Informatia Bucureştiului, august 1968 (Anul 16, nr. 4648-4678)

1968-07-27 / nr. 4648

De Tom rode* ]* Începutul viitoarei stagiuni teatrale­­ lata o întrebare la care am primit răspuns de la Teatrul­­Lucia Etridza-Bulandra*. Cele dinții piere pe care colectivul le va oferi epectatorilor bucuresteni in stagiune* 1988—1969 sint : Melodie var- Covtan* de Leonid Zorin, Dansul morţii de August Strindberg şi Meteorul de Dürrenmatt. Melodie varpoviana, Interpretata de numai doi actori, Rodica Tăpălagă şi Aurel Cioranu, şi pusă in scena de Ivan Belmer, an mai are nevoie decit de ul­timele retuşuri Înainte de evenimentul decisiv al In­tluirii cu publicul. Decorul (Dan Jirlaau) Şi costumele (Ovidiu Bu­­bulac) ţint gata. Semnalul vacanţei a Întrerupt, la un Stadiu avansat, repetiţiile la Dansul morţii, pe care Vaimia Veakle le va re­lua nu peste mult timp, cu Ileana Fre­ies­cu, Fory Etterle, Ion Besoiu şi Doina Inainte de vacanţă una din­tre ultimele repetiţii cu Me­teorul de Fr. Dürrenmatt. In imagine, actorii: Mihaela Juvara, Toma Caragiu, Va­­sile Florescu şi Corneliu Co­­man. Mavrodin. Scenografia spectacolului: Elena Pătrăşcanu-Veakis. Piesa lui Dürrenmatt, montată de Va­­leriu Moisescu In cadrul scenografic rea­lizat de Dan Jitianu, rezervă spectato­rilor plăcerea de a intilni, in capul unei lungi liste de interpreţi, pe Tom­a f­ara­gra. Costumele vor fi confecţionate după schiţele Piei Oroveanu. TEATRUL BULANDRA: Ce vom vedea la începutul stagiunii ÎB^sVWVk'g MBBBEB CENACLUL-şcoala exigenţei (Urmare din pag. 1) relativ tot at­tea pre­zenţe săptăminale in ce­naclu. Fireşte, nu supă­ră cituşi de puţin nu­mărul, intr-adevăr im­presionant, al celor ce au primit sufragiile «Ju­riului“ care a alcătuit selecţia. Descumpăni­toare, În aceste cule­geri, este senzaţia de facil şi strigăcie, lipsa examenului critc, prealabil tipăririi, in cazul covirşitoarei ma­jorităţi a producţiilor­­antologate“ (in afara citorva nume de cer­tă dotare — Valentin Timofte, Iuliana Gheor­­ghe, Florica Baţu, Dinu Ianculescu, Mariana Gindac etc. — care pu­teau fi reprezentate mult mai substanţial, in vederea Închegării unor profiluri lirice cit de cit distincte, şi excep­­tind unele imagini răz­leţe sau idei poetice nobile, eşuate insă şi ele intr-un prozaism tem, intr-o grandiloc­venţă cu efecte ilare, dacă nu penibile). ta Nici chiar faptul că au văzut lumina ti­parului n-ar fi atit de incriminabil, in sire. Şochează, insă, lipsa oricărei concordanţe dintre realitatea Închi­să In aceste fie şi­­ar­gumentul“ editării lor, afişat pe contra-pagină : „Hram o mină de oa­meni, sintem­ acum pes­te o sută. Pe lingă zbu­rătorii încercaţi ai spa­ţiului liric (?!) au cres­cut în ultimul an în ce­naclul nostru nedeprin­­sele aripi ale unor ti­neri poeţi care, invâţind meşteşugul zborului, se află la prima volută Înainte de a părăsi cuibul“. „ Din păcate, după lectura, repetată, a ce­lor două culegeri pu­tem afirma cu mina pe inimă că nu numai «pu­iandrii“, invocaţi atât de patern, ci chiar „zburătorii încercaţi“ (probabil, este vorba de Agatha Grigorescu-Ba­­covia, Ion Thu­llea, Mihail Corima, L.V. Spi­ridon şi alţii, cunoscuţi printr-o activitate ante­rioară) sunt reprezentaţi — în aceste volume — prin producţii nesem­nificative, lipsite de fier sau profunzime. Iată, deci, că exemplul lor poate fi molipsitor in­tr-un sens cu totul ne­gativ ! tt Lipsa discernămln­­tului critic, a lucidităţii in emiterea judecăţilor de valoare, extrem de generoase aici, sint vi­zibile mai ales In cadrul şedinţelor de lucru (un­de aplauzele asistenţei sancţionează — aproape automat ! — fiecare deschidere de gură , in­diferent... ce iese din ea !).