Informatia Bucureştiului, august 1968 (Anul 16, nr. 4648-4678)
1968-07-27 / nr. 4648
De Tom rode* ]* Începutul viitoarei stagiuni teatrale lata o întrebare la care am primit răspuns de la TeatrulLucia Etridza-Bulandra*. Cele dinții piere pe care colectivul le va oferi epectatorilor bucuresteni in stagiune* 1988—1969 sint : Melodie var- Covtan* de Leonid Zorin, Dansul morţii de August Strindberg şi Meteorul de Dürrenmatt. Melodie varpoviana, Interpretata de numai doi actori, Rodica Tăpălagă şi Aurel Cioranu, şi pusă in scena de Ivan Belmer, an mai are nevoie decit de ultimele retuşuri Înainte de evenimentul decisiv al Intluirii cu publicul. Decorul (Dan Jirlaau) Şi costumele (Ovidiu Bubulac) ţint gata. Semnalul vacanţei a Întrerupt, la un Stadiu avansat, repetiţiile la Dansul morţii, pe care Vaimia Veakle le va relua nu peste mult timp, cu Ileana Freiescu, Fory Etterle, Ion Besoiu şi Doina Inainte de vacanţă una dintre ultimele repetiţii cu Meteorul de Fr. Dürrenmatt. In imagine, actorii: Mihaela Juvara, Toma Caragiu, Vasile Florescu şi Corneliu Coman. Mavrodin. Scenografia spectacolului: Elena Pătrăşcanu-Veakis. Piesa lui Dürrenmatt, montată de Valeriu Moisescu In cadrul scenografic realizat de Dan Jitianu, rezervă spectatorilor plăcerea de a intilni, in capul unei lungi liste de interpreţi, pe Toma faragra. Costumele vor fi confecţionate după schiţele Piei Oroveanu. TEATRUL BULANDRA: Ce vom vedea la începutul stagiunii ÎB^sVWVk'g MBBBEB CENACLUL-şcoala exigenţei (Urmare din pag. 1) relativ tot attea prezenţe săptăminale in cenaclu. Fireşte, nu supără cituşi de puţin numărul, intr-adevăr impresionant, al celor ce au primit sufragiile «Juriului“ care a alcătuit selecţia. Descumpănitoare, În aceste culegeri, este senzaţia de facil şi strigăcie, lipsa examenului critc, prealabil tipăririi, in cazul covirşitoarei majorităţi a producţiilorantologate“ (in afara citorva nume de certă dotare — Valentin Timofte, Iuliana Gheorghe, Florica Baţu, Dinu Ianculescu, Mariana Gindac etc. — care puteau fi reprezentate mult mai substanţial, in vederea Închegării unor profiluri lirice cit de cit distincte, şi exceptind unele imagini răzleţe sau idei poetice nobile, eşuate insă şi ele intr-un prozaism tem, intr-o grandilocvenţă cu efecte ilare, dacă nu penibile). ta Nici chiar faptul că au văzut lumina tiparului n-ar fi atit de incriminabil, in sire. Şochează, insă, lipsa oricărei concordanţe dintre realitatea Închisă In aceste fie şiargumentul“ editării lor, afişat pe contra-pagină : „Hram o mină de oameni, sintem acum peste o sută. Pe lingă zburătorii încercaţi ai spaţiului liric (?!) au crescut în ultimul an în cenaclul nostru nedeprinsele aripi ale unor tineri poeţi care, invâţind meşteşugul zborului, se află la prima volută Înainte de a părăsi cuibul“. „ Din păcate, după lectura, repetată, a celor două culegeri putem afirma cu mina pe inimă că nu numai «puiandrii“, invocaţi atât de patern, ci chiar „zburătorii încercaţi“ (probabil, este vorba de Agatha Grigorescu-Bacovia, Ion Thullea, Mihail Corima, L.V. Spiridon şi alţii, cunoscuţi printr-o activitate anterioară) sunt reprezentaţi — în aceste volume — prin producţii nesemnificative, lipsite de fier sau profunzime. Iată, deci, că exemplul lor poate fi molipsitor intr-un sens cu totul negativ ! tt Lipsa discernămlntului critic, a lucidităţii in emiterea judecăţilor de valoare, extrem de generoase aici, sint vizibile mai ales In cadrul şedinţelor de lucru (unde aplauzele asistenţei sancţionează — aproape automat ! — fiecare deschidere de gură , indiferent... ce iese din ea !). La o şedinţă recentă, de exemplu, au citit versuri tinara Florica Baţu şi Nicolae V. Calan. Nu asupra valorii lor ne vom opri aici — precizind, totuşi, că ele n-au depăşit cu nimic nivelul unor lecturi obişnuite de cenaclu — ci la aprecierile superlative, care au însoţit felicitările adresate celor doi — ăsta e cuvintul ! — sărbătoriţi. De pildă, despre versurile lui Caban : „Ele au atins marile probleme metafizice, toate problemele care ne privesc pe nou , sunt foarte cerebrale şi foarte profunde“ (Yvonne Benedict); „Este remarcabilă Ui Caban pasiunea de a se axa pe problemele fundamentale ale lumii“ (I. D. Pietrari) ; „Poezia lui Caban este foarte interesantă (iar un superlativ absolut n.n.), rezolvă original problemele de viaţă şi existenţă“ (Răzvan Ciuca) . „Poezia lui stă sub semnul unei adinei metamorfoze. Poziţia poetului faţă de existenţă e de mare singurătate E un maestru al cuvântului , a citit mult, spune lucrurile frumos in întorsăturile de amănunt. Se vede mina maestrului... (Gh. Chiriac). Și aşa mai departe... Abia ici-colo cite o infimă rezervă critică, retractată prin frazele următoare, ca la un consens general ! A Şi de data aceasta, nu aprecierile în sine au fost stinjenitoare, ci lipsa efortului de „acoperire in aur“, de argumentaţie pe text, de descifrare a semnificaţiilor în Însăşi structura lucrărilor citite. Reducerea actului critic la un schimb festiv de amabităţi, cădelniţate in aburi de tâmâie de la o masă la alta a sălii de şedinţe din acordul tacit al biroului de conducere — pune sub semnul ineficienţei şi precarităţii, in general, Însăşi existenţa acestor colective artistice, ca şcoli ale măiestriei literare. dar nu numai spiritul critic este deficitar aici. Lipsa de exigenţă şi autoritate a biroului, format din vreo 17 (!) membri, a permis vinturarea, in alte şedinţe de lucru, a tot felul de idei şi teorii confuze, aberante, retrograde chiar. Un tânăr autor, bunăoară, a fost de-a dreptul „anatemizat“ (de la înălţimea unui imaginar... amvon) pentru faptul că abordează în versurile lui teme — chipurile în „minore“, cum ar fi dragostea pentru patrie şi trecutul ei de luptă, mîndria faţă de realizările noastre. In schimb, ar fost considerate „majore“ tot felul de producţii submediocre ale unor autori eşuaţi Intr-un tradiţionalism sforăitor (care n-are nimic comun cu adevărata tradiţie), de cea mai crasă factură păşunist-semănătoristă, in care „entuziasmul“ de paradă, în faţa a tot felul de „moaşte“, „hrisoave“, „tălăngi“, „oiţe“, „ciobănaşi“, îşi dă mina cu „elogiul“ grandilocvent al unor ţărani decorativi, curbaţi idilic peste coarnele plugului secular (probabil... de lemn !), in dangătul de vecernie al clopotniţelor răguşite ! „ Concluzia ce se impune este una singură : mai ales cenaclul „G. Bacovia“ (dar şi cele aflate in curs de consolidare organizatorică) are nevoie de participarea, nu chiar conducerea lui, a unor critici literari şi creatori de prestigiu — de preferinţă tineri — prezenţi in primele rinduri ale frontului scriitoricesc. Ei sunt chemaţi să cureţe activitatea cenaclului de balastul imposturii şi improvizaţiei, să imprime acestui colectiv o conştiinţă critică absolut necesară cultivării şi promovării unei literaturi de autentică vocaţie, şi, mai ales, să asigure orientarea continuă a celor înzestraţi cu certe potente creatoare spre temele fierbinţi ale actualităţii, singurele capabile să Însufleţească pe cititorul extrem de exigent la ora actuală. „ Înainte, deci, de a se porni la Împărţirea generoaselor aureole şi lauri, nu stiigă şi in dreapta, cenaclul trebuie să depisteze şi să trieze, cu seriozitate şi răspundere, frunţile care ar merita să le poarte, şi abia la capătul unei lupte de o Întreagă viaţă cu inerţia cuvtotului ! Operaţie extrem de dificilă, avind în vedere că timpiele ce trudesc „in sudoarea frunţii" stau de obicei înclinate, intr-o »»gălăgioasă modestie, deasupra paginii albe... PIESE ŞI DRAMATURGI • O trupă belgiană Joacă la Londra o piesă de Fernando Arrabal, numită „Labirint“, structura cu totul specială a textului lasă loc liber improvizaţiei actorilor. Nu se poate vorbi despre o acţiune, ci mai curind de scene care se înlănţuie, păstrind o anumită independenţă, aşa incit ele îşi pot