. cu 19 alt puncte. România ocupă locul VI cu 13 puncte. • In sferturile de finală ale probei de dublu din turneul de tenis de la Hilversum (Olanda), cuplul Ion Ţiriac—Maud­a dispus de Gulyás—Pokorny cu 6—4, 6—1­ 0 Numărul arilor participante la cea de a 19-a ediţie a Jocu­rilor Olim­pice de la Ciudad de Mexico s-a ridicat la 111 prin înscrierea Siriei şi Hondurasului Britanic. I­I­I g g I­I­I • Marţi, 30 iulie, la ora 18:30 va avea loc constituirea asociaţiei de clădire pentru viitorii locatari ai apartamen­telor contractate în blocul WAT din cartierul Titan.­­ La uzinele „Electronica” sunt In pregătire noi tipuri de radio-re­ceptoare şi televizoare. In curlnd va apărea radio-receptorul porta­bil „Albatros“ cu 4 game de unde (lungi, medii, scurte 1, scurte 2). Familia radio-receptoarelor cu tuburi electronice se va îmbo­găţi prin apariţia în luna august a radio-receptorului „Darclée-4“ intr-o nouă formă de prezentare. Producţia de televizoare se va îmbogăţi prin apariţia unor noi tipuri din familia „£-474 sl .Ra­cla", IIII I I • In vederea înlocuirii panourilor din panel — material de­ficitar — Institutul de cercetări forestiere împreună cu Institu­tul de cercetări şi proiectări navale au elaborat soluţii de folo­sire a plăcilor din pal (aşchii din lemn aglomerat) melaminate pe ambele feţe, la construcţia pereţilor despărţitori şi a mobi­lierului pentru cabinele navelor. In acest sens s-au făcut expe­rimentări pe un vas mineralier la care se urmăreşte comporta­rea plăcilor de pal melaminate. Vedere din avion a complexului Sălii Palatului Arsenalul epidemiilor artificiale In culisele fabricilor bacteriologice americane Un comunicat laconic, dat pu­blicităţii recent la Washington, a anunţat că Ministerul Apărării al S­U­A a acceptat să plătească o sumă­ de peste 300 000 dolari drept despăgubiri proprietarilor unor crescătorii de animale din statul Utah. După părerea reprezentan­ţilor Pentagonului, în felul acesta s-a pus „punct final“ uzului ce­lor 6 000 de oi care au murit în numai 48 de ore ca urmare a experimentării, de către forţele armate americane, a unui nou „gaz cu acţiune asupra nervilor". Mult timp Pentagonul a încercat să nege răspunderea ce-i revine pentru pierderea acestor animale, în faţa dovezilor evidente prezen­tate de specialişti, autorităţile ame­ricane au fost nevoite să dea înapoi. Analizele au demonstrat că dece­sul oilor a fost provocat de o lipsă acută de colinesterază — enzimă vitală sistemului nervos—lipsă care a determinat blocarea nervilor pe­riferici, provocînd spasme şi con­vulsii. Intre timp, un ziar american menţiona apariţia unei epidemii de ciumă bubonică în Vietnamul de sud. Ziarul relata că epidemia a fost provocată de forţele armate ale S.U.A. prin folosirea „armei bacteriologice“. Alte organe de pre­să de peste ocean au scris că în Tailanda se află baze speciale de arme bacteriologice, a căror supraveghere „nu este asigurată în modul cel mai competent“. Nu este un secret faptul că în Vietnam, armata americană foloseşte sub­stanţe chimice care provoacă des­frunzirea pădurilor. Dacă mulţi a­­mericani se îndoiau la început că guvernul lor foloseşte arma bac­teriologică, ultimele dezvăluiri au (Continuare in pag. a 6-a) ANCHETA DE CIRCULAŢIE: Origine destinaţie Direcţia generală a drumurilor din Ministerul Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene organi­zează în cursul lunilor august şi septembrie a.c., pe drumul na­ţional nr. 1, între localităţile Bucureşti şi Braşov, o anchetă de circulaţie . „Origine-destinaţie“ pe baza metodei interogării di­recte, sau cum se mai spune in­terviului pe marginea drumului. Ancheta are ca scop găsirea celor mai corespunzătoare soluţii pentru rezolvarea unor probleme de circulaţie care se ridică în prezent pe acest drum. Conducătorii auto de pe toate tipurile de maşini sunt rugaţi să răspundă cu precizie la întrebă­rile ce li se vor pune : „De u­nde veniţi?