­­ La o şedinţă re­centă, de exemplu, au citit versuri tinara Flo­­rica Baţu şi Nicolae V. Calan. Nu asupra va­lorii lor ne vom opri aici — precizind, totuşi, că ele n-au depăşit cu nimic nivelul unor lec­turi obişnuite de cena­clu — ci la aprecierile superlative, care au în­soţit felicitările adresate celor doi — ăsta e cu­­vintul ! — sărbătoriţi. De pildă, despre versu­rile lui Caban : „Ele au atins marile probleme metafizice, toate proble­mele care ne privesc pe nou , sunt foarte cere­brale şi foarte profun­de“ (Yvonne Benedict); „Este remarcabilă Ui Caban pasiunea de a se axa pe problemele fun­damentale ale lumii“ (I. D. Pietrari) ; „Poezia lui Caban este foarte interesantă (iar un su­perlativ absolut­ n.n.), rezolvă original proble­mele de viaţă şi exis­tenţă“ (Răzvan Ciuca) . „Poezia lui stă sub sem­nul unei adinei meta­­morfoze. Poziţia poetu­lui faţă de existenţă e de mare singurătate E un maestru al cuvântu­­lui , a citit mult, spune lucrurile frumos in în­torsăturile de amănunt. Se vede mina maestru­lui... (Gh. Chiriac). Și aşa mai departe... Abia ici-colo cite o infimă rezervă critică, retrac­tată prin frazele urmă­toare, ca la un consens general ! A Şi de data aceasta, nu aprecierile în sine au fost stinjenitoare, ci lipsa efortului de „aco­perire in aur“, de ar­gumentaţie pe text, de descifrare a semnifica­ţiilor în Însăşi structura lucrărilor citite. Redu­cerea actului critic la un schimb festiv de a­­mab­ităţi, cădelniţate in aburi de tâmâie de la o masă la alta a sălii de şedinţe d­in acordul tacit al biroului de con­ducere — pune sub semnul ineficienţei şi precarităţii, in general, Însăşi existenţa acestor colective artistice, ca şcoli ale măiestriei lite­rare.­­ dar nu numai spi­ritul critic este deficitar aici. Lipsa de exigenţă şi autoritate a biroului, format din vreo 17 (!) membri, a permis vin­­turarea, in alte şedinţe de lucru, a tot felul de idei şi teorii confuze, aberante, retrograde chiar. Un tânăr autor, bunăoară, a fost de-a dreptul „anatemizat“ (de la înălţimea unui imaginar... amvon) pen­tru faptul că abordează în versurile lui teme — chipurile î­n „minore“, cum ar fi dragostea pentru patrie şi trecu­tul ei de luptă, mîndria faţă de realizările noa­stre.­­ In schimb, ar­ fost considerate „majore“ tot felul de producţii submediocre ale unor autori eşuaţi Intr-un tradiţionalism sforăitor (care n-are nimic co­mun cu adevărata tra­diţie), de cea mai crasă factură păşunist-semă­­nătoristă, in care „en­tuziasmul“ de paradă, în faţa a tot felul de „moaşte“, „hrisoave“, „tălăngi“, „oiţe“, „ciobă­naşi“, îşi dă mina cu „elogiul“ grandilocvent al unor ţărani decora­tivi, curbaţi idilic peste coarnele plugului secu­lar (probabil... de lemn !), in dangătul de vecernie al clopotniţelor răguşite ! „ Concluzia ce se impune este una singu­ră : mai ales cenaclul „G. Bacovia“ (dar şi cele aflate in curs de consolidare organizato­rică) are nevoie de participarea, nu chiar conducerea lui, a unor critici literari şi crea­tori de prestigiu — de preferinţă tineri — pre­zenţi in primele rinduri ale frontului scriitori­cesc. Ei sunt chemaţi să cureţe activitatea cena­clului de balastul im­posturii şi improvizaţiei, să imprime acestui co­lectiv o conştiinţă cri­tică absolut necesară cultivării şi promovării unei literaturi de au­tentică vocaţie, şi, mai ales, să asigure orien­tarea continuă a celor înzestraţi cu certe po­tente creatoare spre te­m­ele fierbinţi ale actua­lităţii, singurele capabi­le să Însufleţească pe cititorul extrem de exi­gent la ora actuală. „ Înainte, deci, de a se porni la Împărţirea generoaselor aureole şi lauri, nu stiigă şi in dreapta, cenaclul tre­buie să depisteze şi să trieze, cu seriozitate şi răspundere, frunţile ca­re ar merita să le poar­te, şi abia la capătul unei lupte de o Întreagă viaţă cu inerţia cuvto­­tului ! Operaţie extrem de dificilă, avind în ve­dere că timpiele ce trudesc „in sudoarea frunţii" stau de obicei înclinate, intr-o »»gălă­gioasă modestie, deasu­pra paginii albe... PIESE ŞI DRAMATURGI • O trupă belgiană Joacă la Lon­dra o piesă de Fernando Arrabal, numită „Labirint“, structura cu to­tul specială a textului lasă loc li­ber improvizaţiei actorilor. Nu se poate vorbi despre o acţiune, ci mai curind de scene care se înlăn­ţuie, păstrind­ o anumită indepen­denţă, aşa incit ele îşi pot schimba lesne locul şi pot fi Interpretate In chipul cel mai divers. Spectacolul se caracterizează printr-un ritm foarte strins, astfel incit publicul este o­­bligat să urmărească o întreagă a­­valanşă de evenimente, fără nici o pauză de relaxare. N­u numai statuile vorbesc. După recenta premieră a Teatrului ,,I. Creangă“, „Cind statuile vorbesc“, la vila Minovici va avea loc, în luna au­gust, — de astă dată sub egida Teatrului din Golleşti — cel de-al doilea spectacol de sunet şi lumină din această vară, pregătit de Olimpia Varadi, Geo Bere­ chet şi Octavian Greavu, studenţi în anul V regie de teatru (clasa Lucian Giurchescu şi Cornel Todea). Deocam­dată, fosta locuinţă a dr. Minovici stă­ruie in tihna ei patriarhală, pe care che­mările subţiri ale clopoţeilor din turn nu izbutesc s-o tulbure. In schimb, doo băieţi şi o fată au Întors pe dos fono­teca Institutului de folclor, în căutarea unor melodii populare suficient de ex­presive pentru o anumită bandă sonoră. Şi. În scurtă vreme, ei îşi vor face apari­ţia la vila de la Băneasa. Însoţiţi de cîţiva colaboratori : Titus Suni, creatorul amin­titei benzi sonore, maestrul de lumini Ti­ti Constantinescu şi un artist de la Teatrul „Ţăndărică" (R. Zolla), căruia 1i va reveni obligaţia de a realiza unul dintre momentele esenţiale ale spectaco­lului : dansul păpuşii, întru­cit spectacolul de sunet şi lumină constituie un gen relativ recent inaugu­rat la noi In ţară, mi s-a părut util să angajez, cu cei trei elevi ai lui Lucian Giurchescu, o discuţie pornind de la apropiata lor premieră : — Ţinind seama de faptul că specta­colul pe care-l pregătiţi se va desfăşura intr-un muzeu de artă populară, e lesne de presupus că el se va sprijini pe mo­tive folclorice. In ce va consta, aşadar, şi cum va decurge 7 O. Varadi : El va Începe în curtea muzeului, de la fântîna şi troiţa aflate aici, unde spectatorii vor asculta o ba­ladă haiducească. Însoţită de muzică dodecafonică şi sunete concrete, ce vor crea iluzia prezenţei unor personaje ne­văzute : haiducii. în continuare, publicul va f purtat de-a lungul încăperilor vilei — prin camera­­ de oaspeţi, cam­era de zestre, paraclis şi camera de ospăţ, pînă In holul de Jos, unde se va găsi, Instalată cu un rost anume, o roată a olarului. Cei prezenţi vor alcătui, rînd pe rînd, un cortegiu funerar, un alai de nuntă, şi aşa mai departe, în funcţie de conţi­nutul benzii sonore şi sugestiile imediate ale decorului. De pildă, camera de musa­firi va fi cadrul unei şezători imaginare, iar paraclisul — locul unde se adună nuntaşii. O. Greavu : Ne străduim să evităm, deopotrivă, simpla ilustrare a ambianţei, ca şi conturarea unei poveşti în sine. Un fir conducător va exista, totuşi : pornind de la evocarea haiducilor, se va vorbi despre moartea unuia dintre ei (aici se va intercala priveghiul, cu o atmosferă la început apăsătoare, apoi, de la dansul păpuşii, din ce în ce mai tonică­, despre căsătoria altuia, cu ospăţul de rigoare etc. Nu vom avea un comentariu scris special şi recitat de un actor, ca la spec­tacolele anterioare de sunet şi lumină. Banda sonoră va cuprinde frinturi din balade populare, iar melodiile vor fi ab­solut autentice. Intonate de oameni de la ţară şi acompaniate la tot felul de Instrumente şi nu Interpretate de tarafuri şi cântăreţi specializaţi, ca în concerte. Toate acestea, deoarece dorim să obţi­nem senzaţia de realitate necontrafăcută. — Care este relaţia între cele două compartimente ale unui asemenea spec­tacol : text şi ilustraţie sonoră pe de o parte, şi lumină pe de altă parte ? O. Varadi : Se condiţionează şi se com­pletează reciproc, converg către un scop comun : realizarea atmosferei unui mo­ment anume... G. Berechet: .. . atmosferă care, în spectacolul nostru, joacă un rol cu totul deosebit. Nu ne interesează să arătăm unor vizitatori o colecţie de artă popu­lară şi să-i Îndemnăm să exclame : „ce frumoase sunt lucrurile