Informatia Bucureştiului, noiembrie 1969 (Anul 17, nr. 5040-5064)

1969-11-01 / nr. 5040

Pag. a 2-a r $sagr ■ •■­­. ■.■.... Autografe in premiera I CICERONE THEODORES CU: „SCRIERI“ Pentru a-ţi dobîndi ţărmul tău în literatură şi artă este nevoie mai întîi de curajul tă­cerii îndelungate în faţa rosti­rilor altora. Şi este nevoie, mai apoi, de curajul rostirii proprii în faţa tăcerilor altora. Temeiul asigurător ţi-i dă con­ştiinţa că nu numai posterita­tea ci şi contemporaneitatea deosebeşte — fără greş şi fără întîrziere — autenticul de im­postură, originalitatea de con­trafacere, combustiile adinei de incendiile păioaselor. Lec­tura putea să fie alteîndva, după versul lui Logan Pear­sall Smith, reluat de Valery Larbaud, un „viciu nepedepsit­“. Literatura pe care o încredin­ţăm astăzi statornicilor noştri prieteni, cititorii, o înţelegem drept oficiere. Un viciu al spi­ritului. CiCJk/WVJL-1 Titlul romanului - mi-a spus ci­neva - pare misterios ca un vers dintr-un poem oriental. L-am des­prins din rostirile româneşti. Ive malul Dunării, vîntul de sud, cel arzător, este numit vîntul de jos sau vîntul din faţa soarelui. N-am aşezat pe frontispiciul acestui vo­lum o imagine suprarealistă ci un element simbolic amintind atmosfera baladelor. Intr-un cadru de mito­logie modernă, o adolescenţă pără­seşte pădurile şi plăsmuirile ima­ginaţiei ca să se reîntoarcă intr-un oraş, în care totul trebuie reluat de la capăt. Descoperind necesita­tea legii, a filozofiei sociale, evo­­luînd pe gama sentimentelor funda­mentale, ea caută şi găseşte in­strumentul înnobilării omului prin idealuri severe. Echilibrul persona­jelor se întemeiază pe trăirea în sinceritate, singura stare capabilă să sublinieze realităţile unei epoci din care mulţi şi-au ales modele pentru statui. Ion dulămilă : „Fraţii Racoteanu" Mulţi dintre cei care au luptat pe frontul antihitlerist i-au cu­noscut sau au auzit de fraţii Ra­­coţeanu, căzuţi eroic în Cehoslo­vacia. Puţini, foarte puţini, cu­nosc însă marea tragedie a a­­cestei familii in care tatăl că­zuse, „soldat necunoscut“, la Mărăşeşti. Copilărind împreună pe frumoasele plaiuri olteneşti, învăţînd prin aceleaşi şcoli, lup­­tînd pe aceleaşi meleaguri, am considerat de datoria mea să le evoc viaţa, să le aduc un cald omagiu şi să arăt că pilda lor este nemuritoare. Unul dintre tovarăşii de luptă ai pandurului Ion Racoţeanu — scriitorul Lau­­renţiu Fulga — a onorat această carte­ cu o sinceră şi răscolitoare prefaţă. Este o carte de viziuni lirice care m-au obsedat dintotdeauna. Aş fi vrut să atrag atenţia asu­pra unui fir curgător, vizibil mai mult prin organizarea poeziilor in volum. E vorba, anume, de trecerea prin lumina cuvîntu­­lui a unor popoare pi seminţii imaginare. (Desene de Neagu Rădulescu)­­ CU.’ CU­ ITRAIAN FIUP: „Vîntul din faţa CHEORGHE PUUT: „Ochiul neantului' C­o?/ st IS I 1 1 . I I­I­I INFORMAȚIA an^rrr^ryr^m*zrPrr^m Orchestra Filarmonicii din Leningrad S­­APT­AMIN­A VI­ITOARE va con­certa în Bucureşti o celebră formaţie sim­fonică, de solidă tradi­ţie şi impecabilă ţinută artistică. Este vorba de Orchestra Filarmonică din Leningrad, care, prin stilul personal de interpretare, prin alcă­tuirea programelor şi prin omogenizarea com­partimentelor instru­mentale, a dobîndit o faimă binemeritată pe multe meridiane. Abor­­îind toate epocile crea­ţiei muzicale, stilurile şi genurile, de la pre­clasici şi clasici, pînă la romantici, postroman­tici, impresionişti şi ex­presionişti, formaţia şi-a dovedit maturitatea teh­nică deosebită şi o rar întilnită forţă de tălmă­cire a momentelor dra­matice şi lirice. Ascul­­tînd-o, este imposibil să nu admiri, atît din pos­tura