“, „Unde mergeţi ?“ (se vor indica localităţile de origine şi de destinaţie), „In ce scop“ ? (se va indica dacă deplasarea se face în interes de serviciu sau pentru agrement). Alte categorii de bolnavi la­­domiciliu Inspectoratul sanitar central a aprobat ca anumite categorii de bolnavi (suspecţi sau confirmaţi de dezenterie bacilară, ca şi toate tulburările acute digestive cu for­me clinice uşoare) să fie spitali­zate la domiciliu. Tratamentul a­­cestor bolnavi şi urmărirea evo­luţiei bolii vor fi asigurate prin medicii de circumscripţie şi spe­cialiştii din policlinicile terito­riale. Centrul de răspunde televiziune ,prezent pe micul ecran Conform programului, Televiziunea ne vizitează cotidian la domiciliu. La ora fixă, răsucim buto­nul televizorului şi, din pătratul magic, crainica ne adresează familiarul „bună seara, stimaţi telespecta­tori“. Urmează momentele care — mai mult sau mai puţin, după gust şi preferinţe — ne reţin dinaintea micului ecran. Ce-ar fi dacă s-ar Inversa rolurile ? IN CAUTAREA UNEI... SĂLI DE BAL Dacă aţi urmărit re­cent emisiunea „Invita­ţie la dans“, poate că la sfîrşitul ei v-aţi pus o întrebare : de unde s-a transmis ? Unde era situată originala sală de bal ? Intr-un loc pe lingă care tre­ceţi deseori cu autobu­zul 31: Centrul de te­leviziune. Traversînd șantierul cu aspectele lui binecunoscute, am intrat în clădirea prin­cipală unde constructo­rii au rămas in mino­ritate evidentă. Străbă­­tînd culoare întorto­cheate, deschizînd uşa ca nişte chepenguri, coborînd scări meta­lice, am ajuns la des­tinaţie : platoul mare. O sală vastă (600 metri pătraţi, precizează că­lăuza), cu o puzderie de reflectoare suspen­date de un plafon invi­zibil, cu un „lampion“ de semnalizare care avertizează în limbaj conventional despre momentele de lucru și cele de relas. Micro­foane în vîrful „girafe­lor", reflectoare pe sta­tive, o dolie deocam­dată în repaus, un magnetofon încă fără glas. Și în mijlocul a­­cestui arsenal tehnic, A.Sandu (Continuare In pag. a 5-a) JLi Direcţia generală pentru prelucra­rea cauciucului şi maselor plastice din industria uşoară a deschis o ex­poziţie permanentă, cu cele mai noi produse, în sala de expoziţii a Fabri­cii de nasturi Bucureşti. Pusă la dispoziţia organelor de comerţ şi a delegaţiilor străine pentru prospec­tarea pieţei Interne, expoziţia va fi Împrospătat şi cu alte noi produse ce urmează să fie asimilate in pro­ducţie.­ F­rumuseţile Bucureştilor Oraşul nostru, de­făimat de romancierii din trecut, care-l în­făţişau ca pe o Sodo­m­a a tuturor patimi­lor, teasc in care se zdrobeau energiile curate ale celor proaspăt veniţi — dar peste tot adevăr ŞERBAN CIOCULESCU !