schimba lesne locul şi pot fi Interpretate In chipul cel mai divers. Spectacolul se caracterizează printr-un ritm foarte strins, astfel incit publicul este obligat să urmărească o întreagă avalanşă de evenimente, fără nici o pauză de relaxare. Nu numai statuile vorbesc. După recenta premieră a Teatrului ,,I. Creangă“, „Cind statuile vorbesc“, la vila Minovici va avea loc, în luna august, — de astă dată sub egida Teatrului din Golleşti — cel de-al doilea spectacol de sunet şi lumină din această vară, pregătit de Olimpia Varadi, Geo Bere chet şi Octavian Greavu, studenţi în anul V regie de teatru (clasa Lucian Giurchescu şi Cornel Todea). Deocamdată, fosta locuinţă a dr. Minovici stăruie in tihna ei patriarhală, pe care chemările subţiri ale clopoţeilor din turn nu izbutesc s-o tulbure. In schimb, doo băieţi şi o fată au Întors pe dos fonoteca Institutului de folclor, în căutarea unor melodii populare suficient de expresive pentru o anumită bandă sonoră. Şi. În scurtă vreme, ei îşi vor face apariţia la vila de la Băneasa. Însoţiţi de cîţiva colaboratori : Titus Suni, creatorul amintitei benzi sonore, maestrul de lumini Titi Constantinescu şi un artist de la Teatrul „Ţăndărică" (R. Zolla), căruia 1i va reveni obligaţia de a realiza unul dintre momentele esenţiale ale spectacolului : dansul păpuşii, întrucit spectacolul de sunet şi lumină constituie un gen relativ recent inaugurat la noi In ţară, mi s-a părut util să angajez, cu cei trei elevi ai lui Lucian Giurchescu, o discuţie pornind de la apropiata lor premieră : — Ţinind seama de faptul că spectacolul pe care-l pregătiţi se va desfăşura intr-un muzeu de artă populară, e lesne de presupus că el se va sprijini pe motive folclorice. In ce va consta, aşadar, şi cum va decurge 7 O. Varadi : El va Începe în curtea muzeului, de la fântîna şi troiţa aflate aici, unde spectatorii vor asculta o baladă haiducească. Însoţită de muzică dodecafonică şi sunete concrete, ce vor crea iluzia prezenţei unor personaje nevăzute : haiducii. în continuare, publicul va f purtat de-a lungul încăperilor vilei — prin camera de oaspeţi, camera de zestre, paraclis şi camera de ospăţ, pînă In holul de Jos, unde se va găsi, Instalată cu un rost anume, o roată a olarului. Cei prezenţi vor alcătui, rînd pe rînd, un cortegiu funerar, un alai de nuntă, şi aşa mai departe, în funcţie de conţinutul benzii sonore şi sugestiile imediate ale decorului. De pildă, camera de musafiri va fi cadrul unei şezători imaginare, iar paraclisul — locul unde se adună nuntaşii. O. Greavu : Ne străduim să evităm, deopotrivă, simpla ilustrare a ambianţei, ca şi conturarea unei poveşti în sine. Un fir conducător va exista, totuşi : pornind de la evocarea haiducilor, se va vorbi despre moartea unuia dintre ei (aici se va intercala priveghiul, cu o atmosferă la început apăsătoare, apoi, de la dansul păpuşii, din ce în ce mai tonică, despre căsătoria altuia, cu ospăţul de rigoare etc. Nu vom avea un comentariu scris special şi recitat de un actor, ca la spectacolele anterioare de sunet şi lumină. Banda sonoră va cuprinde frinturi din balade populare, iar melodiile vor fi absolut autentice. Intonate de oameni de la ţară şi acompaniate la tot felul de Instrumente şi nu Interpretate de tarafuri şi cântăreţi specializaţi, ca în concerte. Toate acestea, deoarece dorim să obţinem senzaţia de realitate necontrafăcută. — Care este relaţia între cele două compartimente ale unui asemenea spectacol : text şi ilustraţie sonoră pe de o parte, şi lumină pe de altă parte ? O. Varadi : Se condiţionează şi se completează reciproc, converg către un scop comun : realizarea atmosferei unui moment anume... G. Berechet: .. . atmosferă care, în spectacolul nostru, joacă un rol cu totul deosebit. Nu ne interesează să arătăm unor vizitatori o colecţie de artă populară şi să-i Îndemnăm să exclame : „ce frumoase sunt lucrurile acestea !", ci să-l facem să nu mai