acestea !", ci să-l facem să nu mai recunoască muzeul pe care, e de presupus, l-au văzut cu toţii, să-i facem să se simtă rupţi pentru o jumătate de oră din climatul citadin să păşească într-o altă lume, să trăiască în ea. O. Varadi : Este ceea ce, în ultimă in­stanţă, s-a petrecut cu Minovici. El nu şi-a alcătuit o colecţie, ci şi-a construit un univers. O. Greavu : Tocmai pentru a obţine o participare deplină din partea specta­torilor, ne vom strădui să-i antrenăm în cale mai felurite chipuri . Ingăduindu-le să ia în mină diverse obiecte, să rupă o bucată din mămăliga de pe masă şi chiar să facă un vas la roata olarului . Constituie acest spectacol o expe­rienţă întimplătoare şi izolată, sau îl so­cotiţi legat de specializarea dv. profe­sională ? O. Varadi : Este, de fapt, o altă moda­litate de a face teatru, care te solicită mai mult. G. Berechet: Lipseşte, e adevărat, in­terpretul, fiinţa vie, dar celelalte elemen­te ale reprezentaţiei teatrale există şi tocmai absenţa actorului le obligă să fie mai expresive, mai subtile. Ni se oferă, aşadar, un excelent prilej de studiu, pe care suntem­ dispuşi să-l reluăm oricind, într-un parc, intr-un foaier de teatru, la o casă de cultură sau ln clădirea cir­cului. în fond, de ce ne-am opri la fol­clor și la Istorie ? Contemporaneitatea ar putea oferi, la rindul ei, teme pentru nenumărate spectacole de sunet și lu­mină. Adriana Rotaru­ • •• • Piesele lui Bertolt Brecht au cu­les aplauze anul acesta pe nume­roase scene poloneze. Un interes deosebit a trezit Ascensiunea lui Arturo și poate fi oprită, care a fi­gurat in repertoriul a trei teatre : In Poznan, Katowice și Rzeszow. Cînd rolurile sunt luate în serios jucată vreme de doi ani la Paris, piesa lui Albee, Cui i-e frică de Virginia Woolf ?, i-a adus în cele din urmă pe interpreţi în faţa instanţei. Actorul Raymond Gerome a avut o criză de nervi, care l-a constiins să-şi întrerupă pentru un timp activitatea profesională. Moti­vul ? Partenera sa, Madeleine Robinson, trăia atit de intens rolul soţiei cictiliftoare şi Ruse pe ceartă, incit animozităţile existente între cele două personaje ale piesei s-au prelungit din scenă în culise, Raymond Gerome fiind silit să suporte adesea tiradele veninoase ale colegei sale. In cele din urmă, ajuns la capătul puterilor, el s-a decis să-și abandoneze rolul, pretinzînd totodată din partea actriței o despăgubire în valoare de 75.000 franci... încă un monu­ment din Capitală va fi gazda unui spectacol de sunet şi lumină. vila­­muzeu Minovici O amintire simpatică de pe îndepărtate meleaguri Foto: C. Abărbieriței Cu Al. Mirodan despre: PATRU PREJUDECĂŢI Dimineaţa la cabinetul da lucru al dramaturgului AL Mirodan. Două cafele aburind®, pentru tavi orare, creionul pregătit pe fila imaculată noteculul şi cs­­pita­li­era noastră gazdă care ne~a făgăduit un Interviu asupra unor problem® ale cinematografiei noastre. Gazda ţine *ă precixex® d® la început ! — Mă interesează, In momentul de faţă, diteva pro­bleme pe care le-aş numi d® i,structură* ale cinemato­grafiei. După părerea mea, cadrul constituit acum 20 de ani cfnd cinematografia noastră ere abia la în­ceput, fiind Intr-adevăr ttaară, a devenit astăxi - la raport cu amploarea producţiei, misiunilor, posibilită­ţilor şi valorilor umane — evident impropriu prin în­gustime. S-a creat adică o contradicţie izbitoare între structura organizatorică a cinematografiei şi eferves­cenţa artistică din acest domeniu, o contradicţie între forţele reale şi relaţiile forţate. Existenţa şi persistenţa acestei structuri îngheţate a generat, asemenea oricăror obişnuinţe, citeva inerţii, sau ca să folosesc un titlu de rubrică al lui Camil Petrescu, de acum vreo două decenii, o „cascadă a prejudecăţilor“. Prejudecaţi­­prină, prejudecăţi determinate, neputinţe, prejudecăţi care ar trebui busculate. ... . . Cum să intitulez prima prejudecată ? Parodiindu-l pe Topîrceanu, ea s-ar putea numi „filmul e un lucru foarte mare !