specialistului cit şi din cea a melomanului, calitatea sunetului — îndeosebi a coardelor — şi dialogul continuu între gestul dirijorului şi răspunsul instrumen­tiştilor, dialog caracte­­rizînd stilul de inter­pretare al orchestrei. Prin concertele susţinu­te în ţară şi peste ho­tare Orchestra Filar­monică din Leningrad şi-a ciştigat un bineme­ritat renume, făcînd, în același timp, cunoscute lucrările tinerilor com­pozitori sovietici. In anul 1967, orchestrei i s-a conferit Diploma şi titlul de „Laureat al trecerii în revistă a fes­tivalurilor şi a tuturor colectivelor artistice din URSS". Din anul 1938, orchestra este condusă de Evgheni Mravinski, deţinător al premiului „Lenin“, cu care a fost distins în 1961. Lui ii revine meritul de a fi interpretat pentru prima dată in U.R.S.S. lucrări de Hindemith, Honeg­ger, Bartók. De asemenea, el a di­rijat­ primele audiţii ale simfoniilor lui Kostako­­vici, Prokofiev, Hacia­­turian, lucrări de o mare valoare componis­tică. Pentru cele două con­certe oferite bucureşte­­nilor (3 şi 5 noiembrie în Sala Palatului) diri­jorul Evgheni Mravinski a alcătuit un program cuprinzând patru dintre cele mai valoroase şi re­prezentative simfonii ruse şi sovietice. Este vorba de simfoniile a V-a de Glazunov, a V-a de Ceaikovski, a VI-a de Prokofiev, şi a V-a de Şostakovici. Doina Moga Li­ni şi miercuri in sala Palatului ANARTA! IJrm^e dirvpâg;! se anunțe imediat numele, el fiind autorul acestei „opere“. — Crezi că se pot chiar petrece asemenea lucruri ? — Reviste de prestigiu le relatea­ză. Dar de ce te miri ? In ultimul deceniu au apărut numeroase aseme­nea manifestări. S-au desprins ten­cuieli Învechite, și murdărite, de pe ziduri şi s-au expus, sub semnătură, ca fiind „ready-made", adică gata făcute, talentul artistului exercitin­­du-se doar în ceea ce priveşte des­coperirea şi alegerea lor. Ba chiar mult în trecut, în al doilea deceniu al veacului, Marcel Duchamp expu­nea cuiere și lavabouri, semnindu-le. — Bine, dar la Marcel Duchamp, gestul corespundea unui protest și putea fi socotit o manifestare de a­­vangardă, întrucît urmărea compro­miterea artei, care atunci stătea sub semnul academismului. Dar astăzi ? — Ai dreptate. Este tocmai ceea ce spune și Hélène Farmelin. In vreme ce manifestările protestatare de tipul lui Duchamp înfruntau situaţii ofi­ciale consacrate şi osificate, autorii lor luîndu-şi riscurile, morale şi ma­teriale, ale tuturor ostracizărilor — „avangarda*» de astăzi lucrează, cum spune romanciera, „în succes“, re­­coltînd, din diferite cauze sociale, toate avantajele. Pe drept cuvînt, un critic de artă francez, arată că pro­testul lui Duchamp şi-ar fi pierdut orice semnificaţie dacă obiectele ex­puse­­,ar fi intrat în circuitul co­mercial al artei“ şi ar fi fost luat„ drept „opere de artă“. In vreme ce aceștia de azi... — Eu am amintit de Duchamp, pentru că și el a recurs la obiecte gata fabricate. Dar, dacă mă gîndesc mai serios, avangarda autentică din primele decenii ale veacului nostru era nu numai negatoare ci și afir­mativă, nu atît distructivă cit con­structivă. Marii artişti, ca Picasso sau Léger, nu numai că nu se auto-ab­­solveau de orice efort de creaţie, dar îşi lucrau compoziţiile, descopereau noi procedee laborioase de legare laolaltă a elementelor alcătuitoare ale pînzelor lor. Ei introduceau aici principii de organizare artistică ori­ginală, îşi construiau opera şi dădeau criterii estetice de apreciere contem­platorului. — Sigur că da ! Dacă termenul da anartă sau de non-artă, cu care sunt calificate producţii ca cele pomenite la început, mi se pare potrivit — este tocmai pentru că din asemenea producţii lipseşte condiţia