«7 trebuie să ţinem seama că scriitorul îngroaşă trăsăturile spre a obţine un efect mai stăruitor — a avut dintotdeauna farmecul lui, greu de prins în formule. Şi a fost un oraş iubit. „Aşa cum e, scria prin 1924 Nicolae Iorga, cu străzi în­guste şi uneori strim­te, cu case şi mai mari ţi mai mici, ţi mai urb­e ţi mai fru­moase... el e o parte integrantă din tradi­ţia noastră istorică, un element din viaţa noastră morală, un martor al sforţărilor şi suferinţelor noas­tre...“ Este suficient să frunzăreşti o carte veche cu fotografii ale Capitalei, pentru ca urmărindu-l struc­tura incoerentă, con­trastele nepermise, pitorescul dezastruos, să-ţi dai seama ce gindire limpede şi nobilă emitea aceste opinii. Tot astfel, pri­vind vechile imagini, realizăm cit se poate „mişca“ şi transfor­ma un oraş în numai citeva decenii. Nu e vorba de faptul că nici „umbră" n-a mai rămas din codrii Gro­­zăveştilor, Cotroce­­nilor sau Lupeştilor, care fiinţau falnic pe aici, prin secolul al XVII-lea, din insule­le de pe Dîmboviţa, din cringul Procopoa­­iei şi chiar din ve­chiul oraş de lemn pe care-l bîntuiau ciuma şi pojarul. Dar chiar Capitala din preajma celui de-a­l doilea război mondial s-a schimbat cu de­­săvtrşire. Sine nu a mai văzut de trei de­cenii Bucureştii, nici nu-i mai recunoaşte. Fenomenul e curios, fiindcă urbea n-a fost reconstruită integral. Dar, cum se intimplă şi cu oamenii care reintineresc, ea ţi-a schimbat aerul­ui sti­lul. De fapt, oraşul care se întindea cu trei decenii in urmă pe mai puţin de 8 000 de hectare, te consoli­dează astăzi pe mai bine de 25 000. Cen­­trul a încetat de a mai fi miezul luxos şi confortabil al mu­nicipiului. Cartierele noi, Ferentari, Fla­riul Taberei, Titan, cu mase şi linii ordo­nate, cu spaţii libere vaste, ansambluri clă­dite conform norme­lor urbanistice mo­derne, răscumpără trista anarhie de al­tădată. Ceea ce se pierde din domeniul pitorescului nemijlo­cit (pe care, un trea­căt fie zis, cei in cau­ză nu-l remarcau niciodată) se ciştigă înzecit in zona monu­mentalului. Gingă­­toarea de lacuri şi cea de păduri aduc in sfera oraşului nume care nu-i aparţineau: Mogoşoaia, Buftea, Pustnicul, Cernica, Pasărea. Aşadar, ajuns-au Bucureştii, cărora is­toricul G.­­3. Giures­­cu le găseşte o exces (Continuare in pag. a 2-a) Raid pe urmele scrisorilor sosite la redacţie Minori la „punctul de tranzit“ Din filele unor scrisori trimise ziarului. . .In ziua de 18 iulie, pe la amiază, cetăţeanul Dumitru Cercel şi soţia au găsit un băieţel in vîrstă de 4—5 ani ră­tăcind fără nici o supraveghere pe bd. 1848. Şi-au făcut datoria, ducînd copilul la „Camera minorului“ din Inspectora­tul miliţiei municipiului Bucureşti. Noi, ceilalţi trecători, am rămas indignaţi de lipsa de grijă a părinţilor acestui copil. Ce fel de familie o fi avind ? Nu ştia să spună decit că îl cheamă Adrian, era îmbrăcat intr-o bluză maro şi pantaloni scurţi vernil. . .“ (ION ŞTEFANESCU, tehnician). .......Intrînd la magazinul „Victoria” după cumpărături am fost martora unei întimplări dureroase. Am cunoscut un hoţ de buzunare în vîrstă de numai 10 ani ! Voia să-şi cumpere o şapcă şi, cind a scos banii, s-a văzut că avea asupra lui o sumă mult prea mare. A fost în­credinţat unui miliţian. A recunoscut candid că furase banii, a mărturisit şi de unde, şi cum a procedat. Se numeşte Sorin Tatomir, e un băiat cu chip fru­­mos, nevinovat. Cum de a ajuns să fure? Cine ii sunt părinţii şi în ce fel se în­grijesc de educaţia lui 7” (MARIANA STANCU, gospodină). Trepte. „Camera minorului“ din IMMB însu­mează, în fapt, mai multe încăperi (dor­mitoare şi băi separate pentru băieţi şi fete, sală de