“ Eroare. Eroare neplăcută. Filmul, ase­menea oricărei activităţi, poate fi cîteodată un lucru mare dar şi mijlociu, cîteodată, ba chiar şi mic ; el trebuie în orice caz readus la scară umană ; el nu trebuie considerat drept o acţiune culturală care costă oblgatoriu şase milioane, antrenează patru sute de inte­nneţi — figuranţi şi tehnicieni şi declanşează mi­grene, la nu ştiu ce instituţie financiară. A echivala orice peliculă cu un fapt de mari implicaţii econo­­mico-sociale înseamnă a statornici o poziţie para­lizantă care obligă inevitabil la limitarea posibilită­ţilor de creaţie. Dar dacă te eliberezi de această pre­judecată, dacă porneşti de la exemplul foarte răspîndit prin alte locuri şi experienţe, al unor cineaşti care fără exces de mijloace, pretenţii şi referate, se lan­sează cu mijloace modeste în căutarea capodoperei — atunci se poate crea şi la noi ideea unei asemenea formule de lucru. Din aljloace modeete te nasa ade­seori filme orgolioase, la sensul bun al cu­vin­tului. Vreau să subliniez ci această mentalitate, colosali­­zantă , străină de legile generale ale artelor. Nu există în viaţa poeziei, de pildă, ideea că fiecare vo­lum să fie un monument grafic. Avem la schimb pla­cheta, apariţie firească, simplă şi uneori operativă pe care o putem înregistra de 60 de ori pe an, sau 100. Din nefericire, principiul vaselor comunicante nu func­ţionează pe toate canalele culturii pentru că altmin­teri am fi avut parte de apariţia unor filme nu mai scumpe decit o jumătate de milion, turnate, cum apun francezii, „intre prieteni“, acasă la autor, pe stradă, la un unchi de-al doilea in grădini, sau, de ce nu ?, In birourile redacţiei dumneavoastră, se simte, cred, nevoia unei experienţe In acest sens care sâ dezgheţe producţia filmului, dovedind că se pot turna filme bine, repede, mult şi fără „Isterie* financiară, în mo­mentul în care vom simplifica producţia cinemato­grafică vor spori matematic probabilităţile de reuşită. Altă prejudecată : „Un singur studio de filme”. Sâ ne glndim, într-o paranteză, cum ar arăta viaţa noas­tră teatrală dacă la Bucureşti ar exista un singur mare teatru condus de o singură direcţie şi care să con­troleze cele 10 sau 12 scene ale Capitalei. Lumea ar rîde — fireşte ! la auzul unei asemenea ipostaze, con­­siderînd-o hiperbolică. Şi totuşi, noi trecem in fie­care zi pe Ungă o asemenea structură artistică . „Stu­dioul Bucureşti“ este singurul nostru „teatru de fil­me". Cîndva, unicitatea era motivată obiectiv, aşa cum firească era la jumătatea secolului XIX existenţa unui singur teatru la Bucureşti, dar astăzi e iremediabil depăşită. Pentru că indiferent de personalităţile ce activează în cadrul unui asemenea organism, nu se poate ajunge decât la avorta­rea diversităţilor de con­cepţie, la uniformizări estetice. Viaţa cinematografică trebuie, asemenea mişcării literare, teatrale, sau muzi­cale descentralizată fără întirziere şi această măsură mi se pare, la ora actuală, hotărîtoare. Numai în con­diţiile existenţei mai multor studiouri (şi de ce nu unul, măcar, în provincie?) s-ar putea ajunge la for­marea mult rivnitelor şcoli, grupuri­­artistice, nu de alt gen), echipe şi — consecinţă — la cristalizarea direcţiilor stilistice. Altă prejudecată : E vorba de un poncif mental care nu ţin* de producerea filmelor, ci de modul d* receptare a acesteia la cadrul opiniei specializate. Ia apariţia acestei prejudecăţi, dv. cronicarii aţi avut — iartâ-mă că ţi-o spun (sau nu mă ierta) — o contri­buţie esenţială. Ea constă în a transforma fiecare film pozitiv intr-un eveniment de anverguri republicană şi fiecare eşec într-o catastrofă. Iarăşi pe plan repu­blican, în fond totul rimează : supraevaluarea succe­sului şi eşecului izvorăşte din aceeaşi prejudecată care spune că filmul nu e un spectacol pur şi simplu, ci un eveniment. Urmarea , filmul socotit bun devine important, transformându-se un manual de şcoală sau Instituţie, în vreme ce „catastrofa* echivalează cu un cutremur