elementară a oricărei creaţii artistice , compozi­ţia­­ „Libertatea“ totală pe care par să o revendice asemenea „artişti” este de fapt promovare­a posibilităţii oricărei imposturi. De vreme ce orice criteriu de organizare a operei este înlăturat, cum pot să-l disting pe artistul autentic de scandalagiul cu orice preţ ? De vreme ce orice pre­gătire de meşteşug, de cunoştinţe tehnic-artistice, este socotită nulă şi neavenită, — şi dumneata şi eu, ne putem decreta, peste noapte, mari inovatori. De aceea această „mini­malart“, cum i se spune de către unii în America, nu este nici măcar mini­mală, ci pur şi simplu producţie ifi afara artei : anartă ! — Dar iată totuşi că această „an­artă" cunoaşte o răspîndire conside­rabilă. Nu cumva intrăm în zodia dispariţiei artei şi n-ar trebui oare să privim fenomenul acesta ca fiind in firea lucrurilor ? — Am să-ţi răspund prin două ci­tate, luate din numerele recente a două reviste de ţinută. „Nu, arta nu a murit, micile noastre certuri îi iri­tă numai epiderma ; artişti din toate şcolile, nu ascultaţi decît conştiinţa voastră, perseveraţi !” — îşi intitu­lează articolul din „Esprit", în numă­rul din august 1969, Jean Guichard­ Merle. „Dincolo de prezicerea morţii sale şi de înăbuşirea sa, arta aces­tui sfîrşit de secol, este o artă ade­rentă de om, aşa cum este pielea sa“ — îşi încheie articolul din „La Nouvelle Revue Francaise“, în sep­tembrie a.c., Dora Vallier. imn SARUROR DE PIAN PE 1969 ŞI REZULT­ATEE ÎNTRECERI­ PATRIOTICE Inferiore din pag.1 trol care nu au fost încă asimilate în producţia industriei locale, după cum există unele rămîneri în urmă în privinţa livrărilor de mărfuri că­tre fondul pieţei, domeniu în care sarcinile stabilite, prin plan, nu au fost îndeplinite decît în proporţie de 92,6%. Astfel nu s-au livrat uni­tăţilor comerciale mărfuri de largă solicitare, cum sunt cele produse din tablă neagră, cositorită sau galvani­­zată, articole din tablă de alu­miniu etc. I­n ce priveşte planul de inves­tiţii, există de asemenea ră­mîneri în urmă. Pînă la fi­nele trimestrului I se realizase numai 14% din planul anual, faţă de un ritm normal de execuţie de 20—25%. în această situaţie, Comi­tetul executiv a iniţiat o serie de măsuri menite să asigure recupe­rarea intr-un termen cit mai scurt a rămînerilor în urmă de la începutul anului. Datorită acţiunilor între­prinse s-au dobîndit unele rezulta­te, reuşindu-se ca la sfirşitul tri­mestrului III să se înregistreze o realizare de 68,1% din volumul de investiţii planificat pe întregul an. în prezent se depun toate efortu­rile, au fost mobilizate toate for­ţele, pentru recuperarea rămînerilor în urma atît pe şantierele de cons­trucţii cit și pe şantierele industriei locale şi gospodăriei comunale. De asemenea, au fost luate mă­suri corespunzătoare pentru ca în­treprinderile de construcţii montaj din cadrul D.G.C.M. să realizeze încă în acest an nivelul de produc­tivitate a muncii prevăzut în planul cincinal pentru anul 1970. A­ngajamentul de a se asigura documentaţiile tehnice de execuţie pînă la data de 1 august 1969, pentru apartamentele care vor fi date în folosinţă în anul 1970 a fost realizat. Faţă de planul de 24.000 apartamente, pentru care trebuia să se întocmească documen­taţie, s-au întocmit proiecte de exe­cuţie pentru aproape 30 000 apar­tamente. Referindu-se la acţiunile iniţiate pe plan local în domeniul autouti­­lării, raportul subliniază că, pînă la sfirşitul trimestrului III, s-au rea­lizat cu mijloace proprii articula­rea a 36 autobuze faţă de 30 cite erau stabilite, modernizarea a 30 caroserii de vagoane tip „Electro­­putere“, faţă de 25, instalarea a 109 semnalizatoare de direcţie