mese, club cu televizor şi diferite jocuri, săli de clasă) unde totul se desfăşoară după un program organi­zat, din care nu lipsesc nici lecturile instructive, nici educaţia fizică, nici joa­ca propriu-zisă , şi unde totul se pe­trece sub însemnul grijii ocrotitoare, al supravegherii de clipă cu clipă a copii­lor. Am putea spune, cu adevărat, că ei nu duc nici o lipsă... dacă nu ie-ar lipsi esenţialul : căldura familiei, pe care ni­mic nu o poate înlocui. Adevăr simplu şi elementar : minorii care ajung să be­neficieze de supraveghere aici sunt cei care nu au avut-o la timp aca­să d­in fa­milie. Discutăm cu tovarăşa Căpitan ELENA LUPU : — La noi, se înţelege, este doar un loc de tranzit. Copiii sînt găzduiţi de la citeva ore pînă la citeva săptămîni, ur­­mînd să fie redaţi familiei, trimişi la o casă de copii ori la un institut de re­educare, după caz... „După caz“ — ceea ce înseamnă, în fond, după treapta pînă la care au ajuns să coboare din lipsa de grijă ori de pri­cepere a celor răspunzători de educa­ţia lor. Părinţii micului Adrian, bună­oară, se află la primul pas greşit. A doua zi s-a prezentat tatăl (Adrian Dumitres­­cu, bucătar la restaurantul „Dîmboviţa”) şi şi-a luat copilul acasă, după ce a plă­tit amenda legală pentru lipsă de supra­veghere a minorului. Să sperăm că din această intîmplare va trage învăţătura de minte cuvenită. Altfel... Altfel, da, treptele următoare pe care va păşi copilul l-ar putea duce unde a ajuns la 10 ani Sorin Tatomir. — Ştiţi că pe Sorin l-am cunoscut cînd avea tot vîrstă lui Adrian 7 — ne atrage atenţia tov. căpitan Lupu. A fost adus prima oară la noi ca mic vagabond de 4 ani, „pierdut“ de părinţi pe stradă... Copil „furat" Ne interesăm mai îndeaproape de viaţa lui Sorin, stînd de vorbă cu tatăl lui, Stelian Tatomir, lăcătuş la uzina „Elec­trotehnica" şi soţia, Chîva Tatomir, cas­nică. Au un apartament frumos, intr-un bloc nou din cartierul Titan, pe str. Cozia nr. 3. — Băiatul mi-a fost încredinţat mie la divorţ, deoarece maică-sa plecase în pro­vincie şi procesul s-a judecat In lipsa ei — ne apune tatăl. M-am recăsătorit și mai am cu actuala eoție încă doi copii... — Cum a început Sorin tk vagabon­deze ? E. Bodnariuc (Continuare tn pag. 5­ a) trimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimi' APROPO DE. APROPO GHEORGHE TOMOZEI -Rindurile acestea vor sa fie o prefațe la o rubrică abia începută. Tardivă . Nu, fiindcă mă folosesc astfel de o tehnică a cinematografu­lui : după derularea cîtorva secvenţe e proiectat şi gene­ricul. Iată deci, o prefaţă se impune ca o necesitate spec­taculoasă. înainte de a scoa­te lăcuste din călimara cu tuş (imagine de gustat doar în sine, de fapt scriu cu pi­xul...) vreau să-mi mărturi­sesc sobra bucurie de a mă instala, cînd şi cînd,­­ la „fe­reastra* rubricii şi de a con­vorbi pe teme strict cetăţe­neşti cu cititorii ziarului „in­formaţia Bucureştiului*. Există chipuri de „esteţi" care capătă rapide palori cînd îl văd pe poet ameste­cat în problemele străzii. Ei abordează un dispreţ catego­ric atunci cînd îl văd pe poet implicat în procese vitale, cetăţeneşti şi lasă să se în­ţeleagă meteorica lor insta­lare în lumi eterice unde nu există decit idei inefabile şi candori. Am fost mustrat pentru că mă amestec în treburile edililor, că scriu despre policromia antonpan­­nesed a piețelor, că vreau (Continuare­­a pe«. • f­e) »allllllllllllllllllllllllllllllis Ani în