recunoască muzeul pe care, e de presupus, l-au văzut cu toţii, să-i facem să se simtă rupţi pentru o jumătate de oră din climatul citadin să păşească într-o altă lume, să trăiască în ea. O. Varadi : Este ceea ce, în ultimă instanţă, s-a petrecut cu Minovici. El nu şi-a alcătuit o colecţie, ci şi-a construit un univers. O. Greavu : Tocmai pentru a obţine o participare deplină din partea spectatorilor, ne vom strădui să-i antrenăm în cale mai felurite chipuri . Ingăduindu-le să ia în mină diverse obiecte, să rupă o bucată din mămăliga de pe masă şi chiar să facă un vas la roata olarului . Constituie acest spectacol o experienţă întimplătoare şi izolată, sau îl socotiţi legat de specializarea dv. profesională ? O. Varadi : Este, de fapt, o altă modalitate de a face teatru, care te solicită mai mult. G. Berechet: Lipseşte, e adevărat, interpretul, fiinţa vie, dar celelalte elemente ale reprezentaţiei teatrale există şi tocmai absenţa actorului le obligă să fie mai expresive, mai subtile. Ni se oferă, aşadar, un excelent prilej de studiu, pe care suntem dispuşi să-l reluăm oricind, într-un parc, intr-un foaier de teatru, la o casă de cultură sau ln clădirea circului. în fond, de ce ne-am opri la folclor și la Istorie ? Contemporaneitatea ar putea oferi, la rindul ei, teme pentru nenumărate spectacole de sunet și lumină. Adriana Rotaru • •• • Piesele lui Bertolt Brecht au cules aplauze anul acesta pe numeroase scene poloneze. Un interes deosebit a trezit Ascensiunea lui Arturo și poate fi oprită, care a figurat in repertoriul a trei teatre : In Poznan, Katowice și Rzeszow. Cînd rolurile sunt luate în serios jucată vreme de doi ani la Paris, piesa lui Albee, Cui i-e frică de Virginia Woolf ?, i-a adus în cele din urmă pe interpreţi în faţa instanţei. Actorul Raymond Gerome a avut o criză de nervi, care l-a constiins să-şi întrerupă pentru un timp activitatea profesională. Motivul ? Partenera sa, Madeleine Robinson, trăia atit de intens rolul soţiei cictiliftoare şi Ruse pe ceartă, incit animozităţile existente între cele două personaje ale piesei s-au prelungit din scenă în culise, Raymond Gerome fiind silit să suporte adesea tiradele veninoase ale colegei sale. In cele din urmă, ajuns la capătul puterilor, el s-a decis să-și abandoneze rolul, pretinzînd totodată din partea actriței o despăgubire în valoare de 75.000 franci... încă un monument din Capitală va fi gazda unui spectacol de sunet şi lumină. vilamuzeu Minovici O amintire simpatică de pe îndepărtate meleaguri Foto: C. Abărbieriței Cu Al. Mirodan despre: PATRU PREJUDECĂŢI Dimineaţa la cabinetul da lucru al dramaturgului AL Mirodan. Două cafele aburind®, pentru tavi orare, creionul pregătit pe fila imaculată noteculul şi cspitaliera noastră gazdă care ne~a făgăduit un Interviu asupra unor problem® ale cinematografiei noastre. Gazda ţine *ă precixex® d® la început ! — Mă interesează, In momentul de faţă, diteva probleme pe care le-aş numi d® i,structură* ale cinematografiei. După părerea mea, cadrul constituit acum 20 de ani cfnd cinematografia noastră ere abia la început, fiind Intr-adevăr ttaară, a devenit astăxi - la raport cu amploarea producţiei, misiunilor, posibilităţilor şi valorilor umane — evident impropriu prin îngustime. S-a creat adică o contradicţie izbitoare între structura organizatorică a cinematografiei şi efervescenţa artistică din acest domeniu, o contradicţie între forţele reale şi relaţiile forţate. Existenţa şi persistenţa acestei structuri îngheţate a generat, asemenea oricăror obişnuinţe, citeva inerţii, sau ca să folosesc un titlu de rubrică al lui Camil Petrescu, de acum vreo două decenii, o „cascadă a prejudecăţilor“. Prejudecaţiprină, prejudecăţi determinate, neputinţe, prejudecăţi care ar trebui busculate. ... . . Cum să intitulez prima prejudecată ? Parodiindu-l pe Topîrceanu, ea s-ar putea numi „filmul e un lucru foarte mare !