de gradul 9, cere măsuri de asistenţă ur­gentă, de unde nu m-ar fi mirat ca în cazul „Cori­­genţei domnului profesor“, de pildă, critica să apelese la ajutorul Crucii Roşii Internaţionale. Urmare pe planul activităţii : vicierea climatului de lucru care in loc să fie normal, echilibrat, stăpânit, inculpă fie spaime apocaliptice, fie vanităţi continentale (am cu­cerit premiul „Scrumiera de cristal” la al 4-lea festi­val pentru tineret din Zambezi). O altă prejudecată : „Filmul este o Industrie“. Bineînţeles că filmul este condiţionat Industrial, nu­mai că anume factori pedalează excesiv pe laturile industriale, făcîndu-le determinante şi decisive. Echi­­valîndu-se studioul cu uzina, elementele spontane, de improvizaţie, de, să zicem, artă ale filmului sunt re­trogradate. Exceptînd produsele superproducţie, ma­joritatea realizărilor ar trebui să fie dezindustriali­­zate, firme artizanale, dacă se poate spune aşa şi mai ales individualizate, factorul fundamental constitu­­indu-l regizorul, actorii etc. nu studioul. . . Pauză... Creionul mai aşteaptă încă pe hîrtie. — Nu mai aveţi de definit nici o prejudecată ? — Oh, nu. .. — Atunci... — E destul ! Cel puţin pentru astăzi, patru prejudecăţi într-o singură zi. . . Gindiţi-vă : interviu luat de J. Caranfil CIFRE ELOCVENTE • In oraşul Szeged din R.P. Un­gară va avea loc, în vara aceasta, cel de-al 10-lea Festival de teatru In aer liber. Jubileul manifestării a prilejuit un scurt, dar concludent bilanţ : cele 9 ediţii anterioare ale festivalului au însumat 165 de spec­tacole, prezentate in faţa a 800.000 spectatori. S-au jucat piese ma­ghiare, cit şi texe de mare prestigiu din literatura dramatică a lumii, ca Hamlet sau Visul unei nopţi de vară, însă, deocamdată, in scurta istorie a acestui festival, spectacolul cel mai căutat de public rămîne a­­cela cu Tragedia­­ omului, celebra lucrare a scriitorului maghiar Ma­dách. F­rumuseţile Bucureştilor (Urmare din pag. 1) lentă poziţie în cen­trul cîmpiei muntene, considerindu-i toto­dată drept cea mai scurtă cale de legă­tură între Dunăre şi Ardeal, oraşul — martor al dezvoltării noastre actuale ? Un mare oraş respiră ne­apărat mai multe vîrste şi oricit de puţine, comparativ, sunt vestigiile acestei capitale multisecula­re, un visător va por­ni totuşi în căutarea Curţii Vechi — car­tier în curs de recon­struire şi revalorifica­re — sau acelor clă­diri de pe faţa cărora nu s-a dezlipit po­doaba trecutului. In­să, mai mult decit alte metropole. Bucu­reştii au posibilita­tea să dea pas noului fără să-şi fărime o­­brăzarul cel vechi, prin găurile căruia bat vinturi nostalgice. Piatra, cimentul, oţe­lul, materialele dura­bile se aşază acum, temeinic, pe aria ora­şului. Bineînţeles că specificul oricărui o­­raş nou este un anu­mit aer internaţional, care nu poate fi evi­tat, după cum o prea insistentă culoare lo­cală în construcţiile noi se integrează di­ficil ansamblului, cre­­ind detalii discuta­bile. Dar, chiar cu aces­te limitări, oraşul nou şi înnoit, în care nu predomină nici a­­tomizarea orizontală, nici gigantismul ver­tical şi în care spa­ţiul verde nu este niciodată sacrificat, păstrează sigiliul cul­turii şi sufletului nostru, aşa cum se manifestă el astăzi, cu istoria lui, pe de­cenii. Casa Scinteii devine astfel un mo­nument. Opera o con­strucţie familiară, pe cind ansamblul Sălii Palatului, atit de ele­gant, ni se pare încă sclipitor de nou. Cind Teatrul Naţional sau alte importante clă­diri vor fi gata, noi dimensiuni spirituale se vor adăuga bucu­­reşteanului de pe stradă. Din sinteza u­­nor asemenea edificii cum sunt Poşta, Pala­tul C.E.C. sau Casa Armatei, ridicate în­tr-un moment de ple­toră, dar construite larg şi solid, pentru părinţi şi mai multe rinduri de nepoţi, şi clădirile recente, zvelte, dispuse mai mult pe verticală, din sinteza între sti­lul ornamental şi cel funcţional ia naştere faţa nouă a unui o­­raş, iar aceasta, la rindul ei, modelea­ză generaţiile. Ungherele