la va­goane motor de tramvai, faţă de 100, şi la 152 vagoane remorci faţă de 150, s-au fabricat 12 utilaje diferite pentru salubrizare etc. Vo­lumul creditelor folosite, pentru fi­nanţarea lucrărilor de mică meca­nizare însumează însă numai 18 milioane lei ■ din angajamentul pe întregul an de cca. 30 milioane lei, ceea ce reflectă o insuficientă preocupare din partea unor între­prinderi pentru utilizarea cu maxi­mă eficienţă a posibilităţilor de îmbunătăţire a procesului de pro­ducţie prin folosirea creditelor de mică mecanizare. Realizări s-au obţinut şi în sec­toarele comercial, sanitar, învă­­ţămînt şi altele. Bunăoară, pen­tru lărgirea capacităţii de deservire a reţelei locale în cele trei trimestre au fost redate comerţului 25 de uni­tăţi care erau folosite în alte sco­puri şi s-au modernizat alte 63 uni­tăţi comerciale, depăşindu-se anga­jamentul luat. In ce priveşte învăţămîntul, au fost create condiţii de trecere, în mod experimental, la şcoala gene­rală de 10 ani în 49 unităţi şcolare, cu 108 clase, care au cuprins pentru şcolarizare 3 546 elevi. De aseme­nea, pentru îmbunătăţirea asisten­ţei sanitare s-au luat măsuri pen­tru creşterea capacităţii de spita­lizare, precum şi sporirea număru­lui de locuri în creşe. D­in raportul prezentat cit şi din discuţiile purtate rezultă că, în activitatea complexă pe care a desfăşurat-o Comitetul exe­cutiv al Consiliului popular al mu­nicipiului Bucureşti de la alegerea sa şi pînă azi, în strădania depusă pentru îndeplinirea angajamentelor ce şi le-a asumat ca urmare a che­mării la întrecere a Consiliului popular al judeţului Galaţi, comi­siile permanente au constituit un preţios sprijin concretizat în con­troalele efectuate, a studiilor întoc­mite şi a propunerilor ce le-au fă­cut. Sprijinul eficient s-a făcut simţit aproape în întreaga arie a problemelor ce se aflau pe agenda comitetului executiv, cu deosebire în activitatea de înfrumuseţare şi bună gospodărire, în construcţii şi sistematizare, valorificarea resurse­lor locale, îmbunătăţirea serviciilor către populaţie, ocrotirea sănătăţii publice, apărarea legalităţii socia­liste şi altele. Comisiile permanente au acordat Comitetului executiv un sprijin substanţial şi în privinţa elaborării unor decizii cu caracter mai larg de aplicare. R­ăspunsul la chemarea la între­cere a Consiliului popular al judeţului Galaţi a cuprins şi însemnate obiective privind par­ticiparea maselor la gospodări­rea şi înfrumuseţarea oraşului şi co­munelor. Cu entuziasmul, spiritul gospodăresc şi iniţiativa ce o carac­terizează, populaţia municipiului Bucureşti, antrenată de către or­ganizaţiile de partid din cartiere, deputaţi, zecile de mii de activişti obşteşti, organizaţiile de femei şi tineret au contribuit la realizarea prin muncă patriotică a unui vo­lum de lucrări gospodăreşti şi de înfrumuseţare, în valoare de peste 419 milioane lei, cu 69 milioane lei mai mult decît angajamentul luat, şi cu 97 milioane lei mai mult decît anul trecut. ÎN URMA ANALIZEI REZULTA­TELOR OBŢINUTE DE CĂTRE SECTOARE ŞI COMUNE, A ÎNCA­DRĂRII LOR ÎN CRITERIILE DE PUNCTAJ STABILITE PRIN H.C.M. NR. 238/1969, PE LOCUL I S-AU SITUAT SECTOARELE 5 ȘI 7 ; PE LOCUL II SECTORUL 2 ; PE LO­CUL III SECTORUL 6 ; PE LOCUL IV SECTORUL 3 ; PE LOCUL V SECTORUL 4; PE LOCUL VI SEC­TORUL 1 ȘI PE LOCUL VII SEC­TORUL 8. PE COMUNE LOCUL I A FOST OCUPAT DE COMUNA POPEȘTI-LEORDENI, LOCUL II DE COMUNA OTOPENI, IAR LO­CUL III DE COMUNA MOGO­­ŞOAIA. De remarcat faptul că punctajul obţinut de sectoare este foarte a­­propiat unul de altul ca urmare a unor realizări substanţiale obţinute de fiecare în parte. I­n cadrul discuţiilor deputaţii Nicolae Bardaş şi