“ Eroare. Eroare neplăcută. Filmul, asemenea oricărei activităţi, poate fi cîteodată un lucru mare dar şi mijlociu, cîteodată, ba chiar şi mic ; el trebuie în orice caz readus la scară umană ; el nu trebuie considerat drept o acţiune culturală care costă oblgatoriu şase milioane, antrenează patru sute de intenneţi — figuranţi şi tehnicieni şi declanşează migrene, la nu ştiu ce instituţie financiară. A echivala orice peliculă cu un fapt de mari implicaţii economico-sociale înseamnă a statornici o poziţie paralizantă care obligă inevitabil la limitarea posibilităţilor de creaţie. Dar dacă te eliberezi de această prejudecată, dacă porneşti de la exemplul foarte răspîndit prin alte locuri şi experienţe, al unor cineaşti care fără exces de mijloace, pretenţii şi referate, se lansează cu mijloace modeste în căutarea capodoperei — atunci se poate crea şi la noi ideea unei asemenea formule de lucru. Din aljloace modeete te nasa adeseori filme orgolioase, la sensul bun al cuvintului. Vreau să subliniez ci această mentalitate, colosalizantă , străină de legile generale ale artelor. Nu există în viaţa poeziei, de pildă, ideea că fiecare volum să fie un monument grafic. Avem la schimb placheta, apariţie firească, simplă şi uneori operativă pe care o putem înregistra de 60 de ori pe an, sau 100. Din nefericire, principiul vaselor comunicante nu funcţionează pe toate canalele culturii pentru că altminteri am fi avut parte de apariţia unor filme nu mai scumpe decit o jumătate de milion, turnate, cum apun francezii, „intre prieteni“, acasă la autor, pe stradă, la un unchi de-al doilea in grădini, sau, de ce nu ?, In birourile redacţiei dumneavoastră, se simte, cred, nevoia unei experienţe In acest sens care sâ dezgheţe producţia filmului, dovedind că se pot turna filme bine, repede, mult şi fără „Isterie* financiară, în momentul în care vom simplifica producţia cinematografică vor spori matematic probabilităţile de reuşită. Altă prejudecată : „Un singur studio de filme”. Sâ ne glndim, într-o paranteză, cum ar arăta viaţa noastră teatrală dacă la Bucureşti ar exista un singur mare teatru condus de o singură direcţie şi care să controleze cele 10 sau 12 scene ale Capitalei. Lumea ar rîde — fireşte ! la auzul unei asemenea ipostaze, considerînd-o hiperbolică. Şi totuşi, noi trecem in fiecare zi pe Ungă o asemenea structură artistică . „Studioul Bucureşti“ este singurul nostru „teatru de filme". Cîndva, unicitatea era motivată obiectiv, aşa cum firească era la jumătatea secolului XIX existenţa unui singur teatru la Bucureşti, dar astăzi e iremediabil depăşită. Pentru că indiferent de personalităţile ce activează în cadrul unui asemenea organism, nu se poate ajunge decât la avortarea diversităţilor de concepţie, la uniformizări estetice. Viaţa cinematografică trebuie, asemenea mişcării literare, teatrale, sau muzicale descentralizată fără întirziere şi această măsură mi se pare, la ora actuală, hotărîtoare. Numai în condiţiile existenţei mai multor studiouri (şi de ce nu unul, măcar, în provincie?) s-ar putea ajunge la formarea mult rivnitelor şcoli, grupuriartistice, nu de alt gen), echipe şi — consecinţă — la cristalizarea direcţiilor stilistice. Altă prejudecată : E vorba de un poncif mental care nu ţin* de producerea filmelor, ci de modul d* receptare a acesteia la cadrul opiniei specializate. Ia apariţia acestei prejudecăţi, dv. cronicarii aţi avut — iartâ-mă că ţi-o spun (sau nu mă ierta) — o contribuţie esenţială. Ea constă în a transforma fiecare film pozitiv intr-un eveniment de anverguri republicană şi fiecare eşec într-o catastrofă. Iarăşi pe plan republican, în fond totul rimează : supraevaluarea succesului şi eşecului izvorăşte din aceeaşi prejudecată care spune că filmul nu e un spectacol pur şi simplu, ci un eveniment. Urmarea , filmul socotit bun devine important, transformându-se un manual de şcoală sau Instituţie, în vreme ce „catastrofa* echivalează cu un