unor u­­liţe, cornişele şi bîr­­nele, scările cotite ale unor case, geamlâcu­rile şi vitraliile, alei­le de arbori unin­­du-şi coroanele ca un nave de catedrale, puteau ascuţi simţul contemplării la ado­lescentul de acum şase decenii. Linia vertiginoasă şi frus­tă, repetiţia detaliu­lui geometric, deco­raţia de senzaţie mo­bilă, motrice, creea­ză generaţii hotărite să folosească virtuţi­le spaţiului, tineri di­namici, la care schimbul interior-ex­­terior nu se mai efec­tuează dureros. Pînă la un punct, acesta este un mare progres. Grădinile şi parcu­rile vestite ale Bucu­reştilor, ninse de flori, podidite de fu­nigei sau fulguite de nea statornicesc, pes­te vreme, fizionomia oraşului. Căci ceea ce ne caracterizează Capitala este tocmai prezenţa nemijlocită şi firească a naturii — reflectare a firii noastre profunde. Bucureşteanul simte duhul frunzelor şi al ploii, preţuieşte mi­reasma şi culoarea. In elaborarea celui mai modern element arhitectural, el apli­că, şi poate involun­tar, tiparul naturii. De aceea, intr-o privire circulară, Bucureştii sunt un oraş frumos şi vesel. Vei vedea flori şi vei auzi cîntece, vei găsi castani încărcaţi şi plopi unduitori, po­rumbei şi vrăbii, iar­bă şi havuzuri. Vei admira bătaia albă a soarelui pe cite un zid leneş şi-i vei pre­simţi trecerile de lu­mină şi culoare, că­tre amurg. In felul a­­cesta ai să-i afli rit­mul, ca să-i pătrunzi esenţa farmecului, care nu scapă nici călătorului străin. Este mult soare in oraşul nostru, în care se munceşte cu drag şi cu spor. Sub as­­trele sale va sclipi şi jerba care să-i dea trăsătura de excepţie şi de universală fai­mă pe care puţine metropole o au, iar din acestea unele pentru lumini ale tre­cutului. Acum, aici, se preferă pe uriaşe suprafeţe un oraş ca­­re-şi găseşte ariile şi formele, magistralele şi reperele — aşa cum o întreagă ţară, aflindu-şi un destin, şi-l Împlineşte în adîncuri şi la înăl­ţimi. teatru BOEMA PALACE azi şi mîine ora 20 (Margareta Pîslaru, Anda Călugăreanu, Ovid Teodorescu, Puiu Călinescu, for­maţia Sincron) — prezintă Teatrul „C.­­Tănase“, la Grădina Boema. VARIETĂŢI FOLCLORICE azi şi mîine ora 19 — prezintă Ansamblul Periniţa In sala Savoy a Teatrului „C. Tănase”. CE VORBESC STATUILE NOAPTEA — azi şi mîine orele 20.45 şi 21.45 — pre­zintă Teatrul „Ion Creangă“ la Muzeul Fr. Storck şi Cecilia Cuţescu, str. Vasile Alecsandri. COMICI VESTIŢI AI REVISTEI azi şi mîine ora 20 (N. Stroe, Zizt­­erban, Doi­na Badea, George Bunea) — prezintă Teatrul „C. Tănase“ la Parcul Herăstrău. c­inema PRIETENELE — Central (14.11.34) — 9, 11.15, 13.80, 18, 11.36, ÎL INTRE NOI — Capitol (16.39.17) — 10, 13.15, 14.30, 16.48, 13 ; AVENTURIERII — cinemascop — Fero­viar (16.22.73) — 8.15—15 In continuare 17.30, 20 ; Excelsior (18.10.88) — 9.30, 11.45, 14. 16.15, 18.45. 21 ; Melodia (12.06.88) — 9. 11.15, 13.30, 18. 18.30, 20.45 ; Gloria (22.44.01) — 9. 11.15, 13.30, 16. 18.15, 20.30 ; Modern (23.71.01) — 0.30, 11.45, 14. 16.30, 19. 21.15 ; Arenele Libertății (23.71.01) — 20.30. CEI ȘAPTE SAMURAI — Munca (21.50.97)­­ 15.30. 19. POVESTIRI DESPRE REVOLUȚIE -Lumina (16.23.35) 9—16 în continuare. 18.30. 20.45. EL DORADO — Ferentari (23.17.50) -15.30. 18. 20.30. Pacea (31.32.52) — 15.30. 18. 20.30. FREDDY. LOVESTE TU INTII ! — Co­­troceni (13.62.56) — 15.30. 18. 20.30. OSCAR — cinemascop — Doina (16.35.38) - 11.30. 13.45 16 18 15 20.30 SFINTUL LA PINDA - Union (13.49.04) - 19.30, 20.30. CE NOAPTE, BĂIEȚI ! — cinemascop — Lira (31.71.71) — 15.30, 18; grădină — 20.30. VIVA MARIA — Sala Palatului (15.73.72) — 17.30, 20.15. Patria (11.86.25) — 9. 11.30. 13.45, 16.15, 18.45, 21.15. PIRAMIDA ZEULUI SOARE — cine­mascop — Republica Ill.03.72) — 9. 11.30, 14. 16.15. 18.45. 21.15 ; București (15.61.54) — 14. 18.30, 19. 21.15; Circul de stat (11.01.20) — 10. 13. 15.30, 18. 20.30 ; Stadio­nul Dinamo (11.03.72) — 20.15 ; Grădina Doina (18.35.38) — 20.30; Sala Cinemateca (13.95.72) — 10, 12.30. DUELUL LUNG — cinemascop — Fes­tival (15.03.84) — 8.30, 11, 13.30. 