T. Popescu au interpelat pe directorul Di­recţiei generale de construcţii-mon­­taj, Octavian Bîrsan, în legătură cu rămînerile în urmă în privinţa construirii de creşe şi a extinderii Spitalului de urgenţă, cerîndu-i să răspundă ce se preconizează pen­tru lichidarea situaţiei existente. Răspunzînd interpelărilor respecti­ve, deputatul Octavian Bîrsan a a­­sigurat sesiunea că pînă la sfirşitul anului, atît lucrările de la Spitalul de urgenţă cit şi cele de la creşele din bd. Armata Poporului şi cartie­rul Berceni, vor fi terminate, ur­­mînd ca obiectivele respective să fie date în folosinţă la începutul anului viitor. De asemenea, a fost interpelat directorul Direcţiei gene­rale de industrie locală, Gheorghe Mălin, în legătură cu rămînerile în urmă în privinţa investiţiilor în acest sector. Şi în acest caz sesiu­nea a fost asigurată că există toate condiţiile şi că s-au luat măsurile respective pentru ca planul anual de investiţii în industria locală să fie îndeplinit. în cuvîntul lor deputaţii Caliopa Dobrescu, Tom­a Niţă, Eugenia Ma­rin, Dimitrie Morgoş, s-au referit la acţiunile desfăşurate pentru în­frumuseţarea şi buna gospodărire a oraşului, subliniind entuziasmul cu care masele largi de cetăţeni au răspuns acţiunilor iniţiate de comi­tetele executive ale consiliilor popu­lare ale sectoarelor. In cuvîntul său, deputatul Tom­a Albuleţ s-a referit la măsurile luate pentru aprovizionarea unităţilor comer­ciale. Deputaţii Lina Ciobanu şi Gheor­ghe Drăgan au subliniat sprijinul pe care Comitetul executiv al Con­siliului popular al municipiului Bucureşti l-a acordat sectoarelor în privinţa realizării obiectivelor pre­văzute în răspunsul la chemarea Consiliului popular al judeţului Galaţi. In acelaşi timp ei au soli­citat Direcţiei generale comerciale şi Direcţiei generale de gospodărie locativă să ia măsuri ca unităţile din subordinea lor să dea dovadă de mai mult respect faţă de curăţe­nia oraşului. A­preciind rezultatele obţinute în domeniile industriei locale, gospodăriei comunale, trans­portului în comun, construcţiilor, co­merţului, învăţămîntului, sănătăţii publice, ca şi în întrecerea patrio­tică, sesiunea a adoptat hotărîri prin care obligă comitetul executiv să ia măsuri corespunzătoare în ve­derea lichidării rămînerilor în urmă în unele domenii de activitate şi realizării pînă la 31 decembrie 1969 în condiţii optime a tuturor anga­jamentelor luate. In scopul întoc­mirii unui studiu aprofundat pri­vind dezvoltarea în următorul cin­cinal a activităţii de servicii şi prestaţii către populaţie, sesiunea a hotărît constituirea unei comisii temporare care să efectueze acest studiu şi să prezinte în cea de-a 5-a sesiune propunerile rezultate. Comisiile permanente au obligaţia să sprijine Comitetul executiv prin organizarea de controale la direc­ţiile economice, la întreprinderile din subordinea Consiliului popular cu privire la modul în care își în­deplinesc sarcinile ce le revin. în următoarea sesiune, comisiile per­manente vor prezenta o informare referitoare la concluziile desprinse din controalele efectuate. Comitetul executiv va folosi cele mai cores­punzătoare metode pentru atragerea pe scară şi mai largă a maselor de cetăţeni la activitatea de gospodă­rire şi înfrumuseţare a oraşului. In acest sens va lua măsuri ca planul cu obiectivele întrecerii patriotice pe anul 1970 să fie întocmit în urma consultării cetăţenilor pe fie­care circumscripţie electorală. I. Bălan //PE-UN PICIOR DE ...