cutremur de gradul 9, cere măsuri de asistenţă urgentă, de unde nu m-ar fi mirat ca în cazul „Corigenţei domnului profesor“, de pildă, critica să apelese la ajutorul Crucii Roşii Internaţionale. Urmare pe planul activităţii : vicierea climatului de lucru care in loc să fie normal, echilibrat, stăpânit, inculpă fie spaime apocaliptice, fie vanităţi continentale (am cucerit premiul „Scrumiera de cristal” la al 4-lea festival pentru tineret din Zambezi). O altă prejudecată : „Filmul este o Industrie“. Bineînţeles că filmul este condiţionat Industrial, numai că anume factori pedalează excesiv pe laturile industriale, făcîndu-le determinante şi decisive. Echivalîndu-se studioul cu uzina, elementele spontane, de improvizaţie, de, să zicem, artă ale filmului sunt retrogradate. Exceptînd produsele superproducţie, majoritatea realizărilor ar trebui să fie dezindustrializate, firme artizanale, dacă se poate spune aşa şi mai ales individualizate, factorul fundamental constituindu-l regizorul, actorii etc. nu studioul. . . Pauză... Creionul mai aşteaptă încă pe hîrtie. — Nu mai aveţi de definit nici o prejudecată ? — Oh, nu. .. — Atunci... — E destul ! Cel puţin pentru astăzi, patru prejudecăţi într-o singură zi. . . Gindiţi-vă : interviu luat de J. Caranfil CIFRE ELOCVENTE • In oraşul Szeged din R.P. Ungară va avea loc, în vara aceasta, cel de-al 10-lea Festival de teatru In aer liber. Jubileul manifestării a prilejuit un scurt, dar concludent bilanţ : cele 9 ediţii anterioare ale festivalului au însumat 165 de spectacole, prezentate in faţa a 800.000 spectatori. S-au jucat piese maghiare, cit şi texe de mare prestigiu din literatura dramatică a lumii, ca Hamlet sau Visul unei nopţi de vară, însă, deocamdată, in scurta istorie a acestui festival, spectacolul cel mai căutat de public rămîne acela cu Tragedia omului, celebra lucrare a scriitorului maghiar Madách. Frumuseţile Bucureştilor (Urmare din pag. 1) lentă poziţie în centrul cîmpiei muntene, considerindu-i totodată drept cea mai scurtă cale de legătură între Dunăre şi Ardeal, oraşul — martor al dezvoltării noastre actuale ? Un mare oraş respiră neapărat mai multe vîrste şi oricit de puţine, comparativ, sunt vestigiile acestei capitale multiseculare, un visător va porni totuşi în căutarea Curţii Vechi — cartier în curs de reconstruire şi revalorificare — sau acelor clădiri de pe faţa cărora nu s-a dezlipit podoaba trecutului. Insă, mai mult decit alte metropole. Bucureştii au posibilitatea să dea pas noului fără să-şi fărime obrăzarul cel vechi, prin găurile căruia bat vinturi nostalgice. Piatra, cimentul, oţelul, materialele durabile se aşază acum, temeinic, pe aria oraşului. Bineînţeles că specificul oricărui oraş nou este un anumit aer internaţional, care nu poate fi evitat, după cum o prea insistentă culoare locală în construcţiile noi se integrează dificil ansamblului, creind detalii discutabile. Dar, chiar cu aceste limitări, oraşul nou şi înnoit, în care nu predomină nici atomizarea orizontală, nici gigantismul vertical şi în care spaţiul verde nu este niciodată sacrificat, păstrează sigiliul culturii şi sufletului nostru, aşa cum se manifestă el astăzi, cu istoria lui, pe decenii. Casa Scinteii devine astfel un monument. Opera o construcţie familiară, pe cind ansamblul Sălii Palatului, atit de elegant, ni se pare încă sclipitor de nou. Cind Teatrul Naţional sau alte importante clădiri vor fi gata, noi dimensiuni spirituale se vor adăuga bucureşteanului de pe stradă. Din sinteza unor asemenea edificii cum sunt Poşta, Palatul C.E.C. sau Casa Armatei, ridicate într-un moment de pletoră, dar construite larg şi solid, pentru părinţi şi mai multe rinduri de nepoţi, şi clădirile recente, zvelte, dispuse mai mult pe verticală, din sinteza între stilul ornamental şi cel funcţional ia naştere faţa nouă a unui oraş, iar aceasta, la rindul ei, modelează generaţiile. Ungherele unor uliţe, cornişele