16, 18.30 , 21 ; grădină — 20.15; Expoziţia (1810.88) — 20.30; Sala Cinemateca (18.92.72) — 14.30, 10.30, 18.40, 31; Flamura (23.07.40) — 9, 11.15, 13.30, 10, 18.16, 10.30. STUDIU DESPRE FEMEI - Ciulești (17.53.46) - 16.30, 18. 1040 | Arta (21.31.36) — 9 — 16.46 In continuare, 18.11t grădină — 20.30. TAFFY Si VINATORUL — Victoria (18.38.79) - 8.49. U, 13.1*. 18.46, ll.U. 21 ( Gri Vita (17.08.58) — g. 11.18, 11.10, 11.40, 18.15. 20.48; Grădina Capitol (16.22.17) -MONDO­CANE — cinemascop — Tim­puri Noi (16.61.10) — 2—20 In continuare. BLESTEMUL RUBINULUI NEGRU - cinemascop — înfrățirea intre popoare (17.21.84) — 10. 15.30, IT.1, 10. UN DOLAR GĂURIT — cinemascop - Dacia (18.26.10) — 9 — 16.10 In conti­nuare. 18.41. 21. Progresul (23.04.10) — 11.30 19.30, 13. Progresul-pare (23.04.10) — 20.30. INIMA NEBUNA... NEBUNA DE LE­GAT — Buzeşti (15.82.72) — 15.20, 18; gră­iţii — 20.30. Parcul Herăstrău (18.12.73) 20.30. HOCUS-POCUS — Cringaşi (17.38.81) — 15.30, 18, 20.30. ea VA RIDE — Cosmos (23.12.15) — 14.30, 16.30, 18.30, 20.30. OBSESIA - Unirea (17.10.21) — 18.10. 18 ; grădină — 20.30. ALEGERE DE ASASINI — Bucegi (17.05 47) - 2 11.15, 13.30. 18. 18.30, 21 5 grădină — 20.30 ; Aurora (31.04.66) — 8.30, 10.45. is. 15.15. 17.30, 20 ; grădină — 20.30; Tomis (21.49.48) - 9 — 15 45 In conti­nuare 18.15. — grădină 20 30. JENIA, JENICIKA ŞI KATIUŞA — Flacăra (21.35.40) — 13.30. 18. 20.30. BOMBA DE LA ORA 10 Şl 10 — Vitán (21.30.82) - 15.30. 18. 20 15. VICONTELE PLĂTEŞTE POLIŢA — cinemascop — Mioriţa (14.37.14) — 8. 11.15, 13.39. 15 45. 18.15. 20.45 . Volga (11.91.26) — 9 -1 18.19 la continuare, 18. 22.8% AZI PROGRAMUL I 16.00 Campionatele internationale de atletism ale României. Trans­misiune de la Poiana Braşov. 20.00 TELEJURNALUL DE SEARA. 20.20 TELE-ENCICLOPEDIA. 21.30 Film serial. Răzbunătorii 22.20 MELODII DE IERI, MELO­DII DE AZI. Medalion de Marius Mihail. 22.50 cintă Roberta Peters. 23.10 TELEJURNALUL DE NOAPTE. PROGRAMUL . 20.00 Proiecte urbane: diversifi­carea construcţiilor de locuinţe. 20.15 TELECINEMATECA UMO­RULUI. 20.30 Orchestre de muzică uşoară. 20.45 TELEJURNAL. 21.00 Recitalul de sîmbătă seara. 21.30 BIS... PE 16 MM. 22.00 Roman-foileton. LAGAR­DERE (n). . , „ 23.00 închiderea emisiunii. MÎINE PROGRAMUL I 8.30 Ora exactă. Cum va fi vre­mea 7 8.40 Pentru copii „EX­TERRA ,68”. 9.15 Film serial : Calul Fury. 9.40 TV PENTRU ELEVI. 10.00 ORA SATULUI. 11.30 TV PENTRU SPECIALIS­TII DIN AGRICULTURA. 12.15 DE STRAJA PATRIEI. 12.45 TELEJURNALUL DE PRINZ. 13.00 închiderea emisiunii de di­mineaţă. ZIGZAG — telemaga­­zin duminical. 17.00 ATLETISM . Campionatele internaţionale ale României. Transmisiune de la Poiana Bra­şov. mmn DESCHIDEREA FEST­­­IC.U0 VALULUI MONDIAL AL TINERETULUI ŞI STUDENŢILOR DE LA SOFIA. Transmisiune în direct. 20.00 TELEJURNALUL DE SEA­RA. 20.15 TELESPORT. 20.30 Micro-varietăţi. 20.45 Cronică duminicală. 20.50 Film artistic : „prinţ şi CERŞETOR“. Ecranizare după ro­manul lui Mark Twain. 22.50 De toate, pentru toţi... me­lomanii, o emisiune de Ştefania Dorian, cu Gigi Marga, Anca A­­gemolu şi fraţii Mentzel. Regia: Letiţia Popa. 23.13 TELEJURNALUL DE NOAP­TE. 23.30 închiderea emisiunii. PROGRAMUL­­ 18.30 ale ilsiu-ATLETISM I Campiona­tele Internaţionale României. Transmi­te de la Poiana Braşov. 29.00 Desene animate. 20.18 Geneza unui spectacol. In­tinire cu soliştii baletului Tea- SJJiîî, Moscova­­ Mala Plîseţkaia, E ca ţarina Maximova, £”â...TÎaVA/MT** victor Vasiliev li Mihal Liepe, 20.48 TELEJURNAL. 21.00 Telecinemateca umorului. 21.30 DE TEATRU I ■ „ Janke ŞI CA­DIR“ de Victor Ion Popa., interpretează un colectiv al Teatrului „Matei Millo“ din Timișoara. MINUNILE DOAMNEI VENUS — ci­nemascop — Luceafărul (15.87.67) — 8.80, 11, 13.30, 16, 18.30, 20.45. ZILE DE VARA — Progresul (23.04.10) — 20.30. PRIN KURDISTANUL SĂLBATIC — cinemascop — Moșilor (12.52.93) — 18.30. 18 ; grădină — 20.30 ; Rahova (23.91.00) - 16.10. 18; grădină — 20.30,

Next