Şi acum, după ce Baltagul şi a trăit momentul său de confruntare cu spectatorii, e timpul să încercăm­ să apreciem valoarea echivalentului cinematografic al uneia dintre pagi­nile de capăt și ale literaturii noastre. Să spunem ce înseamnă romanul lui Sadoveanu în beletristica românească ni se pare superfluu. Ar trebui mai curînd să arătăm că această capodo­peră, in care atmosfera baladesca în­­tîlneşte în mod surprinzător tehnica romanului detectiv, este izbitor de ci­nematografică. Fie şi numai prin „story“-ul ei, unul din acele subiecte „simple şi tari, care pot forma tot aşa de bine cuprinsul unei cărţi de colportaj, dar pot fi in acelaşi timp alimentul epic al unui Dostoievski“ (G. călinescu), intrigă de western, cum mărturisea Mircea Mureşan că i-ar fi spus, după vizionare, la Vene­ţia, un producător şi in acelaşi timp fascinantă reconstituire a unei civili­zaţii de transhumantă, subiect de i­­mensă pulsaţie a naturii şi, in ace­laşi timp, clasică enigmă poliţistă. C AlEXEA, cu polifonia ei, şi-a cîştigat un public imens, şi primejdia la care se expun a­­semenea ecranizări este că nu dispun de un public pasiv, venit să asculte pur şi simplu o poveste. Fieca­re spectator îşi confruntă, la cinema, propriul său film Intim, cu cel obiec­tivat pe ecran, de regizor. De­ aici pro­babil, din popularitatea originalului literar se trage şi violenţa cu care unii critici au contestat, încă dinain­tea premierei, valoarea versiunii cine­matografice, violenţa nu ne sperie, atîta vreme cit este îndreptăţită. Cindva, cu ani în urmă, un front de rară unanimitate in critica noastră cinematografică, sancţionase cu juste­ţe, ca pe o trivializare, adaptarea lui Mircea Drăgan după Neamul Şoimă­­reştilor. Trebuie să spunem că nu vedem, aici, locul pentru o compor­tare analogă! Versiunea lui Mureşan după Baltagul este, probabil, contes­tabilă, dar nu vădeşte, în nici un caz, gustul dubios care Îndurerase şi înverşunase la vremea „Şoimăreştilor“. Dimpotrivă, Baltagul ni se pare un film la nivelul unor producţii ca Rău­tăciosul adolescent, Columna sau Apoi s-a născut legenda, adică nivelul su­perior al anului, care dacă este de­parte de a ne satisface, rămîne totuşi reprezentativ pentru stadiul pe care il traversează cinematografia noastră. Iată de ce, violenţele faţă de Balta­gul ne par arbitrare şi nedrepte. Filmul lui Mircea Mureşan se des­chide cu justeţe pe motivul obsesiei, care va însoţi eroina, călăuzind-o spre deznodămint. Fulgurii verzi de imagi­ne se perindă pe retina interioară a femeii, exprimînd creşterea sentimen­tului către presimţirea cernită, Gheor­­ghiţă al ei trecind apa cea neagră fără de întoarcere. Cineastul se arată pian« im imniHii1 H BALTAGUL adaptare cine-t “­matografică de Mircea Mure­j ■ şan, realizată în coproducţie ro-|| || mâno-italiană. Imaginea: Nicol SeSlan, în distribuție : Margarita®! P Lozano (Vitoria), Folco Lullijj­­j (Bogza), Constantin Anatol (Da­ș gvid), Ilarion Ciobanu (Lipan). * H­iliWIVKH I 'H 'ETVA, de la început atent cititor al cărții, și pretutindeni este vizibilă strădania lui de a respecta, în detaliu, litera acesteia. Există, în acelaşi timp, sec­venţe care apar din marginea roma­nului, dar în deplină consonanţă cu el, ca de pildă acea impresionantă suită a durării baltagului din pojarul incen­­diului în strălucirea îngheţului, după cum este impecabil gradat cinemato­grafic episodul descoperirii rămăşiţe­lor Iul Nechifor: la început coborîrea vertiginoasă în rîpă şi apoi, brusc, împietrirea de groază a aparatului, la strigă*«! flăcăului, pe frîngerea mamei, incomparabil mai elocventă decît ciolanele pe care le va inventa­ria mai tirziu, cu pedanterie, obiec­tivul. S­PUNEAM că totul e conservat la detaliu, de la semnul pe __care-l dă cucoşul, în debutul filmului, pînă la împleticirea degetelor lui Ghem­ghiţă, în lanţul cîi­­nelui, la sfîrşit. Şi