şi bîrnele, scările cotite ale unor case, geamlâcurile şi vitraliile, aleile de arbori unindu-şi coroanele ca un nave de catedrale, puteau ascuţi simţul contemplării la adolescentul de acum şase decenii. Linia vertiginoasă şi frustă, repetiţia detaliului geometric, decoraţia de senzaţie mobilă, motrice, creează generaţii hotărite să folosească virtuţile spaţiului, tineri dinamici, la care schimbul interior-exterior nu se mai efectuează dureros. Pînă la un punct, acesta este un mare progres. Grădinile şi parcurile vestite ale Bucureştilor, ninse de flori, podidite de funigei sau fulguite de nea statornicesc, peste vreme, fizionomia oraşului. Căci ceea ce ne caracterizează Capitala este tocmai prezenţa nemijlocită şi firească a naturii — reflectare a firii noastre profunde. Bucureşteanul simte duhul frunzelor şi al ploii, preţuieşte mireasma şi culoarea. In elaborarea celui mai modern element arhitectural, el aplică, şi poate involuntar, tiparul naturii. De aceea, intr-o privire circulară, Bucureştii sunt un oraş frumos şi vesel. Vei vedea flori şi vei auzi cîntece, vei găsi castani încărcaţi şi plopi unduitori, porumbei şi vrăbii, iarbă şi havuzuri. Vei admira bătaia albă a soarelui pe cite un zid leneş şi-i vei presimţi trecerile de lumină şi culoare, către amurg. In felul acesta ai să-i afli ritmul, ca să-i pătrunzi esenţa farmecului, care nu scapă nici călătorului străin. Este mult soare in oraşul nostru, în care se munceşte cu drag şi cu spor. Sub astrele sale va sclipi şi jerba care să-i dea trăsătura de excepţie şi de universală faimă pe care puţine metropole o au, iar din acestea unele pentru lumini ale trecutului. Acum, aici, se preferă pe uriaşe suprafeţe un oraş care-şi găseşte ariile şi formele, magistralele şi reperele — aşa cum o întreagă ţară, aflindu-şi un destin, şi-l Împlineşte în adîncuri şi la înălţimi. teatru BOEMA PALACE azi şi mîine ora 20 (Margareta Pîslaru, Anda Călugăreanu, Ovid Teodorescu, Puiu Călinescu, formaţia Sincron) — prezintă Teatrul „C.Tănase“, la Grădina Boema. VARIETĂŢI FOLCLORICE azi şi mîine ora 19 — prezintă Ansamblul Periniţa In sala Savoy a Teatrului „C. Tănase”. CE VORBESC STATUILE NOAPTEA — azi şi mîine orele 20.45 şi 21.45 — prezintă Teatrul „Ion Creangă“ la Muzeul Fr. Storck şi Cecilia Cuţescu, str. Vasile Alecsandri. COMICI VESTIŢI AI REVISTEI azi şi mîine ora 20 (N. Stroe, Zizterban, Doina Badea, George Bunea) — prezintă Teatrul „C. Tănase“ la Parcul Herăstrău. cinema PRIETENELE — Central (14.11.34) — 9, 11.15, 13.80, 18, 11.36, ÎL INTRE NOI — Capitol (16.39.17) — 10, 13.15, 14.30, 16.48, 13 ; AVENTURIERII — cinemascop — Feroviar (16.22.73) — 8.15—15 In continuare 17.30, 20 ; Excelsior (18.10.88) — 9.30, 11.45, 14. 16.15, 18.45. 21 ; Melodia (12.06.88) — 9. 11.15, 13.30, 18. 18.30, 20.45 ; Gloria (22.44.01) — 9. 11.15, 13.30, 16. 18.15, 20.30 ; Modern (23.71.01) — 0.30, 11.45, 14. 16.30, 19. 21.15 ; Arenele Libertății (23.71.01) — 20.30. CEI ȘAPTE SAMURAI — Munca (21.50.97) 15.30. 19. POVESTIRI DESPRE REVOLUȚIE -Lumina (16.23.35) 9—16 în continuare. 18.30. 20.45. EL DORADO — Ferentari (23.17.50) -15.30. 18. 20.30. Pacea (31.32.52) — 15.30. 18. 20.30. FREDDY. LOVESTE TU INTII ! — Cotroceni (13.62.56) — 15.30. 18. 20.30. OSCAR — cinemascop — Doina (16.35.38) - 11.30. 13.45 16 18 15 20.30 SFINTUL LA PINDA - Union (13.49.04) - 19.30, 20.30. CE NOAPTE, BĂIEȚI ! — cinemascop — Lira (31.71.71) — 15.30, 18; grădină — 20.30. VIVA MARIA — Sala Palatului (15.73.72) — 17.30, 20.15. Patria (11.86.25) — 9. 11.30. 13.45, 16.15, 18.45, 21.15. PIRAMIDA ZEULUI SOARE — cinemascop — Republica Ill.03.72) — 9. 11.30, 14. 16.15. 18.45. 21.15 ; București (15.61.54) — 14. 18.30, 19. 21.15; Circul de stat (11.01.20) — 10. 13. 15.30, 18. 20.30 ; Stadionul Dinamo (11.03.72) — 20.15 ; Grădina Doina (18.35.38) — 20.30; Sala Cinemateca (13.95.72) — 10, 12.30. DUELUL LUNG — cinemascop — Festival (15.03.84) — 8.30, 11, 13.30. 