şir, printr-o regretabilă confuzie, care mai dăinuie încă, activitatea scriitorilor începători („neprofesio­­nişti *) a fost lăsată pe seama îndrumării „me­todice« a caselor crea­ţiei populare, laolaltă cu echipele de dansuri sa­u brigăzile artistice de agitaţie. Nefigurînd in­scriptele ei organiza­torice (ori măcar în statele de împrumuturi ale „Fondului literar“), Uniunea scriitorilor se consideră, pare-se, doar în mod cu totul faculta­tiv chemată să urmă­rească și să promoveze „stelele fără nume“ ivi­te pe firmamentul lite­rar. Răminînd pe sea­ma așezămintelor cul­turale sau a sindicate­lor, aşa-zisele cercuri literare de amatori, e­­xistente la un moment dat în număr împresi­o­­nant, s-au autodesfiin­­ţat, rînd pe rînd. CENACLUL —şcoala exigenţei de La ora actuală, la Capitală s-au cristalizat cîteva cenacluri literare — „Tudor Arghezi“, „G. Calinescu“, „M. Sado­­veanu“, „M. Sebastian“, „George Bacovia“ şi re­centele „M. Eminescu“ şi „Titu Maiorescu“ — în care îşi desfăşoară activitatea cele mai proaspete talente; la acestea se adaugă ce ce îşi fac ucenica în cenaclurile studenţeşti „Junimea“ şi „Liviu Re­­breanu“ sau în cele ale elevilor bucureşteni. • Numai In cenaclul „Tudor Arghezi”, bună­oară, îşi desfăşoară ac­tivitatea circa 35 de ti­neri scriitori, majorita­tea cu studii superioare — ziarişti, profesori, me­­dici, ingineri, dar şi studenţi, funcţionari, muncitori. Dintre aceş­tia, vreo zece sunt deja semnatarii cite unei cu­legeri de versuri sau proză, bine primite de critică şi cititori (Geor­ge Alboiu, Nora Iuga, Tudor Ursu, Rodica Iu­lian, Dumitru M. Ion, Nicolae Neagu, Aurel Deboveanu, Gh. Anca, Ioana Oltea, Ion Ţugui) sau chiar cite două (C. Abăluţă) ori trei (Dim. Rachici). Alţi 15—20 de membri ai cenaclului au predat la editură volumele de debut, sau le au intr-o fază avan­sată de pregătire , mulţi dintre ei, într-un efort mai Îndelungat, lucrea­ză la piese de teatru, scenarii de film, eseuri filozofice, romane, ale căror fragmente au fost trecute prin focul cri­ticii colective. ■ Această eferves­cenţă creatoare, atinsă intr-un Interval de vreo dinei ani, isi are expli­caţia principala in spi­ritul critic care dom­neşte un cenaclu. In se­riozitatea şi severitatea (lipsită de orice ostili­tate sau ranchiună) cu care sunt discutate şi apreciate aici paginile citate. Criteriile promo­vării sunt izvorite din măsura In care «crierii» respective răspund im­perativelor majore ale epocii, cerinţelor com­plexe ale actului re­ceptării — originalitatea şi profunzimea proble­maticii, noutatea şi di­versitatea expresivă a mijloacelor folosite etc. In felul acesta, cenaclul Îşi exercită din plin a­­tributul lui fundamen­tal, acela de a da girul autenticităţii unor crea­ţii literare. Înainte ca acestea să fie expuse (şi să nu rămână acolo)) In vitrinele librăriilor. ■ Oarecum, la extre­ma opusă se situează, de pildă, cenaclul »G. Bacovia“. Aparent, co­lectivul de creaţie care poartă numele poetului „Scinteilor galbene“ are motive temeinice să se mlndreascâ . In zece ani de existenţă, a organi­zat (Inclusiv In sala Dalles) citeva ,,Tribune literare“, un fel de şe­­zători-concurs, aprecia­te de participanţi. De asemenea, „Racoviţu­l“ şi-au adunat plnă acum producţiile literare în două culegeri de cerc: „Popag aniversar“ (1966) şi „ Antologie“ (1968), în care sunt grupate circa 120 de semnături, dintre Ion Butnaru (Svntinuare in pag. a 2-e)

Next