totuşi, lipseşte de­ PLAI reu ceva: relieful psihologie. Poate de aceea este filmul atît de înghe­ţat, atît de neutru, pentru că oame­nilor de pe ecran le lipseşte mereu adevărul trăirilor. Să­­ luăm pe Gheor­­ghiţă, de exemplu, care judecat după comportament, după zîmbet, pare un film mai curînd slab de minte, decît necopt, prea tînăr pentru povara care i-a hărăzit-o soarta, precum e in carte. Lipsa de atenţie faţă de psihologia personajului periclitează însuşi sensul sadovenian al deznodămintului. In ro­man, Vitoria cere să fie slobozit, în toiul praznicului, clinele, pentru că el reprezintă ultima încercare la care a plănuit să-l supună pe criminal. In timp ce Gheorghiţă se încurcă insă, în dezlegarea lanţului, Bogza se nă­pusteşte asupra-i vrînd să-i smulgă baltagul. Este, pentru feciorul mortu­lui, momentul In care „simţind în el putere mai mare şi mai dreaptă“ îl va lovi, însă numai cu muchea bal­tagului, cel care-1 va dobori fiind dulăul năpustit in beregată. în filmul lui Mureşan este Gheorghiţă cel ca­rii se prăvăleşte cu baltagul asupra lui Bogza şi-1 culcă la pămînt, în ago­nie. Ar reieşi că Vitoria şi-a transfor­­mat feciorul in unealtă de răzbu­nare, precum Electra pe Oreste; or eroina lui Sadoveanu se destăinuite clar: „Dac'aş putea să-l lovesc şi eu cu acelaş baltag in locul unde l-a pălit el... Dar asta nu se poate, nici pe Gheorghiţă, care-i încă prost şi copil, nu-l pot pune. Aşa că vreau să-l împung şi să-l tai altfel...“ Cu dovezile, nu cu baltagul, intenţionează V­itoria să-şi doboare duşmanul... ADEVArat că in ce priveşte personajul Vicoriei, Mircea Mu­­reşan a dispus de contribuţia unei interprete atît de în­zestrate ca Margarita Lozano care, printr-o coincidenţă de difuzare poate fi urmărită, in aceeaşi r­ătă­­mină, şi in Viridiana. Cu sprijinul preţios al Eugeniei Bosinceanu, care i-a împrumutat vocea, actriţa spanio­lă izbuteşte să găsească tonul just pentru a fi apriga munteancă, pe care Sadoveanu o descrie nu ca pe un zeu orb al răzbunării, ci ca pe o femeie vie şi încă frumoasă. Este, în egală măsură şi meritul operatorului Nicu Stan, care ştie să­­ scoată in valoa­re, calităţile. Numai că rivna Investi­gaţiei psihologice a regiei se mani­festă adesea exterior, printr-un abuz de gros-planuri care diminuează ex­presivitatea actriţei. Aşa cum, din strădania de a vizualiza dramatismul situaţiilor, nu rămîne adesea decît vinzoleala continuă a camerei, tremu­­rul care devine, în cele din urmă, obo­sitor privirii fără a sugera mult do­rita tensiune.­­Este de altfel in predilecţia spre şo­cul vizual, o permanenţă a acestei ecranizări. Intr-unul din momentele cheie ale romanului, cel in care Vito­ria descoperă osemintele omului ei, Mureşan o pune pe actriţă să min­gile craniul pleşuv, Hamlet feminin contemplînd tigva lui Yorick, şi savu­rează îndelung cu vădită mulţumire de sine, această scenă „tare“. La Sa­doveanu, totul se desfăşoară insă cu maximă discreţie, prin sugerare: „In­­genunchiind cu grabă, ii adună cio­lanele şi-i deosebi lucrurile, căpăţîna era spartă de baltag...“ Nimic mai mult! Spectaculosul şi pitorescul l-au îndepărtat pe realizator de la s filonul tragic, după cum tentaţia de a epata prin efecte vizuale i-a distras atenţia de la ansamblu şi de­ aici abundenţă de sincope, caracterul de dezagrega­re care i-a fost deja reproşat cineas­tului şi mai ales, lipsa gradaţiei senti­mentului. Baltagul pare, astfel, un film corect şi mediocru, neutru şi ilustra­tiv aidoma tezei unui elev studios căruia profesorii săi pot să-i dea satis­făcuţi notă maximă, dar care nu va supravieţui catalogului. E util de amintit aici că, iniţial, fil­mul trebuia să fie făcut de Liviu Ciu­lei, care a gîndit îndelung asupra ecra­nizării, pentm­ ca apoi, din mîna în mină, să ajungă la Mircea Mureșan. Dar pentru a ecraniza o carte de amploa­rea Baltagului trebuie nu să fii chemat ci să ai chemare pentru ea. Ne pare semnificativ că, întrebat ce reprezintă pentru el filmul, regizorul răspundea deunăzi in „Contempora­nul“ : „O şansă, şansa ca eu să fiu cel care să transpun această capodope­ră...