16, 18.30 , 21 ; grădină — 20.15; Expoziţia (1810.88) — 20.30; Sala Cinemateca (18.92.72) — 14.30, 10.30, 18.40, 31; Flamura (23.07.40) — 9, 11.15, 13.30, 10, 18.16, 10.30. STUDIU DESPRE FEMEI - Ciulești (17.53.46) - 16.30, 18. 1040 | Arta (21.31.36) — 9 — 16.46 In continuare, 18.11t grădină — 20.30. TAFFY Si VINATORUL — Victoria (18.38.79) - 8.49. U, 13.1*. 18.46, ll.U. 21 ( Gri Vita (17.08.58) — g. 11.18, 11.10, 11.40, 18.15. 20.48; Grădina Capitol (16.22.17) -MONDOCANE — cinemascop — Timpuri Noi (16.61.10) — 2—20 In continuare. BLESTEMUL RUBINULUI NEGRU - cinemascop — înfrățirea intre popoare (17.21.84) — 10. 15.30, IT.1, 10. UN DOLAR GĂURIT — cinemascop - Dacia (18.26.10) — 9 — 16.10 In continuare. 18.41. 21. Progresul (23.04.10) — 11.30 19.30, 13. Progresul-pare (23.04.10) — 20.30. INIMA NEBUNA... NEBUNA DE LEGAT — Buzeşti (15.82.72) — 15.20, 18; grăiţii — 20.30. Parcul Herăstrău (18.12.73) 20.30. HOCUS-POCUS — Cringaşi (17.38.81) — 15.30, 18, 20.30. ea VA RIDE — Cosmos (23.12.15) — 14.30, 16.30, 18.30, 20.30. OBSESIA - Unirea (17.10.21) — 18.10. 18 ; grădină — 20.30. ALEGERE DE ASASINI — Bucegi (17.05 47) - 2 11.15, 13.30. 18. 18.30, 21 5 grădină — 20.30 ; Aurora (31.04.66) — 8.30, 10.45. is. 15.15. 17.30, 20 ; grădină — 20.30; Tomis (21.49.48) - 9 — 15 45 In continuare 18.15. — grădină 20 30. JENIA, JENICIKA ŞI KATIUŞA — Flacăra (21.35.40) — 13.30. 18. 20.30. BOMBA DE LA ORA 10 Şl 10 — Vitán (21.30.82) - 15.30. 18. 20 15. VICONTELE PLĂTEŞTE POLIŢA — cinemascop — Mioriţa (14.37.14) — 8. 11.15, 13.39. 15 45. 18.15. 20.45 . Volga (11.91.26) — 9 -1 18.19 la continuare, 18. 22.8% AZI PROGRAMUL I 16.00 Campionatele internationale de atletism ale României. Transmisiune de la Poiana Braşov. 20.00 TELEJURNALUL DE SEARA. 20.20 TELE-ENCICLOPEDIA. 21.30 Film serial. Răzbunătorii 22.20 MELODII DE IERI, MELODII DE AZI. Medalion de Marius Mihail. 22.50 cintă Roberta Peters. 23.10 TELEJURNALUL DE NOAPTE. PROGRAMUL . 20.00 Proiecte urbane: diversificarea construcţiilor de locuinţe. 20.15 TELECINEMATECA UMORULUI. 20.30 Orchestre de muzică uşoară. 20.45 TELEJURNAL. 21.00 Recitalul de sîmbătă seara. 21.30 BIS... PE 16 MM. 22.00 Roman-foileton. LAGARDERE (n). . , „ 23.00 închiderea emisiunii. MÎINE PROGRAMUL I 8.30 Ora exactă. Cum va fi vremea 7 8.40 Pentru copii „EXTERRA ,68”. 9.15 Film serial : Calul Fury. 9.40 TV PENTRU ELEVI. 10.00 ORA SATULUI. 11.30 TV PENTRU SPECIALISTII DIN AGRICULTURA. 12.15 DE STRAJA PATRIEI. 12.45 TELEJURNALUL DE PRINZ. 13.00 închiderea emisiunii de dimineaţă. ZIGZAG — telemagazin duminical. 17.00 ATLETISM . Campionatele internaţionale ale României. Transmisiune de la Poiana Braşov. mmn DESCHIDEREA FESTIC.U0 VALULUI MONDIAL AL TINERETULUI ŞI STUDENŢILOR DE LA SOFIA. Transmisiune în direct. 20.00 TELEJURNALUL DE SEARA. 20.15 TELESPORT. 20.30 Micro-varietăţi. 20.45 Cronică duminicală. 20.50 Film artistic : „prinţ şi CERŞETOR“. Ecranizare după romanul lui Mark Twain. 22.50 De toate, pentru toţi... melomanii, o emisiune de Ştefania Dorian, cu Gigi Marga, Anca Agemolu şi fraţii Mentzel. Regia: Letiţia Popa. 23.13 TELEJURNALUL DE NOAPTE. 23.30 închiderea emisiunii. PROGRAMUL 18.30 ale ilsiu-ATLETISM I Campionatele Internaţionale României. Transmite de la Poiana Braşov. 29.00 Desene animate. 20.18 Geneza unui spectacol. Intinire cu soliştii baletului Tea- SJJiîî, Moscova Mala Plîseţkaia, E ca ţarina Maximova, £”â...TÎaVA/MT** victor Vasiliev li Mihal Liepe, 20.48 TELEJURNAL. 21.00 Telecinemateca umorului. 21.30 DE TEATRU I ■ „ Janke ŞI CADIR“ de Victor Ion Popa., interpretează un colectiv al Teatrului „Matei Millo“ din Timișoara. MINUNILE DOAMNEI VENUS — cinemascop — Luceafărul (15.87.67) — 8.80, 11, 13.30, 16, 18.30, 20.45. ZILE DE VARA — Progresul (23.04.10) — 20.30. PRIN KURDISTANUL SĂLBATIC — cinemascop — Moșilor (12.52.93) — 18.30. 18 ; grădină — 20.30 ; Rahova (23.91.00) - 16.10. 18; grădină — 20.30,