“. O şansă e puţin; o vocaţie ar fi fost cu totul altceva! Regizorii noştri de film se apropie adesea, de tezaurul literaturii noastre minaţi nu atît de afinităţi intime, cit de amor propriu. Şi asta se simte din plin in productele lor cinematografice, pen­tru că nimic nu este mai searbăd și mai sterp in artă decît orgoliul crea­torului. T. Colranfil E 44 7. În ultimii ani industria bucu­­reşteană a cunoscut o puternică dezvoltare prin darea în folo­sinţă a noi şi importante obiec­tive. În prezent industria oraşu­lui nostru se caracterizează prin­­tr-o complexitate de ramuri, unele dintre ele avînd o pon­dere hotărîtoare în economia na­ţională. Cît a reprezentat, anul trecut (în procente), producţia bucureş­­teană din producţia globală a ţării ? 8. In aceste zile, in Capitală, au avut loc numeroase manifes­tări prilejuite de aniversarea a 100 de ani de la inaugurarea liniei­­ ferate Bucureşti Filareta Giurgiu. In ziua inaugurării, din gara­­ Filaret au plecat spre Giurgiu, la un interval de un sfert de oră unul de altul, două trenuri. Primul, remorcat de lo­comotiva „Mihai Bravu" era con­dus de însuși constructorul liniei, John Trevor Barklay, iar celă­lalt de un tînăr mecanic ro­mân. # Indicați: numele acestuia cît şi denumirea locomotivei care a remarcat cel de al doilea tren. 9. După cum se știe, I.L. Ca­­ragiale a condus, într-o vreme, berăria _ „Gambrinus". Intr-una din schiţele sale întîlnim urmă­torul pasaj : —... Adică, vorba vine că n-am sfanț; așa, tot am cîfiva franci... Ard să luăm un aperitiv... cite ceasuri sînt ? — Șapte și zece. — Tocmai bine... Aide, aide spre Episcopie, mi-am dat întîl­­nire cu nevastă-mea (...) la şapte şi jumătate*. La ce bodegă şi-a dat întîlnire prietenul lui Caragiale și în ce schiţă găsim pasajul de mai sus? 10. Două cunoscute grădini din Bucureşti se întind fiecare pe cite 17 hectare. Care sînt acestea, ce a fost pe locurile lor înainte de înfiin­ţare şi în ce an a început a­­menajarea ? 11. La capătul unei largi pers­pective care se deschide de la Arcul de Triumf către ieşirea din Bucureşti, se află Combinatul po­ligrafic „Casa Scînteii", gran­dios edificiu unde îşi au sediul numeroase redacţii şi alte insti­tuţii de cultură şi artă. La ce altitudine faţă de nive­lul mării se află temelia clădirii şi ce înălţime atinge turnul prin­cipal, inclusiv antena Televiziunii? IS ACEST 10C A ÎISÎ, CASA IS CARE S-A TMUÎ IN MAI 1921 PRIMUL CONGRES Al »«MM COMUNIST Bîh RtmWA 12. Indicați locul unde se află așezată plc­ ca memoriale repro­dusă în imaginea de mai sus. Trimiteţi răspunsurile, împreună cu bonurile ele participare completate, pe adresa: „Informaţia Bucureştiului“, str. Brezoianu nr. 23— 25,­­Bucureşti, cu menţiunea : Pentru concursul „Cunoaşteţi Bucureştiul ?“ sau denuneţi-le în cutia de scrisori instalată la intrarea în clădirea redatări­i. Reamintim că răspunsurile, la toate întrebările, se vor trimite în același plic, după încheierea concursului. Sunt întrebări care necesită mai multe răspunsuri. (în aceste cazuri vor fi luate in considerare numai buletinele care indică toate răspunsurile exacte). Răspunsurile nu trebuie însoţite de comentarii sau explicaţii. CONCURSUL „CUNOAŞTEŢI BUCUR­EŞTIUL?" 1969 BULETIN DE PARTICIPARE Numele Adresa

Next